Divorţ cu minori

Dosar nr. /216/2009 divort cu minori

R O M Â N I A

JUDECATORIA CURTEA DE ARGES

COMPLET SPECIALIZAT MINORI SI FAMILIE

SENTINTA CIVILA Nr. 298/MF

Sedinta publica de la 10 martie 2010

Completul compus din:

PRESEDINTE M. U.

Grefier E. P.

Pe rol, fiind spre solutionare actiunea civila de minori si familie, înregistrata sub nr. 1990/216/20 august 2009, formulata de reclamanta T.E. B., domiciliata în comuna A, satul P, judetul A., împotriva pârâtului T.E.O., domiciliat în municipiul C., judetul A, având ca obiect divort cu minori si cererea reconventionala (filele 21-22) formulata de pârâtul T. E. O. împotriva reclamantei T.E.B. 

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns: reclamanta T.E.B., asistata fiind de avocat C.B., în baza împuternicirii avocatiale nr. 12/9 februarie 2010 (fila 84) si pârâtul T.E.O., asistat fiind de avocat I.C., în baza împuternicirii avocatiale nr. 93/20 octombrie 2009 (fila 30).

Procedura legal îndeplinita.

Actiune timbrata cu taxa judiciara de timbru în suma de 39 lei si timbru judiciar în valoare de 1,50 lei (fila 7) si cererea reconventionala timbrata cu taxa judiciara de timbru în suma de 39 lei si timbru judiciar în valoare de 1,80 lei (fila 23).

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care învedereaza ca au sosit anchetele sociale efectuate la domiciliile partilor.

Avocat C. B., pentru reclamanta, depune la dosar o adeverinta medicala privind starea sanatatii minorului, precizeaza ca nu mai are cereri de formulat în cauza si solicita acordarea cuvântului asupra fondului.

Avocat I. C., pentru pârât, depune la dosar chitanta privind plata onorariului de avocat si declaratia autentificata sub nr. 747/1 martie 2010, pentru dovedirea imposibilitatii prezentarii pârâtului la termenul anterior de judecata. Precizeaza ca nu mai are cereri de formulat în cauza si solicita acordarea cuvântului asupra fondului.

Reclamanta, personal, precizeaza ca minorul este foarte bine, este sanatos, bine dezvoltat, linistit, iar în prezent locuiesc împreuna întrucât  ea si-a gasit un loc de munca în tara, urmând sa înceapa lucrul saptamâna viitoare. De asemenea, precizeaza ca s-a prezentat cu minorul la medicul de familie, care a apreciat ca nu trebuie sa elibereze o trimitere catre un medic specialist întrucât nu a constatat nici un motiv pentru a face acest lucru.

Pârâtul, personal, precizeaza ca locuieste la nasa sa, nu mai pleaca la munca în strainatate întrucât si-a gasit un loc de munca în tara. În continuare, adauga ca minorul este crescut bine, a fost cu el la control si este sanatos, urmând a fi operat doar de fimoza. Minorul este sanatos si fizic si psihic, însa doreste ca acesta sa-i fie încredintat lui, desi nu crede ca la reclamanta nu i-ar fi bine, întrucât este bine îngrijit si nu se afla în pericol, ci doar îl vrea el.

Instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul asupra fondului.

Avocat C. B., pentru reclamanta, solicita admiterea actiunii si sa se dispuna desfacerea casatoriei din vina ambilor soti, fara motivarea hotarârii ce se va pronunta, revenirea reclamantei la numele purtat anterior casatoriei, O., încredintarea minorului T.V.G. spre crestere si educare mamei-reclamante si obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întretinere raportat la venitul minim realizat pe economie. Este de acord cu admiterea în parte a cererii reconventionale, urmând ca pârâtului sa-i fie încuviintate legaturi personale cu minorul în prima sâmbata a fiecarei luni, de la orele 10.00 la orele 14.00, la domiciliul reclamantei. Solicita respingerea  capatului de cerere privind autorizarea pârâtului sa mearga cu minorul la orice specialist pentru investigatii medicale, având în vedere înscrisurile medicale depuse la dosar.  Solicita a fi avute în vedere probele administrate în cauza, interesul superior al minorului fiind primordial, respectiv ca acesta sa creasca în continuare acolo unde a crescut si pâna acum, cu reclamanta, care îi ofera conditii optime de crestere si dezvoltare. La fila 78 dosar s-a depus adeverinta medicala din care rezulta ca pârâtul are un intelect liminar, iar la fila 77 un alt înscris din care rezulta ca pârâtul a avut o tentativa de suicid prin intoxicatie acuta voluntara cu un medicament de uz veterinar, aceasta tentativa nefiind singura, asa cum a rezultat din probele testimoniale. De asemenea, urmeaza a se avea în vedere ca pârâtul a fost condamnat la o pedeapsa cu închisoare de 2 ani si 6 luni, pentru savârsirea infractiunii de tâlharie. Solicita compensarea cheltuielilor de judecata.

