Repararea prejudiciului cauzat de fapta ilicita

Tip: sentinta civila

Nr. 926 din 16.06.2009

Domeniu asociat: Pretentii.

 Titlu: repararea prejudiciului cauzat de fapta ilicita

Deliberand asupra cauzei civile, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Corabia la data de 10.12.2008 sub nr. 2224/213/2008 reclamantul Spitalul Orasenesc Corabia a solicitat obligarea paratului C F la plata sumei de 191,09 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca paratul a fost internat în sectia de chirurgie a spitalului în perioada 09.04.2008 – 10.04.2008, beneficiind de servicii medicale, ca urmare a unei agresiuni individuale. Totodata a mai aratat ca desi paratul a fost notificat sa furnizeze relatii despre persoana vinovata, nu a prezentat nici un document în acest sens, fapt ce a determinat reclamantul sa creada ca s-a împacat cu cel care i-a prejudiciat sanatatea, subzistand deci obligatia paratului la achitarea acestor sume.

În dovedirea cererii reclamantul a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, în cadrul careia a depus la dosar, în fotocopie: adresa nr. 5455/2008 si 2386/2008 emise de Spitalul Orasenesc Corabia, Foaie de observatie clinica generala si Decont de cheltuieli (filele 5 – 8).

În drept, cererea  a fost întemeiata pe disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificarile si completarile aduse prin OUG 72/2006 si  art.  998 si 999 Cod Civil. La solicitarea instantei, reclamantul si-a precizat cererea în sensul ca se întemeiaza pe raspunderea civila delictuala, conform art. 998 – 999 C.civ.

Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru potrivit art. 17 din legea nr. 146/1997 si pe cale de consecinta de timbrul judiciar.

În temeiul art. 242 C.p.civ., reclamantul a solicitat judecarea cauzei si în lipsa partilor.

Paratul, prezent în instanta, a formulat o cerere de chemare în garantie a numitului Cioboata Tudor, motivata de faptul ca acesta este vinovat de producerea leziunilor corporale ce au necesitat spitalizarea sa.

Prin sentinta civila nr. 208/13 februarie 2009 a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului Spitalul Orasenesc Corabia si respinsa cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul  Spitalul Orasenesc Corabia în contradictoriu cu paratul CF, domiciliat în comuna Gîrcov, judetul Olt, ca introdusa de o persoana fara calitate. Totodata a fost lasata nesolutionata cererea de chemare în garantie formulata de parat.

Prin decizia nr. 620/30.04.2009 pronuntata de Tribunalul Olt a fost admis recursul declarat de reclamantul Spitalul orasenesc Corabia, casata sentinta si trimisa cauza pentru rejudecare.

Pentru a pronunta aceasta decizie Tribunalul Olt a avut în vedere ca, în cauza, calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati între persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului afirmat, iar reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate, în consecinta acoperirea prejudiciului înregistrat în patrimoniul sau, fiind evident faptul ca reclamantul  justifica legitimarea procesuala activa, interesul recuperarii sumelor de bani cheltuite de la persoanele pe care le considera vinovate de acest lucru.

Cauza a fost reînregistrata pe rolul Judecatoriei Corabia la data de 26.05.2009 sub nr. 952/213/2009 primind termen de judecata la data de 16.06.2009.

Analizand ansamblul materialului probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:

În perioada  09.04.2008 – 10.04.2008 paratul, a fost internat de urgenta în Spitalul Orasenesc Corabia, ca urmare a unei agresiuni, beneficiind de asistenta medicala de specialitate, astfel cum rezulta din foaia de observatie clinica generala aflata la fila 7 din dosar.

Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006 si persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata.

În considerarea temeiului juridic invocat de catre reclamanta, respectiv prevederile art. 998-999 Cod civil, conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite, a unei persoane prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane, existenta unei legaturi de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovatia autorului faptei ilicite.

Fapta ilicita reprezinta o actiune sau inactiune a unei persoane prin care încalcandu-se normele dreptului obiectiv se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.

