Plângere contravenţională

DOSAR NR. 15273/280/2009

SENTINTA CIVILA NR. 807 - 14 iulie 2010

PRESEDINTE judecator I-M L

Pe rol solutionarea cauzei civile privind pe petentul G C C, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. ARGES – SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, având ca obiect - plângere contraventionala.

La apelul nominal facut în sedinta publica, a raspuns pentru petent avocat M D, din Baroul Arges, în baza împuternicirii avocatiale din 01.06.2010, aflata la fila 13 din dosar, precum si martorul C T, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:

Instanta procedeaza la audierea martorului, în conformitate cu dispozitiile art. 192, art. 193 si art. 196 din Codul de procedura civila, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei, potrivit art. 198 din Codul de procedura civila.

La întrebarea instantei, doamna avocat arata ca nu mai are alte cereri sau probe.

Nemaifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat si nici alte probe de administrat, instanta constata cauza în stare de judecata si îi da cuvântul reprezentantei petentului pentru formularea de concluzii pe fondul cauzei.

Aparatoarea petentului solicita admiterea plângerii, anularea procesului-verbal, exonerarea de plata amenzii si restituirea permisului de conducere, motivând ca, prin solicitarea de planse foto instanta a facut probe în favoarea intimatului, întrucât, din primele planse fotografice nu se întelegea cu claritate numarul de înmatriculare al autoturismului. Sunt doua planse foto, cu viteze diferite: 108 km/h  si 110 km/h, dupa care dosarul este declinat si se cer alte planse fotografice din care sa reiasa numarul. Acum apare numarul de înmatriculare, dar sunt trei viteze diferite, în aceeasi secunda, de unde rezulta ca viteza nu a fost înregistrata în mod corect, poate pentru ca aparatul radar nu a fost verificat metrologic.

Doamna avocat mai arata ca martorul a probat ca viteza a fost înregistrata în afara localitatii, unde limita de viteza este de 90 km/h, ceea ce înseamna ca încadrarea juridica era alta, iar consemnarile din procesul-verbal nu sunt reale.

Reprezentanta petentului solicita si cheltuieli de judecata, constând în onorariu avocatial si depune chitanta nr. 193 din 15.07.2010.

Instanta declara dezbaterile închise si retine cauza spre solutionare.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la 15.10.2009, sub nr. 15273/280/2009, petentul G C C a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. ARGES – SERVICIUL POLITIEI RUTIERE, anularea procesului-verbal seria CC nr. 4466694, încheiat de intimat la 13.10.2009 si, în subsidiar, înlocuirea sanctiunilor aplicate cu avertisment.

În motivarea cererii, petentul a aratat, în esenta, ca se deplasa dinspre Slatina catre Pitesti, cu autoturismul cu nr. EST110, proprietatea martorului C T, în coloana si, pe raza comunei Lunca Corbului a fost oprit de un agent de politie, care i-a comunicat ca a depasit viteza legala, desi mersese încet.

Potrivit petentului, procesul-verbal este total ilizibil si l-a semnat cu obiectiuni, întrucât nu este specificat locul unde ar fi circulat cu viteza imputata, nu stie daca aparatul radar era real, omologat, corespunzator setat si utilizat de o persoana atestata, iar agentul care a încheiat procesul-verbal trebuia sa constate el însusi fapta.

În drept, petentul nu a indicat niciun text de lege.

Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 15, lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si al art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal seria CC nr. 4466694 din 13.10.2009 (fila 4), cartea sa de identitate (fila 5), cartea de identitate apartinând lui C T (fila 6), dovada seria CD nr. 0469243 din 13.10.2009 (fila 7).

La 02.12.2009, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în cuprinsul carora a aratat, în esenta, ca, la data de 13.10.2009, petentul a fost depistat în timp ce conducea pe DN 65, pe raza localitatii Lunca Corbului, autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare EST110, cu o viteza de 110 km/h, depasind cu 60 km/h viteza legala admisa pe acel sector de drum, fapta pentru care a fost sanctionat contraventional.

