Civil – Contracte. Condiţiile rezoluţiunii contractului

Sentinţă civilă 538 din 05.04.2011


Civil – Contracte. Condiţiile rezoluţiunii contractului

Prin Sentinţa nr. 538/05.04.2011 pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a respins acţiunea civilă având ca obiect „pretenţii”,  formulată de reclamantul TV în contradictoriu cu pârâtul VA, aşa cum a fost precizată, cu toate capetele de cerere, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin convenţia încheiată de părţi la data de 17 ianuarie 2008 având ca obiect execuţie documentaţie cadastrală, pârâtul s-a obligat să execute o documentaţie cadastrală în termen de 75 de zile începând cu data de 19 ianuarie 2008, fiind stabilit un onorariu de 2.500 lei din care s-a achitat avans în sumă de 1.750 lei cu chitanţa nr. 5821/17 ianuarie 2008, urmând ca restul de 750 lei să fie achitat la finalizare.

Potrivit clauzelor contractuale, respectiv pct. 8 din convenţia încheiată între părţi la data de 17 ianuarie 2008, intitulat – alte clauze şi condiţionări – s-a stabilit că documentaţia va putea fi trimisă spre avizare în momentul în care proprietarul are toate actele în regulă din punct de vedere juridic.

În cauză s-a solicitat rezoluţiunea acestei convenţii şi obligarea pârâtului la plata sumei de 1.750 lei reprezentând avans execuţie documentaţie cadastrală şi 800 lei  reprezentând daune cauzate prin neexecutarea obligaţiei asumate.

Rezoluţiunea contractului este o sancţiune şi ea presupune o neexecutare culpabilă a obligaţiilor asumate, iar pentru admiterea rezoluţiunii se cer îndeplinite două condiţii, respectiv ca una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin şi executarea să fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia.

În cauză pârâtul a susţinut că a efectuat măsurători la imobilul situat în  comuna Sadova, proprietatea numitului TV, a prelucrat datele şi le-a introdus în baza de date a O.C.P.I Suceava, însă întrucât existau unele neconcordanţe între evidenţele de carte funciară şi menţiunile sentinţei civile prezentate de reclamant, i-a comunicat acestuia că se impune îndreptarea unor erori materiale de către instanţa judecătorească, lucrare care nu cade în sarcina sa.

Instanţa reţine că reclamantul a confirmat prin înscrisurile depuse la dosar că pârâtul s-a deplasat în teren şi a efectuat măsurătorile în scurt timp de la încheierea convenţiei, susţinând însă că lucrarea nu putea fi vizată pentru înscrierile în evidenţele cadastrale şi întrucât nu a finalizat lucrările, a apelat la un alt inginer topo-cadastral care a efectuat documentaţia şi s-a înscris în cartea funciară cu dreptul de proprietate.

Analizând încheierea de carte funciară depusă de reclamant, în baza căruia acesta şi-a întabulat dreptul de proprietate, instanţa reţine că pe lângă hotărârea judecătorească 1460/17.11.1995 emisă de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, reclamantul a mai depus pentru întabulare şi încheierea din 7 octombrie 2009 vizând îndreptarea erorii materiale cât şi actul notarial– BNP AMŞ.

Prin încheierea din 7octombrie 2009 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc s-a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul sentinţei civile nr. 4160/17.11.2005 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în sensul că s-a corectat numărul parcelei atribuite lui TV.

În consecinţă, se confirmă susţinerile pârâtului din întâmpinare şi interogatoriu în sensul că reclamantul nu avea toate actele în regulă din punct de vedere juridic, fiind necesară îndreptarea unei erori materială strecurată în hotărârea judecătorească, lucru care într-adevăr cădea în sarcina reclamantului.

Prin urmare, din documentaţia depusă la dosar a rezultat că pârâtul nu a fost de rea credinţă, făcând demersurile necesare întocmirii documentaţiei, care nu a fost finalizată datorită reclamantului care nu a pus la dispoziţia acestuia actele necesare în regulă din punct de vedere juridic.

Instanţa reţine că reclamantul l-a pus pe pârât în imposibilitatea de a-şi executa obligaţiile asumate prin contract, ori rezoluţiunea contractului se poate dispune numai dacă neexecutarea obligaţiei se datorează culpei pârâtului, în caz contrar ar însemna că reclamantul să se poată prevala de propria-i culpă şi să ceară rezoluţiunea contractului.

În consecinţă, faţă de cele expuse mai sus, instanţa a respins acţiunea, aşa cum a fost precizată cu toate capetele de cerere, ca nefondată.