Evacuare. Pretenţii pentru îmbunătăţiri aduse imobilului proprietatea reclamantului.

Prin cererea introdusă la această instanţă de reclamanta M.E. împotriva pârâtului M.I. s-a solicitat instanţei ca prin hotărîrea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea pîrîtului să-i lase în folosinţă imobilul, să evacueze spaţiul pe care îl ocupă fără nici o formă legală, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că, prin certificatul de moştenitor  nr. X/1988 a devenit unica  moştenitoare a soţului său M.N., decedat la data de ….., înscris din care rezultă că fiii săi, inclusiv pîrîtul, au renunţat la  moştenire.

A mai precizat că datorită mai multor neînţelegeri, în anii 2000-2001 a obţinut o hotărîre de evacuare şi întrucît pîrîtul a refuzat să execute o hotărîre definitivă,  prin sentinţa  penală nr. X/2004 a fost condamnat la şase luni de închisoare şi că în prezent pîrîtul ocupă fără drept imobilul în cauză, fiind de fapt tolerat să locuiască în acest imobil.

În dovedirea cererii sale reclamanta a depus la dosarul cauzei Titlul de Proprietate  nr. X/1996, din care reiese că este proprietara imobilului  format din X ha şi Y mp teren şi a unei construcţii aflată pe acesta, sentinţa penală  nr. X/2001 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, din care rezultă pîrîtul a fost condamnat  pentru infracţiunea prev. de art. 271 al.2 C.p., decizia penală nr. X/2001 pronunţată de C.A. Bucureşti, decizia penală nr. X/2001 pronunţată de Tribunalul Călăraşi,  un set de acte medicale (f.15-18), adeverinţa nr. Z/2006, certificat moştenitor nr. X/1988,  sentinţa civilă nr. W/1999 pronunţată de  Judecătoria Călăraşi, sentinţa civilă nr. M/1999, din care rezultă că  părţile s-au mai judecat  pentru evacuare, decizia civilă nr. X/1999, încheiere de încuviinţare a executării silite şi alte acte de executare silită.

Pîrîtul, în termen legal a formulat întîmpinare - cerere reconvenţională, prin care  a solicitat respingerea  acţiunii formulate de reclamantă şi obligarea acesteia  la plata sumei de 2000 lei, reprezentînd c-valoarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, arătînd că împreună cu fratele său M.G. îl posedă conform înţelegerii cu reclamanta.

În motivarea cererii reconvenţionale pîrîtul-reclamant  a arătat că este fiul cel mare, dintr-un număr de 5 copii, rezultaţi din relaţia de familie a reclamantei-pîrîte cu defunctul soţ şi tată, decedat în anul X şi că unul din fraţii săi, M. G., care este bolnav de schizofrenie, de 5 ani se află în grija sa.

În susţinerea întîmpinării-cererii reconvenţionale, pîrîtul a propus  proba cu interogatoriul reclamantei, martori şi raport de expertiză.

În şedinţa publică din data de ……., reclamanta a învederat  că s-a mai judecat pentru evacuarea pîrîtului, iar în şedinţa publică din data de …….  pîrîtul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat şi că  Judecătoria Călăraşi a  pronunţat sentinţa civilă nr. X/1999.

La  termenul de judecată din …….., la cererea părţilor, instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. X/1999, dosar în care părţile s-au judecat  pentru îmbunătăţirile aduse de pîrît  imobilului proprietatea reclamantei .

Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr. X/2006 Judecătoria  Călăraşi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pîrît şi a respins şi cererea reconvenţională formulată de pîrîtul reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta considerând-o nelegală şi netemeinică, motivat de faptul că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât întrucât acţiunea de evacuare fără a pune în discuţie titlul, nu se poate bucura de autoritatea de lucru judecat.

Tribunalul Călăraşi, soluţionând cauza prin decizia civilă nr. X din 2007 a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. X/2006 pronunţată de Judecătoria  Călăraşi, a desfiinţat în totalitate sentinţa iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe unde a fost înregistrată sub nr. O/2007 .

