Civil. nulitate act de partaj voluntar incheiat fara participarea tuturor coindivizarilor

Deliberând asupra cauzei civile de faţă.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante, reclamanta BM a solicitat in contradictoriu cu paraţii ZA, GI, GA, BS si BM sa se pronunţe o hotărâre judecătoreasca prin care sa se constate nulitatea absoluta a actului de partaj voluntar încheiat intre paraţi, precum si a contractelor de vânzare-cumpărare.

In motivarea acţiunii reclamanta a învederat in esenţa ca, prin contracte de vânzare – cumpărare a dobândit in proprietate mai multe imobile a căror teren aferent se afla in indiviziune cu paraţii la data donării acestora, respectiv 1964 când bunurile au intrat in proprietatea statului, iar paraţii prin actul de partaj voluntar indicat au ieşit din indiviziune asupra terenului aferent construcţiilor fără participarea statului, ulterior pârâta ZA şi-a înstrăinat părţile de imobil ce i-a revenit prin partaj celorlalţi paraţi; in plus reclamantei in baza Lg. 10/2001 i-au fost retrocedate bunurile preluate in 1964 de stat.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 797 Cod civil si principul de drept rezoluto jure dantis, resolvitur jus accipietis.

Pârâţii GI si GA prin întâmpinarea formulata in termen legal au invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale a reclamantei, a lipsei de interes si a inadmisibilităţii cererii, iar pe fond, au solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că, reclamanta nu are calitate de erede a lui CN sau al moştenitorilor dobânditori ai dreptului de proprietate asupra bunurilor provenite de la acesta fiind doar vecina, fata de actul de partaj voluntar, reclamanta care este un terţ trebuie sa justifice un interes, iar la data încheierii respectivului act, aceasta nu avea vreun drept dobândit asupra vreunei suprafeţe de teren; in plus din foaia matricola a imobilului proprietatea reclamantei rezulta ca dreptul sau de proprietate se întindea pe 545 m.p, iar din expertizele efectuate in dosarul nr. 1150/2004 al Tribunalului Buzău, rezulta ca proprietatea CN a avut o suprafaţa de 264 m.p. si ca suprafaţa curţii este de 965 m.p..

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 115 -118 Cod procedura civila.

In ceea ce ii priveşte pe paraţii BM si BS, aceştia deşi legal citaţi, nu au formulat întâmpinare potrivit dispoziţiilor art. 115 si urmat. Cod procedura civila.

La termenul din 13.11.2007, reclamanta a solicitat conexarea prezentei cauze la dosarul civil aflat pe rolul JB, care avea ca obiect ieşire din indiviziune a parţilor; instanţa a trimis dosarul la completul respectiv pentru a se pronunţa asupra cererii de conexare, iar prin încheierea din 15.11.2007 in dosar instanţa a respins excepţia de conexare.

La termenul din 12.02.2008 in temeiul art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, instanţa a unit cu fondul excepţiile invocate de paraţii GI si GA prin întâmpinare.

In cauza, instanţa a administrat, la solicitarea parţilor proba cu înscrisuri in cadrul căreia au fost ataşate la dosar, in copie xerox: act de partaj voluntar; contracte de vânzare –cumpărare si încheiere de îndreptarea erorii materiale strecurate in acest contract,  contract de donaţie, declaraţie – oferta de donaţie, proces verbal, cerere de autorizare, acte de vânzare autentificate la T B, ordonanţa de transcriere, act dotal, act de vânzare transcris la T B, raport de expertiza tehnica întocmit in dosar al TB de expert PH, completări la acesta, dispoziţia emisa de MB prin primar,, sentinţa civila, proces verbal de predare primire, înscrisuri sub semnătura privata, referat întocmit de CV a cererilor formulate in baza Lg. 10/2001 B, foaie de înregistrare fiscala din 1950, tranzacţie, sentinţa civila.

In cauza, reclamanta si paraţii GI si GA au depus concluzii scrise.

Analizând materialul probator administrat in cauza, instanţa constata următoarea situaţie de fapt si de drept:

Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedura civila instanţa se va pronunţa mai intâi asupra excepţiilor de procedura, precum si asupra celor de fond, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.

Întrucât toate excepţiile invocate in speţa sunt excepţii de fond absolute, peremptorii, de aceeaşi natura, instanţa, in stabilirea ordinii de soluţionare a acestora va tine cont de succesiunea logica in rezolvarea lor impusa de efectul pe care il determina diferitele excepţii invocate ( in discuţie).

