Actiune în revendicare imobil teren. Constatare nulitate absoluta titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991.Certificat de mostenitor. Lipsa titlu proprietate, în sensul prevazut de art.480 Cod civil. Exceptia autoritate de lucru judecat.

Tip: sentinta civila

Nr./Data: sentinta civila nr. 110/27.01.2009

Domenii asociate: actiune în revendicare

Titlu: Actiune în revendicare imobil teren. Constatare nulitate absoluta titlu de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991.Certificat de mostenitor. Lipsa titlu proprietate, în sensul prevazut de art.480 Cod civil. Exceptia autoritate de lucru judecat.

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Corabia la nr.1807/213/29.09.2008, reclamantul PC a chemat în judecata pe parata UE  si a solicitat ca, prin hotararea care va fi pronuntata, parata sa fie obligata sa-i respecte dreptul de  proprietate si linistita posesie cu privire la suprafata de 1152 mp teren intravilan, situata în orasul C, judetul O.

În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamantul a sustinut ca parata refuza sa respecte sentinta civila nr.935/1998 a Judecatoriei Corabia, ramasa definitiva si irevocabila, hotarare prin care s-a constat nulitatea absoluta a titlului de proprietate cu nr.19744/1993.

A mai pretins ca actele pe care le invoca parata, privind refuzul de a elibera terenul la care se refera reclamantul, sunt lovite de nulitate absoluta, dupa cum s-a constat printr-o alta hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila.

Actiunea formulate de reclamant nu a fost motivata în drept, însa a fost însotita de înscrisuri si hotarari judecatoresti pronuntate anterior în litigii privind aceleasi parti.

Instanta a dispus introducerea în cauza, în calitate de reclamant, si a numitului PSM, fratele reclamantului P C.

Reclamantul PSM a depus la dosar precizari privind cererea de chemare în judecata la care a anexat copii de pe alte acte si hotarari judecatoresti, inclusiv acte de stare civila. 

Parata UE, în aparare, a depus copii de pe acte de stare civila si hotarari judecatoresti privind partile din proces si a invocat, prin aparatorul sau, exceptia existentei autoritatii de lucru judecat, întemeiata, în opinia acesteia, pe hotararile judecatoresti pronuntate anterior între parti, exceptie care, dupa punerea în discutia partilor, a fost unita cu fondul cauzei.

Din actele si lucrarile de la dosar instanta constata urmatoarea situatie de fapt:

La data de la data de 18.12.1964 numitul PS, care a fost fratele numitului PN – decedat la data de 17.09.1964, s-a prezentat la un notariat de stat si a declarat, în mod expres, ca renunta la succesiunea fratelui sau, situatie în care, singura mostenitoare acceptanta a succesiunii defunctului PN, a fost numita PC care, în baza certificatului de mostenitor cu nr.290/1964, a mostenit si suprafata de 1152 mp teren intravilan, situata în orasul C, judetul O.

Numita PC a decedat la data de 01.06.1980, iar dezbaterea succesiunii acesteia a fost finalizata prin eliberarea certificatului de mostenitor cu nr.521/1992 act din care rezulta ca în componenta averii succesorale a intrat suprafata de 1152 mp teren intravilan, situata în orasul C, judetul O, ca mostenitori cu vocatie succesorala utila, acceptanti ai succesiunii, fiind înscrisi în certificat reclamantii PC si PS si numita FRV, în calitate de descendenti de gradul I, fiecare cu cate o cota de 1/3 din averea succesorala.

În aceste conditii, la data de 23.09.1987, între numitul PS, care renuntase , în mod expres, la succesiunea fratelui sau PN, si parata UE, a fost încheiat un înscris sub semnatura privata intitulat ,, conventie ”, în baza caruia promitentul vanzator se obliga sa-i vanda paratei suprafata de 1152 mp teren intravilan, situata în orasul C judetul O.

În înscrisul sub semnatura privata s-a facut mentiunea, eronata, ca promitentul vanzator este ultimul supravietuitor al defunctei PC, casatorita P.

Tot pe data de 23.09.1987 între promitentul vanzator si parata a fost încheiat un alt înscris sub semnatura privata intitulat „ chitanta”, prin care partile au stabilit pretul terenului si esalonarea achitarii pretului.

