Servitute

Dosar nr. 1139/829/2011

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PODU TURCULUI

SENTINŢA CIVILĂ NR. 634/2012

Şedinţa publică de la 02.08.2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE – judecător DAMIAN MIA CRISTINA 

Cu participare :

GREFIER – Bradea Angelica

Pe rol  fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „servitute” formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâtul B. M..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul B.I. asistat de avocat Alexa Angela Serafina şi procuratorul pârâtului V.L. asistată de avocat Ţâmpu Aur Elena.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură s-au depus la dosar de către părţi concluzii scrise şi onorariu de avocat Ţâmpu Aur Elena de 800 lei cu chitanţa 87/2012, după care :

Instanţa dispune plata de către Biroul local de expertize judiciare tehnice şi contabile din cadrul Tribunalului Bacău a onorariului definitiv de 900 de lei, achitat la CEC  Bank SA Podu Turcului cu chitanţele nr. 4273006/1 din 30.11.2011 în sumă de 500 lei şi nr. 4725262/1 din 21.0562012 în sumă de 400 lei achitate de reclamantul B.I. către expertul topo, dl Apetroaei Gheorghiţă.

Apărătorul pârâtului depune la dosar adeverinţa fiscală nr. 2489/01.08.2012 eliberată de Primăria Comunei Dealu Morii şi privind pe pârâtul B. Gh. M..

Apărătorul reclamantului depune concluzii scrise cu precizarea că obiectul acţiunii este obligaţia de a face, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să deschidă calea de acces pe care acesta a amenajat porţi şi a blocat-o.

Apărătorul pârâtului, faţă de aceste precizări, invocă inadmisibilitatea acţiunii pe acest obiect „obligaţie de a face”, reclamantul trebuia să promoveze o acţiune pentru stabilirea servituţii.

Apărătorul reclamantului, având cuvântul pe excepţie, solicită respingerea acesteia motivat de faptul că la momentul când reclamantul a formulat această acţiune nu ştia de actele pârâtului.

Instanţa urmează a respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, din punct de vedere al condiţiilor de promovare a acţiunii civile, cererea este admisibilă, reclamantul fiind cel care stabileşte obiectul şi calea procedurală pentru valorificarea dreptului său.

Apărătorul reclamantului avocat Alexa Angela Serafina având cuvântul pe fond, solicită admiterea acţiunii conform concluziilor scrise depuse la dosar.Apărătorul pârâtului avocat Ţâmpu Aur Elena având cuvântul solicită respingerea acţiunii conform concluziilor scrise depuse la dosar şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

I N S T A N Ţ A

-deliberând-

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului sub nr. 1139/829/06.10.2011, reclamantul B.I.  chemat în judecată pe pârâtul B.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să fie obligat pârâtul să-i deschidă calea de acces, respectiv să deschidă porţile, iar în cazul în care refuză să fie el autorizat să le deschidă pe cheltuiala pârâtului.

În motivare, reclamantul a arătat că proprietatea sa şi a pârâtului, care este fratele său, se învecinează şi că între aceste proprietăţi a existat un drum de acces încă din 1977, drum care permitea celor două familii să intre fiecare în gospodăria sa. Acest drum, perpendicular pe drumul sătesc a fost dintotdeauna amenajat cu două porţi care nu erau închise, dar care erau făcute pentru a delimita accesul exclusiv pe cele două proprietăţi. Neînţelegerile au apărut în luna mai 2011, când pârâtul i-a interzis să mai folosească această cale de acces, moment în care el nu mai are posibilitatea de a ajunge la anexele situate în spatele casei, din drumul principal neavând decât o poartă de acces cu pasul. Mai arată reclamantul că el şi pârâtul sunt coindivizari ţi pe terenul afectat căii de acces, având în vedere că nu s-a dezbătut succesiunea după autorul lor comun, iar ceea ce stăpâneşte pârâtul este în indiviziune.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1527, 1528 C.civ.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar copie după titlul de proprietate nr. 18508/1995.

Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că el este unicul proprietar al terenului pe care se află aşa-zisa cale de acces, conform titlului de proprietate nr. 19040/2004, cale de acces care nu este un drum sătesc, ci a fost construită de el şi folosită şi de reclamant la cererea autorului comun. Susţinerile reclamantului că este proprietarul unui fond afundat şi nu are acces la calea publică nu sunt adevărate, reclamantul având o deschidere la drumul judeţean de 23,5 m., putându-şi asigura fără probleme accesul la proprietatea sa.

În dovedire, pârâtul a depus la dosar copie după titlul de proprietate nr. ___/004 şi adeverinţa nr. 2781/31.10.2011 emisă de Primăria comunei Dealu Morii.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu expertiză topo-cadastru, proba testimonială şi cercetarea la faţa locului.

