Viol. Schimbarea încadrării juridice din infracţiune consumată în tentativă la infracţiunea de viol. Absorbirea în cadrul laturii obiective a infracţiunii de viol a violenţelor exercitate asupra părţii vătămate pentru a putea consuma infracţiunea de ...

 Prin S.p.nr.894 /l noiembrie 2006, Judecătoria Caracal, a dispus condamnarea inculpatului O.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev.şi ped.de a.rt.l97 alin.l.C.p., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a.,b conform disp.art.64 şi 65(2) C.p;prin aceeaşi sentinţă inculp.a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu in forma agravată prev.de a.rt.l92 alin.2.C.p., dispunându-se ca  în urma aplicării concursului de infracţiuni – 34 lit.b -33 lit.a.C.p. acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare.

S-a dispus de asemenea scăderea din durata pedepsei închisorii a timpului reţinerii, precum şi aplicarea art.35 alin.l.C.p. vizând executarea de către inculpat a pedepsei complementare stabilite alături de pedeapsa închisorii aplicate.

Inculp.a fost achitat în temeiul art.ll pct.2.lit.a, raportat la art.l0 lit.d C.p.p. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire,prev. de art.l80, alin.2.C.p., infracţiune ce făcuse ,de asemenea obiectul judecăţii conform art.3l7 C.p.p.

Aceeaşi sentinţă penală a statuat şi cu privire la acţiunea civilă exercitată de către p.văt. D.F.,în cadrul procesului penal , precum şi asupra constituirii de parte civilă a Spitalului Mun.Caracal.

Inculpatul a fost obligat la chelt. judiciare in favoarea statului.

In pronunţarea acestei hotărâri,prima instanţă – instanţa de fond a  reţinut următoarele:

In noaptea de 27/28.dec.2005, inculp.a pătruns fără drept in domiciliul părţii vătămate D.F., femeie în vârstă şi prin constrângere a avut act sexual cu aceasta, exercitând asupra sa violenţe , şi cauzându-i leziuni p.văt. la nivelul feţei,cu consecinţa expulziei l incisiv, multiple echimoze pe mâini,genunchi,gambe;mai mult decât atât actele de agresiune , de o deosebită violenţă , au fost exercitate de către inculpat şi în zona genitală a părţii vătămate, actul medico legal fiind elocvent în acest sens.

In urma reevaluării întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, dar şi a administrării probelor – în condiţii de publicitate, nemijlocire, contradictorialitate şi oralitate - pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa de judecată a constatat , fără vreun dubiu, existenţa unor probe certe de vinovăţie ,procedând astfel la aplicarea pedepsei , în condiţiile în care inculpatul răspundea penal.

Problema pe care o asemenea speţă a ridicat-o în planul aplicării dreptului material dar şi a dispoziţiilor procesual penale incidente in materie-a fost aceea ce viza , pe de o parte, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol în forma consumată – astfel cum se dispusese trimiterea în judecată de către procuror - in aceea de tentativă la infracţiunea de viol, astfel cum susţinea apărătorul inculpatului, motivând că inculpatul ar fi executat doar acte pregătitoare şi ar fi pus în executarea infracţiunea, fără însă a reuşi să întreţină act sexual cu partea vătămată.

Pe de altă parte, un alt aspect ce merită a fi supus atenţiei, este acela că încadrarea juridică reţinută prin actul de inculpare, încadrare juridică ce includea şi infracţiunea prevăzută de art.l80 alin.2.C.p. – nu a fost însuşită de către instanţa de judecată.

Astfel, Judecătoria Caracal , în motivarea soluţiei sale, a precizat că nu se impunea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de vio, în forma consumată în aceea de tentativă la infracţiunea de viol, iar din această perspectivă a apreciat corectă încadrarea reţinută prin rechizitoriu, în sprijinul soluţiei invocând decizia nr.III din 23.mai 2005, a Instanţei supreme, care – soluţionând recursul in interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă I.C.C.J.,- a statuat că în accepţiunea prevederilor art.l97 alin.l.C.p., se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale, prin folosirea sexului, sau acţionând asupra sexului, evident prin constrângere ori profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra,ori de aşi exprima voinţa.