În anul 1991 numita UE a chemat în judecata pe parata MAMM, fiica promitentului vanzator PS, decedat între timp,  si a solicitat sa se constate, pe cale judecatoreasca, ca este proprietara suprafetei de 1152 mp teren intravilan.

Judecatoria C prin sentinta civila nr.3646/1991 / a admis actiunea asa cum a fost formulata si a constat ca reclamanta, respectiv UE, este proprietara terenului.Împotriva acestei hotarari judecatoresti a fost declarat recurs extraordinar, iar CSJ, prin decizia nr.2413/1993, a admis recursul , a casat sentinta civila nr.3646/1991 a Judecatoriei C si a respins actiunea numitei UE

Prin sentinta civila nr. 3163/1993 a Judecatoriei RV a fost admisa actiunea reclamantilor PSM, PC si FR împotriva paratei UE, si a fost obligata parata sa lase reclamantilor în deplina proprietatea si linistita posesie suprafata de 1152 mp teren intravilan, situat în orasul C, judetul O.

Aceasta hotarare a fost desfiintata ulterior, prin decizia civila nr. 1611/1993 a Tribunalului T, decizie care a fost mentinuta de Curtea de Apel B, prin decizia civila nr.646/1994.

Între timp, ca urmare a intrarii în vigoare a Legii nr.18/1991 a fondului funciar, paratei UE i-a fost eliberat titlul de proprietate cu nr.19744/62/1993 pentru suprafata de 1152 mp teren intravilan, situat în orasul C, judetul O, dupa care a fost pusa în posesie pe acelasi teren, prin procesul-verbal cu nr.2303/1994.

Prin sentinta civila nr.935/1998 a Judecatoriei C hotarare care a ramas definitiva prin decizia civila nr.2416/1998 a Tribunalului O, si irevocabila prin decizia nr.2420/1999 a Curtii de Apel C, s-a constat nulitatea absoluta a titlului de proprietate cu nr.19744/62/1993.

În data de 09.10.2002 reclamantii PC, PSM si FRV au chemat în judecata pe parata UE si au solicitat ca aceasta sa fie evacuata de pe suprafata de 1152 mp teren intravilan, situat în orasul C, judetul O.

Judecatoria C, prin sentinta civila nr.1733/2002 a admis actiunea asa cum a fost formulata.

Apelul declarat de parata a fost respins, ca nefondat, prin decizia civila nr. 289/2003, însa Curtea de Apel C, prin decizia nr.2437/2003 a admis recursul formulat de parata, a modificat ambele hotarari pronuntate în cauza si, pe fond, a respins actiunea.

S-a retinut în considerentele hotararii Curtii de Apel C, pe de o parte, ca actiunea în evacuare este specifica raporturilor juridice locative iar, pe de alta parte, ca reclamantii au la îndemana, în conditiile existentei certificatului de mostenitor cu nr.298/1964 si a lipsei titlului de proprietate al paratei, titlu care a fost anulat în mod irevocabil, calea actiunii în revendicare.

Între timp, la data de 03.12.2006, numita FRV (sora reclamantilor) a decedat,  iar numitul PSM si-a însusit cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul PC.

Cat priveste situatia de fapt, în prezent parata UE nu poate justifica dreptul de proprietate pentru terenul în cauza si, pe cale de consecinta, nici posesia si folosinta acestuia teren, si a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, în timp ce reclamantii sunt succesorii în drepturi si obligatii ai defunctei PC si au acceptat succesiunea acesteia, din averea succesorala facand parte suprafata de 1152 mp teren intravilan, la care se refera actiunea.

Judecatoria C, prin sentinta civila nr. 110/27.01.2009, pronuntata în dosarul cu nr. 1807/213/2008 a respins exceptia privind existenta autoritatii de lucru judecat, invocata de parata UE, ca nefondata.

Totodata, a admis actiunea în revendicare formulata de reclamantii PC si PSM, în contradictoriu cu parata UE si a obligat-o pe parata sa lase reclamantilor în deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1152 mp teren intravilan situat în orasul C, judetul O.

Pentru a pronunta aceasta hotarare,  instanta de fond a retinut ca, desi în speta exista identitatea de parti si obiect la care face trimitere art.1201 C.civ, nu exista si identitatea de cauza.

