Anulare proces – verbal de contravenţie

Sentinţa civilă nr. 292 pronunţată de Judecătoria Călăraşi la data de 24.01.2011

Plîngere contravenţională respinsă.

Asupra plângerii contravenţionale de faţă :

Prin plângerea introdusă de contravenienta X – cu sediul în în Călăraşi, judeţul Călăraşi  a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul Y CĂLĂRAŞI ,  să se dispună anularea procesului – verbal de  contravenţie seria  ANPC  , nr. ooooooo, prin care a fost sancţionat cu amendă în sumă de  10.000 lei ,  pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 7 al. c , liniuţa 3 din Ordonanţa nr. 21 / 1992 , privind protecţia consumatorilor .

În motivarea plângerii se arată că procesul verbal de contravenţie sus contestat  este nelegal şi netemeinic .

Intimata a avut în vedere sesizarea unei persoane fizice ,  conform căreia  în intervalul 27 septembrie – 27 octombrie 2010 ,  energia electrică a fost întreruptă de mai multe ori .

De asemenea intimata a avut în vedere prevederile  art. 55 al.1 din legea 13/ 2007 , privind  furnizarea energiei electrice în conformitate cu care furnizorul răspunde pentru toate daunele provocate consumatorilor  din culpa sa ,  în condiţiile contractului de furnizare .

Corelând aceste dispoziţii legale cu situaţia sesizată de consumator,  intimata a ajuns la concluzia că Y , prin întreruperi în alimentarea cu energie electrică a săvârşit cu vinovăţie o faptă ce consta în nerespectarea  clauzelor contractuale.

Apreciază că cele consemnate în procesul verbal contestat  ca şi sancţiunea aplicată sunt rezultatul neânţelegerii,  pe de o parte a situaţiei de fapt şi, pe de altă parte, a interpretării greşite a legii .

Sesizarea consumatorului a avut ca obiect întreruperi în alimentarea cu energie electrică . Alimentarea cu energie electrică se realiza prin instalaţii electrice ( reţele electrice , în principal ) şi este activitatea pe care o desfăşoară distribuitorul.

Doar acesta este în măsură să asigure transportul energiei electrice şi să realizeze  distribuţia către consumatori . În acest sens  , Legea  nr. 13 / 2007  conţine suficiente şi explicite reglementări  cu privire la  activitatea de  distribuţie şi distribuitor precum şi la activitatea de furnizare  şi  furnizor.

Art. 3 punctul 21  din lege  prevede ca distribuţia de energie electrică este activitatea de transport a energiei electrice  prin  reţelele electrice  în vederea livrării  acesteia  către clienţi , fără a impune furnizarea .

La punctul 23 din art. 23  este  definită activitatea de furnizare  ca fiind  comercializarea  energiei electrice către clienţi .

Operatorul de distribuţie este orice persoană care  deţine  o reţea de distribuţie potrivit art. 3 pct. 34. prin urmare ,  furnizorul de energie electrică vinde energia electrică pe care  distribuitorul  o transporta.

Dacă intervin întreruperi în activitatea de distribuţie , furnizorul nu va vinde energie electrică.

Interpretarea drepturilor şi a obligaţiilor pe care le are furnizorul potrivit contractului trebuie  să se realizeze  în raport cu Legea  nr. 13/ 2007 . Atât conţinutul contractelor  cât şi Regulamentul  de furnizare a energiei electrice  aprobat prin HG  nr. 1007/2004  urmează ,  până la modificarea lor ,  să fie puse în acord cu prevederile L. 13/ 2007 . prin urmare Y în calitate de furnizor nu are instrumentele necesare să săvârşească fata reţinută în sarcina sa şi nu poate să răspundă contravenţional pentru un alt operator  economic .

Dispoziţiile art. 55 al.1  din L. 13/ 2007 au fost  de asemenea  interpretate eronat  de intimată .

Astfel ,  s-a ignorat de către intimată în interpretarea dată faptul  că furnizorul răspunde atunci când există o daună şi aceasta  a fost provocată de el. În situaţia reclamată  consumatorul nu  a pretins  şi nu a dovedit existenţa  unei daune, în sensul legii  şi nici a culpei furnizorului .

Acesta a semnalat existenţa  unor întreruperi în alimentarea cu energie electrică care desigur l-au nemulţumit .

În rest , răspunderea  este fie a distribuitorului , fie a  operatorului naţional de transport .

Y este într-adevăr  în relaţiile cu clienţii interfaţa  între aceştia  şi operatorul de distribuţie sau transport (  în cazul clienţilor mari ),  dar nu răspunde pentru ei.