Examinând excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocata de paraţii GI si GA, instanţa urmează sa o respingă având in vedere dispoziţiile art. 21 din Constituţia României care prevăd expres ca orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor si intereselor sale legitime si nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

Evident, pentru a se bucura de protecţie judiciara, dreptul subiectiv civil trebuie sa îndeplinească anumite cerinţe.

Inadmisibilitatea este un mijloc de apărare specific, caracterizata prin trasaturi ce o apropie si in acelaşi timp o deosebeşte atât de apărările de fond, cat si de excepţiile de procedura; prin intermediul sau, paratul fara a contesta direct dreptul invocat de adversarul sau, se opune acţiunii acestuia, declarând-o inacceptabila, susţinând ca instanţa nu poate examina cererea ce i s-a supus.

Motivul pentru care cei doi paraţi au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, respectiv indicarea greşita a textului de lege pe care si-a întemeiat cererea reclamanta, nu se circumscrie cerinţelor arătate mai sus, pentru invocarea acestei excepţii, ci sunt mai degrabă aparari de fond.

In fine, acţiunea pendinte judecaţii este prevăzuta de lege, dreptul invocat de reclamanta nu intra in conţinutul unor raporturi juridice care sa contravină normelor legale imperative sau regulilor de convieţuire sociala si ca urmare, instanţa este indreptatita sa cerceteze in fond prezenta pricina.

Analizând excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei invocata de paratii GI si GA, instanţa urmează sa o respingă având in vedere  următoarele considerente.

Art. 41 Cod procedura civila arata ca orice persoana care are folosinţa drepturilor civile poate sa fie parte in judecata, iar art. 109 Cod procedura civila dispune ca oricine pretinde un drept împotriva altei persoane, trebuie sa facă o cerere înaintea instanţei competente; ca urmare, pentru declanşarea oricărui proces civil este necesar sa se formuleze o pretenţie.

Legitimarea procesuala nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecaţii ci la dreptul de a reclama in justiţie si la obligaţia de a răspunde fata de pretenţiile formulate prin cererea de chemare in judecata. Legitimarea procesuala nu se confunda cu dreptul subiectiv dedus in justiţie, acesta din urma reprezentând o condiţie distincta, necesara, pentru admisibilitatea in fond a acţiunii.

In speţa, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a unor acte, cum nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are un interes juridiceşte ocrotit si chiar din oficiu, reiese cu certitudine ca aceasta are calitate procesual activa.

Cu privire la excepţia lipsei de interes in promovarea acestei acţiuni, instanţa urmează sa o respingă, întrucât este evident ca reclamanta este persoana interesata in constatarea nulităţii actului de partaj voluntar si a contractelor ulterioare de vânzare cumpărare, din moment ce toate pârtile au fost coindivizari, iar reclamanta emite la rândul sau pretenţii de proprietate.

Pe fondul cauzei, instanţa va avea in vedere ca prin sentinţa civila nr. 164/24.01.1961 a Tribunalului Popular Raion Buzău , a fost consfinţita învoiala numiţilor N B zis C (autorul cu titlu particular al paratilor GI, GA, BS, BM si ZA), AP ( autoarea reclamantei cu titlu particular), reclamanta si alte persoane ( IG, IM si MB), cu privire la recunoaşterea lui NB a unui drept de proprietate indiviza in curtea comuna ce deserveşte proprietăţile parţilor de mai sus.

Reclamanta, prin actul de donaţie autentificat de Notariatul de Stat Raional Buzău a donat statului imobilele proprietatea sa prin cumpărare, conform actelor de vânzare cumpărare transcrise la Tribunalul Buzău, cu precizarea expresa a starii de indiviziune cu privire la teren.

După decesul coproprietarului NB, zis C, intervenit in anul 1971, prin moştenire legala imobilul a trecut in proprietatea numitei CA, conform certificatului de moştenitor menţinându-se „ curtea devalmaşa”.

In anul 1974, prin contractul de donaţie autentificat de Notariatul de Stat Judeţean Buzău, numita C A a donat nepoatei sale, parata Z A, mai multe bunuri printre care si suprafaţa de teren in discuţie aflata in indiviziune.

La rândul sau, parata ZA, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul Judeţean Buzău a vândut parte din imobilul ce facuse obiectul donaţiei paraţilor GI si GA precizându-se expres cu privire la teren ca acesta se afla in indiviziune cu ceilalţi proprietari .

Cealaltă parte a proprietarii moştenita de numita CA a făcut obiectul unor vânzări cumpărări succesive astfel încât, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP Ştefan Vergu, numiţii ZN si ZP au transmis dreptul de proprietate indiviz in ceea ce priveşte terenul către paraţii BM si BS .