În drept, intimatul si-a întemeiat sustinerile pe art. 115-118 din Codul de procedura civila, pe Legea nr. 180/2002, art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, art. 109, alin. 2 si 3 si art. 102, alin. 3, litera e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata si pe art. 19, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa si a depus la dosarul cauzei: plansa fotografica (fila 13), registru cu evidenta constatarilor privind depasirea vitezei legale din 13.10.2009 (fila 14).

Prin sentinta civila nr. 1924 din 01.03.2010 instanta a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Pitesti si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Costesti.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Costesti la data de 31.03.2010, sub nr. unic 15273/280/2009.

La termenul de judecata din data de 05.05.2010, în temeiul art. 129, alin. 5 din Codul de procedura civila, instanta a dispus emiterea unei adrese catre intimat pentru a depune la dosar buletinul de verificare metrologica pentru aparatul radar cu seria 672000060, în termen de valabilitate pentru data de 13.10.2009 si alte cadre fotografice, daca acest lucru este posibil, cu numarul de înmatriculare înregistrat mai aproape (încheiere de sedinta, fila 6) si a solicitat informatii Sectiei de Drumuri Nationale Pitesti.

Raspunsurile la adresele instantei au fost primite la dosar la data de 20.05.2010 (adresa Sectiei de Drumuri Nationale Pitesti nr. 3182 din 19.05.2010, fila 9), respectiv 09.06.2010 (adresa intimatului nr. 139312 din 26.05.2010, însotita de copia buletinului de verificare metrologica nr. 0197760 din 01.09.2009, fila 22, atestat, fila 23, extras din registrul abateri radar din 13.10.2009 si plansa foto, fila 24, fila 32).

La termenul de judecata din data de 02.06.2010, în temeiul art. 167 din Codul de procedura civila, instanta a încuviintat pentru petent proba cu înscrisuri, inclusiv buletinul de verificare metrologica, atestatul operatorului radar si registrul de evidenta a constatarilor aparatului radar din 13.10.2009 si proba testimoniala, pe teza probatorie a înregistrarii petentului în afara localitatii, apreciind ca sunt pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei si a respins proba testimoniala pe teza probatorie a valorii vitezei de circulatie, ca nefiind utila solutionarii cauzei, având în vedere perceptia subiectiva a martorului asupra vitezei de circulatie, motiv pentru care O.U.G. nr. 195 din 2001 prevede ca proba valorii vitezei se realizeaza cu mijloace tehnice, certificate metrologic.

Martorul pentru petent a fost audiat în sedinta de judecata de astazi, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosarul cauzei (fila 36).

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine:

În fapt, prin procesul-verbal seria CC nr. 4466694, încheiat de intimat la data de 13.10.2009 (fila 4), petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda în cuantum de 540 lei (9 puncte amenda) si suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 90 de zile, luându-se masura tehnico-administrativa a retinerii permisului de conducere, în temeiul art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391 din 2006 raportat la art. 102, alin. 3, litera e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, retinându-se în fapt ca, la data de 13.10.2009, ora 15.16, pe DN 65, în localitatea Lunca Corbului, km 95+700 m, petentul a fost depistat si înregistrat video circulând cu autoturismul Q5, numarul EST 110, dinspre Slatina catre Pitesti, cu viteza de 110 km/h în localitate, viteza înregistrata de aparatul radar Python 2, seria 672000060, montat pe auto Dacia AG 09 UAM.

La rubrica „Alte mentiuni“, s-a notat: „Cu obiectiuni.“, iar procesul-verbal este semnat de petent atât în dreptul acestei mentiuni, cât si la rubrica destinata semnaturii contravenientului.

Contrar sustinerii petentului, procesul-verbal nu este total ilizibil. Dimpotriva, acesta poate fi cu usurinta lecturat, chiar si de pe copia xerox depusa la fila 4.

În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie, pronuntându-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.

