Plângere contraventionala – regimul circulaţiei pe drumurile publice

Sentinţă civilă 49 din 08.01.2009


Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 4913/204/2008, urmare a declinarii de la Judecatoria Ploiesti, petentul TIR a formulat plângere împotriva procesului verbal de contraventie seria xxxxxxxxx, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. PRAHOVA.

 În motivarea plângerii, petentul a aratat ca masina pe care o conducea era prevazuta cu detector radar, iar acesta nu a înregistrat prezenta vreunui aparat de masurat viteza. In momentul in care a fost oprit, a solicitat sa i se arate înregistrarea sau fotografica cu presupusa contraventie, dar acestia au refuzat motivând ca valorile vitezei de deplasare le-au fost comunicate prin statie. 

 Pentru aceste motive, petentul a aratat ca, desi avea permisul de conducere asupra sa, a refuzat sa îl prezinte.

 Pe procesul verbal nu au fost trecute toate datele de identificare ale aparatului radar si faptul ca afara ploua, astfel ca în aceste conditii meteorologice aparatele radar nu pot  fi folosite.

 in subsidiar, petentul a solicitat inlocuirea sanctiunilor principale si complementare cu avertisment.

În drept, a invocat OG 2/2001.

În conformitate cu art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, plângerea este scutita de taxa judiciara de timbru.

Intimata a depus întâmpinare, aratând ca în mod corect si legal petentul a fost sanctionat, solicitând respingerea plângerii ca netemeinica.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001.

In dovedirea sustinerilor, partile au solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, probe încuviintate de instanta. Au fost depuse la dosar, în copie, procesul verbal de contraventie contestat, planse foto radar, buletinul de verificare metrologica.

Analizând plângerea, prin prisma probelor administrate, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul verbal seria xxxxxxxxxx, petentul TIR a fost sanctionat contraventional pentru savârsirea contraventiei prev.art.102 alin.3 lit.e si 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr.195/2002 retinându-se în sarcina sa ca, la data de 15.06.2008, a condus autoturismul înmatriculat sub nr. xxxxxxxx pe DN 1- fiind înregistrat si masurat de aparatul radar cu viteza de 177 km./h. (+77 km.).

1. Verificând în conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanta nu va retine sustinerile indirecte ale petentului privind faptul ca procesul verbal a fost întocmit de agentii de politie doar pe baza unor date comunicate prin statie si ca nu i-au prezentat fotografia radar

 Constatarea savârsirii contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice si aplicarea sanctiunilor corespunzatoare poate fi facuta de agentii din cadrul politiei rutiere, dar si  prin mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic asa cum prevede expres art. 109 din OUG 195/2002. Practic, în aceasta din urma situatie, constatarea datelor se realizeaza prin aceste aparate si mijloace tehnice, operatorul radar fiind cel care doar asigura manipularea continua a acestor mijloace. In nici un caz nu se poate considera ca este obligatoriu ca acest operator sa fie si cel care trebuie sa procedeze la consemnarea procesului verbal, consemnarea putând fi facuta, pe baza celor înregistrate de aparatele radar, de catre un alt agent de politie. Practic toata procedura de supraveghere a traficului se realizeaza, dupa cum este si normal, logic si, pâna la urma, eficient, în echipe de politie, fiecare agent având atributii distincte. In caz contrar, daca ar fi sa se urmeze rationamentul petentului, agentul de politie de pe o masina dotata cu aparatura radar, de fiecare data când constata, prin intermediul acestei aparaturi, ca un conducator auto a încalcat in varii moduri regimul circulatiei pe drumurile publica, ar trebui sa plece in urmarirea respectivului conducator, sa stea personal si sa procedeze la intocmirea tuturor formalitatilor aferente, timp în care restul traficului si restul conducatorilor sa ramâna nesupravegheati, ceea ce este absurd.

 Sustinerile petentului prin avocat conform carora procesul verbal ar fi nul pe motiv ca la momentul întocmirii nu i-au fost prezentate de catre agentul de politie inregistrarea sau fotografia sunt vadit neîntemeiate, agentii de politie neputând la momentul observarii pe aparatele radar a savârsirii unei contraventii sa si printeze imaginile, aparatele de printat fiind, cum este si normal, la sediul IPJ si nu in masinile de politie. Intimata a depus la dosar fotografia radar, astfel ca, daca petentului Trapiel ar fi fost într-adevar interesat sa vada aceasta fotografie ar fi putut sa o vada la dosar, dar la nici unul din termenele de judecata si nici intre termene nu s-a prezentat pentru a studia dosarul.

2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta urmeaza a efectua analiza procesului - verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât si a normelor internationale. Astfel, având in vedere jurisprudenta CEDO aplicabila in baza art. 6 din Conventie, desi si contravenientul se bucura de prezumtia de nevinovatie, petentul trebuie sa faca dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situatia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanta în privinta vinovatiei "acuzatului" dincolo de orice îndoiala rezonabila asa cum a stabilit Curtea Europeana in mod constant în jurisprudenta sa.

