Dreptul familiei – minori- program vizitare minor

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul instantei la data de 29.09.2008, sub nr. 4086/204/2008, reclamantii PS si PL au chemat în judecata pe pârâta DME, solicitând instantei ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea pârâtei sa le permita sa aiba legaturi personale cu minorul PGA. 

În motivarea cererii, reclamantii au aratat ca pârâta a fost casatorita cu fiul or, PFM care a decedat in 2001. nepotul lor,GA a locuit in Alexandria chiar si dupa moartea fiului lor. Din anul 2002, pârâta a plecat din Alexandria impreuna cu nepotul si s-a stabilit in Breaza.

Pentru o perioada de timp, cât locuia cu bunica materna, au reusit sa il vada pe minor, ii duceau pachete, vorbeau la telefon. Din toamna anului 20007, însa, pârâta le-a interzis sa mai aiba legaturi cu minorul sau sa vorbeasca la telefon cu ei.

Reclamantii au aratat ca este în interesul minorului sa pastreze legaturi strânse cu ei, sunt bunicii paterni, este necesar ca acesta sa aiba legaturi de familie si cu ei.

In drept, a invocat art. 1,2,45,86 C.fam..

Prin întâmpinarea formulata, pârâta a solicitat respingerea cererii sustinând ca fostul ei sot nu a vorbit cu parintii lui timp de 5 ani de la data la care au fost izgoniti din casa bunicii, relatii reinnodate, urmare a insistentelor sale, au fost sporadice si stângace.

Dupa decesul sotului, parintii acestuia nu au vrut sa ii dea raportul de autopsie si nu i-au acordat nici un ajutor, chiar îi reprosau ca din cauza ei ar fi decedat fiul lor.

Pârâta a sustinut ca reclamantii au venit in vizita de câteva ori, dar neanuntati si, de multe ori, la ore nepotrivite, dar ca nu le-a interzis niciodata sa il vada pe nepotul lor. A aratat ca este de acord ca minorul sa aiba legaturi cu bunicii paterni, dar acestia sa vina în vizita la domiciliul minorului.

Pârâta a învederat ca Codul familiei nu face vorbire decât despre legaturile minorului cu parintii, nu cu alte rude, dreptul de a avea legaturi personale cu minorul apartinând numai parintilor.

In drept, a invocat art. 115 C.pr.cv..

Partile au solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, interogatorii reciproce, martori, probe încuviintate de instanta. Au fost depuse la dosar, in copie, acte de stare civila, caracterizare scolara. Au fost efectuate anchete sociale la domiciliul reclamantilor si al pârâtei. Au fost audiati martorii xxx, xxx, xxxx, xxx, declaratiile fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei. Au fost administrate interogatorii reciproce. A fost audiat minorul GA in camera de consiliu, procesul verbal întocmit fiind atasat la dosar.

Analizând cererea  prin prisma probelor administrate, instanta se va pronunta în primul rând sustinerile pârâtei cu privire la faptul ca nu ar exista vreun temei de drept pentru formularea prezentei actiuni si ca Codul familiei nu ar reglementa relatiile dintre bunici si nepoti, ci numai relatiile dintre parinti si copii si numai dreptul parintilor de a stabili relatii cu copii, in functie de temeiul de drept instanta urmând a analiza temeinicia cererii formulate.

In primul rând, instanta nu este tinuta de articolul de lege invocat de o parte în sustinerea unei actiuni, ci de temeiul de drept, de motivele de drept in sensul art. 112 C.pr.cv, de institutia juridica invocata, de situatia de fapt calificata juridic invocata de o parte in sustinerea cererii sale.

In al doilea rând, faptul ca in Codul familiei nu sunt reglementate expres, cu lux de amanunte relatiile personale bunici-nepoti sau dreptul bunicilor de a li se stabili un program de vizitare a nepotilor, nu înseamna ca aceste relatii nu sunt protejate de lege.

Pe de o parte, este logic si de bun simt ca în notiunea de familie intra si relatiile bunici/nepoti si ca si aceste relatii trebuie sa se bucure de protectie din partea statului.

Pe de alta parte, art. 1, 2, 45, 86 C.fam invocate de reclamanti vizeaza familia si rudenia in general, or în aceste notiuni intra si relatia bunici - nepoti, astfel ca si aceste relatii intra sub protectia Codului familiei si a statului în general.

