Plângere împotriva rezoluţiei procurorului

Tip speţă: sentinţă penală nr. 102

Titlu: plângere împotriva rezoluţiei procurorului

Data speţă: 14.07.2010

 Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 359/199/2010 petenţii M. E. şi M. C. au solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr.75/ll-2/15.02.2010, dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în D. 75/ll-2/2010, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 177/P/19.02.2004 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în dosar nr. 177/P/2003.

În motivarea plângerii petenţii a arătat în esenţă că prin rezoluţia primului procuror N. M. de la Parchetul de pe langa Tribunalul Bacău s-a respins ca nefondata plângerea formulata impotriva soluţiei adoptate in dosarul 177/P/2003 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bacău, care deşi retine in considerente contradicţiile rezultate din materialul probator administrat in cauza cu privire la amplasamentul terenului ce a aparţinut lui P. I.( poziţia de rol 175 ) care a figurat cu suprafaţa de 0,18 ha intravilan ( 0,04 curţi construcţii si cu 0,14 ha arabil gradina ) teren situat in T 32 P 117 si P 118 fata de terenul care a figurat in rolul defunctului N. G. de 0,23 ha curti-cladiri si teren arabil care este situat in alta tarla respectiv in T 29 P 26 si 27 pe de o parte si pe de alta parte cu privire la vecintati, situaţie constatata de către expertul P. G. care a efectuat o expertiza in cadrul urmăririi penale si care a constatat ca terenul din titlul lui N. G. ii revine in exclusivitate moştenitorilor acestuia si nu lui P. M., ceea ce dovedeşte implicit ca expertul B. D. a efectuat o expertiza nereală, stabilind cu rea credinţa un alt amplasament decât vechiul amplasament al terenului lui P.I. Cu toate acestea a fost respinsă plângerea cu motivatia ca "vinovăţia expertului B. nu poate fi acceptată în condiţiile in care se invoca faptul ca si expertul a stabilit un alt amplasament fata de cel real contrazis de alte expertize " intrucat nu s-a constatat " existenta unei intenţii de a favoriza pe numitul P. D.",  precum si faptul ca prin plângerea formulata Primăria comunei B. nu a sesizat in mod expres săvârşirea de către expert a săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasa.

Cele doua rezoluţii sun criticabile, prima de neîncepere a urmăririi penale si cea de a doua prin care s-a respins plângerea ca nefondata, sub aspectul temeiului de drept, respectiv art. 10 lit. a C.pr.pen in loc de art. 10 lit. g) C.pr.pen. În mod greşit in prima rezoluţie procurorul a constatat ca fapta expertului B. nu exista iar primul procuror a respins plângerea reţinând ca Primăria B. in plângerea sa a făcut referire la fals, uz de fals si inducerea in eroare a expetului si nu la infracţiunea de mărturie mincinoasa comisa de expert. Prin plângerea formulata Primăria comunei B. a solicitat efectuarea de cercetări impotriva numitului P.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals si uz de fals precum si de ducerea in eroare a expertului, solicitând in continuare " de asemenea sa fie cercetat inginerul B. D. de specialitate expert agricol cu privire la modul de efectuare a expertizei". In plângere Primăria comunei B. a sesizat faptul ca defunctul P. I. figurat in rol la fila 175 cu teren intravilan in suprafaţa totala de 18 ari ( 1.800 mp din care 400 mp curti-constructii si 1.400 mp gradina in continuarea curţii), ca acesta a decedat in anul 1989 data la care la dezbaterea succesiunii P. M., singura care a acceptat succesiunea, a moştenit bunurile ramase la data decesului respectiv 250 mp teren si o casa cu anexe amplasata pe acest teren, potrivit certificatului de moştenitor nr. 1730/1989. De asemeni mai arata ca după revoluţia din anul 1989 dar anterior aparitiei legii 18/1991, P.M. vinde cu actul autentic 3.596/23.04.1990 lui P. D. casa cu anexele gospodăreşti si suprafaţa de 1.000 mp ( din 1.800 mp ) bunuri ce provin de la defunctul P. I. terenul fiind situat in T 32 P 117 si 118. Ca ulterior cumpărării suprafeţei de 1.000 mp P. D. deşi cunoştea ca P. M. avea dreptul la reconstituire numai la diferenţa de 800 mp pe amplasamentul din T 32, teren pe care ii stăpânea, a atacat TP a defunctului N. G. pretinzând ca terenul din titlul acestuia situat pe alt amplasament respectiv in T29 P 26 , 27 si 28 , in suprafaţa de 1.400 mp ar reprezenta terenul pe vechiul amplasament al defunctului P. I.. Expertul B. nu a verificat faptul ca sunt tarlale diferite pentru cele doua terenuri, nu a ţinut cont ca din suprafaţa totala a terenului defunctului P. I. s-a instrainat 1000 mp insusi procuratorului Poiana Dumitru, efectuând o lucrare „cu date necorespunzatore realităţii " ( fila 4 din plângere) si o schiţa anexata la raport in care in mod intenţionat plasează construcţiile cumpărate de P. D. " pe alt teren " ( fila 3 -plângere ). Din plângerea Primăria comunei B. rezulta fara echivoc ca petenta a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la raportul de expertiza efectuat de expertul B. arătând ca datele din raport sunt date false si necorespunzatoare realităţii. Petenta nu precizează textul infracţiunii pe care considera ca a savarsit-o expertul insa o descrie in mod amănunţit.