Avocat I.C., pentru pârât, solicita admiterea în parte a actiunii în ceea ce priveste divortul, urmând sa se dispuna desfacerea casatoriei din vina ambilor soti, fara motivarea hotarârii ce se va pronunta, si revenirea reclamantei la numele purtat anterior casatoriei. Solicita admiterea cererii reconventionale si sa se dispuna încredintarea minorului T.V.G. spre crestere si educare tatalui, având în vedere ca din probele administrate în cauza a rezultat ca mama a avut un comportament neglijent fata de minor, în primul rând prin lipsirea minorului de prezenta mamei, aceasta fiind mai mult plecata si neocupându-se de copil. Lipsa nejustificata a mamei din viata copilului constituie un pericol pentru acesta. Pârâtul s-a preocupat permanent de copil, lipsind doar începând cu luna decembrie 2009, când a plecat la munca în strainatate pentru a face rost de banii necesari îngrijirii minorului. Si din punct de vedere psihic a fost permanent preocupat pârâtul, a mers cu minorul la medic si i-a facut asigurare medicala. Solicita ca instanta sa aiba în vedere ca atât minorul, cât si pârâtul sunt atasati unul de celalalt. Cu privire la aspectele la care a facut reclamanta referire fata de pârât, acestea s-au întâmplat cu mult înainte de casatoria partilor si de nasterea minorului, tentativele de suicid fiind consecinta împrejurarii ca pârâtul a suportat foarte greu despartirea de reclamanta. S-au depus la dosar înscrisuri medicale din care rezulta ca si mama reclamantei are probleme asemanatoare de sanatate ca si ale pârâtului, precum si înscrisuri din care rezulta ca sora reclamantei a fost condamnata la o pedeapsa penala. Pârâtul nu a mai fost lasat sa-l vada pe minor si orice demers al acestuia în acest sens s-a sfârsit cu un esec.  Pârâtul este foarte atasat de minor, astfel încât urmeaza sa-i fie încredintat spre crestere si educare, iar reclamanta sa fie obligata la plata unei pensii lunare de întretinere pentru minor. Referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul pârâtului este superior fata de cel efectuat la domiciliul reclamantei nu numai în ceea ce priveste conditiile materiale, dar si referitor la comportamentul parintilor fata de minor. Pârâtul beneficiaza de conditii optime, atât morale cât si materiale. În subsidiar, solicita ca pârâtului sa-i fie încuviintate legaturi personale cu minorul în modalitatea mentionata în cererea reconventionala, pentru ca minorul sa nu fie lipsit de prezenta tatalui. De asemenea, solicita si admiterea capatului de cerere privind abilitarea pârâtului sa mearga cu minorul la orice institutie medicala pentru a-i face orice investigatie medicala necesara, pârâtul neputându-se baza pe o adeverinta medicala eliberata de medicul de familie, impunându-se evaluarea minorului de un medic pediatru. Solicita obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

INSTANTA

Asupra actiunii civile de divort de fata, constata:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Curtea de Arges la data de 20 august 2009, formulata de reclamanta T.E.B.  împotriva pârâtului T.E.O., s-a solicitat sa se dispuna desfacerea casatoriei încheiate în data de 11 iunie 2005 în C., judetul A., încredintarea minorului T.V.G., nascut la data de 5 ianuarie 2007, spre crestere si educare reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întretinere si revenirea reclamantei la numele purtat anterior casatoriei, O.

În motivarea cererii s-a aratat, în esenta, ca vinovat de destramarea relatiilor de casatorie este pârâtul, care îi vorbea urât reclamantei, o înjura si îi adresa expresii si cuvinte jignitoare. De asemenea, a mai sustinut reclamanta ca pârâtul este un împatimit consumator de alcool si pe acest fond devenea violent si o lovea, ca nu muncea si nu contribuia la cheltuielile necesare întretinerii familiei.

La data de 21 octombrie 2009 pârâtul a depus întâmpinare (filele 19-20), prin care a aratat ca relatiile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate iar continuarea casatoriei nu mai este posibila, însa din cu totul alte motive decât cele invocate de reclamanta.

La aceeasi data pârâtul a formulat  si cerere reconventionala (filele 21-22), prin care a solicitat, în principal, desfacerea casatoriei din vina exclusiva a reclamantei, încredintarea spre crestere si educare a minorului tatalui-pârât, obligarea reclamantei la plata unei pensii lunare de întretinere pentru minor, iar în subsidiar, obligarea reclamantei sa-i permita pârâtul sa se deplaseze cu minorul la orice institutie medicala pentru a i se face investigatiile medicale necesare si sa i se încuviinteze sa aiba legaturi personale cu minorul.

Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconventionala (filele 34-35), prin care a aratat ca este de acord cu desfacerea casatoriei din vina ambilor soti, fara motivare, si cu admiterea cererii de legaturi personale cu minorul însa nu în modalitatea solicitata de pârât.

S-au depus înscrisuri în legatura cu obiectul cauzei (certificat de casatorie – fila 4, certificatul de nastere al minorului – fila 6, copia cartii de identitate a reclamantei – fila 6, copia cartii de identitate a pârâtului – fila 25, adeverinta asociatie proprietari – fila 26, adeverinta medicala – fila 27, declaratie-fila 28, copie ancheta sociala – fila 29, planse fotografice – filele 44-45, copia unei plângeri catre Politia C. – fila 47, adeverinta medicala – fila 48, contract de asigurari sociale de sanatate – filele 49-50, înscrisuri medicale – filele 51-53, 77-78, 83, 99, copie unui jurnal –file 57-60, copia sentintei penale nr. 324/2003 – filele 79-82, cazier judiciar – fila 86,  declaratie – fila 101) si s-au citat partile.

S-au întocmit anchete sociale la domiciliul pârâtului (filele 14-15, 96-98) si la domiciliul reclamantei (filele 37, 92-93), s-a interogat reclamanta (fila 64), s-au audiat martorii D.E. (filele 65-66), D.C. (filele 67-70), O.M. I. (filele 71-72) si O.G. (filele 7375).

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamanta T.E.B. si pârâtul T.E.O. s-au casatorit la data de 11 iunie 2005, din casatoria acestora rezultând minorul T.V.G., nascut la data de 5 ianuarie 2007.

Din declaratiile martorilor audiati în cauza coroborate cu sustinerile partilor si mentiunile din cuprinsul anchetelor sociale, rezulta ca relatiile de familie sunt grav si iremediabil vatamate, iar continuarea casatoriei nu mai este posibila din vina ambilor soti.

Cum partile au solicitat pronuntarea unei hotarâri fara motivare în ceea ce priveste divortul, instanta constatând ca sunt îndeplinite cerintele art. 38 alin. 1 Codul familiei raportat la art. 617 alin. 2 Cod procedura civila, va admite actiunea de divort si va desface casatoria din vina ambilor soti, fara motivarea hotarârii în ceea ce priveste divortul.

În baza art. 40 alin. 3 Codul familiei, reclamanta va relua numele purtat anterior casatoriei si anume numele „ O”.

În baza art. 42 Codul familiei, instanta având în vedere probele testimoniale, concluziile anchetelor sociale, precum si sustinerile partilor în acest sens, apreciind ca este în interesul minorului T.V.G., nascut la data de 05 ianuarie 2007, va dispune încredintarea acestuia spre crestere si educare mamei reclamante.

Având în vedere ca ambii parinti au solicitat încredintarea minorului, fiecare sustinând ca are conditii mai bune decât celalalt, aducându-si acuzatii reciproce, urmeaza a se analiza comparativ atât posibilitatile materiale cât si cele morale ale partilor.

Initial minorul a locuit împreuna cu partile în comuna A., satul P., la parintii reclamantei, acolo unde a fost domiciliul comun al sotilor.

De la începutul anului 2009, când sotii s-au despartit în fapt, pârâtul plecând din domiciliul comun, minorul a ramas cu reclamanta. Pârâtul locuieste de atunci la matusa sa, într-un imobil proprietatea acesteia situat în C., apartamentul fiind format din doua camere si dependinte, foarte bine amenajat, cu dotari ce asigura conditii optime de locuit (referat de ancheta sociala – filele 14-15). Pârâtul a muncit ocazional în constructii, realizând un venit lunar de aproximativ 600 lei, dupa propriile declaratii date la realizarea anchetei sociale, apoi, din luna decembrie 2009 a plecat la munca în Grecia.

În locuinta mamei reclamantei din comuna A., satul P., în afara de reclamanta si de minor mai locuiesc mama reclamantei si sora reclamantei, într-o casa compusa din patru camere, doua bucatarii, o baie, trei holuri, existând si anexe gospodaresti (referat de ancheta sociala – fila 37).

Principala problema cu privire la care partile au insistat a fost starea de sanatate a minorului si atitudinea fiecaruia dintre parinti fata de acest aspect.

De la despartirea în fapt a sotilor, pentru o perioada de circa o luna de zile minorul s-a aflat în grija tatalui pârât, locuind împreuna cu acesta în casa matusii pârâtului. Minorul a fost luat de tatal pârât din domiciliul bunicii paterne, în prezenta reprezentantilor organelor de politie, în conditiile în care reclamanta era plecata în strainatate, întocmindu-se cu acea ocazie si un înscris datat 21.03.2009 (fila 28). În aceasta perioada, respectiv la data de 24.03.2009, pârâtul l-a dus pe minor la un centru medical, M. din C., unde i s-au facut mai multe analize uzuale, rezultatele fiind negative sau în limitele normale (filele 51-52).

