Civil. partaj datorii în urma desfacerii căsătoriei

Prin cererea înregistrată la aceasta instanţă, reclamantul BD, a chemat în judecată pe pârâta SR, solicitând pronunţarea unei sentinţe, prin care să se dispuna partajarea bunurilor comune, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată că prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Buzău, sentinţă modificată în parte prin decizia civilă s-a dispus desfacererea căsătoriei dintre părţi, s-a încredinţat minorul spre creştere şi educare mamei şi s-a atribuit beneficiul contractului de închiriere numitei Siboiu Rodica.

Mai precizează reclamantul că aşa cum rezultă din sentinţa mai sus amintită, cei doi soţi s-au despărţit în fapt în aprilie 2006, moment din care nu au mai locuit sau gospodărit împreună. Masa bunurilor comune este formată din datorii comune efectuate pe parcursul căsătoriei, împrumuturi ce au fost achitate parţial de reclamant începând cu luna aprilie 2006.

Datoriile pe care le enumeră reclamantul constau în următoarele sume: 2098,16 lei, reprezentând credit CEC, achitat de reclamant; 600,21 lei, reprezentând credit CEC, achitat de reclamant; 1799,95 lei reprezentând credit Banc Post SA, achitat de reclamant; 7581,97 reprezentând credit Banc Post SA, neachitat până în prezent; 1357,57 lei, reprezentând credit Cooperativa de Credit Istriţa , achitat de reclamant; 3345 lei, reprezentând credit BCR, neachitat în present.

Reclamantul solicită sa se constate existenţa acestor datorii, să se impute în sarcina pârâtei cota de ? din sumele achitate de reclamant şi să se procedeze la lotizarea acestor sume.

În  drept, reclamantul îţi întemeiază cererea pe dispozitiile  art.36 alin.1 Codul familiei.

In susţinerea cererii, au fost depuse în copie, următoarele înscrisuri: decizia civilă, adresa, contract de credit, adrese de înfiinţare a popririi dispuse de BCR – Corpul Executorilor Bancari, contract de credit contract de credit, adresa, adrese preluare debit de către Asiban, chitanţe depunere numerar de către reclamant, adrese preluare debit de către Garanta SA, extras de cont , contract de credit,  chitanţă depunere numerar de către reclamant,  contract de credit, fişa creditului Cooperativa  de Crsedit Istriţa, foaie de depunere.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare si cerere reconventionala, la data de 28.03.2008, prin care solicită respingerea acţiunii formulate de reclamantul-pârât, arătând că în anul 2002, reclamantul a făcut un împrumut la o bancă, fără ca pârâta să cunoască ce a făcut acesta cu banii, aflând la momentul despărţirii în fapt că a fost girat de un coleg de seviciu, GG, de la soţia girantului.

Pârâta – reclamantă precizează că ultimii ani de convieţuire au fost foarte tensionaţi, întrucât pârâta a fost bolnavă, iar reclamantul, aşa cum rezultă din sentinţa de divorţ, a întreţinut relaţii extraconjugale cu o altă femeie, ducând o viaţă libertină şi independentă. Mai arată pârâta ca în aceasta perioadă reclamantul a contractat mai multe împrumuturi, pe care le-a folosit în interesul său exclusiv, neaducând banii acasă, ea neaflând de aceste sume mari de bani decât după despărţire în fapt, iar de o parte dintre acestea la data primirii acţiunii de partaj.

Mai învederează pârâta-reclamantă că nu a semnat niciunul dintre aceste contracte, iar după primirea prezentei acţiuni a făcut demersuri pentru a I se înmâna copii de pe aceste contracte, fiind refuzată de băncile respective. Cu privire la ultimul împrumut arătat în acţiune, pârâta arată că în contractul încheiat cu Cooperativa de Credit Istriţa, la rubrica – soţie este menţionat “bolnavă”.

În cererea reconvenţională pârâta-reclamantă solicită obligarea pârâtului la plata a ? din suma totală de 2018,81 lei, reprezentând datorie comună acumulată de soţi cu cheltuielile de întreţinere şi chelltuieli faţă de furnizorul RAM, cu privire la apartamentul în care au locuit până la despărţirea în fapt. Aceasta datorie se compune din următoarele sume: 402,02 lei, reprezentând cheltuieli către RAM, achitată în data de 02.10.2006; 38,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată conform sentinţei civile; 995, 98 lei, cheltuieli datorate către RAM pentru perioada 31.08.2005-31.05-2006, achitată cu chitanţa din 17.10.2006; 582,31 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere şi penalităţi de întârziere datorata Asociaţiei de proprietari pentru perioada 18.07.2005-15.05.2006, din care a achitat suma de 400 lei, ramanând de plată suma de 182,31 lei.