Având în vedere cererea de chemare în judecată şi faptul că probele au fost administrate în principal în vederea stabilirii unei servituţi, instanţa a pus în discuţia părţilor la termenul din data de 02.08.2012 obiectul acţiunii – servitute sau obligaţie de a face, reclamantul precizând că înţelege să se judece pentru „obligaţie de a face”, constând în obligarea pârâtului să deschidă calea de acces pe care acesta a amenajat porţi şi a blocat-o.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul şi pârâtul sunt fraţi, proprietăţile lor învecinându-se, iar accesul reclamantului cu atelaje la anexele din spatele casei s-a făcut pe o cale de acces, folosită de ambii fraţi până în anul 2011, când pârâtul nu i-a mai permis reclamantului să o folosească. Această situaţie a rezultat atât din susţinerile părţilor, cât şi din declaraţiile martorilor audiaţi ( Botezatu Camelia şi Răduc Ştefan), precum şi din raportul de expertiză topo-cadastru efectuat în cauză, ce se coroborează cu cercetarea la faţa locului.

Însă, din raportul de expertiză topo-cadastru reiese că respectiva cale de acces se află pe terenul proprietatea exclusivă a pârâtului, conform T.P. nr. ___/22.03.2004 şi a procesului verbal de punere în posesie nr. 122/2008, având numerotarea topografică T81/57, P 48, el nefiind în indiviziune astfel cum a susţinut reclamantul. În aceste condiţii, pârâtul este îndreptăţit să-şi exercite dreptul de a poseda, folosi şi dispune de bunul său în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, dar în limitele determinate de lege,  astfel cum prevede art. 555 C.civ.

Aşadar, legea poate să limiteze caracterul exclusiv al proprietăţii, art. 41 pct. 6 din Constituţie prevăzând că „dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, conform legii ori obiceiului, revin proprietarului”; o astfel de îngrădire o constituie servitutea de trecere, care se poate constitui fie prin înţelegerea părţilor, fie printr-o hotărâre judecătorească, fie printr-o folosinţă continuă pe timp de 10 ani, astfel cum prevede art. 619 C.civ.

În cauză, reclamantul nu a depus un titlu pentru servitute (convenţie sau testament) şi nici o hotărâre judecătorească de stabilire a unei asemenea servituţi în favoarea sa. E adevărat că din probele administrate a reieşit că a folosit respectiva cale de acces vreme îndelungată, însă dobândirea servituţii de trecere prin efectul uzucapiunii trebuie constată, la cererea proprietarului fondului dominant, tot de către instanţă, care trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile acesteia.

Câtă vreme reclamantul nu-i poate opune pârâtului niciuna din aceste situaţii, nu-i poate solicita acestuia să deschidă porţile de acces, pârâtul având dreptul conferit de art.561 C.civ. de a-şi îngrădi proprietatea, titlul de proprietate emis în favoarea sa ca titular unic şi nu ca moştenitor al lui B.Gh. cu privire la suprafaţa determinată de 1075 m.p. reprezentând act constitutiv al dreptului de proprietate.

Unul din principiile procesului civil îl constituie principiul disponibilităţii, care presupune că părţile sunt cele care stabilesc cadrul procesual, atât din punctul de vedere al obiectului, al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, cât şi al fundamentului pretenţiei ce este dedusă judecăţii, instanţa având obligaţia să se pronunţe doar cu privire la ceea ce s-a cerut. În aceste condiţii, nefiind învestită cu o acţiune pentru stabilirea sau în constarea unei servituţi, instanţa nu se poate pronunţa asupra caracterului de fond înfundat al proprietăţii reclamantului şi asupra obligaţiei corelative a pârâtului de a respecta o asemenea servitute, fiind chemată de a verifica doar dacă închiderea porţilor reprezintă sau nu un abuz al pârâtului.

Câtă vreme aceste porţi se află pe proprietatea exclusivă a pârâtului, iar reclamantul nu-i poate opune în mod valabil respectarea unei servituţi în favoarea sa, instanţa apreciază că blocarea acestor porţi nu este abuzivă şi pe cale de consecinţă va respinge acţiunea ca nefondată.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 C.proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul B.I., domiciliat în comuna Dealu Morii, sat Hazu, judeţ Bacău în contradictoriu cu pârâtul B. M. prin procurator V. L., domiciliată în comuna Dealu Morii, sat Hazu, judeţ Bacău, ca nefondată.

Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 02.08.2012.

Preşedinte, Grefier,

judecător Damian Mia Cristina Bradea Angelica

Red./tehnored. 4 ex.

D.M.C./B.A.

29/30 August 2012

1

Domenii speta

Spete similare