În mod greşit primul procuror a respins plângerea cu privire la infracţiunea săvârşita de expertul B. sub motivaţia ca petenta nu a sesizat săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasa de către expert, deşi procurorul si organul de urmărire penala in funcţie de faptele sesizate apreciază care este calificarea juridica. De observat ca petenta a solicitat separat de faptele sesizate cu privire la P. D. ( fals , uz de fals si instigare la fals ) sa fie cercetat B. D. cu privire la intocmirea unei lucrări necorespunzatoare realităţii, deci de mărturie mincinoasa.

Rezoluţia primului procuror este criticabila deoarece deşi retine neconcordanta intre raportul de expertiza B. D. cu privire la amplasamentul terenului analizat si expertiza P. A.pe care o invoca in considerente, facand abstracţie de expertiza C. si B. efectuata intr-o cauza civila si care are aceleaşi constatări cu expertiza P. in sensul ca vechiul amplasament al terenului defunctului P. I. este altul decât cel stabilit de expertiza B., respinge plângerea pe motivatia lipsei plângerii privind săvârşirea infracţiunii prevăzuta de art. 260 Cp., situaţie ce nu poate fi primita pe considerentele sus menţionate si care dovedesc săvârşirea infracţiunii de către expertul B. care a avut la indemana rolul agricol al defunctului P. I.( fila 175 rol cu 1.800 mp intravilan ), contractul de vanzare-cumprare 3596/1990 cu schiţa anexa in care terenul este individualizat cu vecinătăţi, altele decât vecinătăţile terenului din titlul lui N. G., autorizaţia de instrainare a terenului si cu toate acestea cu rea credinţa si in mod voit in raport stabilit alt amplasament respectiv cel din titlul lui N. G. care este nereal. In aceste condiţii evident ca fapta a fost săvârşita, chiar daca a fost prescrisa, astfel incat neanceperea urmăririi penale putea fi dispusa pe temeiul art. 10 lit. g) C.pr.pen. procurorul urmând sa se pronunţe si cu privire la dispunerea anularii lucrării expertului B. care este una nereala si care a produs efecte având consecinţa anularii titlului lui N. G. si a contractului de vanzare-cumprare pe cale judecătoreasca printr-o acţiune civila formulata de P. D. in baza căreia ulterior P. D. a obţinut titlul pentru suprafaţa de 1400 mp pe alt amplsament decât cel real. Cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals ,uz de fals si instigare la fals primul procuror nu s-a pronunţat deşi faptele sesizate au fost dovedite cu inlocuirea cererii nr. 3/07.10.1997 întocmita  si semnata  de  P. M. prin  care solicita  reconstituirea  dreptului de proprietate dup fratele sau P. I. ( pentru 800 mp ) cu o alta cerere completata si semnata de invinuit căreia i-a dat acelaşi număr,  in numele lui P. M. prin care solicita reconstituirea dreptului de proprietate atât după P. I.cat si după un alt frate, P. C. ( 600 mp), deşi P. M. nu a formulat cerere pentru terenul defunctului P. C.. Aceasta cerere intocmita in fals de P. D. cu scrisul si semnătura sa căreia i-a dat acelaşi nr. 3/07.10.1997 a folosit-o in dosarul nr. 1444/1997, P. D. punand-o  la  dispoziţia  expertului  pentru  a  avea justificare la suprafaţa de 1400 mp, deoarece după Pruteanu Ion Poiana Maranda avea dreptul la reconstituire numai la diferenţa de 800 mp ( deoarece din totalul de 1800 ii vanduse lui P. D. 1000 mp ). Prin folosirea acestei cereri intocmita in fals si folosita in instanta a facilitat expertului de coniventa cu P. D. intocmirea raportului nereal sub aspectul întinderii si amplasamentului, instanţa pronunţând o hotărâre nereala. In contextul celor arătate urmează sa constataţi ca raportul de expertiza B. D. nu este real fiind întocmit cu intenţia de a favoriza pe invinuitul P. D., care s-a folosit de înscrisuri false pentru obţinerea unei hotărâri judecătoreşti si in aceasta situatie procurorul in mod greşit a dispus scoaterea de sub urmărire penala in temeiul art. 10 lit.a) C.pr.pen. deşi cel mult putea sa constate ca a intervenit prescripţia potrivit art. 10 lit. g) C.pr.pen. si sa dispună anularea raportului de expertiza.