Pârâta –reclamantă precizează că fratele său a făcut plăţile enumerate mai sus, în numele reclamantului-pârât, întrucât  după despărţirea în fapt pârâta s-a aflat într-o stare de nevoie deosebită, fiind bolnavă şi beneficiind de o pensie mică.

În dovedirea susţinerilor sale pârâta-reclamantă a depus la dosarul cauzei contractul de credit, adeverinţa, sentinţa civilă, chitanţe, contractul de credit, acte medicale.

Reclamantul-pârât formuleaza întâmpinare la cererea reconventionala, prin care arată că suma solicitată de pârâta-reclamantă cu titlu de cheltuieli de întreţinere nu este reală, din chitanţele depuse de aceasta rezultând că debitul datorat către RAM Buzău era la data de 31.03.2006, data despărţirii în fapt, în suma totală de 1191,31 lei, astfel încât celelalte sume cupinse în facturi emise dupa data de 1.04.2006 nu este imputabilă reclamantului-pârât. Din tabelul emis de Asociaţia de proprietari rezultă că la data de 30.04.2006 suma datorata era de 372.2 lei, astfel încât suma totală a datoriilor comune este de 1563,5 lei, iar cota reclamantului-pârât este de 782 lei. Mai precizează că susţinerile pârâtei în sensul că fratele sau a achitat sumele la întreţinere nu sunt reale, întrucât din adresa emisa de asociaţia de proprietar rezultă ca plăţile au fost făcute de BR şi la rugămintea acesteia s- aprocedat la menţionarea numelui fratelui pe chitanţe.

Mai învederează reclamantul că deşi I s-ar cuveni sa plătească suma de 782 lei, acesta sumă nu-I poate fi imputată, deoarece cu câteva zile înainte de despărţirea în fapt, la sfârşitul lunii martie 2006, pârâta-reclamantă i-a luat cardul de salarii, însuşindu-şi suma de 800 de lei prin extragere de la bancomat, aşa cum rezultă din extrasele de cont.

Reclamantul-pârât precizează că pârâta-reclamanta avea cunoştinţă de existenţa fiecărui împrumut, iar în contractul de credit încheiat cu Cooperativa de Credit Istriţa, despre care pârâta susţine că a fost obţinut fără ştiinţa sa, a fost semnat de părinţii acesteia în calitate de giranţi.

De asemenea mai arată reclamantul că pârâta a suferit de o boala grava care a necesitat o medicamentaţie costisitoare, de aproximativ 200 lei pentru o perioada de 18 zile, internări frecvente în Spitalul Cantacuzino, în Spitalul Judeţean şi în Spitalul Judeţean, iar veniturile familiei constau în salariul reclamantului şi pensia medicală modică a pârâtei, fiind astfel nevoiţi să contracteze diverse împrumuturi.

In susţinere se depun următoarele înscrisuri: adeverinţa eliberata de Asociaţia de proprietari, adeverinţa eliberata de Cooperativa de Credit Istriţa, contract de credit, table cu debitele înregistrate la Asociaţia de proprietari, chitanţe

A fost administrată proba cu interogatoriul reclamantului-pârât şi al pârâtei-reclamante la propunerea ambelor părţi, răspunsurile fiind consemnate în scris la dosar.

La propunerea reclamantului au fost audiaţi martorii PS şi DA, iar la propunerea paratei au fost audiati martorii GE şi PE, declaraţiile fiind consemnate în scris la dosar.

Din oficiu s-a dispus citarea în calitate de martor a numitei SC, cumnata pârâtei, pentru ca instanţa să se edifice asupra pretenţiilor formulate de părţi în prezenta cauză.

În cauză nu s-a efectuat expertiză de specialitate, întrucât instanţa a apreciat că deţine toate informaţiile necesare încât să hotărască asupra fondului cauzei, primind relaţiile solicitate de la toate instituţiile bancare cu care s-au încheiat contractele de credit.

Analizând acţiunea dedusă judecăţii, în raport de probele administrate si de dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 03.08.1991, iar prin sentinţa civilă, pronunţată de Judecătoria Buzau în dosarul a fost declarată desfăcută căsătoria, din culpa comună a ambilor soţi.

