Pretentii

Sentinţă civilă 592 din 06.06.2011


JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 592/ 06 iunie 2011

Pe rol se află  judecarea cauzei civile privind pe reclamantul I C şi pe

pârâtul A R, având ca obiect „pretenţii”.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei de faţă,instanţa constată următoareşle:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.02.2011

sub nr. 319/214/2011, reclamantul I C a chemat în judecată  pe pârâtul A R

solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se  va pronunţa să dispună obligarea

pârâtului la plata sumei de 65.100 lei reprezentând diferenţă sumă de bani

împrumutată prin intermediul contractului de împrumut încheiat la data de

24.09.2010.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 24.09.2010 a dat

împrumut pârâtului suma de 105.000 lei, fiind încheiat la această un  contract de

împrumut. Pârâtul s-a obligat să-i restituie suma până cel mai târziu la

30.11.2010. În data de 31.12.2010 i-a restituit prin ordin de plată suma de

39.900 lei, rămânând neachitată diferenţa de 65.100 lei.

A menţionat reclamantul că deşi i-a solicitat pârâtului de mai multe ori

să-i restituie toată suma împrumutată, acesta nu i-a restituit diferenţa solicitată

prin acţiune.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art 1576, 1584 – 1586 Cod civil.

În dovedirea cererii, au fost anexate în copie contract de împrumut şi

ordin de plată numerar din data de 31.12.2010.

Cererea nu a fost timbrată , petentului fiindu-i încuviinţată cererea de

acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de  plata sumei de 2913

lei stabilită cu titlu de taxă judiciară de timbru.

La termenul de judecată din data de 04.04.2011, pârâtul a depus întâmpinare

şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii reclamantului, arătând că

nu numai că nu îi datorează acestuia nicio sumă de bani, ci acesta îi datorează  o

sumă multa mai mare întrucât prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în

convenţii i-a produs sie şi soţiei sale un prejudiciu de 177.904,16 lei aşa cum

rezultă din derularea contractelor pe care le-a încheiat cu acesta, respectiv

contract de cesiune de părţi sociale şi contract de împrumut, cu cheltuieli de

judecată.

A arătat pârâtul că la data de 24.09.2010 alături de soţia sa  a încheiat cu

reclamantul un contract de cesiune a părţilor sociale, redactat de av. Florescu

Elena, membră a Baroului Argeş. Contractul a avut ca obiect transmiterea din

proprietatea reclamantului în proprietatea cesionarilor a unui număr de 35.502

părţi sociale, reprezentând 100% din capitalul social al SC GILDOB STAR

COMPANY S.R.L.

La data de 27.12.2010 a fost încheiat noul act constitutiv al societăţii, aşa 

numitul act  adiţional la actul constitutiv iniţial, fiind achitat în întregime preţul

total stabilit pentru părţile sociale, de 355.020 lei RON.

După data de 04.01.2011 s-a înregistrat noul certificat de înregistrare al

societăţii , administrator devenind numitul G M.

A susţinut pârâtul că după această dată a aflat că reclamantul i-a înşelat

producându-le un mare prejudiciu în sensul că i-a dus în eroare cu privire la

inexistenţa datoriilor societăţii.

În continuare, pârâtul a menţionat datoriile pe care le-a achitat din banii

proprii. Prejudiciul pe care i l-a produs reclamantul se ridică la suma de 

177.904,16 lei.

A mai precizat pârâtul că nu înţelege să-i achite restul de împrumut

reclamantului până în momentul în care acesta nu va acoperi prejudiciul produs,

suma pe care acesta i-o datorează fiind cu mult mai mare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art 115 C.pr.civ.

Prin cererea reconvenţională formulată la aceeaşi dată, pârâtul a solicitat

ca reclamantul să fie obligat să-i plătească diferenţa dintre restul de împrumut

neachitat şi suma de 177.904,16 lei, prejudiciu produs de acesta, pentru aceleaşi

motive de fapt.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art 969 Cod civil.

În dovedirea cererii reconvenţionale, pârâtul a propus probele cu acte,

interogatoriul pârâtului şi eventual expertiză contabilă.

Au fost ataşate cererii, în copie, înscrisuri ( filele 22-53).

La data de 23.05.2011 ( fila 59), pârâtul a depus o precizare la cererea

reconvenţională  , prin care a  indicat suma pe care i-a datorează reclamantul ca

fiind 112.904,16 lei.

A menţionat  că s-a angajat să îi achite reclamantului suma de  105.000 lei

care în realitate nu sunt bani împrumutaţi, ci o diferenţă de preţ pentru

tranzacţie de cesiune pe care a fost nevoit să o accepte în mod separat. Din

această sumă a achitat 40.000 lei, rămânând un rest de 65.000 lei. Scăzând

această sumă din prejudiciul produs şi identificat până în prezent rezultă o

diferenţă de 112.904,16 lei pe care i-a datorează reclamantul.

