Conţinut constitutiv al infracţiunii de tâlhărie

La nr.1205/P/2006 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Olt, plângerea formulată de petentul R. I. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă această instanţă în dosarul nr.157/P/2006 prin care solicită desfiinţarea acestei soluţii şi efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhări, infracţiune prev.şi ped.de art.211 cp de către B. E. şi C. O. M..

A motivat petentul că soluţia Parchetului Olt este nelegală şi netemeinică deoarece fapta săv. de către inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, în data de 21.11.2005, aceştia prin violenţă deposedându-l de o geacă şi un ceas de mână.

Violenţele şi ameninţările la care a fost supus au fost efectiv săvârşite şi apte să exercite o constrângere fizică şi morală, cei doi acţionând pe baza unui plan conceput în comun, cooperând nemijlocit la realizarea elementului material al faptei.

Chiar dacă între părţi ar fi existat obligaţii reciproce de plată, B. E. avea calea acţiunii civile şi nu tâlhărirea sa de bunuri ce îi aparţineau, încălcând în mod flagrant legea.

Prin sentinţa penală nr.187/23.10.2006 Tribunalul Olt a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, reţinând incidenţa disp.art.27 coroborat cu art.25 Cpp, aşa cum a fost modificat prin legea nr.356/2006.

Pe rolul acestei instanţei, cauza a fost înregistrată la nr.5540/2006, cauză în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.998/5.12.2006 prin care a fost respinsă plângerea formulată de petentul R. I., împotriva ordonanţei nr.157/P/ emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt la 5.07.2006.

A menţinut  instanţa soluţia adoptată de Parchet ca legală şi temeinică cu următoarea motivare;

La sesizarea petentului R. I., Poliţia Caracal a făcut cercetări pe care le-a finalizat, încheind un referat cu propunere de scoatere de sub urmărire penală a învinuiţilor B. E. şi C. O. M. cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie prev.de art.211 al.2/1 lit.a Cp.

Împotriva celor doi învinuiţi a fost începută urmărirea penală pentru această infracţiune prin procesul verbal din 31.01.2006, reţinându-se că la data de 21.11.2005 prin violenţă, cei doi au deposedat partea vătămată de o geacă din piele şi un ceas de mână.

Soluţia de scoatere de sub urmărire penală a fost dată  de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, apreciindu-se că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, lipsind intenţia de însuşire pe nedrept.

Din probele dosarului a rezultat că R. I. s-a înţeles cu B. E. să efectueze lucrări de izolaţie la acoperişul unei cofetării, convenind iniţial ca preţ al lucrării suma de 1.500.000 lei.

Ulterior, între cei doi a intervenit neînţelegeri cu privire  la preţul lucrării, suma datorată de intimată pentru o parte din  lucrarea efectuată de petent precum şi o sumă pretinsă de aceasta şi care reprezenta c/val. unor prăjituri consumate, bere şi o butelie încărcată de intimată şi luată de petent.

În ziua de 21.11.2005 când s-au întâlnit să discute preţul real al lucrării, lucru cu care B.E. nu a fost de acord, pretinzându-i petentului contravaloarea bunurilor consumate de acesta, s-a creat o stare conflictuale, intimata manifestându-se violent, lovindu-l pe petent şi determinându-l pe petent să lase geaca şi ceasul de mână în contul sumei pretinse de intimată.

Este cert că între părţi, au existat anterior conflictului, neînţelegeri cu caracter patrimonial, astfel că deşi s-a folosit violenţa pentru deposedarea petentului de bunuri personale în speţă nu poate fi vorba de tâlhărie pentru că din partea autorului acestor violenţe nu există scopul însuşirii pe nedrept caracteristic furtului.

Infracţiunea de tâlhărie se săvârşeşte numai cu intenţie, această formă a vinovăţie având o structură complexă, fiind alcătuită ă din intenţia cu care se săvârşeşte acţiunea principală şi intenţia cu care se comite acţiunea adiacentă (violenţa). Deci, latura subiectivă se reduce la această infracţiune numai la intenţie, legea prevăzând şi un scop al faptei la care se raportează în special infracţiunea adiacentă care este infracţiune mijloc.

Scopul violenţelor trebuie să-l constituie totdeauna furtul sau alternativele prev.de lege.

În speţă, este cert că deposedarea prin violenţă a petentului de bunurile personale de către cei doi intimaţi nu s-a făcut cu scopul de a sustrage aceste bunuri, de a-şi de însuşi pe nedrept şi pentru a-l determina să achite c/val. prăjiturilor şi berii consumate precum şi a buteliei încărcate de intimata B.E..

Împotriva sentinţei a formulat recurs R.I. iar Tribunalul Olt prin decizia penală nr.96/16.02.2007 a respins recursul, ca nefundat.

A reţinut instanţa de control că, întra-adevăr în mod legal şi temeinic s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi intimaţi cercetaţi pentru infracţiunea de tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.a Cp, acestei faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive şi anume intenţia.

Domenii speta

Spete similare