De aceea apreciază că ,  procesul – verbal încheiat este nelegal şi netemeinic, petentul nefăcându-se vinovat de săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa. Acest lucru este posibil, în situaţia  când  întreruperea alimentării  cu energie electrică a respectivului consumator era rezultatul unui  ordin al furnizorului  pentru neîndeplinirea unor obligaţii  contractuale  ( ex. cea de plată a facturii ) .

Chiar şi în acest caz , manevra de întrerupere o face tot distribuitorul ,dar dispoziţia aparţine  furnizorului. În cazul dedus judecăţii , întreruperea alimentării cu energie electrică s-a datorat unor lucrări pe care  distribuitorul le-a efectuat în reţeaua proprie de distribuţie. Mai adaugă că răspunderea contravenţională  este personală ,  ceea ce înseamnă că răspunde cel care se face vinovat de săvârşirea faptei ce constituie contravenţie . De altfel , scopul legii nu poate  fi atins decât prin sancţionarea celui  care e face vinovat de săvârşirea faptei.

Atâta timp  cât intimata  va sancţiona furnizorul nu o să îndrepte conduita distribuitorul  în relaţia cu clienţii .

În dovedirea plângerii a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri , depunând la dosarul cauzei  copia procesului – verbal de contravenţie copia înştiinţării de plată , copia  reclamaţiei către OPC Călăraşi,  depusă de  consumatorul M.Ş .

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei , intimata a solicitat respingerea plângerii  contravenientei.

Analizând actele şi lucrările dosarului ,  instanţa a reţinut următoarele : la data de 28 octombrie 2010, Y  este sesizat de o persoană fizică în legătură cu întreruperea furnizării energiei electrice de către furnizorul X  Călăraşi  -  de un număr de 13 ori, în perioada 27.09. – 27.10. 2010 .

Trecând la cercetarea sesizării Y  s-au  deplasat la sediul furnizorului constatând că sesizarea  se confirmă .

Prin adresa  nr. 9193 / E / 25.11.2010 ,  transmisă către Y, furnizorul recunoaşte că „ întreruperile neplanificate ( defecţiuni trecătoare ) se datorează funcţionării instalaţiilor de protecţie  şi  automatizărilor „  din proprietatea sa.

S-a tras concluzia că furnizorul şi-a încălcat  atribuţiunile prev. de art. 55 al.1  din L. 13 2007, care specifică : „ furnizorul răspunde pentru toate daunele  provocate consumatorilor din culpa sa, în condiţiile  stabilite  prin contractul de furnizare „ .

Deoarece furnizarea curentului s-a făcut cu  întreruperi  s-a constatat că au fost încălcate prevederile OG nr. 21/ 1992 – art. 7 lit. c , liniuţa  3  - şi în baza  art. 50 al.1 lit. e  a fost aplicată amenda de 10.000 lei pentru  contravenţia săvârşită .

Contravenienta nu a achitat ? din minimul amenzii ( 1000 lei ) formulând în termen legal plângerea  ce face obiectul judecăţii .

Di analiza plângerii , instanţa reţine că petenta se consideră nevinovată de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa, deoarece în conformitate cu dispoziţiile  L.13 / 2007 activitatea sa se rezumă la furnizarea energiei electrice şi nu la distribuirea  acesteia , ce aparţine  unui operator economic  diferit ,  specializat. Întreruperile de energie electrică  nu sunt contestate, însă acestea se datorează unor lucrări pe care distribuitorul le-a efectuat în reţeaua  proprie de distribuţie .

În concluzie , susţine că intimata a  interpretat eronat art.55 al.1  , din L. 13 / 2007 sancţionând-o  pe  petentă pentru  o faptă comisă de o altă entitate economică .Prin urmare principiul  răspunderii personale  a fost încălcat iar  scopul legii  nu mai poate fi atins, sancţiunea aplicată furnizorului neputând îndrepta conduita  distribuitorului .

Analizând situaţia de fapt dedusă judecăţii prin prisma dispoziţiilor  legale incidente în materie ( L.13/ 2007, HG nr. 1007 / 2004, OG 21/ 1922 )  precum şi a motivelor invocate în plângere, instanţa a pronunţat o sentinţă de respingere  a acesteia  pentru următoarele considerente  :

- potrivit art. 24 al.1 din HG nr. 1007 / 2004 furnizorul este responsabil în  relaţia cu consumatorul pentru  calitatea serviciului de furnizare a anergiei electrice,  în conformitate cu prevederile contractului de furnizare,

- al 2 – drepturile şi obligaţiile  furnizorului către consumator , ce

decurg din utilizarea reţelei electrice , sunt transferate operatorului reţelei respective  de distribuţie sau de transport prin  clauzele contractelor de distribuţie sau transport .

