Stabilire domiciliu minor

Pe rol judecarea cauzei Minori şi familie privind pe reclamant C E şi pe pârât M P C autoritate tutelară PRIMĂRIA MUNICIPIULUI având ca obiect stabilire domiciliu minor

Dezbaterile asupra cererii au avut loc în şedinţa publică din data de 25.01.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când instanţa în temeiul art.392 C.pr.civ. a reţinut cauza spre soluţionare, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanţa în temeiul art. 396 C.pr.civ din lipsă de timp pentru deliberare  a amânat pronunţarea la data de 03.02.2015, când, după ce a deliberat în secret în Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţei sub nr. 1 din data de 30.09.2015, reclamanta C.E a chemat în judecată pe pârâtul MPC solicitând ca, prin hotărâre judecătorească să se dispună stabilirea domiciliului minorului MTG la reclamantă şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere.

Cererea a fost timbrată prin consemnarea sumei de 40 lei taxă de timbru.

În motivare,a arătat,că a convieţuit cu pârâtul dar în scurt timp şi-a dat seama că are un caracter urât şi agresiv. În data de 19.11.2012 în timp ce îşi făcea bagajele a venit la aceasta şi a început să o lovească cu pumnii şi picioarele. A reuşit să plece şi a formulat plângere la poliţie şi a obţinut certificat medico legal. La scurt timp, la solicitarea pârâtului părţile s-au împăcat iar în anul 2013 a aflat că este însărcinată. Deşi pârâtul s-a bucurat la scurt timp să aibă relaţii cu alte femei, iar când a început să-i facă reproşuri a început să o lovească şi i-a dat şi un picior în burtă deşi era însărcinată. Pe 0 s-a născut minorul MTG, iniţial nu a vrut să-l treacă pe pârât pe certificatul de naştere al minorului dar acesta a obligat-o spunând că va face scandal şi a ameninţat-o. Pârâtul continua să aibă relaţii cu diverse femei, iar atunci când venea acasă începea un adevărat calvar, începea să îmi vorbească vulgar şi chiar să o lovească. A locuit împreună cu pârâtul şi minorul până în august 2015, când datorită comportamentului violent al pârâtului a fost obligată să părăsească locuinţa. Reclamanta arată că pârâtul fără ştirea acesteia a depus în 2014 o acţiune ce a făcut obiectului dosarului 8513/180/2014 al Judecătoriei B ce a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr., prin care s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti în comun şi s-a stabilit domiciliul minorului la pârât. Solicită ca instanţa să aibă în vedere vârsta fragedă a minorului de 1 an şi 8 luni,de ataşamentul pe care îl are minorul faţă de ea şi de toată grija pe care i-o acordă în creşterea şi dezvoltarea minorului. Arătă faptul că minorul a stat cu mama, ea a fost cea care a îngrijit-o de creşterea lui, pârâtul niciodată nu s-a ocupat de minor întrucât el era plecat toată ziua cu prietenii, iar seara când venea acasă nu ştia decât să facă scandal.

În drept,au fost invocate dispoziţiile art.400 şi urm şi ale art.529 şi urm Cod civil.

În dovedire,reclamantul a depus înscrisuri şi a solicitat proba cu interogatoriu şi martori.

Pârâtul a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art.201 alin.1 Cod procedură civilă. În motivarea se arată faptul că instanţa a pronunţat o soluţie în dosar nr. 8513/180/2014 iar criteriile avute în vedere la aceea dată nu s-au modificat în condiţiile art. 403 NCC. Invocarea de către reclamantă a faptului că nu a cunoscut de existenţa dosarului nu sunt reale câtă vreme a dat o declaraţie notarială prin care solicită ca stabilirea domiciliului să fie la tată. Pârâtul arată faptul că cele susţinute de reclamantă cu privire la alte relaţii şi consumul de alcool nu sunt reale, dimpotrivă reclamanta este o fire agitată şi inconsecventă . în timp ce reclamanta de revelion s-a distrat şi s-a plimbat pârâtul a avut grijă de minor. Iar situaţia financiară şi locativă este mai mult ficţiune.

S-a ataşat dosarul nr. 8513/180/2014.

Analizând actele şi  lucrările dosarului, instanţa reţine  că părţile  au întreţinut  relaţii  de concubinaj,  relaţii  din care  a rezultat  minorul Tudor-Gabriel.

Prin sentinţa civilă nr. 2628 din 28.04.2015, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr. dosarul nr. 8513/180/2014 s-a admis în parte acţiunea formulată de tatăl minorului, pârât în prezenta cauză, s-a stabilit locuinţa minorului MTG (născut la data de 0) la domiciliul reclamantului din municipiul B iar cu privire la autoritatea părintească s-a stabilit că va fi exercitată în comun, de ambii părinţi.

 Instanţa reţine faptul că reclamanta asistată de avocat a solicitat stabilirea domiciliului la aceasta, invocând dispoziţiile art. 400 cod civil potrivit căruia „(1) În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic”. Totodată  instanţa reţine faptul că reclamanta a solicitat a se lua această măsură, avându-se în vedere aspecte care au avut loc anterior pronunţării sentinţei civile sus menţionate.

Instanţa reţine faptul că prin sentinţa civilă nr. 2628 din 28.04.2015 instanţa a dispus măsuri cu privire la minor, stabilind cu putere de lucru judecat că până  „în luna noiembrie a anului 2014 ,copilul a locuit împreună cu ambii părinţi,iar ulterior,până în luna februarie 2015,împreună cu bunica paternă.” De asemenea s-a stabilit că  începând cu luna martie, părţile au reluat convieţuirea, astfel încât minorul TG s-a aflat şi se află şi în prezent în grija şi sub supravegherea amândurora rezultând din probatoriul administrat că pârâta lipseşte uneori,pentru diferite perioade de timp din locuinţa comună,copilul rămânând în grija exclusivă a tatălui. Prin urmare o dată luată această măsură, instanţa nu va mai putea dispune o altă măsură pe baza unor motive existente la data pronunţării sentinţei ci ar putea doar să modifice aceste măsuri, în situaţia în care au intervenit modificări cu privire la împrejurările care au determinat luarea măsurii stabilirii domiciliului la tată.

Instanţa nu poate reţine apărarea reclamantei că nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui dosar. Mai mult pentru a aprecia buna credinţă a reclamantei, instanţa reţine faptul că deşi reclamanta afirmă că nu a avut cunoştinţă de dosar, pârâtul a depus copie conformă cu originalul a declaraţiei autentificate sub nr. 39/2015 BNP Zaharia Elena din care rezultă că reclamanta a fost de acord cu stabilirea domiciliului la dată, declaraţie dată în calitate de pârâtă în dosar nr. 8513/180/2014. Mai mult această declaraţie a fost avută în vedere şi de către instanţă în pronunţarea sentinţei civile nr. 2628 din 28.04.2015.

Având în vedere faptul că reclamanta a invocat doar motive anterioare pronunţării acestei sentinţe,  va respinge cererea şi va obliga reclamanta în temeiul art. 453 cpc la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiune formulată de reclamanta CE în contradictoriu cu pârâtul MPC –CNP- având ca obiect stabilire domiciliu minor.

Obligă reclamanta la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Bacău.

Pronunţată în şedinţa publică de la 03 Februarie 2016

Domenii speta

Spete similare