În susţinerea plângerii petenţii au depus înscrisuri, respectiv copia rolului lui P. I., autorizaţie de înstrăinare, contract de vânzare cumpărare cu schiţă, adrese ale Primăriei comunei B., cereri de reconstituire, rapoarte de expertiză tehnică, alte acte (f.4-15, 45-59).

Părţile au fost legal citate, petenţii fiind asistaţi de apărător ales.

Instanţa a dispus ataşarea dosarelor 177/P/2003 şi nr. 75/ll-2/2010 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău.

La termenul din 08.07.2010 instanţa a pus în discuţie admisibilitatea plângerii petenţilor, acordând cuvântul atât pe excepţie cât şi pe fondul cauzei.

Petenţii au solicitat să se constate admisibilitatea plângerii şi admiterea acesteia. Procurorul şi intimaţii au solicitat respingerea plângerii.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc la termenul din 08.07.2010, pronunţarea în cauză fiind amânată pentru astăzi, 14.07.2010, pentru ca părţile să poată depune concluzii scrise.

Petenţii au depus note scrise prin care au arătat că solicită respingerea excepţiei inadmisibilitatii plângerii pentru următoarele considerente: desi plângerea penala prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări fata de numiţii P. D.si B. D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 25 raportat la art. 289 C.pen. si respectiv 289 C.pen. a fost formulata de către Primarul com. B., petenţii au calitatea de "persoane interesate" in sensul art. 2781 alin. 1 C.pr.pen., deoarece prin acţiunea înregistrata la Judecătoria Buhusi sub nr. 1444/1997 numitul P. D. a solicitat in numele reclamantei P. M.anularea titlului de proprietate 153333/1995 emis pe numele N.G. cu privire la suprafaţa de 1.400 mp teren arabil intravilan, pretinzând ca reprezintă vechiul amplasament al defunctului P. I. la care are dreptul la reconstituire reclamanta, precum si constatarea nulităţii contractului de vanzare-cumparare pentru aceeaşi suprafaţa intervenit intre moştenitorii defunctului N. G. si petenţi.

In cauza sus-mentionata s-a dispus efectuarea unei expertize topo-cadastrale de către făptuitorul B. D. care, prin raportul întocmit, in mod nereal, a stabilit ca vechiul amplasament al terenului defunctului P. I. s-ar regăsi pe titlul lui N. G., desi in realitate, asa cum rezulta din actele depuse de Primăria com. B., precum si din rapoartele de expertiza P. (in dosarul de urmărire penala), C. si B. (intocmite in alte cauze), terenul din titlul de proprietate N. G. este situat in alta tarla si parcela (T 76 P 26 si 27), iar vechiul amplasament al terenului lui P. I.este situat in T 32 P 117, 118, 121.

Ca urmare a săvârşirii faptei de către expertul B. D. (a cărei incadrare juridica corecta este de mărturie mincinoasa, prev. de art. 260 alin. 1, 4 C.pen) Judecătoria Buhusi a admis acţiunea reclamantei si a anulat titlul de proprietate nr. 153333/1995 emis pe numele N. G., precum si contractul de vanzare-cumparare intervenit intre moştenitorii defunctului N.G. si petenţi pentru suprafaţa de teren de 1.400 mp din titlu.

Ulterior, folosindu-se de hotatarea judecătoreasca sus-mentionata, făptuitorul P. D. i-a deposedat de suprafaţa de 1.400 mp teren.

Pe fondul cauzei petenţii au solicitam admitererea plingerii ,desfiinţarea rezoluţiilor sub aspectul temeiului in baza căruia s-a dispus neinceperea urmăririi penale in sensul schimbării incadrarii din art. 10 lit.a c.pr.pen in art 10 lit.g c.pr.pen,pentru următoarele considerente :

Cu privire la învinuitul P. D., din probatoriul administrat in cauza cu înscrisurile depuse in dosarul de urmărire penala rezulta ca defunctul P. I.( pe care 1-a moştenit P. M.) a figurat in Registrul agricol, fila 175 ,din perioada 1959- 1962 cu suprafata totala de teren intravilan de 1800 mp.( 400 mp curţi construcţii + 1400 mp gradina) ( fila 54 UP). Din totalul de 1800 mp teren intravilan P. M. a vindut cu actul autentificat sub nr. 3596/23.04.1990 , mandatarului P. D. suprafaţa de 1000 mp împreuna cu casa si anexele.