Art.25 prevede că  fac excepţie  de la prevederile  art. 24  consumatorii care încheie direct  contractul de  distribuţie  şi /sau de transport cu un operator de distribuţie sau  cu  operatorul de transport şi de sistem care  nu este  aceeaşi persoană  juridică cu furnizorul cu care a încheiat contract de  furnizare , caz în care operatorul de reţea  este responsabil în relaţia cu consumatorul  pentru calitatea energiei electrice  şi continuitatea în alimentarea cu energie electrică .

Per a contrario) – atâta timp cât petenta nu a făcut dovada existenţei unui alt contract încheiat între  persoana fizică şi distribuitor, ei îi revine obligaţia contractuală  de a livra energie electrică la parametrii de calitate şi în  mod  continuu, în conformitate cu „  Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori „  - aprobat prin HG 1007 / 2004.

Aşadar , având în vedere aceste dispoziţii  legale  precum şi cele ale art. 55 – 57 din Legea 13/ 2007 , petenta în calitate de „ furnizor „ nu este, aşa cum  susţine doar „interfată „ în relaţia „ distribuitor „, „ consumator „  ci parte în contractul de furnizare a energiei electrice , căreia îi revine anumite drepturi şi obligaţii , a căror nerespectare atrage răspunderea.

Dealtfel , acestea sunt preluate în contractul tip  (  din care instanţa a dispus a fi ataşat prezentei cauze ) .

Astfel , se poate observa că obiectul contractului îl constituie :

- furnizarea energiei electrice  la locul de  consum şi  realimentarea

raporturilor dintre furnizor şi consumator  privind  furnizarea ,  condiţiile de consum , facturarea şi plata energiei electrice ,

- furnizorul are obligaţia  să furnizeze consumatorului  energie 

electrică în mod continuu , cu excepţia perioadei pentru  revizia şi respectiv  reparaţia instalaţiilor energetice de distribuţie , care se anunţa în mass – media cu minim 24 de ore înainte ,  şi a  duratei de remediere a avariilor şi deranjamentelor , în conformitate cu standardul de  performanţă .

Conform art. 157 din HG 1007 / 2004 furnizorul de energie electrică răspunde în faţa consumatorului pentru calitatea serviciului de furnizare a energiei electrice , conform prevederilor  „standardului de  performanţă pentru serviciul de furnizare a energiei electrice ,  elaborat de  autoritatea competentă şi ale contractului  de  furnizare .

Art. 158 – Calitatea serviciului de furnizare  cuprinde :

a) calitatea comercială

b) calitatea energiei electrice –

c) continuitatea alimentării

Corelativ , consumatorul are dreptul să consume energie electrică în

conformitate  cu prevederile contractului .

Rezultă că atâta timp cât consumatorul  se achita de obligaţia  plăţii  c/valorii energiei electrice  şi  de alte obligaţii ce-i revin ,  are dreptul să pretindă de la furnizor îndeplinirea integrală a obligaţiilor  sale ,  cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.

Prin urmare  furnizorul are o răspundere faţă de  consumator  nu numai  în situaţia în care  i-a  produs daune  materiale ( conform  reglementării legale  dar şi în situaţia în care  prejudiciul este  de  altă natură.

În speţă întreruperea energiei electrice în mod repetat , pe timp de zi  şi de noapte ,  pe diferite perioade de timp ,  de 13 ori într-un interval de 30 de zile , constituie un disconfort  evident pentru consumator (  chiar  dacă  a  suferit  deteriorarea aparaturii electrice ) căruia nu –i revine decât „ culpa „  achitării facturii energiei electrice .

Conduita furnizorilor (  petenta în speţă ) nu poate rămâne nesancţionată , în bază argumentaţiei  din plângere,  conform căreia ar fi exonerată  perpetum  de orice răspundere  - aceasta  revenind  altor  entităţi economice.

În concluzi4e  instanţa  reţine că în mod concret  intimata a identificat fapta culpabilă săvârşită de petentă  că , exista temei legal al  tragerii la răspundere  a acesteia , că amenda aplicată este între limitele legii astfel încât plângerea  va fi  respinsă ca neântemeiată . Plângerea nu se timbrează .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge plângerea introdusă de  contravenienta X – cu sediul în Călăraşi , judeţul Călăraşi, împotriva procesului – verbal de contravenţie  nr. 67049 din 25.11.2010 emis  de intimata Y Călăraşi .

Cu recurs în 15 zile de la comunicare .

Pronunţată în şedinţa publică din 24 ianuarie 2011.

1

Domenii speta

Spete similare