S-a depus la dosar o adeverinta medicala eliberata la data de 03.09.2009 (fila 48 dosar), în care medicul generalist Dr. B.A.M. consemneaza ca minorul T.V.G. „a fost diagnosticat în data de 06.04.2009 la Spitalul de Pediatrie Pitesti ….. cu tulburari hiperkinetice pentru care i s-a indicat tratament cu ……”. Acelasi medic i-a prescris minorului si un tratament (reteta de la fila 53), desi diagnosticul nu fusese stabilit de el si nu avea specializarea necesara. Desi tatal pârât a sustinut în permanenta ca minorul este bolnav, ca are un comportament ciudat, fiind izolat, cu retard de vorbire si tendinte automutilante, fapt constatat de medicul psihiatru, nu a depus la dosar nici un fel de act medical din care sa rezulte vreun diagnostic al minorului si eventualul tratament, singura referire fiind cea a medicului generalist, apreciere care nu este rezultatul unui consult direct, ci reprezinta o preluare dintr-o sursa necunoscuta. În conditiile în care tatal pârât sustine ca a dus minorul în Pitesti la medicul psihiatru specialist în pediatrie, este curios si creeaza semne de întrebare faptul ca nu a depus la dosar nici un înscris eliberat de acel medic sau de acel spital.

Mama reclamanta a negat orice afectiune a minorului, aratând ca acesta este sanatos si dezvoltat corespunzator vârstei sale. De asemenea, a aratat ca a fost la medic cu minorul pentru investigatii de specialitate si ca nu s-a descoperit nici o problema a acestuia (interogatoriu – fila 64). 

În lipsa unor date certe din acte medicale, cele depuse la dosar fiind extrem de sumare, cautând în informatiile de specialitate disponibile pe internet, pentru lamurirea acestei situatii, s-au gasit definitii si aprecieri în sensul ca: „Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie (THDA) este o tulburare de comportament a copilului care se manifesta prin deficit de atentie si dificultati în desfasurarea unei sarcini. THDA este frecvent întâlnita, debuteaza în copilarie, iar patogenia exacta a tulburarii nu este cunoscuta, dar cercetarile recente au evidentiat ca cel mai probabil TDHA este de natura genetica. În perioada prescolara, cele trei simptome caracteristice, inatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea fac parte din comportamentul normal al copilului. De aceea, este greu de diferentiat THDA de comportamentul normal specific vârstei. Expectiva vigilenta este atitudinea cea mai potrivita la aceasta grupa de vârsta (sub 5 ani), deoarece limita dintre comportamentul normal si simptomele de THDA este foarte greu de stabilit. Se va apela numai la persoane competente sa evalueze simptomatologia si sa stabileasca diagnosticul corect de THDA. De asemenea, diagnosticul nu poate fi pus în pripa, ci doar dupa o atenta examinare a copilului si un interviu amanuntit cu parintii. Acuratetea diagnosticului si stabilirea tratamentului necesita o observare atenta pe parcursul mai multor vizite repetate la specialist. În cazul copilului prescolar terapia comportamentala va fi preferata în încercarea de a tine sub control comportamentul si de evita tratamentul medicamentos la o vârsta prea frageda”.

Fata de aceste aspecte, se retine ca reactia precauta a mamei reclamante si opunerea acesteia la urmarea unui tratament medicamentos de catre minorul în vârsta de doi ani si doua luni, în urma unui singur control, despre care nu exista date certe, este cea corespunzatoare si nu cea a tatalui pârât, care la îndemnul matusii sale (persoana care nu este medic si mai mult decât atât nu este nici mama), insista ca minorul sa ia medicamente, sustinând ca are o problema grava de natura psihica, ca sufera de un retard psihic.

În aceste conditii, în care nu s-a identificat o problema a minorului care sa genereze îngrijorare si sa justifice verificari si controale amanuntite, solicitarea tatalui pârât ca reclamanta sa fie obligata prin hotarâre judecatoreasca sa-i permita sa deplaseze minorul la orice institutie medicala pentru a i se face toate investigatiile referitoare la starea de sanatate psihica si fizica este nejustificata si neîntemeiata, o astfel de abordare putând fi traumatizanta pentru un minor în vârsta de trei ani de zile.