Sub aspectul legalitatii procesului-verbal contestat, verificând respectarea conditiilor de forma, instanta retine ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 16, alin. 7 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

De asemenea, contrar celor învederate de petent, instanta constata ca a fost notat locul savârsirii faptei imputate petentului (DN 65, în localitatea Lunca Corbului), fiind mentionata chiar si pozitia kilometrica (km 95+700 m).

Referitor la îndeplinirea conditiilor de fond, prin art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevazut obligatia conducatorilor de vehicule de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maxima de viteza în localitati este de 50 km/h.

Instanta constata ca fapta contraventionala retinuta în sarcina petentului a fost corect încadrata în dispozitiile art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, care stabileste ca reprezinta contraventie depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv pentru categoria din care face parte vehiculul condus.

Cât priveste legalitatea sanctiunilor aplicate, acestea se încadreaza în limitele prevazute de textele incriminatoare, prin raportare la art. 98, alin. 4, lit. d) si la art. 111, alin. 1, lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata.

Instanta nu poate primi nici argumentul petentului în sensul ca agentul care a încheiat procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator, nefiind si operatorul radarului, întrucât, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevazute în actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta, denumite în mod generic agenti constatatori.

Din aceasta dispozitie reiese ca agentul constatator nu este, astfel cum sugereaza petentul, persoana care percepe fapta contraventionala prin propriile simturi, ci persoana care constata contraventia prin încheierea procesului-verbal – verbul „a constata“ având întelesul de stabilire si descriere a faptei contraventionale în cuprinsul procesului-verbal.

De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula ca agentul constatator decide si asupra sanctiunii, însa, nu conditioneaza calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simturi.

O interpretare contrara, ce ar impune identitate între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta si persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecinta imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situatii în care nu a fost de fata la savârsirea faptei contraventionale. Daca ne referim numai la circulatia pe drumurile publice, aceasta concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea încheierii procesului-verbal si a sanctionarii conducatorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, având în vedere ca, în regula generala, agentul de politie nu este de fata la momentul producerii accidentului si deci, nu constata (percepe) prin propriile simturi faptele contraventionale.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar împartasi opinia petentului, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, în cazul în care constata încalcari ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei. Când însa fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozitiilor art. 181, alin. 1, politistul rutier este cel care încheie un proces-verbal de constatare a contraventiei.

Din interpretarea gramaticala si coroborata a celor doua texte reiese ca, în situatia în care fapta contraventionala a fost constatata cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevazut expres ca procesul-verbal va fi încheiat de agentul constatator, ci de politistul rutier, deci o persoana care are competenta de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006. Or, supravegherea traficului se realizeaza de mai multi agenti, ce au atributii distincte, tocmai pentru ca operatorul radar sa asigure manipularea continua a cinemometrului de control rutier si sa nu fie nevoit sa porneasca în urmarirea persoanelor înregistrate, în timp ce restul traficului ar ramâne nesupravegheat, procesul-verbal putând fi încheiat de un alt agent, pe baza celor comunicate de operatorul radar, prin statia radar.

În cauza, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat sa desfasoare activitati cu sistemul de supraveghere a traficului si masurare a vitezei Python II (atestat, fila 23), iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de politie folosit la oprire, mentionat si el în extrasul din registrul abateri radar (fila 24 din dosar), fiind respectate, deci, dispozitiile legale amintite mai sus.

În lumina acestor consideratii, nu prezinta relevanta faptul ca oprirea s-a realizat la o oarecare distanta de amplasamentul aparatului radar, chiar si dupa iesirea din localitate.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contraventie contestat, instanta retine ca petentul a negat savârsirea faptei, aratând ca nu a circulat cu viteza imputata.

Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, depasirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h se constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Din aceasta dispozitie reiese ca sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevazute de lege.