P. M. avea dreptul la reconstituire, numai asupra suprafeţei de 800 mp teren gradina,care este situata in continuarea terenului vândut învinuitului P. D.. Vechiul amplasament al terenului intravilan fosta proprietate a defunctului P. I. rezulta din următoarele înscrisuri: autorizaţia de înstrăinare a suprafeţei de 1000 mp din 21.04.1990 ( fila 61 UP), contractul de vanzare-cumparare intervenit intre P. M. - vânzătoare si P. D. -cumpărător (fila 62 UP) si schiţa anexa ce face parte integranta din contract depusa in instanţa de petentii M., adresa 584/28.01.2002 a Primăriei B. adresata Parchetului Militar Iasi (fila 175 UP), declaraţia Primarului B. I. raportul de expertiza P. efectuat la UP (fila 224), rolul agricol a defunctului P. I.( fila 175) din care rezulta ca se învecinează cu terenul de la fila 176 – P. C., rolurile fiind consecutive si nicidecum cu N. G..

Din cele doua cereri cu acelaşi nr. 3/07.10.1997 de la fila 70 si 71 UP rezulta ca cererea de la fila 70 este cea reala depusa la Primăria B. si înregistrata in registrul de cereri ( a se vedea copia registrului prezentat in copie conforma cu originalul de subsemantii in instanţa ) semnata de P. M. prin care aceasta solicita reconstituirea suprafeţei la care are dreptul conform rolului agricol dupa fratele sau P. I. ( deci 800 mp având in vedere vânzarea de 1000 mp din totalul de 1800 ) precum si faptul ca cererea cu acelaşi număr de la fda 71 UP este contrafăcuta, întocmita de învinuitul P. D. care a si semnat-o cu semnătura sa, folosita in instanţa in dosarul nr. 1444/1997 la Judecătoria Buhusi prin care in numele Iui P. M. solicita reconstituirea suprafeţei teren intravilan dupa P. I. si P. C. ( 1400 mp ), desi in realitate P. M. nu a formulat cerere si dupa fratele sau P. C..

Intimatul P.D. care încheiase convenţia depusa la ultimul termen in instanţa, cu P. M.prin care convenise vânzarea restului suprafeţei de gradina pentru care urma sa i se reconstituie dreptul de proprietate moştenitoarei P. M. dupa P. I., adică 800 mp, inscris din care rezulta indubitabil amplasamentul dupa vecinii din zdelca, care sunt in continuarea terenului cumpărat de invinuit cu act autentic si nicidecum vecinii din expertiza B. a terenului din TP a lui N. G. , a ascuns instanţei de judecata in dosarul 1444/1997 atat actul autentic de vanzare-cumparare cu schiţa anexa si autorizaţia de vânzare cat si inscrisul sub semnătura privata din 16.03.1996 , pentru a nu se sesiza instanţa cu privire la amplasament, folosindu-se de cererea numărul 3/07.10.1997 redactata si semnata de acesta in fals, cu scopul de a obţine anularea TP a defunctului N. G. si a contractului de vanzare-cumparare intervenit intre moştenitorii defunctului N. G. - vânzători si soţii M. E. si M. C. - cumpărători cu privire la suprafaţa de 1400 mp ( o suprafaţa mai mare cea la care avea dreptul la reconstituire P. M. ) cat si cu privire la amplasament deoarece vechiul amplasament al terenului intravilan a defunctului P. I. nu se regăseşte pe TP a deefunctului N. G..

Acţiunea din dosarul 1444/1997 fiind redactata si semnata de P. D. ( fila 14 UP, prin care acesta solicita anularea TP pentru 1400 mp teren gradina in numele lui P. M., dupa fratele sau P. I., coroborate cu cererea reala nr. 3/07.10.1997 , înscrierea din registrul de cereri depusa de subsemnaţii in instanţa in cauza dedusa judecaţii , precum si cu cererea reala cu acelaşi număr 3/07.10.1997 semnata de P. M. (fila 70 UP), recunoaşterea in instanţa a învinuitului P. D. ca semnătura de pe cererea întocmita in fals ii aparţine conturează săvârşirea infracţiunii de fals si uz de fals de către învinuitul P. D. cu scopul de a obţine o hotărâre judecătoreasca pentru suprafaţa de 1400 mp (mai mare decât cea Ia care avea dreptul la reconstituire P. M.) pe alt amplasament decât vechiul amplasament al defunctului P. I. in condiţiile in care învinuitul in toata perioada judecării cauzei din dosarul 1444/1997 si a cauzei din dosarul 2036/2001, a avut posesia intregii suprafeţe de teren ce provine de la P. I. pe vechiul amplasament, a cunoscut exact locul situării terenului si a indus in eroare instanţa de judecata cu privire la adevăratul amplasament al terenului ce provine de la P. I., faptele acestui învinuit de fals si uz de fals fiind in forma continuata fata de împrejurarea ca dupa obţinerea sentinţei 52 din dosarul 1444/1997 formulează o a doua acţiune in dosarul 2036/2001 in contradictoriu cu Comisia Locala, tot in numele lui P. M., pe care o semnează in fals solicitând obligarea Comisiei sa emită titlu pentru suprafaţa de 1400 mp teren intravilan, dupa P. I. pe amplasamentul terenului lui N. Gh. si ulterior o a treia acţiune din dos. 309/199/2007 pentru perfectarea vânzării aceleaşi suprafeţe de teren,aspect care dovedeşte săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 si art. 291 C.pen. in forma continuata cat si de instigare a învinuitului B. D. la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasa prevăzuta de art. 260 C.pen. pe care organul de urmărire penala avea obligaţia sa o încadreze corect.