La primul termen de judecată pârâtul precizează că în anul 2003 s-a liberat din Penitenciar, că în următorul an, respectiv în perioada aprilie-decembrie 2004, la cererea reclamantei a împrejmuit terenul care se află în continuarea curţii cu un gard din şpalieri din beton şi sârmă, deoarece cel vechi era din lemn şi se deteriorase, că în luna septembrie a construit două porumbare, iar apărătorul pârâtului a precizat că sentinţa civilă nr.UNU/2001 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr.X/2001 nu a fost pusă în executare şi nu solicită constatarea îmbunătăţirilor ce au făcut obiectul acestui dosar, ci numai a îmbunătăţirilor menţionate la acest termen şi în cererea reconvenţională. Faţă de această situaţie îşi precizează cererea reconvenţională în sensul că solicită obligarea reclamantei la plata c/val. îmbunătăţirilor constând în porumbare şi gard şi solicită efectuarea expertizei tehnico judiciare imobiliare, iar reclamanta se opune întrucât apreciază că cele două porumbare sunt demontabile şi recuperabile.

În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnico judiciară imobiliară.

 Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt.

În baza titlului de proprietate nr. 123/1996 emis de C.J.S.D.P.P.T. Călăraşi şi a certificatului de moştenitor nr.X/1988 emis de Notariatul de Stat Călăraşi reclamanta M.E. a devenit unica moştenitoare a imobilului situat în comuna------, judeţul Călăraşi, imobil compus din 1000 mp teren şi o casă construită din paiantă, învelită cu tablă şi formată din 4 camere şi anexe gospodăreşti, ca urmare a renunţării la cota de moştenire  ce li se cuvenea de pe urma defunctului soţ şi respectiv tată a fiilor şi fiicelor: M.G., M. I., M. E. şi D. A. .

 S-a mai reţinut că pârâtul M.I. (fiul reclamantei), întrucât nu a respectat  altă hotărâre judecătorească de evacuarea obţinută de reclamantă, a fost condamnat la 6 luni închisoare, din care a executat 2 luni în arestul poliţiei, că după liberare, s-a întors în domiciliul reclamantei unde s-au înţeles bine timp de 3 ani, după care a început să-l „şicaneze” din nou.

Din declaraţiile martorilor audiaţi la propunerea reclamantei-pârâte, respectiv a numiţilor R.D. şi C.R., instanţa a reţinut că în primăvara anului 2004, cu acordul reclamantei, pârâtul-reclamant a făcut un gard împrejmuitor şi două porumbare în imobilul proprietatea reclamantei, iar din declaraţia martorei A.A., audiată la propunerea reclamantei, s-a reţinut că reclamanta a fost văzută în gară şi că i-a spus martorei că locuieşte în gară pentru că nu este primită de fiul său în imobil şi că bănuieşte că a fost izgonită de acesta „pentru că de bunăvoie nu pleacă nimeni” .

Din raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză instanţa a reţinut că valoarea actuală de circulaţie a gardului împrejmuitor este de 2.704 lei, iar a celor două porumbare este de 3.146 lei şi respectiv de 3.298 lei.

Faţă de situaţia de fapt reţinută instanţa urmează a admite atât acţiunea formulată de reclamanta M.E. cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant şi a dispune evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea  reclamantei situat în comuna ------, judeţul Călăraşi şi a obliga reclamanta către pârât la plata sumei de 9.148 lei cu titlu de c/val. îmbunătăţiri aduse imobilului proprietatea reclamantei constând din 2 porumbare şi un gard.

Pentru a se pronunţa în acest mod, instanţa a avut în vedere că reclamanta se bucură de prerogativele conferite de dreptul de proprietate asupra imobilului, drept probat prin certificatul de moştenitor nr.X/1988.

Din acest motiv, reclamanta trebuie să-şi exercite cele 3 prerogative nestingherită de nimeni ( usus, fructus, abusus), însă datorită pârâtului nu se poate bucura de folosinţa definitivă şi netulburată a întregului imobil.

Pe de altă parte, dar nu în ultimul rând, pârâtul-reclamant are calitatea de „tolerat” şi nu are drept locativ şi cu atât mai puţin un drept real asupra imobilului, drept ce i-ar fi putut conferi folosinţa în parte a imobilului.

În concluzie, instanţa reţinând calitatea de proprietar asupra imobilului a reclamantei, respectiv de „tolerat” a pârâtului-reclamant, văzând şi dispoziţiile art.480 Cod civil a constatat acţiunea reclamantei întemeiată şi dovedită.

Întrucât probatoriul administrat în cauză a dovedit că pârâtul-reclamant este constructorul de bună credinţă a două porumbare şi un gard, a căror valoarea actuală de circulaţie a fost stabilită printr-un raport de expertiză tehnico judiciară, iar cererea de ridicare a acestor construcţii nu s-a făcut cu respectarea disp. art.132 C.p.c., instanţa urmează a obliga reclamanta către pârât la plata sumei de 9.148 lei cu titlu de c/val. îmbunătăţiri aduse imobilului proprietatea reclamantei constând în două porumbare şi un gard.