Aceeasi concluzie se desprinde si din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia si jurisprudenta Curtii fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozitiile art. 11, alin. 2 si art. 20 din Constitutia României), în care s-a aratat ca, si în materie contraventionala, în cazul unor sanctiuni de o anumita gravitate, precum suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, sarcina probei savârsirii faptei apartine acuzarii (cauza Anghel contra României, hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza Neata contra României, decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligatia dovedirii vinovatiei apartine acuzarii, iar îndoiala îi profita celui acuzat (in dubio pro reo).

Sub acest aspect, instanta constata ca intimatul a depus la dosarul cauzei: planse fotografice (filele 13, 24, 32), registru cu evidenta constatarilor privind depasirea vitezei legale din 13.10.2009 (fila 14), buletinul de verificare metrologica nr. 0197760 din 01.09.2009 (fila 22), atestat (fila 23), extras din registrul abateri radar din 13.10.2009 (fila 24).

Faptul ca petentul nu a respectat viteza legala este probat cu înregistrarea efectuata cu aparatul radar marca PYTHON II, cu seria antenei de emisie-receptie PYT 672000060 si seria modulului de prelucrare-afisare PYT 673000060, omologat si verificat metrologic (buletin de verificare metrologica nr. 0197760 din 01.09.2009, în termen de valabilitate, fila 22), montat pe autoturismul cu nr. AG 09 UAM si utilizat de un operator atestat (atestat, fila 23), care a indicat ca autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare EST 110, se deplasa cu o viteza de 110 km/h în data de 13.10.2009, ora 15.16 (planse foto, filele 13, 24, 32).

În plansele fotografice depuse la dosar se vede clar nr. de înmatriculare al autovehiculului, data si ora înregistrarii, precum si valoarea vitezei masurate (fila 24, fila 32).

Chiar daca, la aceeasi secunda, apar mici variatii ale vitezei, de unu sau doi km/h (108 km/h, 109 km/h si 110 km/h), aceasta nu duce la concluzia ca viteza nu a fost înregistrata în mod corect, pentru ca aparatul radar nu ar fi fost verificat metrologic, astfel cum a învederat petentul, prin avocat. Asa cum s-a probat, aparatul radar a fost declarat admis la verificarea metrologica (în termen de valabilitate), viteza cea mai mare înregistrata a fost de 110 km/h, astfel cum s-a retinut în procesul-verbal contestat si nu este neverosimil ca astfel de mici variatii sa se produca în câteva fractiuni de secunda.

Totodata, chiar daca am accepta ipoteza ca viteza înregistrata este de doar 108 km/h, aceasta nu ar schimba cu nimic încadrarea juridica a faptei, nici nu este o diferenta de natura sa influenteze individualizarea sanctiunii, mai ales ca agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevazute de lege.

Instanta apreciaza drept tendentioasa sustinerea petentului, prin aparator, ca, prin solicitarea de planse foto dupa declinarea dosarului, instanta ar fi facut probe în favoarea intimatului, întrucât, din primele planse fotografice nu se întelegea cu claritate numarul de înmatriculare al autoturismului, iar în plansele trimise ulterior acesta este vizibil.

În primul rând, instanta nu a facut probele, nu le-a creat si nici nu putea sa prevada raspunsul intimatului sau daca plansele fotografice vor reda numarul de înmatriculare sau nu. De asemenea, nu a cerut planse foto din care sa rezulte numarul, ci planse fotografice cu numarul înregistrat de mai aproape, daca acest lucru este posibil (adresa, fila 8), iar avocatul petentului, prezent la termenul din 02.06.2010, a fost de acord cu revenirea cu adresa catre intimat, cu exact aceste mentiuni (încheiere de sedinta, fila 18).

În al doilea rând, în virtutea rolului sau activ (art. 129, alin. 5 din Codul de procedura civila), judecatorul are îndatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevarului în cauza, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale. Tinând seama ca, pentru aceasta finalitate, judecatorul poate ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, cu atât mai mult poate cere explicatii si lamuriri partilor cu privire la probele depuse deja.

În al treilea rând, daca aparatorul petentul a avut dubii asupra impartialitatii instantei, putea sa-si exercite dreptul de a recuza judecatorul, în conditiile art. 27 si urm. din Codul de procedura civila.