Completul de judecată investit cu soluţionarea acestei cauze, a considerat că infracţiunea de viol s-a consumat , inculpatul exercitând acte materiale în scopul obţinerii unei satisfacţii sexuale, şi a  invocat că pentru existenţa violului nu are nici o relevanţă juridică dacă persoana de sex masculin a ejaculat, legea cerând doar îndeplinirea condiţiei privind săvârşirea de acte materiale , de către inculpat în vederea satisfacerii nevoilor sale sexuale, desigur prin folosirea forţei.

Pentru temeiurile expuse, a fost menţinută încadrarea juridică referitoare la infracţiunea de viol in formă consumată.

Referindu-ne la cea de a doua problemă de drept pe care speţa a generat-o, aceea a unei corecte încadrări juridice, în spiritul art.3l7 C.p.p., instanţa de judecată a stabilit că deşi obiectul judecăţii , astfel cum rezultase el conturat în urma finalizării urmăririi penale,prin  trimiterea in judecată a inculp.,nu putea fi însuşit in integralitate in sensul că, infracţiunea prev.de art.l80 alin.2., nu putea fi reţinută ca infracţiune autonomă in sarcina inculpatului.

In atare condiţii, reprezentantul Ministerului Public, a cerut instanţei să constate incidenţa art.334 C.p.p.,şi reţinând conexitatea infracţiunii de lovire, cu cea de viol,  să procedeze la schimbarea încadrării juridice a acestor două infracţiuni, într-o singură infracţiune, respectiv aceea de viol.

S-a arătat de către procuror, la momentul punerii concluziilor, că actele de violenţă exercitate de inculpat asupra părţii vătămate se înscriu în cele vizând,constrângerea fizică, astfel cum este ea reglementată în conţinutul constitutiv al faptei incriminate de art.l97 C.p., în fapt, inculpatul lovind pe p.văt., în scopul de a întreţine act sexual cu aceasta,astfel încât infracţiunea de lovire nu se poate „bucura” de autonomie.

Din perspectiva situaţiei de fapt reţinute, instanţa de judecată a împărtăşit punctul de vedere al procurorului, constatând că materialul probator al cauzei,a evidenţiat în mod neechivoc, că inculpatul a exercitat agresiuni fizice şi psihice lovind-o şi ameninţând-o pe partea vătămată în scopul de a întreţine act sexual cu aceasta,violenţele exercitate neexcedând elementului material al laturii obiective al infracţiunii de viol.

Din punctul de vede, însă, al instituţiei procesuale incidente, în constatarea unei astfel de situaţii, instanţa a concluzionat că nu schimbarea încadrării juridice se impune – prin gruparea a celor două infracţiuni şi reţinerea în final doar a uneia – ci concluzia că infracţiunea de lovire nu întruneşte elementele constitutive , în sensul existenţei laturii sale obiective, atâta vreme cât elementul material era inclus, absorbit de latura obiectivă a infracţiunii de viol.

Acestea au fost considerentele pentru care instanţa de judecată nu a dat curs cererii de schimbarea încadrării juridice  formulată de procuror,ci a procedat la achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, în temeiul art.ll pct.2 lit.a raportat la art.l0 lit.d.C.p.p.

Desigur, în mod evident se putea pune problema inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunii de lovire – ca infracţiune autonomă, şi în ceea ce priveşte latura subiectivă a acesteia , atâta timp cât violenţele fuseseră exercitate de către inculpat în scopul întreţinerii actului sexual.

Împotriva acestei sentinţe penale,inculpatul O.E. a exercitat calea de atac a apelului, însă Tribunalul Olt, Secţia penală a respins ca nefondat apelul, constatând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică şi însuşindu-şi astfel situaţia de fapt stabilită precum şi încadrarea juridică reţinută.

Si împotriva deciziei penale nr.l6/24.ian.2007 a Tribunalului Olt,inculpatul a formulat recurs, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală pronunţând decizia penală nr.727/l3.sept.2007, prin care a fost respins recursul.

Curtea,a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere practica judiciară în materie, iar soluţionarea cauzei a fost făcută în condiţii de legalitate şi temeinicie, prin constatarea unei situaţii de fapt corespunzătoare materialului probator administrat, dar şi printr-o justă individualizare judiciară a pedepsei.

Postat 5.11.2007

Domenii speta

Spete similare