La data de 14.04.2006 părţile s-au despărţit în fapt.

Întrucât foştii soţi nu s-au înteles cu privire la modul de împărţire a datoriilor, reclamantul solicitand obligarea pârâtei la plata a 1/2 din împrumuturile contractate, iar pârâta nerecunoscând decat doua dintre creditele enumerate de reclamant, dintre care cel ….nu a fost inclus in masa partjabila de catre reclamant, instanţa va da relevanţă dispoziţiilor legale privind caracterul datoriilor contractate de soţi în timpul căsătoriei.

Astfel potrivit prevederilor art. 32 din C.fam. sotii r?spund cu bunurile comune pentru:

a) cheltuielile f?cute cu administrarea oric?ruia dintre bunurile comune;

b) obligatiile ce au contractat împreun?;

c) obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru împlinirea nevoilor obisnuite ale c?sniciei;

d) repararea prejudiciului cauzat prin însusirea de c?tre unul dintre soti a unor bunuri proprietate public?, dac? prin aceasta au sporit bunurile comune ale sotilor.

Spre deosebire de bunurile dobândite în timpul c?s?toriei, de oricare dintre soţi, despre care se prevede expres în cuprinsul art.30 din C.fam că au caracter de bunuri comune ale soţilor, pentru datoriile din timpul căsătoriei nu se mai prevede prezumţia de comunitate.

Prevederile limitative din art.32 din C.fam instituie prezumţia că datoriile soţilor sunt personale, câtă vreme nu se dovedeşte că fac parte din categoria celor comune.

În cauză se constată că toate creditele au fost contractate numai de unul dintre soţi, iar nu de ambii.

Excepţie face contractului care a fost semnat de pârâta în calitate de debitoare, iar de reclamant în calitate de girant, rezultând clar şi din scopul declarat de părţi că aceasta suma de bani (25 mil rol) a fost utilizată pentru amenajarea locuinţei. Acest împrumut constituie fără discuţie o datorie comună a celor doi soţi.

În ceea ce priveşte contractul încheiat la Cooperativa de Credit Istriţa, nu exista o cerere cu care instanţa să fi fost investită, în cererea introductivă reclamantul solicitând partajarea unui singur credit încheiat cu aceasta bancă, respective cel pentru care a achitat suma de 1357,57 lei la data de 26.10.2006.

Prin urmare, analizand probatoriile solicitate de părţi, instanţa va verifica dacă împrumuturile contractate numai reclamantul-pârât au fost utilizate pentru plata cheltuielilor cu administrarea bunurilor comune (art.32 lit.a C.fam) sau daca au fost contractate pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite ale căsătoriei (art.32 lit.c C.fam).

Verificând menţiunile din contractele de credit, se poate constata că pârâtul BD a solicitat împrumutul pentru “cheltuieli personale”, în comparaţie cu contractele de credit, pe care pârâta le recunoaşte, unde s-a specificat că scopul este amenajarea locuinţei sau reparaţii locuinţă.

Se constată de asemenea că reclamantul a depus la dosarul cauzei chitanţe din care reiese că reclamanta a cunoscut de existenţa împrumutului luat de la Cooperativa de Credit Istriţa, aceasta plătind o parte din rate. Pentru celelalte împrumuturi nu a mai depus însă astfel de chitante, deşi a încercat sa reliefeze faptul că pârâta ar fi administrat pe perioada căsătoriei veniturile familiei, aşa cum reiese din întrebarea nr. 3 din interogatoriul administrat pârâtei.

Din declaraţia martorei GE reiese ca soţul său i-a cerut să  nu-I spună pârâtei despre un credit contractat de reclamant, întrucât aceasta nu ştie de respectivul împrumut.

Acesta declaraţie coroborată cu cea a martorei PE care afirma ca pârâtul nu a contribuit la plata cheltuielilor casnice, acumulând datorii la întreţinere şi chirie, precum şi la magazine din localitatea Ulmeni sau alte persoane fizice, contituie indicii temeinice cum că pârâta nu a avut cunoştinţă de toate împrumuturile contractate personal de reclamant.

Reclamantul afirma în cererea introductivă si în raspunsul la interogatoriu ca a folosit toate aceste sume de bani pentru a cumpara mobilă în apartament, calculator, televizor, maşină de spălat, alte obiecte casnice, îmbunătăţiri în apartament, construcţie perete despărţitor, zugravit. Reclamantul nu a prezentat niciun înscris din care să reiasă datele şi scopul în  care a utilizat sumele de bani împrumutate.