Cu privire la învinuitul B. D. referitor la săvârşirea infracţiunii prevăzuta de art. 260 C.pen. considera ca acesta prin omisiunea îndeplinirii atributiunilor de expert tehnic a săvârşit fapta ce consta in următoarele :nu a verificat la dosarul cauzei (1444/1997) rolul agricol din registrul de la fila 175 privind pe P. I., nu a analizat întâmpinarea Comisiei Locale in care arata ca P. I. a figurat cu suprafaţa totala de 1800 mp intravilan din care P. M. a vândut in 1990 lui P. D. 1000 mp, nu a comparat rolul acestuia cu rolul lui N. G., nu a identificat la fata locului terenul intravilan al lui P. I. dupa vecinătăţile indicate de Primăria B., nu a analizat dosarul de urmărire penala in care existat adresa 880/30.03.2001 a Primăriei B. in care se preciza ca întreaga suprafaţa de 1800 mp ce a aparţinut defunctului P. I.( 400 mp curţi + 1400 mp gradina) este compusa dintr-un singur trup , gradina fiind in continuarea curţii si a stabilit in mod nereal in lucrarea efectuata ca terenul defunctului P. I. s-ar regăsi inscris in TP a defuntului N. G., constatare nereala având in vedere ca este vorba de 2 sole si parcele diferite, pe care in calitate de specialist evident ca le-a sesizat.

Săvârşirea infracţiunii de către expertul B. rezulta insasi din declaraţia acestuia data la 10.09.2001 ( fila 204 UP) din care rezulta ca nu a identificat si măsurat decât terenul inscris in TP, identificarea terenului facand-o potrivit declaraţiei lui P.D..

Din plicurile de la fila 206 UP rezulta ca expertul a făcut înştiinţare numai lui P. D. nu si lui P. M. pentru a participa la expertiza, ceea ce dovedeşte ca reclamanta din dos. 1444/1997 nu a avut cunoştinţa de efectuarea expertizei la care nu a paricipat, expertul tinand cont numai de indicaţiile data de învinuitul P. D., aceeaşi situaţie rezulta si din borderoul recomandatelor pentru efectuarea expertizei.

Declaraţia de la UP fila 19-21 data de fostul primar B. I. conturează faptul ca expertul nu a făcut nici o verificare in evidentele Primăriei iar la expertiza nu a participat nici un delagat al Primăriei concluziile expertizei fiind rezultatul documentelor "false prezentate de către P. D.".

Din declaraţia data de secretara Primăriei B. C. C. - fila 22-23 UP intareste susţinerile Primarului in sensul ca la expertiza efectuata de B. D. nu a fost prezent nici un reprezentant al Comisiei Locale B., ca expertul nu a efectuat o verificare in scripte la Primăria B., facand măsurători doar la terenul indicat de P. D., arătând "expertul a efectuat măsurători acolo unde a fost dus de P. D., schiţa de la raportul de expertiza nu reflacta realitatea ". In aceeaşi declaraţie secretara arata ca in realitate este vorba de doua terenuri diferite, dupa evidentele Primăriei terenul ce a aparţinut lui P. I.fiind stăpânit de către P.D. iar terenul din TP a defunctului N. G. este situat peste drum de terenul lui P. I., fiind vorba de doua tarlale si parcele diferite.

Săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasa de către expertul B., chiar daca fapta este prescrisa este dovedita si de raportul de expertiza dispus de organul de urmărire penala si efectuat de expertul P. A. G. (fila 224 -233 UP) care concluzionează " cele doua terenuri nu sunt alăturate fiind poziţionate cadastral in doua tarlale diferite, amplasate unul de o parte a dumului comunal si altul de cealaltă parte, terenul ce provine de la P. I.fiind stăpânit de P. D. si este situat in T32 PI 18 si 121 si nu se regăseşte in TP 153333/1995, terenul lui N. Gh. înscris in TP , in T76 P26 si 27 având alt amplasament si alte vecinătăţi , nu are legătura cu terenul lui P. I.