Referitor la exceptia invocata de parata s-a retinut ca hotararea Tribunalului T a fost pronuntata la o data (28.10.1993) la care titlul de proprietate emis pe numele paratei nu fusese anulat, iar Romania tocmai aderase la Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului (07.10.1993).

Prin cauza, în acest sens, se întelege faptul juridic sau material care constituie temeiul legal al dreptului pretins.

Cauza unei cereri este, asadar, ratiunea, justificarea obiectului cerut, si nu trebuie confundata cu obiectul si nici cu mijloacele ei de sustinere, ea fiind în acelasi timp si de scopul urmarit în proces.

În aceste conditii, chiar daca o actiune în revendicare a fost respinsa anterior, se va putea revendica ulterior un imobil în conditiile în care normele dreptului intern trebuie sa respecte practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, privind dreptul de proprietate consacrat prin art.1 din Protocolul nr.1 din Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului.

Cat priveste fondul cauzei, potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca iar, potrivit art. 1170 Cod civil, dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumtii sau marturisirea uneia din parti.

Potrivit art.644 C.civ, proprietatea bunurilor se dobandeste si se transmite prin succesiune, prin legate, prin conventie si transmisiune, iar potrivit art.480 si 481 C.civ, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege.

Nimeni nu poate fi silit de a ceda proprietatea sa, afara numai pentru o cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.

În speta, este de necontestat ca reclamantii sunt succesorii în drepturi si obligatii ai autoarei PC, în calitate de descendenti de gradul I, si ca au dobandit dreptul de proprietate cu privire la suprafata de 1152 mp teren intravilan care a facut parte  din averea succesorala a autoarei lor.

Referitor la parata UE, aceasta nu a facut dovada vreunui drept de proprietate cu privire la terenul intravilan în suprafata de 1152 mp si nici nu justifica posesia si folosinta acestuia teren.

Împotriva acestei hotarari a declarat recurs parata UE, care a criticat hotararea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie cu motivarea ca actiunea formulata de reclamanti a avut ca obiect obligatia de a face, si nu o revendicare imobiliara.

Tribunalul O, prin decizia civila nr. 159/2009 a admis apelul declarat de parata UE si a schimbat sentinta instantei de fond, in sensul respingerii actiunii avand ca obiect ,, obligatia de a face”, ca fiind neîntemeiata. 

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut ca reclamantii PSM si PC  nu au prezentat nici un act prin care sa dovedeasca dreptul lor de proprietate cu privire la terenul intravilan in suprafata de 1152 mp, certificatul de mostenitor aflat in posesia acestora nefiind suficient in acest sens întrucat constituie numai un mijloc de proba a calitatii de succesor.

Recursul declarat de reclamantii PSM si PC împotriva deciziei  civile nr. 159/2009 a fost admis de Curtea de Apel C, instanta care a casat hotararea tribunalului si a trimis cauza spre rejudecare la instanta de apel.

S-a retinut in decizia instantei de recurs ca instanta de apel s-a pronuntat asupra unui alt obiect al actiunii decat acela cu care a fost efectiv investita, nesolutionand cauza pe fond.

Tribunalul O, prin decizia civila nr. 89/2010 în rejudecare, a admis din nou apelul declarat de parata UE si a schimbat hotararea instantei de fond în sensul ca a admis exceptia autoritatii de lucru judecat si a respins actiunea pentru acest motiv.

Instanta de apel a retinut ca reclamantii au mai revendicat terenul respectiv, invocand acelasi certificate de mostenitor, actiunea acestora fiind respinsa, ca neîntemeiata si s-a apreciat ca, în cauza, sunt întrunite cumulativ cerintele autoritatii de lucru judecat, în sensul reglementat de art. 1201 Cod civil.

Împotriva deciziei nr. 89/2010 pronuntata de Tribunalul O, au declarat recurs reclamantul PSM si succesorii in drepturi si obligatii ai reclamantului PC, decedat între timp, respectiv reclamantii PCA si PLC.

Recursul declarat de reclamanti nu a fost motivat în termenul de 15 zile, în conformitate de dispozitiile art. 301 al.1 Cod procedura civila, motiv pentru care a fost constatat nul prin decizia nr. 970/14.09.2010 pronuntata de Curtea de Apel C in dosarul cu nr. 3980/104/2009.

Irevocabila.

Data publicarii pe portal: 20.01.2011

Judecator

Delcea Mihai

1

Domenii speta

Spete similare