Somaţie de plată

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

DOSAR NR. 2252/280/2009

SENTINŢA COMERCIALĂ NR. 131

Şedinţa publică din 07 octombrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol soluţionarea cauzei comerciale privind pe creditoarea S.C. S T S.R.L, în contradictoriu cu debitoarea S.C. K T- S.R.L., având ca obiect - somaţie de plată.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

În temeiul art. 167 din Codul de procedură civilă, instanţa încuviinţează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi nici probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2009 pe rolul Judecătoriei Piteşti, sub nr. 2252/280/2009, creditoarea S.C. S T - S.R.L a chemat în judecată pe debitoarea S.C. K T - S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună emiterea ordonanţei care să conţină somaţia de plată aferentă sumei de 710,49 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate şi neachitate, obligarea debitoarei la plata dobânzii de la data la care debitul a devenit scadent până la achitarea integrală a debitului, precum şi cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale creditoarea a arătat că, în baza relaţiilor comerciale dintre părţi, a livrat debitoarei, în data de 02.10.2008 şi 09.10.2008, produse alimentare în valoare de 710,49 lei, fiind emise facturile nr. 14533900/02.10.2008, scadentă la 09.10.2008, pentru suma de 484,44 lei şi nr. 14534324/09.10.2008, scadentă la 16.10.2008, pentru suma de 226,05 lei, care nu au fost achitate nici până în prezent, iar încercările de soluţionare amiabilă a litigiului au rămas fără rezultat.

Creditoarea a precizat că raportul juridic dedus judecăţii este supus legii comerciale conform art. 1 şi 3 din Codul comercial şi că face dovada dreptului de creanţă cu cele trei facturi fiscale acceptate de debitoare prin semnătură şi ştampilă, potrivit art. 1169, art. 1176, alin. 1 din Codul civil şi art. 46 din Codul comercial.

Creditoarea a mai învederat că această creanţă are un caracter cert, lichid şi exigibil, având în vedere că existenţa şi întinderea ei rezultă din facturile fiscale amintite, iar termenul de plată a expirat, fiind îndeplinite cerinţele art. 2 din O.U.G. nr. 119 din 2007.

Creditoarea a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentanţilor săi.

În drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe O.U.G. nr. 119 din 2007, art. 1066, art. 1294 şi art. 1361 din Codul civil şi ale art. 43 din Codul comercial, raportate la dispoziţiile O.G. nr. 9 din 2000, art. 242, alin. 2 şi art. 274 din Codul de procedură civilă.

În dovedirea cererii sale, creditoarea a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: factura nr. 14533900/02.10.2008 (fila 5), factura nr. 14534324/09.10.2008 (fila 6), centralizator sold (fila 7), fişă client (fila 8).

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 39 lei, conform art. 3, lit. o1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, achitată prin chitanţa seria TS2A nr. 8853740, aflată la fila 2 din dosar şi timbru judiciar de 1,5 lei, potrivit art. 3, alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Prin sentinţa civilă nr. 3354 din 08.05.2009, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei P, excepţie invocată de debitoare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei C.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C la data de 01.07.2009, sub nr. unic 2252/280/2009.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine:

În fapt, în temeiul raporturilor contractuale dintre părţi, creditoarea, în calitate de vânzătoare, a livrat debitoarei, în calitate de cumpărătoare, în data de 02.10.2008 şi 09.10.2008, produse alimentare, iar debitoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a contravalorii acestora, aşa cum rezultă din facturile fiscale nr. 14533900/02.10.2008, scadentă la 09.10.2008, aferentă sumei de 484,44 lei (fila 5) şi nr. 14534324/09.10.2008, scadentă la 16.10.2008, aferentă sumei de 226,05 lei (fila 6), care însumează un debit neachitat de 710,49 lei.

Debitoarea, legal citată nu a formulat apărări în prezenta cauză.

În drept, conform art. 2 din O.U.G. nr. 119 din 2001 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, ordonanţa se aplică acelor creanţe certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale.

Contractele comerciale sunt definite la art. 1, punctul 1 din acelaşi act normativ, ca reprezentând contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani.

Analizând admisibilitatea cererii creditoarei, instanţa constată că aceste cerinţe sunt îndeplinite.