De altfel si expertizele topo-cadastrale efectuate de specialişti topo C. si B. in dosarele civile 525/199/2009 si 657/199/2009 a Judecătoriei Buhusi stabilesc acelaşi amplasament a terenului defunctului P. I. in T32 PI 18-121 precum si faptul ca vechiul amplasament al acestui teren nu se regăseşte in TP a lui N. Gh. ceea ce dovedeşte săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasa de către expertul B. D. care in mod intenţionat a întocmit un raport ce nu reflecta realitatea , fiind conturata săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasa prev. de art. 260 C.pen. , astfel incat chiar daca fapta este prescrisa soluţia Parchetului nu putea fi decât prin aplicarea disp. art. 10 lit, g C.pr.pen. si nu art. 10 lit, a asa cum s-a reţinut in cele doua rezoluţii.

Cu privire la admisibilitatea plângerii petenţilor, instanţa reţine următoarele: potrivit art.2781 al.1 C. pr.pen., plângerea în faţa instanţei întemeiată pe dispoziţiile acestui articol vizează însăşi rezoluţia sau ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală, instanţa urmând a verifica în primul rând această rezoluţie, chiar dacă petenţii au arătat că au formulat plângere împotriva rezoluţiei prim-procurorului unităţii.

De asemenea, potrivit aceluiaşi articol, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale … date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Rezultă din interpretarea textului legal că plângerea formulată de alte persoane decât persoana vătămată, este condiţionată de existenţa unui interes legitim vătămat, interes ce ar putea fi satisfăcut prin promovarea plângerii. Condiţia existenţei unui interes legitim vătămat se constituie într-o adevărată condiţie de admisibilitate a plângerii, având în vedere natura juridică a acesteia, de cale de atac sui generis.

În cazul de faţă, interesul declarat de către petenţii M. E. şi M. C. în promovarea plângerii, este acela de a se dispune schimbarea temeiului juridic în baza căruia s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, din art. 10 lit. a C.pr.pen. (fapta nu există), în art. 10 lit. g C.pr.pen. (în cauză a intervenit prescripţia), pentru ca ulterior petenţii să aibă posibilitatea de a solicita pe cale civilă anularea raportului de expertiză întocmit de către intimatul B. D.. Aşa fiind, instanţa reţine că petenţii manifestă în cauză un interes legitim, astfel că plângerea acestora este admisibilă, cu consecinţa respingerii excepţiei.

În ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că Primăria comunei B. a formulat un denunţ, susţinând că intimatul P. D. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals, precum şi de inducerea în eroare a expertului, solicitând şi verificarea modului de efectuare a expertizei de către intimatul B. D..

Prin rezoluţia nr. 177/P/19.02.2004 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în dosar nr. 177/P/2003, în temeiul art. 228 al.6 raportat la art. 10 lit. a C.pr.pen., s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul P. D. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual prev. şi ped. de art. 25 raportat la art. 289 C.pen., şi faţă de intimatul B. D. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 C.pen.

În motivarea rezoluţiei s-a reţinut în esenţă că în baza cererii formulate în conformitate cu Legea 18/1991, N.Gh. a solicitat Comisiei locale B. reconstituirea dreptului său de proprietate, în cauză fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr.153333/25.05.1995, pentru suprafaţa de 7460 m.p., din care 2560 m.p. situaţi în intravilan.

După decesul lui N. Gh., moştenitori legali în cote de 1/2 au devenit copiii acestuia, N. Gh. Gh. şi C. A., potrivit certificatului de moştenitor nr.45/1997. Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8137/30.06.1997 la biroul notarului public F. G., cei doi moştenitori au vândut soţilor M. E. şi C., imobilul constituit dintr-o casă (3 camere, beci, chilier), 600 m.p. teren, curte, 616 m.p. vie şi 1344 m.p. arabil, în total 2560 m.p.

In luna iulie 1997 P. M.s-a adresat cu acţiune civilă Judecătoriei Buhuşi, solicitând anularea titlului de proprietate nr. 153333/1995 şi a contractului de vânzare-cumpărare nr.8137/1997, motivând faptul că pe timpul vieţii, N. G., i-a ocupat suprafaţa de 0,14 ha teren arabil pe care ea îl avea moştenire de la fratele său P. I. şi că, o diferenţă de 5 prăjini ce i-a fost lăsată, urmând a-i fi restituită după decesul acestuia, a rămas în stăpânirea moştenitorilor acestuia.