In art. 14 din Legea 272/2004 se prevede expres dreptul copiilor de stabili si de a mentine relatii si cu rudele, inclusiv sub forma programelor de vizitare, iar toate drepturile reglementate de aceasta lege nu trebuie privite numai ca drepturi litigioase, adica ca drept al copilului de a actiona in instanta in vederea protejarii intereselor sale, dar si ca drepturi subiective care trebuie sa îi fie asigurate de familie, iar, la nevoie, si de catre stat.

Art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului reglementeaza dreptul oricarei persoane la respectarea vietii sale de familie iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca, în sensul art. 8 din Conventie, in viata de familie intra si relatiile dintre rude apropriate "care pot avea un rol considerabil în materie, cum ar fi, spre exemplu, cele între bunici si nepoti (...) ceea ce implica pentru stat obligatia de a actiona în asa fel incât sa asigure rezolvarea normala a acestor raporturi" (cauza Marckx v/Belgia, hotărâre din 13 iunie 1979, cauza Scozzari Giunta c. Italiei, hotarârea din 13 iulie 2000).

In aceste conditii, fata de dispozitiile art. 8 din CEDO, aplicabile în plan intern în conditiile art. 20 din Constitutie, rezulta ca si bunicii au dreptul de a mentine relatii personale cu nepotii lor si dreptul la protectie din partea statului în cazul în care sunt împiedicati in stabilirea acestor relatii de alte persoane particulare.

In prezenta cauza, instanta constata ca reclamantii sunt bunicii paterni ai minorului G.A., aspect necontestat de pârâta. Între bunicii paterni si minor a existat si exista o viata de familie efectiva, minorul locuind pana la un an in aceeasi localitate cu bunicii paterni, dupa mutarea in Comarnic si apoi Breaza, bunicii paterni au încercat sa pastreze relatiile cu nepotul lor, pârâta si martorii audiati aratând ca reclamantii au venit in vizita, s-au plimbat cu nepotul lor, i-au cumparat varii lucruri.

Eventuala interzicere a acestor relatii si neacordarea de catre stat a asistentei juridice bunicilor în vederea restabilirii unei legaturi efective cu nepotul lor poate fi dispusa conform jurisprudentei constante a Curtii EDO numai in masura in care: (1) o astfel de solutia ar fi prevazuta de lege, (2) ar urmari un scop legitim, (3) ar fi necesara intr-o societate democratica, adica daca ar exista motive presante sau nevoi sociale imperioase si numai daca ingerinta ar fi proportionala cu scopul legitim urmarit.

Instanta retine ca, în plan intern, exista lege care permite instantelor sa limiteze sau chiar sa interzica relatiile dintre bunici si nepoti si anume Legea nr. 272/2004.

In acelasi timp, acest text de lege urmareste un scop legitim, protejarea interesului superior al copilului, art. 14 stabilind ca aceste relatii pot fi interzise  in masura in care exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

Dar, in prezenta cauza, instanta constata ca o astfel de masura de interdictie nu este necesara, nu exista nici un motiv pertinent, nici o nevoie imperioasa în sensul Conventiei care sa duca la concluzia ca stabilirea relatiilor dintre bunicii paterni si minorul GA ar fi de natura sa îl prejudicieze in vreun fel pe acesta din urma si care, astfel, sa justifice neacordarea ajutorului din partea statului bunicilor in vederea stabilirii unor legaturi cât mai strânse cu nepotul lor.

Faptul ca minorul se întelege foarte bine cu mama sa, cu sora, cu tatal sau, cu bunici materni, ca are note bune la scoala, ca mama sa are grija de el, asa cum au declarat toti martorii audiati, cum a declarat si minorul, cum rezulta si din caracterizarea scolara, nu schimba cu nimic datele problemei. Nimeni nu a contestat îndeplinirea de catre mama a obligatiilor sale legale si morale fata de minor. Nimeni nu a declarat ca minorul ar fi in pericol in prezenta mamei. În prezenta cauza nu analizam necesitatea încredintarii minorului catre bunici sau catre mama, ci doar dreptul bunicilor de a avea legaturi personale cu minorul. Ceea ce conteaza este ca stabilirea de relatii strânse intre minor si bunicii paterni nu este de natura sa prejudicieze interesul superior al copilului, neexistând nici o proba, nici macar un indiciu care sa probeze contrariul.

Astfel, nici unul din  martorii audiati în cauza nu a relatat ca minorul ar fi fost vreodata pus in pericol de catre bunicii sai paterni.