2.1 In prezenta cauza, instanta constata ca intimata a facut dovada temeiniciei procesului-verbal sub aspectul primei contraventii privind depasirea vitezei legale prin mijloacele tehnice omologate si verificate metrologic.

Instanta retine ca masuratorile înregistrate se încadreaza si in marja de eroare de 4% din valoarea conventional adevarata pentru viteze mai mari de 100 km/h stabilita de Normele de metrologie legal emise de BRML si anume intre 169,92 km/h si 184.08 km/h (177 km/h valoarea masurata plus/minus 4%, 7.08 ) astfel ca, in mod corect agentul constatator a încadrat fapta la art. 102/3/e din OUG nr.195/2002, viteza cu care a fost înregistrat petentul depasind viteza maxima admisa cu mai mult de 50 km/h, de la un minim posibil de 69,92 km/h peste limita de viteza legala, la un maxim posibil de 84,08 km/h, peste limita de viteza legala.

 Instanta nu va retine apararile petentei in sensul ca in procesul verbal nu ar fit indicate toate elementele de identificare ale aparatului radar, in conditiile in care in procesul verbal seria xxxxxxxxx sunt mentionate clar aceste date si anume aparat seria 673000185, aparat cu privire la care s-a facut dovada certificarii si omologarii prin buletinul 0099363. In dotarea Politiei Romane nu exista mii de astfel de aparate, exista un numar limitat, fiecare aparat fiind individualizat printr-un anumit numar asa cum este in cazul de fata 673000185. Odata montate aceste aparate pe anumite masini ale politiei romane, nu se mai procedeaza la detasarea, mutarea lor, schimbarea sau altceva de genul acesta. Ar fi total superfluu sa fie consemnate in fiecare proces verbal absolut fiecare element de identificare si fiecare caracteristica a cinemometrelor, "înregistrat cu aparat  PYT nr. xxxxxxxx,montat pe auto xxxxxx, verificat metrologic la data de xxxxxx, conform buletinului de verificare metrologica nr. xxxxxxx, model de cinemometru aprobat conform certificatului nr. xxxxxx, produs de Traffic Safety Systems LImited Anglia, solicitant Traffic Safety Systems LImited Anglia si M&S Connection SRL Bucuresti, masina fiind înregistrata in mers/stationar, viteza masinii politiei fiind de xxxxx km/h, etc. etc. etc.." Toate datele necesare stabilirii faptei apar in procesul verbal.

 Nu pot fi retinute sustinerile petentului in sensul ca aparatul radar nu putea fi folosit pentru ca ploua, atâta timp cât din printul inregistrarii radar se observa foarte, foarte, foarte clar ca nu ploua deloc, ca pe masina petentului nu exista nici un stropulet de apa de ploaie, ca partea carosabila era perfect uscata, afirmatiile petentului dovedindu-se a fi simple minciuni.

În cauza, nu sunt incidente nici dispozitiile pct. 4 din NML conform carora masuratorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot fi utilizate ca probe numai daca:

1.  nu au fost respectate dispozitiile 4.1.....4.3, privind întretinerea, transportul, calitatea operatorului radar, verificarea metrologica, marcarea, sigilarea, manipularea aparatelor - situatie care nu poate fi retinuta in prezenta cauza, intimata facând dovada clara a acestor elemente

2. daca cinemometru este destinat numai utilizarii în regim stationar, iar masuratorile au fost efectuate cu cinemometrul în miscare - ceea ce nu este cazul, aparatul Python II cu care s-au facut înregistrarile in cauza fiind destinat utilizarii atât in regim stationar cât si regim miscare conform certificatul de aprobare de model

3.  numai daca, in momentul masurarii, în raza de masurare a aparatului se deplaseaza simultan mai multe masini, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar in evidenta - ceea ce, de asemenea, nu este cazul, din printul radar, observându-se foarte clar autoturismul condus de petent (f.15).

 Nu vor fi retinute nici apararile petentului conform carora nu s-a facut dovada autotestarii, având in vedere faptul ca, potrivit Normelor de metrologie legala, 3.2.6, functia de autotestare se activeaza automat la fiecare punere in functiune a cinemometrului, in caz contrar Biroul de Metrologie Legala nu ar fi procedat la eliberarea buletinului de verificare metrologica asa cum prevede pct. 3.2.6 din Norme. Daca ar fi fost depistate defecte sau dereglari functionale, acestea ar fi fost semnalate, iar functionarea cinemometrului blocata, lucru care nu s-a întâmplat, atâta timp cat intimata a depus printul inregistrarii radar (f.15).

 Pentru toate aceste motive, instanta retine ca intimatul IPJ Prahova a facut dovada temeiniciei procesului verbal in ceea ce priveste fapta prevazuta de art 102/3/e din OUG 195/2002, petentul depasind viteza legala cu mai mult de 50 km/h.