Reclamanta a arătat că cei doi moştenitori au refuzat să îi restituie acest teren şi 1-a mandatat pe făptuitorul P. D. să o reprezinte în instanţă.

In cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 1444/1997 al Judecătoriei Buhuşi, prin sentinţa civilă nr.52/19.01.1999, acţiunea civilă pentru anularea titlului de proprietate şi contractului de vânzare-cumpărare a fost admisă, constatându-se nulitatea parţială a titlului de proprietate nr. 153333/1995, privind pe N. Gh., cu privire la suprafaţa de 1400 m.p. teren individualizat conform schiţei la raportul de expertiză ing. B. şi nulitatea parţială a contractului de vânzare-cumpărare nr.8137/1997 încheiat între N.Gh.şi C. A., în calitate de vânzători şi M. E. şi M. C., cumpărători.

S-a dispus totodată repunerea părţilor în situaţia anterioară.

După exercitarea căilor de atac, sentinţa civilă nr.52/1999 a rămas definitivă.

In timpul judecăţii s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, expertul B. D., după verificarea documentelor necesare, concluzionând că terenul înscris în titlul de proprietate nr. 153333/1995 nu figurează înscris în registrul agricol unde sunt menţionate doar suprafeţele de 600 m.p. curţi, construcţii pentru care s-a şi emis titlu de proprietate, suprafeţele de 1344 m.p. arabil şi 616 m.p. vii nefiind trecute în registrul agricol. De asemenea, expertul a mai făcut precizarea că la poziţia de rol agricol 175 figurează înscris P. I., fratele lui P. M., cu suprafaţa de 0,04 ha curţi, construcţii casă şi cu suprafaţa de 0,14 ha arabil în punctul grădină, cele 2 suprafeţe, fiind aşadar diferite. Expertul a mai concluzionat că, din totalul suprafeţei de 2560 m.p. suprafaţa de 754 m.p. se suprapune pe fostul teren al lui P. I., moştenit de P. M., vecinii fiind aceiaşi cu cei înscrişi în titlul de proprietate.

In instanţă, P. M. a fost reprezentată de către făptuitorul P. D., căruia aceasta i-a vândut ulterior terenul în litigiu, precum şi o cotă din terenul proprietate personală.

In timpul cercetărilor, s-a dispus efectuarea unei noi expertize agricole de către un alt expert, P. Gh., care prin raportul întocmit a concluzionat că terenul revendicat de P. M. se află lângă casa defunctului P. I. şi că aceasta în 1999 în baza autorizaţiei emise de Primăria B. a vândut casa şi suprafaţa de 1000 m.p. lui P. D..

Din declaraţiile moştenitorului defunctului N.Gh. susţinute în opinia expertului, şi de către Consiliul local B., a rezultat că N. G. a deţinut timp de circa 50 de ani suprafaţa de 0,23 ha reprezentând curţi, clădiri şi teren arabil lângă casă şi că această suprafaţă revine în exclusivitate moştenitorilor acestuia şi nu lui P. M.. In acelaşi timp, prin alte declaraţii, expertul a făcut precizarea că N. G. a deţinut terenul în cauză ca lot de folosinţă în anul 1962, existând contradicţii între părerile martorilor cu privire la moştenitorii defuncţilor P. C. şi P. I.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat că făptuitorul P. D., în calitate de procurator al lui P. M., prin calitatea sa de subofiţer în cadrul Politiei or. Buhuşi ar fi influenţat în vreun fel concluziile expertului, ale instanţei de judecată, ori ale martorilor în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile. In acelaşi timp, nu s-a putut face dovada că acesta a determinat prin acte false pe expertul agricol B. D. să concluzioneze diferit de documentaţia existentă la nivelul Primăriei com. B., cu privire la titularul suprafeţelor de teren în litigiu.

Petenţii M. E. şi M. C. au formulat plângere împotriva acestei rezoluţii, arătând că în mod greşit s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi în temeiul art. 228 al.6 raportat la art. 10 lit. a C.pr.pen., când ar fi trebuit să se reţină ca temei art. 10 lit. g C.pr.pen., întrucât în cauză a intervenit prescripţia. Au mai arătat că deşi plângerea a fost formulată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.260 C.pen., procurorul a dispus soluţia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.289 C.pen.

Plângerea a fost respinsă prin rezoluţia nr.75/ll-2/15.02.2010, dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în D. 75/ll-2/2010, reţinându-se în esenţă că prin rezoluţia cu acelaşi număr din data de 19.02.2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul P. D. şi B. D., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.25 C.pen. raportat la art.289 C.pen., respectiv art.289 C.pen., întrucât faptele nu există. Procurorul a considerat că faptele reclamate nu există motiv pentru care în cauză a fost dispusă neînceperea urmăririi penale.