În cauză, creditoarea şi debitoarea sunt două societăţi comerciale, ce au calitatea de comercianţi în temeiul art. 7 din Codul comercial şi au încheiat un contract având ca obiect vânzarea-cumpărarea unor produse alimentare, contra unui preţ constând într-o sumă de bani. Acest preţ nu a fost achitat, iar sumele rămase de plată, în cuantum total de 710,49 lei, sunt constatate prin înscris (facturi, filele 5-6) şi au caracterul unor creanţe certe, ele nefiind contestate de debitoare.

Facturile fiscale depuse la dosar de creditoare au natura juridică a unor înscrisuri sub semnătură privată apte a face dovada pretenţiilor băneşti deduse judecăţii, conform art. 46 din Codul comercial, în condiţiile în care acestea poartă ştampila cumpărătorului, fiind deci acceptate la plată.

Totodată, creanţele solicitate au un caracter lichid, cuantumul lor fiind determinat în cuprinsul fiecărei facturi şi sunt exigibile, fiind depăşită data scadenţei.

Sub aspectul temeiniciei cererii, instanţa constată că, prin înscrisurile depuse la dosar (facturi, filele 5-6), creditoarea a făcut dovada existenţei în patrimoniul său a unei creanţe certe, lichide şi exigibile în cuantum total de 710,49 lei. Astfel, creditoarea şi-a îndeplinit obligaţia de a livra debitoarei produsele convenite, fără ca debitoarea să-şi fi executat întocmai obligaţia corelativă, de achitare integrală a preţului, în contextul în care nu a tăgăduit existenţa raportului juridic invocat de creditoare ca izvor al pretenţiilor sale şi nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către aceasta a obligaţiilor contractuale asumate, după cum nu a formulat vreo obiecţiune cu privire la produsele remise de creditoare şi nici nu a probat efectuarea plăţii sumei totale datorate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 10 din O.U.G. nr. 119 din 2001, instanţa va admite cererea formulată de creditoare şi va obliga debitoarea la plata către creditoare, în termen de 20 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri, a sumei totale de 710,49 lei, reprezentând contravaloarea celor două facturi neachitate.

Cu privire la cererea de obligare a debitoarei la plata dobânzii de la data la care debitul a devenit scadent până la achitarea integrală a acestuia, instanţa constată că art. 3, alin. 1, litera a) din O.U.G. nr. 119 din 2001 stabileşte că, în cazul contractelor încheiate între comercianţi, creanţa produce dobânzi potrivit art. 43 din Codul comercial.

Art. 43 din Codul comercial prevede că datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.

În cauză, părţile nu au stabilit o anumită rată a dobânzii şi, conform art. 4, alin. 2, teza I din O.U.G. nr. 119 din 2001, în cazul în care rata dobânzii nu este stabilită prin contract, se va aplica rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României.

De asemenea, art. 3, alin. 1 din O.G. nr. 9 din 2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, prevede că dobânda legală în materie comercială se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României.

În consecinţă, instanţa va admite şi acest capăt de cerere şi va obliga debitoarea la plata către creditoare a dobânzii legale practicată de Banca Naţională a României la data plăţii efective, începând cu data de 09.10.2008 pentru suma de 484,44 lei şi cu data de 16.10.2008 pentru suma de 226,05 lei  şi până la achitarea integrală a debitului.

În considerarea culpei procesuale a debitoarei în declanşarea litigiului de faţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 274, alin 1. C. proc. civ., instanţa, admiţând acţiunea, va obliga debitoarea la plata către creditoare a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces şi probate conform art. 1169 C. civ., în cuantum de 40,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru de 39 lei (seria TS2A nr. 8853740, fila 2 din dosar) şi timbru judiciar de 1,5 lei.

PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de emitere a ordonanţei care să conţină somaţia de plată formulată de creditoarea S.C. S T - S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. K T - S.R.L.,

Somează debitoarea să achite creditoarei suma totală de 710,49 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate nr. 14533900/02.10.2008 şi nr. 14534324/09.10.2008, în termen de 20 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a dobânzii legale practicată de Banca Naţională a României la data plăţii efective, începând cu data de 09.10.2008 pentru suma de 484,44 lei şi cu data de 16.10.2008 pentru suma de 226,05 lei  şi până la achitarea integrală a debitului.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 40,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 octombrie 2009.

Preşedinte,

Grefier,

1

Domenii speta

Spete similare