Prin urmare, la data întocmirii actului de partaj voluntar in litigiu, respectiv 14.01.2004, precum si la data depunerii notificării de către reclamanta in baza Lg. 10/2001, terenul din curtea comuna se afla in indiviziune dupa cum urmează: Municipiul Buzău ( cu 90,80 m.p.), GI si GA (cu 30,82 m.p.), BM si BS ( cu 19,56 m.p.) si Z A .

Analizând actul de partaj voluntar autentificat de BNP Lefter Sinica, instanţa constata ca unul dintre coindivizari respectiv Municipiul Buzău nu a participat .

Potrivit art. 797 Cod civil, este nula imparţiala in care nu sunt cuprinşi toţi coindivizarii. Doctrina a arătat ca deşi textul indicat are in vedere imparţiala de ascendent, problema se pune in aceiaşi termeni si in cazul coproprietarii ce provine din alte cauze (situaţia incidenta in speţa).

Soluţia se justifica pentru ca o imparţiala care se face fara participarea tuturor celor interesaţi, nu poate fi decât nula, deoarece celor care nu au participat nu li se poate opune o asemenea imparţiala, ei aflându-se tot in stare de indiviziune, astfel ca pot oricând sa ceara facerea unei noi împărţeli.

In acest context, instanţa urmează sa admită capătul de cerere principal din acţiune referitor la anularea actului de partaj voluntar autentificat.

In ceea ce priveşte capetele de cerere accesorie referitoare la constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare autentificate de BNP Lefter Sinica este necesar a se stabili ca ambele parţi (vânzătorul si comparatorul) au acţionat cu rea credinţa in momentul încheierii sale, cunoscând faptul ca in acest mod eludează dispoziţiile legale si fraudează drepturile si interesele legitime ale un ui tert proprietar. In situaţia contrara, când comparatorul ar fi de buna credinţa, sancţiunea nulităţii absolute nu ar mai fi aplicabila, ci doar aceea a nulităţii relative, care nu ar mai putea fi invocata de o terţa persoana, străina de contract, ci numai de partea contractanta vătămata.

Esenţiala pentru soluţionarea prezentei cereri este analiza atitudinii pe care părţile contractante au avut-o la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare si determinarea scopului urmărit prin aceasta tranzacţie.

In analiza acestei probleme este necesar a se preciza ca prin buna credinţa in aceasta materie e înţelege, in ceea ce-l priveşte pe cumparator, convingerea lăuntrica si dincolo de orice îndoiala ca vânzătorul este adevăratul proprietar al bunului ceea ce înseamnă ca actul de partaj voluntar in discuţie, cu care au fost preluate terenurile vândute este perfect valabil si in afara oricărui dubiu, conform art. 1898 alin. 1 Cod civil.

Per a contrario, reaua credinţa consta in atitudinea celui care se prevalează de o situaţie căreia ii cunoaşte sau trebuia sa-i cunoască viciile.

In speţa, in ceea ce priveşte ambele parţi care au încheiat contractele de vânzare cumpărare, instanţa constata reaua lor credinţa, deoarece pe de o parte terenurile care au făcut obiectul celor doua vânzări a intrat in patrimoniul vânzătoarei prin actul de partaj voluntar in discuţie, iar pe de alta parte, atât vânzătorii cat si cumparatorii sunt foştii coindivizari care au încheiat actul de partaj voluntar.

Fata de considerentele mai sus arătate, instanţa apreciază ca cele doua contracte de vânzare cumpărare in litigiu apar ca acte juridice având o cauza ilicita, fiind încheiate cu rea credinţa de ambele parţi contractante, in frauda drepturilor reclamantei.

Vânzările sunt nule, iar reclamanta are dreptul la acţiune de vreme ce, in baza Lg. 10/2001 i-a fost retrocedat terenul din curtea interioara in indiviziune cu paraţii si emite pretenţii de proprietate la rândul sau asupra terenului in litigiu.

Ca urmare, in temeiul art. 948 pct. 4 si 968 Cod civil, instanţa urmează sa admită si capetele de cerere accesorii referitoare la constatarea nulităţii absolute a celor doua contracte de vânzare cumpărare.

In temeiul art. 274 Cod procedura civila instanţa va obliga paraţii la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata pricinuite de acest proces in suma totala de 166 lei reprezentând taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat ( filele 8, 9 si 100 -101 dosar).

Domenii speta

Spete similare