Prejudiciul produs în dauna persoanei vatamate reprezinta efectul negativ suferit de aceasta care trebuie sa se afle în legatura de cauzalitate cu fapta ilicita în sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al actiunii autorului faptei ilicite.

Vinovatia reprezinta latura subiectiva a raspunderii civile delictuale si consta în atitudinea de vointa si constiinta a autorului faptei ilicite fata de aceasta si rezultatul socialmente periculoase.

Nu se poate retine existenta unei fapte ilicite în sarcina paratului, în sensul de actiune sau inactiune prin care, încalcandu-se normele dreptului obiectiv, s-a vatamat dreptul subiectiv al altei persoane, deoarece însasi reclamanta precizeaza ca paratul este victima încalcarii de catre un pretins autor a normelor legale.

Analizand temeiul de drept invocat de reclamant în sustinerea cererii sale, instanta constata ca actele normative care reglementeaza sistemul de asigurari de sanatate nu instituie in sarcina paratului - victima a agresiunii, obligatia de a comunica numele persoanei care a provocat agresiunea, prin încalcarea careia sa fi provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului sau al Fondului National Unic. Prin urmare, nu se poate retine ca omisiunea de a furniza astfel de relatii reprezinta o fapta ilicita.

În ceea ce priveste argumentul reclamantului potrivit caruia in aceste cazuri paratul, chiar daca este asigurat medical, nu beneficiaza de servicii medicale spitalicesti din fondul asigurarilor sociale de sanatate, instanta retine ca, in conformitate cu disp. art. 92 OUG 195/2002, acordarea asistentei medicale publice de urgenta este o datorie a statului si un drept al cetateanului (textul nedistingand între cetateanul asigurat si cel neasigurat).

 Sistemul national de servicii medicale de urgenta si prim ajutor calificat reprezinta ansamblul de structuri, forte, mecanisme si relatii, organizate dupa aceleasi principii si reguli, care utilizeaza proceduri integrate de management specializat si/sau calificat ( art. 86 alin. 1 lit. a din Legea nr. 95/2006).

Finantarea acordarii asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sanatatii Publice si bugetul Ministerului Administratiei si Internelor, din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, din bugetul autoritatilor publice locale, precum si din alte surse prevazute prin lege, inclusiv donatii si sponsorizari (art. 93 alin 1 din Legea nr. 95/2006).

Unul dintre obiectivele sistemului de asigurari sociale de sanatate este protejarea asiguratilor fata de costurile serviciilor medicale în caz de boala sau accident ( art. 208 alin 2 lit. a).

Asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii si functioneaza ca un sistem unitar, iar obiectivele sale se realizeaza pe baza unor principii, printre care: acordarea unui pachet de servicii medicale de baza, în mod echitabil si nediscriminatoriu, oricarui asigurat.

Asiguratii au dreptul de a beneficia de servicii medicale de urgenta conform art. 218 lit. h din Legea nr. 95/2006.

Potrivit dispozitiilor Legii nr.95/2006, serviciile medicale de urgenta sunt suportate din Fondul national unic, format potrivit art. 256 din contributiile persoanelor fizice si juridice, subventii de la bugetul de stat, donatii, dobanzi, sponsorizari, venituri obtinute din exploatarea patrimoniului CNAS si caselor de asigurari, precum si alte venituri in conditiile legii, sume proprii ale Ministerului Sanatatii Publice.

Conform art. 34 din Constitutie, dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat, statul fiind obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.

Fata de cele expuse, instanta constata ca cererea introdusa de reclamant este neîntemeiata, în cauza nefiind întrunite conditiile raspunderii civile delictuale institute de art. 998-999 C.civ.

Avand în vedere ca solutia cu privire la cererea de chemare în garantie este legata de solutia asupra cererii de chemare în judecata, iar în speta paratul nu a cazut în pretentii, instanta urmeaza sa respinga cererea de chemare în garantie formulata de parat împotriva chematului în garantie C T, ca ramasa fara obiect.

Prin decizia nr.1003/30.09.2009 solutia a fost mentinuta de instanta de recurs.

Întocmit,

Judecator Stana Florentina

Domenii speta

Spete similare