O parte din aceste bunuri sunt enumerate şi de martorii propuşi de reclamant PS si DA, niciunul neputând preciza exact ce anume s-a achiziţionat cu fiecare suma obţinută din împrumuturile obţinute de reclamantul-pârât. Astfel instanţa nu poate generaliza şi nu poate reţine că toate aceste sume de bani au fost folosite pentru cumpărarea mobilei sau îmbunătăţiri ale apartamentului, în lipsa unor probe prezentate de reclamant (chitanţe, facturi cu date apropiate de cele din contractile de credit).

Mai mult decât atat, din înscrisurile depuse la dosar, din susţinerile pârâtei şi ale martorului DA propus chiar de catre reclamant rezultă că soţii au mai contractat si alte împrumuturi la Banca Românească, la Cooperativa de Credit Istriţa…, la Cooperativa de credit Istriţa (50 de mil rol), cu care ar fi putut să achiziţioneze acele bunuri enumerate de reclamant.

Deşi reclamantul invoca faptul că a folosit banii pentru achiziţionarea debunuri mobile pentru casa, acesta nu solicita si partajara acestor bunuri si nici ca valoarea îmbunătăţirilor să fie suportat de pârâtă întrucât îi profită acesteia în totalitate.

Având în vedere scopul declarat de reclamant în conţinutul contractelor de credit şi faptul că pârâta nu a semnat aceste contracate instanţa apreciază că datoriile la Banca Comercială a României, la CEC şi la Banc Post sunt contractate numai de reclamantul BD. Analizând toate probele administrate în dosar în scopul de a determina dacă împrumuturile au fost utilizate pentru plata cheltuielilor cu administrarea bunurilor comune sau pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite ale căsătoriei, instanţa constată că nu dovedit concret cum a folosit fiecare sumă de bani, astfel încât dând relevanţă prezumţiei instituite de art.32 C.fam. care stabileşte că datoriile soţilor sunt personale, va constata că aceste datorii sunt ale reclamantului, iar caracter de datorie comună are numai împrumutul obţinut de la Cooperativa de Credit Istriţa, pe care pârâta-reclamantă l-a recunoscut.

Pentru aceste considerente instanţa va admite în parte acţiunea formulată de reclamat şi va obliga pârâta-reclamantă la plata ? din 1358 lei reprezentând împrumutul luat de la Cooperativa de Credit Istriţa, achitat de reclamant la data de 26.10.2006, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În privinţa cererii reconvenţionale, instanţa constată că pârâta-reclamantă solicită partajarea cheltuielilor comune cu întreţinerea fostei locuinţe comune. Aceste cheltuieli reprezintă datorii comune ale soţilor, făcând parte cheltuielile f?cute cu administrarea unui bun comun, conform art.32 lit.a din C.fam. În urma verificărilor chitanţelor şi listelor de plată depuse la dosar, instanţa constată că suma efectiv achitată pentru datoriile acumulate până la data despărţirii în fapt este de 1716 lei. Pârâta menţionează că banii cu care a achitat i-au fost împrumutaţi de fratele său, declaraţie susţinută şi de martora SC care arată că a împrumutat pârâtei suma de 2400 lei pentru a achita datoriile la întreţinere.

Deşi reclamantul susţine că pârâta a folosit cardul său de salarii pentru a plăti întreţinerea, se poate observa că debitele au fost achitate de pârâta la mult timp (6 luni) după despărţirea în fapt de reclamant. De asemenea  din chitanţele depuse la dosar, şi din ordinul de plată că o mare parte din datorii au fost achitate după ce fratele pârâtei a obţinut un împrumut de la Pireus Mank pentru a o ajuta pe aceasta sa achite datoriile.

Constatând că pârâta a achitat singură aceste datorii, deşi incumbau ambilor soţi, instanţa va admite în parte cererea reconvenţională, obligând pârâtul la plata a jumătate din sumele restante până la data despărţirii în fapt efectiv plătite de pârâtă, respectiv la suma de 858 de lei (1716 lei :2) către pârâta-reclamantă.

In temeiul dispoziţiilor art. 274 şi 276 C.proc.civ. instanţa va compensarea în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părţi, urmând ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli.

Domenii speta

Spete similare