Cererea reconvenţională astfel cum a fost precizată nu a fost timbrată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23.06.2011 instanţa a dispus

disjungerea cererii reconvenţionale formulate de pârât astfel cum a fost

precizată , calificând-o ca fiind o cerere comercială.

Instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză proba cu înscrisuri

propusă de reclamant  şi proba cu interogatoriul pârâtului pusă în discuţie din

oficiu.

Analizând ansamblul  materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine

următoarele:

La data de 24.09.2010, între reclamant şi pârât s-a încheiat un contract de

împrumut pentru suma de 105.000 lei.

Pârâtul a recunoscut în cuprinsul întâmpinării încheierea contractului de

împrumut , poziţia de recunoaştere a acestui fapt fiind  menţionată şi în cadrul

răspunsului la interogatoriu (întrebarea nr. 1)..

Astfel cum rezultă din ordinul de plată numerar din data de 31.12.2010

depus în copie la fila 3 şi din răspunsurile pârâtului la interogatoriu, în

executarea acestui contract acesta a plătit reclamantului la data de 31.12.2010

suma de 39.900 lei.

Nici prin întâmpinare şi nici prin cererea reconvenţională pârâtul nu a

negat existenţa contractului de împrumut, recunoscând la interogatoriu că a

semnat acest contract,  ci a contestat numai forma acestui înscris şi valabilitatea

acestuia ca instrumentum probationem, invocând lipsa datei certe, lipsa menţionării

în litere a sumei şi inexistenţa formulei bun şi aprobat.

În privinţa datei certe  instanţa reţine că lipsa acesteia nu poate

reprezenta un argument pentru  nevalabilitatea înscrisului,data nefiind o

condiţie de valabilitate a înscrisului sub semnătură privată .

Referitor la forţa probantă a înscrisului depus în copie la fila 2 care

materializează convenţia părţilor, instanţa reţine că fiind vorba despre o sumă

de bani care depăşeşte suma de 250 lei ( art.1192 Cod civil) dovada se putea 

face prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată.

În speţă, înscrisul doveditor al contractului pentru a avea forţă probantă

ca înscris sub semnătură privată trebuia să fie  scris în întregime de către 

împrumutat  sau cel puţin acesta să adauge la finele contractului cuvintele „

bun şi aprobat” arătând în litere suma şi apoi să semneze ( art 1180 Cod civil).

Înscrisul depus în copie  la fila 2 nu este scris de pârât şi nici nu respectă

dispoziţiile art 1180 Cod civil astfel că nu i se poate  recunoaşte forţa probantă

a înscrisului sub semnătură privată, dar valorează început de dovadă scrisă, în

privinţa diferenţei de împrumut neachitat, în sumă de 65100 lei.

În considerarea acestor aspecte şi reţinând că pârâtul nu a contestat

existenţa actului juridic ca negotium juris şi chiar a achitat o parte din suma

împrumutată şi a  motivat  în întâmpinare şi cererea reconvenţională că

reclamantul îi datorează o sumă de bani calculată ca diferenţă dintre datoriile

plătite  şi suma de 65000 lei  pe care i-ar datora-o reclamantului , în cauză se

naşte prezumţia simplă că pârâtul a împrumutat de la reclamant suma de

105.000 lei.

Totodată, din întâmpinarea depusă de pârât reiese că acesta ar fi achitat

integral reclamantului suma de 355.020 lei reprezentând preţul total stabilit

pentru părţile sociale, astfel că susţinerea sa conform căreia suma de 105.000 lei

nu ar reprezenta bani împrumutaţi , ci o diferenţă de preţ pentru tranzacţia de

cesiune este neîntemeiată.

În consecinţă, având în vedere considerentele mai sus expuse, precum şi

dispoziţiile art 1578, 1587 şi 969 Cod civil, instanţa va admite cererea şi va

dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 65100 lei către reclamant

reprezentând împrumut neachitat.

În temeiul art 274 C.pr.civ. va obliga pârâtul să plătească reclamantului

cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat

conform chitanţei depuse la dosar.

În conformitate cu dispoziţiile art 18 din OUG nr.51/2008 , pârâtul va fi

obligat să plătească către stat suma de 2913 lei reprezentând ajutor public

judiciar acordat petentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea reclamantului I C, domiciliat în comuna Suseni, sat

Cerşani, judeţul Argeş, formulată împotriva pârâtului A R, domiciliat în comuna

Recea, sat Recea, judeţul Argeş.

Obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 65.100 lei acordată cu

titlu de împrumut.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă

de 500 lei.

Obligă pârâtul la plata sumei de 2913 lei către stat reprezentând ajutor

public judiciar acordat reclamantului.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 06 iunie 2011.

29.06.2011/4 ex.