În procesul-verbal contestat s-a retinut ca autoturismul condus de petent a fost înregistrat pe DN 65, pe raza localitatii Lunca Corbului, pozitia kilometrica 95+700 m, aspect ce se coroboreaza cu registrul (fila 14) si extrasul din registrul abateri radar din data de 13.10.2009 (fila 24), în care este trecut ca loc al înregistrarii vitezei km 95+700 m, Lunca Corbului.

Aceste mentiuni sunt sustinute si de adresa Sectiei de Drumuri Nationale Pitesti nr. 3182 din 19.05.2010 (fila 9), în care se arata ca pozitia kilometrica 95+700 m, de pe DN 65, se afla în intravilanul localitatii Lunca Corbului.

Mai mult, în plansele fotografice depuse la dosar, se observa gardul si podetul unei case (cadrul 1124, fila 13, cadrul 1112, fila 32) – un indiciu în plus ca petentul se afla în localitate.

Declaratia martorului pentru petent nu este de natura sa înlature aceasta concluzie, întrucât martorul a aratat ca nu a observat unde era amplasat autoturismul pe care era montat radarul si, desi nu a vazut ca pe autoturismul de politie care i-a oprit sa fie montat vreun aparat radar, a tras, totusi, concluzia ca acesti agenti au efectuat si înregistrarea (fila 34) – o simpla supozitie, emisa în sprijinul petentului, iar nu un fapt observat de martor.

În plus, martorul a declarat ca, la momentul înregistrarii vitezei, petentul era tot în afara localitatii, într-o portiune de câmp (fila 34). Or, martorul este contrazis chiar de plansele foto, în acestea aparând pomi, garduri si podete.

Coroborând toate probele mentionate mai sus, instanta retine temeinicia contraventiei imputate petentului prin procesul-verbal în cauza.

În privinta sanctiunilor, pentru depasirea vitezei legale cu 60 km/h, agentul constatator i-a aplicat petentului 9 puncte amenda (540 lei), ceea ce reprezinta minimul prevazut de art. 98, alin. 4, lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata si masura complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 90 de zile.

Asupra cererii subsidiare, potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, sanctiunea aplicata trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Fapta imputata petentului este o fapta de pericol, ratiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulatie, iar limitele ridicate ale amenzii contraventionale (între 9 si 20 de puncte amenda), cele mai mari ce pot fi aplicate persoanei fizice, denota un pericol social ridicat.

Întrucât petentul a depasit viteza legala în localitate cu 60 de km/h – adica a circulat cu mai mult decât dublul vitezei legale admise pe acel sector de drum – reducând cu mult posibilitatea de frânare, în caz de nevoie si punându-i în pericol pe ceilalti participanti la trafic, instanta apreciaza ca sanctiunile aplicate sunt proportionale cu gravitatea faptei savârsite, iar agentul constatator a procedat la o corecta individualizare a acestora.

În lumina acestor considerente, constatând legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta va respinge, ca nefondata, plângerea formulata de petentul G C C împotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 4466694, încheiat de intimat la data de 13.10.2009 si va mentine procesul-verbal ca fiind legal si temeinic întocmit.

Întrucât instanta va respinge plângerea, nu poate retine culpa procesuala a intimatului în declansarea litigiului de fata, asa cum cer dispozitiile art. 274, alin 1. din Codul de procedura civila, urmând a respinge, ca neîntemeiata, cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge, ca nefondata, plângerea contraventionala formulata de petentul G C C,  în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Arges – Serviciul Politiei Rutiere,  împotriva procesului-verbal seria CC nr. 4466694, încheiat de intimat la data de 13.10.2009.

Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 4466694, din 13.10.2009, ca fiind legal si temeinic întocmit.

Respinge, ca neîntemeiata, cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica astazi, 14 iulie 2010.

Red./tehn./ L.I.-M./4 ex.

10 august 2010

Domenii speta

Spete similare