Oricum, potrivit dispozitiilor legale, art. 97, art. 98 si art. 101 Codul familie, ambii parinti au aceleasi drepturi si îndatoriri fata de copilul minor, masurile privitoare la persoana copilului se iau de catre parinti de comun acord, parintii fiind datori sa îngrijeasca de copil, de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, învatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu însusirile lui. Deci, cât timp parintii sunt casatoriti, în egala masura pot lua masurile necesare cu privire la sanatatea fiului lor, ezitarea tatalui pârât si nevoia de a cere aprobarea mamei reclamante, în conditiile în care sustine ca situatia era grava iar mama reclamanta lipsea de lânga minor, nu pot fi suplinite printr-o obligatie stabilita de instanta. Potrivit disp. art. 43 alin. 3 Codul familiei, parintele divortat, caruia nu i s-a încredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala. Astfel, dupa desfacerea casatoriei, tatal pârât, în virtutea calitatii de tata, poate si trebuie  sa ia orice masura necesara pentru sanatatea minorului, mai ales în perioadele cât acesta se afla sub supravegherea si în grija sa, în cadrul programului de legaturi personale.

Diferenta esentiala si categorica dintre pozitiile celor doi parinti, tatal invocând o boala grava de natura psihica a minorului, mama sustinând ca minorul este perfect sanatos psihic si fizic, raportat la probele administrate în cauza duc la concluzia ca este doar consecinta dorintei fiecaruia dintre cei doi parinti de a-i fi încredintat minorul, aceasta nefiind benefica dezvoltarii normale fizice si psihice a minorului, interesul acestuia fiind cel care primeaza.

În ceea ce-l priveste pe tatal pârât, acesta, în cursul derularii litigiului, mai exact în luna decembrie 2009, a plecat la munca în Grecia, asa cum au declarat si martorii audiati si cum a rezultat si din înscrisurile depuse la dosar (fila 101). Pârâtul s-a prezentat însa la ultimul termen de judecata si a precizat ca s-a întors în tara si si-a gasit aici un loc de munca, locuind la matusa sa.

Din depozitiile martorilor au rezultat aspecte contradictorii cu privire la comportamentul partilor fata de minor  precum si cu privire la atmosfera din locuinta partilor.

 Astfel, martora D.E. (filele 65 – 66), matusa pârâtului, a relatat ca în locuinta mamei reclamantei din comuna A., unde locuieste si sora reclamantei, a asistat în mod direct la un incident în anul 2008 când, în timp ce partile erau la munca la prune, minorul ramasese cu sora reclamantei, care, într-un bar pesete drum de casa, era beata iar copilul era facut pe el. Martora a precizat însa ca nu a facut nimic în acel moment si a plecat, lasându-l pe minor cu sora reclamantei. Aceeasi martora a mai relatat ca mama reclamantei este bolnava, fiind de nai multe ori internata, având momente în care cadea jos. Despre reclamanta, martora a aratat ca nu a stat mai mult de un an cu copilul, în rest fiind plecata din tara, în timp ce pârâtul, când venea de la serviciu, statea cu copilul, chiar si când reclamanta se ducea la discoteca sa se distreze. De când pârâtul a dus minorul înapoi la A., a fost de mai multe ori sa îl vada dar nu i s-a permis , copilul fiind adus doar la poarta, desi pârâtul îi aducea mâncare si jucarii.

Martora D.C. (filele 67- 70), matusa pârâtului, cea la care locuieste pârâtul din luna martie 2009, a relatat ca pârâtul si minorul au locuit la ea o luna de zile, timp în care ea avea grija de copil în timpul zilei, cât pârâtul era la munca. Martora a aratat ca, în calitate de nasa a copilului, ea si sotul sau în vizitau destul de des pe soti si ca îl gaseau pe minor singur la televizor la desene animate. A mai precizat martora ca i s-a parut ca minorul, pentru vârsta de doi ani si jumatate, cât avea, nu vorbea corespunzator pentru ca folosea doar silabe si nu cuvinte, iar când era nervos se musca de mâini si se lovea peste fata. În acea perioada reclamanta si pârâtul erau la munca (pârâtul fiind plecat în Grecia) iar copilul era în grija mamei reclamantei, care, chiar daca plângea, îl lasa pe minor singur în camera, motivând ca nu trebuie sa fie luat tot timpul în brate. Martora a mai apreciat ca minorul avea o greutate mult prea mare pentru vârsta sa si le spunea reclamantei si mamei sale ca ar trebui sa duca copilul la medic, dar acestea sustineau ca minorul este sanatos si sa-l lase în pace. Aceasta martora l-a însotit pe pârât când l-a luat pe minor de la mama reclamantei, ocazie cu care „s-a întocmit chiar un proces-verbal de predare-primire în prezenta politiei”, mergând si la Spitalul Judetean din P. unde „medicul ne-a recomandat sa-i facem si un examen psihiatric”, l-a consultat si cu privire la o posibila luxatie la sold si i-a pus diagnosticul de fimoza, recomandând o interventie chirurgicala. A mai sustinut martora ca medicul psihiatru a spus ca minorul sufera de un retard de vorbire si un alt diagnostic potrivit înscrisurilor medicale, pentru care i-a dat un tratament. Martora a sustinut ca nu au luat tratamentul pentru minor pentru ca reclamanta s-a opus, iar pârâtului i-a fost teama ca aceasta sa nu sustina ca i-ar fi facut ceva copilului. Martora a descris comportamentul pârâtului fata de minor ca fiind al unui tata preocupat si afectuos, pârâtul facându-i baie minorului, scotându-l la plimbare, pregatindu-i mâncarea, jucându-se cu el. Cu privire la locuinta mamei reclamantei, martora a aratat ca stie de la pârât ca noaptea veneau acolo tot felul de barbati care o cautau pe sora reclamantei, iar unii ramâneau si peste noapte. De la despartirea în fapt, martora l-a însotit pe pârât de mai multe ori sa-l vada pe minor, însa daca la început mama reclamantei îi lasa sa ia copilul în oras la bâlci, în parc, ulterior îl aducea doar la poarta iar pârâtul se juca cu el în strada circa o jumatate de ora, desi pârâtul îi aducea alimente, jucarii si i-a dat si bani. Martora a aratat ca pârâtul este plecat în Grecia din decembrie 2009, pâna în luna februarie 2010. Aceasta martora a precizat ca si în perioada cât sotii au convietuit cea care s-a ocupat de fapt de copil a fost mama reclamantei. Despre pârât, martora a aratat ca acesta a avut o depresie, a mers la medicul psihiatru si a solicitat un tratament, pe care l-a urmat, fiind internat doua zile, cauza depresiei fiind plecarea reclamantei în strainatate. Martora a negat ca pârâtul ar fi avut tentative de suicid, lucruri despre care a auzit doar de la mama reclamantei, povestind ca în anul 2009 pârâtul a fost internat la Pitesti cu o intoxicatie pentru ca bause o solutie toxica. De asemenea, martora a aratat ca pârâtul a suferit o condamnare penala pentru tâlharie si a executat pedeapsa în perioada 2003 – septembrie 2004. Martora a precizat si ca minorul si tatal sau sunt atasati unul de celalalt.