 2.2. De asemenea, in ceea ce priveste cea de a doua contraventie retinuta in sarcina petentului, instanta constata ca neprezentarea permisului de conducere agentului de politie a fost recunoscuta chiar de petent in plângerea depusa (f.2).

 Neprezentarea permisului de conducere pe motiv nu i s-ar fi prezentat fotografia radar nu este de natura sa înlature caracterul contraventional al faptei. Legea prevede clar obligatia pentru conducatorii auto de a prezenta si permisul de conducere la solicitarea organelor de politie si punct, fara comentarii, fara atitudini sfidatoare. Asa cum a aratat instanta si mai sus, nu se poate considera ca petentul a dorit intr-adevar sa vada fotografia radar atata timp cât nici macar o data nu a studiat prezentul dosar.

 3. Întrucât pe parcursul judecatii contravenientul nu a facut în niciun fel dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal de contraventie si întrucât  în speta nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate a procesului verbal contestat, instanta constata ca intimata a facut dovada vinovatiei contravenientului, justificându-se si sanctiunea aplicata.

 Desi in nici un caz nu s-ar putea sustine ca fapta retinuta în sarcina petentului are un grad de pericol social redus, fiind vorba de depasirea vitezei legale si circulatia pe drumurile publice cu 177 de km/h, instanta constata ca agentul constatator a dat dovada chiar de prea multa indulgenta fata de petent aplicându-i o amenda orientata spre minimul prevazut de lege pentru fapta savârsita.

 De asemenea, instanta apreciaza ca si aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune în cauza.

 Astfel, desi OUG 195/2001 prevede obligativitatea aplicarii automate a pedepsei complementare a suspendarii dreptului de a conduce, instanta constata ca si aceasta sanctiune trebuie sa fie supusa unei operatiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 care prevede ca "sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite", text în care nu se face nici o distinctie dupa cum ar fi vorba de sanctiuni principale sau sanctiuni complementare.

 De asemenea, si sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform art. 34 din OG 2/2001 si conform art. 6 si art 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care Curtea Europeana a considerat ca pâna si sanctiunea complementara a punctelor de penalizare care poate fi aplicate in materie contraventionala are caracter "penal" in sensul art. 6 si art. 7 din Conventie (cauza Malige c.Frantei 68/1997/852/1059, Hotarârea din 23.09.1989). Astfel Curtea a apreciat ca sanctiunea punctelor de penalizare, desi in dreptul francez are caracter administrativ, in plan conventional are caracter penal atâta timp cât poate sa duca, la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce este foarte util in viata de zi cu zi si în viata profesionala, astfel ca, desi aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sanctiuni penale.

In aceste conditii, aplicând aceleasi principii la dreptul intern, cu atât mai mult sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce, are un caracter "penal" în sensul Conventiei, astfel ca aplicarea acestor sanctiuni nu se poate dispune automat fara a putea fi supuse controlului instantelor (Malige c. Frantei), iar instanta are dreptul, si in conditiile art. 31 din OG 2/2001, sa verifice si modul de individualizare a acestei sanctiuni.

In prezenta cauza, astfel cum aratam si mai sus, aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune având în vedere limita cu care petentul a depasit viteza legala (177 de km/h - care reprezinta de fapt, viteza legala pe acel sector de drum + mai mult de jumatate din aceasta viteza legala, depasind si viteza legala pe o autostrada), dar, mai ales, având in vedere atitudinea petentului care în nici un moment nu a învederat ca i-ar fi parut rau pentru nerespectarea regulilor de circulatie, pentru depasirea vitezei legale si pentru crearea unei stari de pericol pentru ceilalti participanti la trafic, legându-se de niste argumente pe care instanta le-a înlaturat, dupa cum aratam mai sus.

De asemenea, si in ceea ce priveste cea de a doua contraventie, agentii de politie au dat dovada de indulgenta aplicându-i amenda minima, cu toate ca petentul, la o vârsta respectabila, a dat dovada de o atitudine sfidatoare la adresa organelor de politie învederând ca, desi avea permisul asupra sa, a refuzat sa il prezinte.

 Pentru a permite petentului sa înteleaga regulile de circulatie pe drumurile publice, necesitatea nu numai legala, dar si morala, de bun simt, de civilizatie, de a respecta aceste reguli si de a nu fi un pericol cel putin pentru ceilalti participanti la trafic, daca nu se gândeste la consecintele grave si deosebit de grave pe care conducerea cu o viteza de 177 km/h pe un sector de drum pentru care limita era de 100 km/h le poate produce fata de propria persoana, instanta va mentine procesul verbal asa cum a fost întocmit de organul constatator, retinând legalitatea si temeinicia sa.

Având în vedere cele retinute mai sus, instanta urmeaza ca în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, sa respinga plângerea introdusa de petent ca neîntemeiata