Plângerea petenţilor este neîntemeiată în condiţiile în care actele premergătoare efectuate nu au stabilit existenţa infracţiunilor reclamate.

Aspectele invocate de petenţi în plângerea formulată referitoare la vinovăţia expertului B. D. nu pot fi acceptate în condiţiile în care se invocă faptul că şi expertul a stabilit un alt amplasament faţă de cel real contrazis de alte expertize.

Nu a rezultat din actele efectuate existenţa infracţiunilor reclamate şi nici aşa cum susţin petenţii, existenţa unei intenţii de a favoriza pe numitul P. D..

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.260 C.pen., pretins reclamate, procurorul a stabilit încadrarea juridică a faptelor raportat la aspectele sesizate. De altfel, plângerea formulată în cauză de Primăria corn. B. face referire la fals, uz de fals şi inducerea în eroare a expertului şi nu la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă comisă de ultimul dintre aceştia. Soluţia dispusă este legală şi temeinica şi nu se impune modificarea ei, expertiza fiind efectuată în prezenţa părţilor şi în urma verificării unor înscrisuri (registre agricole ş.a.), aspecte indicate şi instanţei în capitolul II al expertizei contestate.

Instanţa reţine că prin decizia nr. 44 din 22.09.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că în cazul plângerii formulată, în baza art. 2781 din Codul de procedură penală, de persoana faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată şi care solicită schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţie sau ordonanţă ori dispoziţia cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanţa poate dispune schimbarea acestuia, în condiţiile art. 2781 alin. 8 lit. b din Codul de procedură penală. Aşa fiind, instanţa constată că şi în prezenta cauză se poate dispune schimbarea temeiului de drept al soluţiei dispuse prin rezoluţia atacată, în condiţiile art. 2781 alin. 8 lit. b din Codul de procedură penală.

În cauza de faţă, indiferent de încadrarea juridică ce s-ar da faptelor puse în sarcina intimaţilor, (fals şi uz de fals, instigarea la săvârşirea acestor infracţiuni, mărturie mincinoasă), termenul de prescripţie a răspunderii penale era de 5 ani de la data săvârşirii faptelor. Cum faptele reclamate au fost săvârşite în decembrie 1998, (când s-a efectuat expertiza în cauză, fiind depusă pentru termenul din 17.12.1998), termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în decembrie 2003. Nu s-ar putea reţine faptul că a fost întreruptă prescripţia prin efectuarea de acte de urmărire penală, deoarece în cauză nu s-a început urmărirea penală.

Cum rezoluţia atacată a fost emisă la 19.02.2004, după împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru intimaţi, temeiul de drept în baza căruia se putea confirma propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauză nu putea fi altul decât art. 10 lit. g C.pr.pen., iar nu art. 10 lit. a C.pr.pen.

Aceasta în condiţiile în care intervenţia prescripţiei răspunderii penale reprezintă pentru organul judiciar un impediment ce se opune cercetării pe mai departe a aspectelor privitoare la existenţa faptei şi a vinovăţiei făptuitorilor (sau a inexistenţei acestor elemente). Nici la cererea expresă a intimaţilor nu s-ar fi putut continua procesul penal, deoarece aceasta este un drept al învinuitului sau inculpatului, iar nu al făptuitorului.

Soluţia menţionată mai sus se impunea cu atât mai mult cu cât din actele premergătoare efectuate în cauză (expertiza tehnică întocmită de către expertul P. G. f.224 -235 DUP, declaraţia intimatului B. D. f. 204, 213-216 DUP), rezulta cu claritate faptul că expertiza efectuată are concluzii eronate, întemeiate şi pe declaraţiile şi actele prezentate de către intimatul P. D., fapt ce duce la concluzia existenţei faptelor imputate intimaţilor (chiar dacă nu şi a vinovăţiei în forma cerută de lege).

Pentru considerentele de mai sus, instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii plângerii; în temeiul art.2781 al.8 lit.b C.pr.pen. va admite plângerea formulată de către petenţii M. E.şi M. C. împotriva rezoluţiei nr. 177/P/19.02.2004 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în dosar nr. 177/P/2003, şi va desfiinţa această rezoluţie precum şi rezoluţia nr.75/ll-2/15.02.2010, dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în D. 75/ll-2/2010; va schimba temeiul juridic în baza căruia s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul P. D. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual prev. şi ped. de art. 25 raportat la art. 289 C.pen., şi faţă de intimatul B. D. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 C.pen., din art. 10 lit. a C.pr.pen., în art. 10 lit. g C.pr.pen.

În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Red. M.C.

Domenii speta

Spete similare