Martora O.M.I. (filele 71-72), sora reclamantei, a aratat ca lucreaza în Bucuresti si vine o data pe saptamâna sau la doua saptamâni acasa pentru circa doua zile, locuind împreuna cu prietenul sau C.C. Martora a precizat ca reclamanta a avut grija de minor, ca locuieste în prezent cu acesta în comuna A. si ca în strainatate a fost plecata doar pentru câteva luni. Despre pârât, a aratat ca a avut mai multe tentative de suicid, prin spânzurare, prin taiere, prin otravire, fiind si internat ultima data la P.. Despre copilul partilor, martora a aratat ca este un copil destept, bine îngrijit , ca este atasat de mama si este dezvoltat normal. Cât timp sotii au convietuit, martora a aratat ca pârâtul nu a avut grija de minor, deoarece pleca frecvent de acasa si la discoteca. Tot în perioada convietuirii, a spus ca pârâtul a facut o criza de cap si a fost internat, perioada în care martora nu era în tara. De la despartirea în fapt, martora a precizat ca pârâtul a venit s-i vada copilul însa însotit de matusa sa si ca a fost foarte agresiv, aducându-i dulciuri si fructe minorului, cu care statea la poarta circa un sfert de ora.

Martora O.G. (filele 73-75), mama reclamantei, a aratat ca reclamanta a plecat în strainatate prima data în ianuarie 2009, dupa ce pârâtul parasise domiciliul comun, si s-a întors în august 2009, de când locuieste împreuna cu minorul în casa martorei, în perioada în care a fost plecata reclamanta, minorul aflându-se în grija martorei. Apoi reclamanta a mai plecat în strainatate în decembrie 2009 si s-a întors la sfârsitul lui ianuarie 2010. Cât timp partile au convietuit, martora a aratat ca reclamanta se ocupa de minor, iar când acesta era la serviciu chiar martora avea grija de copil. Despre minor, martora a precizat ca este un copil normal, bine dezvoltat si sanatos, ca vorbeste corespunzator vârstei si nu sufera de vreo afectiune, minorului facându-i-se periodic analize de sanatate care au avut rezultate bune. În perioada cât reclamanta a fost plecata, timp de 2 – 3 saptamâni, minorul s-a aflat la pârât. Martora a mai aratat ca în timpul convietuirii pârâtul nu a pus niciodata problema ca ar fi ceva în neregula cu copilul si sa mearga la medic în acest sens. Martora a precizat ca a fost împreuna cu minorul si cu reclamanta la medic si ca s-a constatat ca minorul era sanatos. Despre pârât, martora a aratat ca în perioada cât sotii au convietuit acesta a avut mai multe tentative de suicid, ca, de asemenea, a fost condamnat pentru tâlharie si a executat pedeapsa în penitenciar. De la despartirea în fapt a sotilor, martora a aratat ca pârâtul a venit la copil, uneori însotit de matusa lui, aducând pachete cu dulciuri si jucarii, iar de doua ori si sume de bani. Martora a recunoscut ca înainte de nasterea minorului partilor, în urma decesului sotului sau, a suferit o depresie pentru care a urmat tratament pâna în urma cu circa 2 -3 ani.