În baza art.276 C.p.c. urmează a compensa cheltuielile de judecată şi a obliga reclamanta către pârât la plata sumei de 615,7 lei cu acest titlu.

 Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta M.E. în ceea ce priveşte c/val. îmbunătăţirilor la care a fost obligată către pârât, întrucât aceste îmbunătăţiri au fost făcute fără autorizaţie de construcţie şi fără acordul ei, iar ridicarea construcţiilor se poate face cu multă uşurinţă.

Prin decizia civilă din …./2008 Tribunalul Călăraşi a admis apelul reclamantei M.E. şi a schimbat în parte sentinţa Judecătoriei Călăraşi, în sensul că a obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 2000 lei cu titlu de c/val. materiale şi muncă pentru construirea a două porumbare şi un gard la imobilul proprietatea reclamantei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a se pronunţa în acest mod Tribunalul Călăraşi a avut în vedere disp. art. 493 şi 494 Cod civil, trăgând concluzia că pârâtul are calitatea de constructor de rea credinţă.

Tribunalul Călăraşi a modificat şi c/val. îmbunătăţirilor întrucât prin cererea reconvenţională pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2000 lei Ron cu titlu de c/val. îmbunătăţiri aduse imobilului şi nu şi-a majorat niciodată pretenţiile deşi prin raportul de expertiză s-a stabilit că valoarea acestora este de 9.148 lei Ron.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamanta M.E. cât şi pârâtul reclamant M.I. .

Prin decizia civilă nr.. 345…./R/2008 C.A.B. – secţia J civilă, a admis  recursul pârâtului M.I. împotriva deciziei Tribunalului Călăraşi pe care a modificat-o în sensul că a respins apelul declarat de reclamanta M.E., ca nefondat şi a anulat ca netimbrat recursul acesteia.

Pentru a se pronunţa în acest mod instanţa C.A.B. a avut în vedere faptul că apelanta reclamantă M.E. nu a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor ci doar obligarea pârâtului la ridicarea construcţiilor, motivate de faptul că acestea au fost ridicate fără acordul său (deci cu rea credinţă) şi fără autorizaţie de construcţie.

Pe de altă parte, instanţa de apel nu a observat că la termenul din iulie şi respective noiembrie 2007, pârâtul reclamant şi-a precizat cererea reconvenţională în sensul că a solicitat obligarea reclamantei la plata c/val. îmbunătăţirilor constând în porumbare şi gard, sens în care a pretins efectuarea unui raport de expertiză pentru stabilirea valorii actuale de curculaţie a acestora.

Tocmai datorită acestor precizări cât şi a concluziilor raportului de expertiză, prima instanţă a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 9148 lei cu titlu de despăgubiri civile, constând în 2704 lei c/val. gard împrejmuitor şi 3.146 lei şi resăectiv 3.298 lei c/val. două porumbare, iar apărătorul reclamantei nu a avut obiecţiuni la aceste valori, ci a solicitat doar ridicarea construcţiilor.

În aceste condiţii, instanţa C.A.B. a apreciat că în mod greşit tribunalul a reţinut că instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut şi a redus cuantumul despăgubirilor la suma de 2000 lei şi tot în mod nelegal a stabilit că pârâtul este constructor de re credinţă, întrucât din probe a rezultat că reclmanta este mama pârâtului şi că în timpul edificării construcţiilor locuiau şi gospodăreau împreună, fiind evidente că cele două porumbare şi gardul au fost edificate cu acordul reclamantei.

De asemenea s-a apreciat că în mod just instanţa de fond a reţinut netemeinicia cererii reclamantei pentru ridicarea construcţiilor de către pârât întrucât acestea au fost ridicate cu bună credinţă, sens în care şi-au găsit aplicabilitatea disp. art. 494 alin.3 teza a II-a a C.p.c. .

În ceea ce priveşte lipsa autorizaţiei de construcţie, aceasta nu poate fi analizată în cadrul raporturilor juridice dintre reclamantă şi pârât, ci doar dintre acestea şi autoritatea administrativă, însă instanţa de fond nu a fost învestită cu o cerere din partea acestei autorităţi pentru ridicarea construcţiei, pretins a fi edificată fără autorizaţie.

Domenii speta

Spete similare