Martorul xxxx a declarat (f.51) ca minorul  s-a dus la plimbare cu bunicii sai paterni fara sa opuna rezistenta.

Martorul xxx, tatal pârâtei, a declarat ca (f.61) ca bunicii paterni au încercat sa stabileasca relatii cu nepotul lor, l-au vizitat, i-au adus dulciuri, bani. De asemenea, martorul a declarat ca nu crede ca ar fi vreun pericol daca minorul ar fi luat de bunicii paterni în vizita, chiar crede ca minorul va sta de vorba cu bunicii si ca toata aceasta situatie se va rezolva amiabil.

Martorul xxx, mama paratei, a declarat (f.63) ca relatiile dintre bunicii paterni si nepot au fost bune, bunicii paterni l-au vizitat pe minor, inclusiv de Pasti si de Craciun, i-au adus dulciuri, imbracaminte, încaltaminte, il duceau la plimbare cu masina, inclusive în Sinaia, îi cumparau diverse lucruri

Declaratii in acelasi sens a dat si martorul xxx (f.64), matusa pârâtei, aceasta aratând si ca a discutat cu minorul si ca acesta i-a spus ca s-ar duce in vizita in Alexandria.

Sustinerile pârâtei conform carora nu ar trebui sa li se permita bunicilor paterni sa aiba legaturi cu minorul decât la domiciliul acestuia pe motiv ca nu i-au dat raportul de autopsie al fostului sot nu au nici cea mai mica relevanta in cauza, indiferent daca ar fi adevarate sau nu, neavând nici cea mai mica legatura cu relatia dintre bunici si nepoti. Orice probleme mai are pârâta cu fostii sai socri trebuie sa le rezolve direct cu acestia, preferabil intr-o maniera civilizata si, mai ales, fara a-si pune propriul copil la mijloc.

De asemenea, instanta nu va retine sustinerile indirecte ale pârâtei conform carora bunicii ar fi încercat sa faca vraji copilului trimitându-i acestuia niste pungi cu zahar in niste cizmulite, acestea fiind pur si simplu fanteziste. Parata este totusi o persoana cu o anumita pregatire, cu o anumita experienta de viata, cu anumite pretentii, astfel ca nu se poate considera în mod pertinent ca aceasta si crede in aceste minunatii si fantasmagorii.

Faptul ca minorul nu ar vorbi despre bunicii paterni si ca ar avea o atitudine rece fata de acestia asa cum a declarat martorul xxxx, este contrazis chiar de declaratia sotiei acestuia, xxx, mama pârâtei, care a aratat ca relatiile dintre bunici si minor au fost bune, acestia l-au vizitat pe minor, au mers cu el cu masina la Sinaia, îl sunau frecvent, doar la una din vizite minorul ascunzându-se de acestia. Or, un singur astfel de incident nu poate sa duca la concluzia ca relatiile dintre bunici si minor sunt iremediabil deteriorate sau ca minorul nu doreste absolute deloc sa aiba legaturi cu bunicii sai sau ca bunicii i-ar fi facut vreodata rau. Pur si simplu si copiii mai au toane si mofturi, care nu trebuie exagerate de familie si nici nu trebuie sa li se dea amploarea pe care de fapt nu o au. La fel, faptul ca la una din vizitele din Alexandria minorul ar fi plâns când bunica paterna a încercat sa il ia in brate nu face în nici un caz dovada unei lipse totale de atasament din partea minorului fata de bunicii sai: este reactia normala a unui copil mic, aflat intr-un loc cu care nu era obisnuit. Copiii plâng si in bratele propriilor parinti, fara ca asta sa dovedeasca o lipsa de atasament.  Totodata, toate aceste reactii au aparut pe fondul unei opozitii, total nejustificate, dar constante din partea mamei la stabilirea unor relatii normale intre bunici si nepot. Chiar mama paratei a declarat ca fiica sa i-a interzis sa permita bunicilor sa aiba legaturi cu copilul. Or, daca nimeni nu are voie nici sa aduca aminte despre existenta bunicilor, daca se interzice constant orice legatura a minorului cu bunicii,  cum sa nu mai aiba si astfel de reactii, mai ales in ultima perioada?

Instanta nu poate retine sustinerile pârâtei prin concluziile scrise conform carora bunicii l-ar fi vizitat numai de 5 ori, in sapte ani, chiar mama paratei declarand ca acestia au venit mult mai des, chiar si neanuntati, in conditiile in care li se interzisese de catre pârâta sa il vada pe minor.

