Situatii la divort

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU

JUDECĂTOR CARMEN ANEMARIA GROAPĂ

DOSAR NR. 8426/260/2010

Sentinţa civilă nr. 2795/15.10.2012.

Constată că prin acţiunea înregistrată sub numărul 8426/260/2010,

reclamanta  ........  a chemat în judecată pârâtul ..............  solicitând în

contradictoriu cu acesta desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, încredinţarea minorilor din căsătorie, revenirea la numele avut anterior, obligarea la pensie şi cheltuieli de judecată.

Acţiunea este legal timbrată cu 39 lei şi 1,5 lei timbru judiciar.

In motivarea acţiunii se arată că din căsătoria părţilor au rezultat patru minori. încă de la începutul căsătoriei pârâtul a avut un comportament agresiv atât verbal, cât şi fizic. Convieţuirea cu acesta a fost un adevărat chin, întrucât pârâtul consuma zilnic alcool şi pe acest fond provoca scandaluri interminabile. In urmă cu 8 ani, părţile s-au separat în fapt, prin plecarea reclamantei împreună cu minorii din domiciliul comun. De aproximativ 2-3 ani datorită lipsei banilor reclamanta s-a hotărât să plece la muncă în străinătate şi a lăsat copiii în grija surorii sale. Aceasta lucrează sezonier la cultivarea şi recoltarea legumelor. Pârâtul nu a mai dat nici un semn de viaţă, cu excepţia câte unui telefon din când în când.

Pârâtul, nu s-a prezentat, nu a depus întâmpinare şi nu a înţeles să-şi formuleze în altă modalitate apărările. Acesta a fost citat în conformitate cu dispoziţiile art. 95 Cod procedură civilă.

In cauză s-au depus acte de stare civilă, şi au fost audiaţi martori. S-a întocmit de asemenea referat de anchetă socială.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 23.02.1989 căsătoria acestora fiind înregistrată în Registrul de stare civilă Primăriei Moineşti, sub nr. 37/23.02.1989.

Din căsătoria acestora au rezultat minorii...................................

Instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 373 din Noul Cod Civil, divorţul poate avea loc: a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor

soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ; b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani; d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Martorul...............(fila 48) arată că părţile au ajuns la divorţ, întrucât

în urmă cu 8-9 ani de zile au început scandalurile şi bătăile, agresorul fiind pârâtul, pe fondul consumului de alcool. Minorii sunt în prezent la reclamantă în Italia, unde aceasta lucrează cu contract de muncă. Nu cunoaşte ca pârâtul să ia legătura cu minorii.

............(fila 57), arată că părţile sunt separate în fapt de aproximativ

9 ani. Cât au stat împreună, pârâtul o bătea pe reclamantă. Aceasta îngrijeşte copiii singură, fără ajutor  din partea pârâtului.

Instanţa apreciază că din probele administrate rezultă că viaţa de familie a părţilor este grav şi iremediabil afectată din cauza comportamentului pârâtului, care este incompatibil cu viaţa de familie, încălcând principiul fundamental al acesteia, respectiv convieţuirea. Acest fapt se datorează comportamentului violent ala acestuia care a determinat reclamanta să plece din domiciliul comun împreună cu minorii. In aceste condiţii este evident că vina exclusivă în destrămarea familiei aparţine exclusiv pârâtului.

Cu privire la cererea reclamantei de revenire la numele purtat anterior căsătoriei, instanţa va admite cererea în temeiul art. 383 alin 3 din Noul Cod Civil şi va dispune ca reclamanta să revină la numele său anterior, acela de

Cu privire la cererea accesorie formulată de reclamantă, de încredinţare a minorului din căsătorie instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 397 din Noul Cod Civil: „ După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel".

Conform art. 400 (1) „In lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic." Raportat la faptul că în prezent minorii se află la mamă, iar pârâtul nu reprezintă în prezent o prezenţă în viaţa de familie, mai mult, s-au făcut eforturi pentru a fi căutat, instanţa apreciază că interesul superior al minorilor este ca domiciliul acestora să fie stabilit la reclamantă.

Potrivit art. 398 din Noul Cod civil, „(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. (2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere

şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia." Raportat la probele sus analizate, din care rezultă comportamentul agresiv al pârâtului faţă de minori, şi al faptului că acesta nu contribuie material la creşterea şi educarea acestora, mai mult nu are nici măcar o legătură spirituală cu cei patru minori, va admite cererea ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de mamă.

Cu privire la obligaţia de întreţinere a minorului după data pronunţării divorţului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 499 din Noul Cod Civil, (l)Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. (4) In caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială".

Din aceste dispoziţii legale, rezultă că obligaţia de întreţinere a minorului, prin asigurarea tuturor celor necesare creşterii şi educării acestuia revine ambilor părinţi şi se execută pe baza acordului părţilor, atât cu privire la întinderea ei cât şi la felul şi modalităţile de executare.

Dispoziţiile art. 499 C.civil, trebuie interpretate în corelaţie cu dispoziţiile art. 530 din Noul Cod civil în care se reglementează atât în ce constă obligaţia de întreţinere cât şi felul şi modalităţile în care se poate executa. Astfel, ca principiu de bază de la care se poate deroga doar prin acordul părţilor, când acesta este conform cu interesul superior al minorului : "Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională". Legiuitorul nu a stabilit limite stricte cu privire la obligaţia de întreţinere de către părinţi a copilului lor, stabilind doar criteriul conform cu care, aceasta este datorată în raport cu starea de nevoie a persoanei îndreptăţite la întreţinere, precum şi mijloacele celui care datorează întreţinere. Astfel, părinţii sunt îndatoraţi să presteze întreţinere în favoarea copilului lor minor, prin asigurarea tuturor celor necesare acestuia, în limita posibilităţilor fiecăruia dintre părinţi, fără a fi necesară intervenţia instanţei decât în cazul în care această obligaţie nu este îndeplinită de bunăvoie în natură.

în acest ultim caz, instanţa de tutelă va dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani, conform art. 530 alin 3 din Noul Cod Civil.

Domenii speta

Spete similare