Apreciind subiectivismul si interesul fiecareia dintre martorele audiate, rude apropiate ale partilor, în masura în care depozitiile acestora  se coroboreaza si cu celelalte probe administrate în cauza se retin ca fiind dovezi în dispunerea masurii încredintarii minorului.

Cu privire la comportamentul tatalui pârât, se retine deci ca acesta a avut mai multe tentative de suicid (filele 77–78), ca a suferit o condamnare penala pentru o infractiune savârsita cu intentie si care presupune violenta (filele 79- 82).

Referitor la minor, se retine ca acesta este dezvoltat normal atât fizic cât si psihic, corespunzator vârstei sale, nivelul de vorbire fiind influentat nu numai de vârsta dar si de specificul fiecarui individ si mediul în care se dezvolta, ca este sanatos si nu sufera de nici o afectiune (fila 83, 99).

În ceea ce priveste locuintele partilor, persoanele care mai locuiesc acolo si mediul rezultând din conditiile materiale si morale, se retine, atât din depozitiile martorelor cât si din referatele de ancheta sociala (filele 92-93 si 96-98) ca este preferabila locuinta reclamantei ca domiciliu al minorului. În comuna A., satul P. locuiesc mama reclamantei, care o si ajuta pe reclamanta în cresterea copilului, reclamanta si minorul, precum si sora reclamantei, casa fiind compusa din patru camere, doua bucatarii si o baie, camerele fiind modern mobilate, în curtea casei existând anexe gospodaresti, iar în gospodaria zece gaini. Bunica materna este cea care a participat efectiv la cresterea minorului, chiar si în perioada convietuirii sotilor, deci aceasta persoana s-a bucurat de încrederea ambilor parinti. În C., în casa matusii pârâtului, locuiesc matusa si sotul sau si pârâtul, apartamentul având doua camere, foarte modern mobile si foarte curat întretinute, pârâtul având la dispozitie sufrageria, baia si bucataria. Aceasta matusa a pârâtului, care ar putea sa îl ajute în cresterea minorului, este cea care nu a intervenit în nici un fel si nici macar nu i-a relatat pârâtului nimic, referitor la incidentul în care a apreciat ca minorul era pericol, fiind neîngrijit, într-un bar, cu sora reclamantei,care în stare de ebrietate. Lipsa de reactie a acestei persoane în ceea ce îl priveste pe minor, creeaza dubii cu privire la consecintele asupra copilului pe care le-ar avea lasarea lui în locuinta si sub supravegherea matusii pârâtului. De altfel, pârâtul a fost plecat în Grecia, unde a locuit la numitul Z.N., din decembrie 2009 si pâna la 1 martie 2010 (fila 101), numai din declaratiile sale reiesind ca în prezent locuieste si munceste în România.

Fata de toate aceste aspecte, respectându-se principiul interesului superior al copilului, prevazut de Legea nr. 272/2004, apreciindu-se si vârsta de numai trei ani a acestuia, vârsta la care este esentiala prezenta mamei, în baza art. 42 Codul familiei, se va dispune încredintarea mamei reclamante, spre crestere si educare, a minorului T.V.G., nascut la data de 5 ianuarie 2007.

În baza art. 84 si art. 94 Codul familiei, va fi obligat tatal pârât la plata unei pensii lunare de întretinere pentru minor în suma de 150 lei, începând cu data de 20.08.2009 si pâna la majoratul acestuia. S-a avut în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întretinere venitul minim pe economie, deoarece nu exista dovezi ca pârâtul ar avea câstiguri salariale (cuantumul de 600 lei stabilit prin H.G. nr. 1051/2008 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat în plata).

În baza art. 43 alin. 3 Codul familiei, fata de încredintarea minorului mamei reclamante, cererea reconventionala formulata de pârât împotriva reclamantei este întemeiata în parte, doar cu privire la cererea de încuviintare a unui program de legaturi personale cu minorul, urmând a se încuviinta tatalui pârât astfel de legaturi.