Faptul ca nu s-ar fi dezvoltat legaturi de atasament intre bunici si minor este contrazis de toate declaratiile martorilor, iar o eventuala distantare din ultima perioada este imputabila numai si numai pârâtei care a interzis si propriilor parinti sa permita bunicilor paterni sa aiba legaturi cu minorul.

Mai mult, toti martorii au declarat ca minorul vorbeste la telefon cu bunicii paterni.

Chiar minorul a spus ca bunicii l-au vizitat, ca au mers la plimbare in Sinaia. Declaratia minorului conform careia i s-ar fi facut rau dupa ce a mancat ceva cat timp a stat cu bunicii paterni, nu va fi luata in considerarea de instanta. In primul rând declaratia pare învatata de acasa: dupa ce discutia a decurs liber, despre mama, despre tata, despre surioara mai mica care înca "nu s-a obisnuit sa mearga cu papucei", la intrebarea instantei cu privire la bunici si la plimbarile facute, venind foarte direct si mult prea cursiv si fix declaratia minorului, da, au fost la Sinaia, s-au plimbat, dar i-a fost rau de la mancare. Aceasta declaratie nu se coroboreaza cu nici un mijloc de proba administrat în cauza. Nici in întâmpinarea depusa, nici in formularea interogatoriilor pentru reclamanti si nici in propriile raspunsurile la interogatoriu, nici macar pârâta nu a învederat ca minorul ar fi avut o anumita stare de rau dupa întâlnirile cu bunicii. Nici unul din martori, care i-au vazut personal pe minor si pe bunicii paterni, si înainte de a pleca la plimbare si dupa ce reveneau din plimbari, nu a relevat o astfel de situatie.

De asemenea, minorul a declarat ca nu s-ar duce la bunicii paterni sa stea foarte mult pentru ca s-ar plictisi, nu pentru ca bunicii s-ar comporta rau cu el sau altceva de genul. A declarat ca s-ar duce o zi acolo singur si ca ar sta mai mult daca ar fi si mama si sora lui, pentru ca altfel s-ar plictisi.

Atat timp cât minorul nu a fost lasat sa stea prea mult cu bunicii paterni nici nu mai stie cum este casa acestora, nici nu stie ce ar putea sa faca in casa acestora si daca ar avea într-adevar motive de plictis sau nu.

 Este important pentru dezvoltarea fireasca si armonioasa a minorului ca acesta sa petreaca timp si în compania bunicilor paterni si sa aiba sentimentul unitatii familiale. Pe de o parte, instanta are in vedere ca, din cauza paratei, minorul nu a avut posibilitatea sa cunoasca bine si mediul bunicilor paterni si casa acestora si localitatea incare acestia isi au domiciliul, desi nu exista nici un motiv pertinent care sa justifice o astfel de atitudine îndârjita a mamei.  Pe de alta parte  stabilirea ca relatiile personale cu minorul sa aibe loc numai în domiciliul paratei, avand in vedere relatiile tensionate dintre parti, nu va putea fi de natura a conduce la rezultatul scontat, si anume acela de se stabili relatii normale nu numai intre bunici si nepot, ci si intre fostii socri si fosta nora.

Varianta paratei de a se permite bunicilor sa il viziteze pe minor o data sau de doua ori pe an la domiciliul minorului cu anuntarea vizitei sau la date stabilite sau stabilirea de legaturi prin corespondenta, este pur si simplu lipsita de orice finalitate concreta, in nici un caz o astfel de solutie nu inseamna stabilire de relatii intre bunici si nepot, stabilire de relatii de familie între acestia în sensul art. 8 din CEDO.

Ambii bunici materni au declarat ca pe perioada weekendului sau pe perioada vacantelor minorul sta la ei, fara ca parata sa isi fi pus problema ca "nu ar putea interveni in eventualitatea in care copilului i s-ar întâmpla ceva", asa cum a sustinut in raport de cerere reclamantilor. Or, in aceleasi conditii în care minorul sta la bunicii materni, poate sa stea si la bunicii paterni. Pentru a interzice relatiile dintre bunici si minor trebuie sa existe o nevoie social imperioasa, motive clare, concrete, dovedite, presante, si nu simple temeri. La fel de bine, minorului, ca de altfel oricarei alte persoane, i se poate întâmpla ceva oricând, oriunde, oricum, chiar si la scoala, chiar si in casa si în prezenta mamei.