În ceea ce priveste programul acestor legaturi, partile au avut pozitii diferite, astfel încât se va stabili un program adecvat si care sa asigure o legatura fireasca a parintelui caruia nu i s-a încredintat minorul cu copilul sau. Astfel, minorul are numai 3 ani, deci este destul de mic, abia învata sa comunice legat de toate nevoile personale, fiind la vârsta când este evident în interesul sau sa aiba legaturi cât mai strânse cu ambii parinti. Cu privire la domiciliul actual al pârâtului, acesta este totusi un loc familiar minorului, locuind aici cca. o luna de zile în cursul anului 2009. Prin divortul parintilor, pentru care si-au exprimat acordul ambii soti, s-au schimbat esential împrejurarile în care se desfasurau legaturile minorului cu cei doi parinti si vor fi avute în vedere sustinerile ambelor parti în ceea ce priveste comportamentul fiecaruia, precum si conditiile concrete din domiciliile actuale ale partilor. Este în interesul minorului sa poata avea o relatie deschisa si fireasca si cu tatal sau, la domiciliul acestuia. În acea perioada de cca. o luna de zile cât minorul s-a aflat în grija exclusiva a tatalui pârât, cu acordul mamei si bunicii materne, nu s-a dovedit ca sanatatea sau dezvoltarea minorului ar fi fost în vreun fel amenintata sau prejudiciata, astfel încât se apreciaza ca tatal pârât poate avea grija în mod exclusiv de minor pentru perioade de timp determinate. Având în vedere ca partile domiciliaza în localitati diferite, desi relativ apropiate, este mai bine si mai confortabil pentru minor sa ramâna si peste noapte la domiciliul pârâtului, evitându-se astfel tracasarea unui copil de vârsta mica prin deplasari care îi afecteaza programul obisnuit (somn, hrana, joaca, plimbare, etc.). Cât priveste perioadele sarbatorilor, trebuie realizat un echilibru între interesul minorului si drepturile ambilor parinti, împrejurarea ca mama reclamanta petrece mai mult timp cu minorul în restul anului nu justifica solicitarea tatalui pârât ca în zilele de sarbatoare minorul sa stea cu el, nici macar alternativ. Nu este benefic pentru minor sa fie lipsit de prezenta unuia dintre parinti în fiecare an, astfel de evenimente sunt marcate de apropierea membrilor unei familii, fiind esential si de dorit ca minorul sa sarbatoreasca în fiecare an împreuna cu ambii parinti aceste zile, mai ales ca este inclusa si ziua de nastere a copilului în aceasta perioada. 

În conditiile în care partile îsi schimba domiciliile actuale si eventuala distanta dintre acestea ar crea probleme cu privire la deplasarea minorului, programul de legaturi personale cu minorul poate fi schimbat în mod corespunzator, potrivit interesului acestuia. 

Fata de aceste aprecieri, se impune stabilirea unui program în care tatal pârât sa aiba legaturi personale cu minorul, prin luare la domiciliul sau, într-o modalitate care sa respecte interesul minorului dar si drepturile parintesti ale tatalui sau: din doua în doua saptamâni, de sâmbata de la ora 10,00 pâna duminica la ora 16,00; în perioada sarbatorilor de iarna, de Craciun, în zilele de 24 decembrie - 30 decembrie de la ora 10,00 pâna la ora 16,00 si de Revelion, în zilele 31 decembrie – 6 ianuarie de la ora 10,00 pâna la ora 16,00; în perioada sarbatorilor de Paste, a doua si a treia zi, de la ora 10,00 pâna la ora 16,00; în vacanta de vara: ultima saptamâna din luna iulie si a doua saptamâna a lunii august.

În baza art. 276 Cod procedura civila, se vor compensa între parti cheltuielile de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite actiunea formulata de reclamanta T.E.B., domiciliata în comuna A., satul P, judetul A.,  împotriva pârâtului T.E.O., domiciliat în municipiul C., judetul A.

Desface casatoria partilor încheiata la data de 11 iunie 2005 în C., judetul A., înregistrata sub nr. 72/11.06.2005, din vina ambilor soti, fara motivare.

Reclamanta va purta numele de familie avut anterior casatoriei: O.

Încredinteaza mamei reclamante, spre crestere si educare, pe minorul T.V.G., nascut la data de 5 ianuarie 2007.

Obliga pe tatal pârât la plata unei pensii de întretinere pentru minor în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data de 20.08.2009 si pâna la majoratul acestuia.

Admite în parte cererea reconventionala formulata de pârâtul T. E. O. împotriva reclamantei T.E.B.

Încuviinteaza ca tatal pârât sa aiba legaturi personale cu minorul, prin luare din domiciliul reclamantei, astfel:

 - din doua în doua saptamâni, de sâmbata de la ora 10.00 pâna duminica la ora 16.00;

- în perioada sarbatorilor de iarna, de Craciun, în zilele de 24 decembrie - 30 decembrie de la ora 10.00 pâna la ora 16.00 si de Revelion, în zilele 31 decembrie – 6 ianuarie de la ora 10.00 pâna la ora 16.00;

- în perioada sarbatorilor de Paste, a doua si a treia zi, de la ora 10.00 pâna la ora 16.00;

- în vacanta de vara: ultima saptamâna din luna iulie si a doua saptamâna a lunii august.

Compenseaza între parti cheltuielile de judecata.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi 10 martie 2010.

Presedinte,

U.M.

Grefier,

E.P.

Domenii speta

Spete similare