Instanta nu va avea in vedere solicitarile pârâtei ca relatiile concrete intre bunici si minor sa fie stablite mai târziu când copilul va fi mai mare. Dimpotriva, trecerea timpului poate avea consecinte iremediabile asupra relatiilor dintre copii si membrii familiei cu care nu locuiesc (cauzele Ignaccolo Zenide c. Romaniei, Monory c. Romaniei si Ungariei), astfel ca aceste masuri de reunire concreta trebuie luate cat mai repede, pentru a nu se ajunge la o racire totala a relatiilor urmare a opozitiei constante din parte mamei. Cum sa se mai stabileasca relatiile între minor si bunici mai târziu, daca bunicilor acum li s-ar permite vizitarea doar o data pe an, respectiv prin corespondenta?

Pentru toate aceste motive, pentru a asigura bunicilor legaturi personale directe cu propriul nepot, pentru a asigura si minorului legaturi personale cu proprii bunici, pentru a consolida legatura de suflet intre acestia, instanta va admite in parte cererea reclamantilor si  va imparti programul de vizitare in doua perioade, prima pentru o perioada de 4 luni de la data ramanerii definitive a prezentei sentinte, iar a doua dupa acest moment.

Aceasta prima perioada, desi presupune anumite eforturi financiare si fizice din parte reclamantilor, are menirea sa dea bunicilor paterni posibilitatea de a se intalni cu minorul in mediul sau obisnuit si sa restabileasca legaturile necesare unei relatii mai stranse, mai apropiate, în acest scop fiind necesar ca bunicii si copilul sa se poata întâlni si in afara domiciliului mamei. In consecinta, se va stabili ca, in primele patru luni de la ramânerea definitiva a prezentei sentinte,  reclamantii sa il poata intalni pe minor, in prima si a treia saptâmâna din fiecare luna, sambata si duminica de la ora 10.00 pana la ora 18.00, în Breaza, dar atât in domiciliul pârâtei cât si în afara domiciliului paratei.

 Dupa aceasta perioada, dupa ce bunicii si nepot restabilesc relatii, se cunosc mai bine, se obisnuiesc unii cu altii, se va stabili urmatorul program de vizitare in favoarea bunicilor: 1.) o data la doua luni, de sâmbata ora 10.00, pana duminica ora 14.00, la domiciliul reclamantilor, 2.) în fiecare vacanta de vara a minorului, 3 saptamâni in luna iulie sau august, la domiciliul reclamantilor ; 3.) în fiecare vacanta de iarna a minorului, 5 zile, la domiciliul reclamantilor.

Asa cum minorul sta in weekend in casa bunicilor materni, fara a exista vreo problema, tot asa poate sa petreaca un weekend si in casa bunicilor paterni, cu atat mai mult cu cat aceasta vizita va fi doar o data la doua luni, adica de 6 ori într-un an întreg. Având in vedere insa ca ar fi mai bine ca minorul sa îsi termine lectiile înainte de pleca la bunici si ca este posibili ca la un moment dat minorul sa aiba program scolar dupa-amiaza, reclamantii vor avea dreptul sa îl ia pe minor la domiciliul lor, de sâmbata ora 10.00, si nu de vineri ora 14.00.

De asemenea, atâta timp cât minorul petrece vacantele la bunicii materni, asa cum au declarat si acestia, nu este nici un impediment pentru ca minorul sa nu petreaca parti din vacanta si la bunicii paterni. In ceea ce priveste vacanta de vara, instanta a stabilit o marja mai larga in cadrul careia minorul va putea sta la bunicii paterni si anume fie in luna iulie, fie in august, având in vedere ca este posibil ca minorul sa se duca in aceste perioade in excursii, in tabere sau cu parintii in concediul acestora si trebuie evitate eventuale suprapuneri de programe.

Instanta isi exprima convingerea ca, cel putin in scurta perioada de timp cat bunicii si mama se vor afla in prezenta copilului, precum si in perioada in care unul dintre bunici nu este de fata, fiecare parte va trece peste problemele care i-au separat si va întelege ca este in interesul copilului ca acesta sa se bucure de prezenta si dragostea intregii familii extinse (mama, tata, sora, bunici de pe mama, bunici de pe tata) fara a se alimenta tensiunile, fara a încerca sa le creeze o anumite imagine proasta despre bunici, ci dimpotriva.

Fata de dispozitiile art. 274 C.pr.cv, instanta va lua act ca partile nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare