Servitute de canal subteran – admisiblitatea acţiunii confesorii în apărarea dreptului de servitute

Constată că prin Sentinţa civilă nr. 13461 din 29.10.2012, pronunţată de Judecătoria Braşov, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D.F. şi D.L., respinsă acţiunea formulată de reclamanţii D.C. şi M.M. în contradictoriu cu  pârâţii D.F. şi D.L., respinsă cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată şi au fost obligaţi reclamanţii la plata către pârâţi a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor  la îndeplinirea obligaţiei de a face, materializată în scoaterea dopului aplicat pe segmentul  de canalizare ce uneşte  imobilele proprietatea celor două părţi, să respecte dreptul de servitute de canal, respectiv pentru folosirea canalului şi să fie obligaţi la plata de daune interese în valoare de 100 lei pe zi, în caz contrar să fie autorizaţi reclamanţii la dezobturarea canalului pe cheltuiala pârâţilor.

Cererea reclamanţilor a fost motivată în fapt şi în drept prin aceea că  sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr. 28213 B. sub nr. top 2954/2/2/2/6/2, cu servituţile notate în cartea funciară în favoarea lor, respectiv dreptul de servitute pentru canal subteran în favoarea imobilului cu nr. top 2954/2/2/2/6/2 ca fond dominant asupra imobilelor cu nr. top 2954/2/2/2/1 din CF 2600 Braşov şi nr. top 2790 din CF112883 B., ca fonduri dominate, astfel cum rezultă şi din extrasul de carte funciară aflat la fila 6 din dosar.

 Dispoziţiile art. 755 din codul civil – noua reglementare – stabilesc că  „servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul şi utilitatea imobilului unui alt proprietar “.

Potrivit extrasului de carte funciară aflat la fila 48, pârâţii sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr. 28213 Braşov sub nr. top 2954/2/2/2/6/1.

 Reclamanţii solicită pârâţilor să respecte dreptul de servitute pentru folosirea canalului, astfel cum acesta le este înscris la B+22, 23 din CF 28213 nr. top 2954/2/2/2/6/2.

Din cuprinsul extraselor de carte funciare depuse la dosarul cauzei instanţa reţine că pentru imobilul proprietatea reclamanţilor, ca fond dominant, nu este instituit nici un drept de servitute de canal asupra terenului proprietatea pârâţilor, ca fond aservit.

În aceste condiţii, pârâţilor nu le revin nici un fel de obligaţii faţă de reclamanţi în ceea ce priveşte dreptul acestora de folosire a şahtului de canalizare aflat pe terenul înscris în CF nr. 28213 B. sub nr. top 2954/2/2/2/6/1.

În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor privind obligarea pârâţilor să le respecte dreptul de servitute de canal, instanţa reţine că, în raport de situaţia de carte funciară prezentată prin extrasele depuse şi din probele administrate în cauză, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă din care să reiasă încălcarea de către pârâţi a dreptului de servitute de canal înscris pe terenul întabulat în CF 28213 nr. top 2954/2/2/2/6/2, teren aflat în proprietatea reclamanţilor.

Faţă de aceste motive, instanţa a apreciat că acţiunea formulată de reclamanţi este  neîntemeiată şi a respins-o şi, în baza dispoziţiilor art. 274 cod procedură civilă a obligat reclamanţii la plata către pârâţi a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial, potrivit chitanţei de la fila 178 din dosar.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de apelanta D.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

 Prin decizia civilă nr.480 din 17.12.2013, Tribunalul Braşov a admis apelul formulat de către reclamanţii D.C. şi M.M. împotriva Sentinţei civile nr. 13461 din 29.10.2012, pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care a schimbat-o în parte şi, în  consecinţă: 

A admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii D.C. şi M.M., în contradictoriu cu  pârâţii D.F. şi D.L.

A obligat pârâţii la scoaterea dopului care obturează segmentul de canalizare aflat pe terenul proprietatea acestora, identificat în CF 28213 B., sub nr. top 2954/2/2/2/6/1, prin care este împiedicată evacuarea apelor menajere de pe proprietatea reclamanţilor, identificată în CF 28213 B., nr. top 2954/2/2/2/6/2.

 A autorizat reclamanţii să procedeze la înlăturarea obstacolului mai sus identificat pe cheltuiala pârâţilor, în cazul în care aceştia nu-şi vor îndeplini obligaţia mai sus stabilită.

 A obligat pârâţii să permită folosirea de către reclamanţi a canalului de scurgere  identificat mai sus, aflat pe proprietatea pârâţilor şi în continuarea celui de pe proprietatea reclamanţilor.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata de daune – interese.

A menţinut dispoziţia de respingere a excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D.F. şi D.L..

A înlăturat dispoziţia de obligare a reclamanţilor la plata către pârâţi a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără cheltuieli de judecată în ambele instanţe.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Braşov a reţinut următoarele:

Imobilul aflat în proprietatea părţilor a fost supus ieşirii din indiviziune în dosar 1757/1993 al Judecătoriei Braşov dispunându-se, prin Sentinţa civilă nr. 1356 din 13.12.2004, atribuirea în proprietatea autoarei reclamanţilor nr. top 2954/2/2/2/6/2 şi în cea a autorului pârâţilor nr. top 2954/2/2/2/6/1.

Autoarea reclamanţilor a fost înscrisă în CF 28213 B. sub B13 cu trimitere la A3, nr. top 2954/2/2/2/6/2 cu menţiunea că acestuia i se cuvine dreptul de servitute pentru canal subteran asupra imobilului din CF 2600 B., de la A+1 şi A+2 (fila 38).

Reclamanţii dobândesc dreptul asupra acestui imobil prin donaţie, fiind înscrişi în aceeaşi carte funciară sub B 22-23, cu intabularea sub B26 a dreptului de servitute pentru canal subteran în favoarea imobilului nr. top 2954/2/2/2/6/2 de la A3, ca fond dominant, asupra imobilelor cu nr. top 2954/2/2/2/1 din CF 2600 B. şi nr. top 2790 din CF 112883 B., ca fonduri dominate (filele 67-70), după ce anterior se dispusese în acest sens prin Sentinţa civilă nr. 3635/23.03.2010 a Judecătoriei Braşov (filele 28-32 dosar fond), irevocabilă prin Decizia civilă nr. 51/R din 25.01.2011 a Tribunalului Braşov(filele 33-37 dosar fond).

Prin această sentinţă s-a dispus în sensul renotării în CF 28213 B. a dreptului de servitute pentru canal subteran asupra imobilelor din CF 2600 B., de sub nr. de ordine 1 şi 2.

Pârâţii au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la proprietarul iniţial R.T., potrivit actului încheiat în 2004 (fila 7), fiind intabulat dreptul lor în aceeaşi carte funciară 28231 B., sub nr. top 2954/2/2/2/6/1(fila 126). 

În faţa instanţei de apel a fost depusă această carte funciară desfăşurată, rezultând că sub A+1-2 sunt înscrise nr. top 2954/2/2/2/1 şi 2790 (fila 100), asupra acestor topografice fiind înscris, încă din anul 1941, dreptul de servitute pentru canal subteran în favoarea imobilelor de sub nr. top 2954/2/2/2/3 – 2954/2/2/2/7, sub C13, fără a rezulta radierea acestei servituţi potrivit cărţii funciare (fila 108).

Rezultă că această servitute vizează întreg numărul topografic 2954/2/2/2/6 din care s-a desprins urmare partajului imobilele aflate actual în proprietatea părţilor, deci şi imobilul distinct rezultat în urma ieşirii din indiviziune asupra celui iniţial, respectiv cel cu nr. top 2954/2/2/2/6/2 care aparţine reclamanţilor.

Prin sentinţa civilă menţionată, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, s-a statuat cu putere de lucru judecat că nu există o cerere însoţită de înscrisul care să ateste stingerea servituţii, astfel că s-a dispus renotarea în CF nr.28213 B. a dreptului de servitute pentru canal subteran asupra imobilelor din CF nr.2600 B. de sub nr. de ordine 1 şi 2, reînscrierea urmând a profita actualilor proprietari de carte funciară, soluţie întemeiată pe dispoziţiile art. 20 şi 47 din Legea 7/1996.

S-a mai reţinut că „servituţile au de regulă un caracter perpetuu, stingerea lor putându-se produce fie prin desfiinţarea titlului prin care au fost constituite, fie prin modificarea sau schimbarea modului de exercitare. Or, în cauză niciuna dintre aceste ipoteze nu a intervenit, nefiind probată revocarea, rezoluţiunea sau anularea actului de constituire a servituţii sau a actului în temeiul căruia a fost dobândit bunul în folosul căruia s-a recunoscut servitutea, renunţarea la exerciţiul servituţii, abandonarea fondului pe care ea se exercită, imposibilitatea materială de exercitare, confuziunea sau neuzul.” 

Din această perspectivă, reţinerile primei instanţe în sensul că nu este instituit nici un drept de servitute de canal asupra terenului proprietatea pârâţilor, ca fond aservit, apare ca fiind contrară realităţii rezultate din CF 2600 B. şi celor stabilite cu putere de lucru judecat prin Sentinţa 3635/23.03.2010 a Judecătoriei Braşov, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 51/R din 25.01.2011 a Tribunalului Braşov.

Prin adresa nr. 7585/17.12.2002 emisă de Compania Apa B., ca răspuns la solicitarea autorului pârâţilor, R.T.,  « se certifică execuţia canalizării în zonă de către proprietarii imobilelor de pe str. P.. nr. 52, 50, 50A, 48 şi 46, prin proprietăţile private ale acestor imobile, deoarece canalizarea de pe P… este cu 2m deasupra acestor imobile. Legalizarea canalizării acestor imobile se face în str. P.M. nr. 43 unde este capătul canalizării ce aparţine Companiei «  Apa «  R.A. B. « (fila 156 fond).

Aceeaşi concluzie  se desprinde şi din memoriul tehnic întocmit în anul 1974 de către Atelierul de Proiectare al U.J.C.M. B. (fila 159).

Dreptul de servitute pentru canalul subteran asupra imobilului înscris în CF 2600 B., de la A+1 şi A+2, este recunoscut în favoarea autoarei reclamanţilor - apelanţi şi de către proprietarii reţelei de canalizare private, cum rezultă din răspunsul acestora la Notificarea adresată lor de către D.M.  sub nr. 16 din 19.04.2007 (fila 157).

De asemenea, în dosarul civil nr. 4489/62/2011 al Judecătoriei Braşov, aceşti proprietari ai reţelei private de canalizare au învederat instanţei că sunt de acord  ca D.C. să-şi construiască un canal propriu şi astfel să treacă pe terenurile lor, însă nu vor permite accesul acesteia la canalul lor privat (fila 89).

Din cele mai sus expuse anterior, rezultă că dreptul apelanţilor este actual, înscris în cartea funciară, confirmat irevocabil prin hotărâre judecătorească, recunoscut de către proprietarii reţelei private şi nu se poate reţine cu temei justificarea refuzului exercitării acestui drept, existent încă din anul 1941, efectele înscrierii dreptului de servitute asupra imobilelor menţionate, recunoscut în favoarea nr. top iniţial 2954/2/2/2/6 potrivit CF 2600 B., răsfrângându-se şi în favoarea dezmembrămintelor acestuia, conform prevederilor art. 633 Cod civil, indiferent că reţeaua de canalizare este privată sau publică, atâta vreme cât nu s-a dovedit încetarea în condiţiile legii a servituţii menţionate.

Pârâtul D.F. a recunoscut, la interogatoriul luat în faţa primei instanţe, că racordul la şahtul aflat pe terenul reclamantei s-a făcut înainte de a ajunge  proprietar al imobilului de la nr. 52. (fila 169).

În speţă, nu se pune problema instituirii unei noi servituţi ci respectarea  celei anterior instituite în anul 1941, raporturile dintre proprietarii terenurilor aservite şi ale celor dominante fiind reglementate de dispoziţiile legale în materie, cunoscut fiind că servitutea nu este o sarcină gratuită, proprietarii canalului privat fiind de acord cu afectarea proprietăţilor lor, cum s-a arătat mai sus.

Potrivit prevederilor art. 630 Cod civil „acela căruia se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa spre a o păstra”, iar potrivit art. 634 acelaşi cod, „proprietarul fondului supus servituţii nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuinţarea sau a i-o îngreuna”. 

Cererea apelanţilor este întemeiată şi din perspectiva prevederilor art. 617 şi 618 Cod civil, opţiunea acestora justificându-se atât pentru că presupune calea cea mai scurtă a proprietarului fondului închis pentru a ajunge la canalizare cât şi pentru că ar pricinui o pagubă mai mică celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă, în speţă doar pârâţilor şi nu tuturor proprietarilor de terenuri aflaţi pe traseul canalului de scurgere care a determinat instituirea dreptului de servitute în anul 1941. 

 Văzând că intimaţii-pârâţi împiedică exercitarea prerogativelor conferite legal de dreptul de servitute, contrar dispoziţiilor legale evocate mai sus, aceştia vor fi obligaţi la scoaterea dopului care obturează segmentul de canalizare aflat pe terenul proprietatea acestora, identificat în CF 28213 B., sub nr. top 2954/2/2/2/6/1, prin care este împiedicată evacuarea apelor menajere de pe proprietatea reclamanţilor, identificată în CF 28213 B., nr. top 2954/2/2/2/6/2.

 În condiţiile în care pârâţii nu vor executa obligaţia lor, reclamanţii urmează a fi autorizaţi să procedeze la înlăturarea obstacolului mai sus identificat, pe cheltuiala pârâţilor, potrivit dispoziţiilor art. 1077 Cod civil, justificată fiind şi cererea de obligare a pârâţilor să permită folosirea de către reclamanţi a canalului de scurgere  identificat mai sus, aflat pe proprietatea pârâţilor şi în continuarea celui de pe proprietatea reclamanţilor.

Cât priveşte cererea având ca obiect obligarea pârâţilor la plata de daune – interese, aceasta nu este întemeiată, neputându-se reţine existenţa în sarcina pârâţilor a vreunei obligaţii pa care aceştia să nu o fi îndeplinit până la promovarea prezentului litigiu.

 Pe de altă parte, din formularea cererii rezultă mai degrabă solicitarea de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere care presupun existenţa unei obligaţii neadusă la îndeplinire de către debitor, ca modalitate de constrângere a acestuia, daunele cominatorii putând fi convertite în daune interese cu condiţia dovedirii existenţei unui prejudiciu în patrimoniul creditorului ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de către debitor. 

Această situaţie nu se regăseşte în speţă, abia prin acţiune promovată de către reclamanţi se tinde la obţinerea unui titlu executoriu în contradictoriu cu pârâţii.

 A fost menţinută dispoziţia de respingere a excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D.F. şi D.L., necriticată prin apel şi înlăturată dispoziţia de obligare a reclamanţilor la plata către pârâţi a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, urmare admiterii acţiunii de către instanţa de apel.

Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de recurenţii D.F. şi D.L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că nu este instituită nicio servitute de canal asupra terenului proprietatea pârâţilor înscris în CF 28213 B.  sub nr. top. 2954/2/2/2/6/1. Se mai arată că potrivit sentinţei civile nr. 3635/2010 pronunţată de Judecătoria Braşov rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 51/2011 pronunţată de Tribunalul Braşov s-a dispus reîntabularea în CF 28213 B. a dreptului de servitute pentru canal subteran în favoarea imobilului cu nr. top. 2954/2/2/2/6/2 ce aparţine reclamanţilor, ca fond dominant,  asupra imobilelor înscrise în CF 2900 B. sub top. 2954/2/2/2/1 şi CF 112883 B. sub top. 2790 ca fonduri aservite.

Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că proprietatea pârâţilor D.F. şi D.L.L. poartă asupra imobilului înscris în CF 28213 B. sub top. 2954/2/2/2/6/1 iar din evidenţele de carte funciară şi din dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti nu rezultă că servitutea de canal subteran este înscrisă  şi asupra acestui imobil.

În continuarea motivelor de recurs se mai arată că imobilului iniţial înscris în CF 2600 B. sub top. 2954/2/2/2/6 a fost dezmembrat în două top. 2954/2/2/2/6/1 aparţinând pârâţilor şi top. 2965/2/2/2/6/2 aparţinând reclamanţilor în urma partajului realizat prin sentinţa civilă nr. 13546/13.12.2004 pronunţată de Judecătoria Braşov.

Recurenţii precizează în continuarea motivelor de recurs că lucrarea de construire a canalizării s-a realizat în regim privat, că nu este racordat la canalizarea Companiei Apa şi  nu are nicio legătură cu canalul subteran al imobilelor asupra căruia este instituită servitutea de canalizare. Acest aspect rezultă şi din adresa nr. 7585/2001 emisă de Compania Apa B.

Recurenţii arată că reclamanţii nu au drept de servitute privind canalul subteran asupra proprietăţii lor care nu este un fond aservit faţă de reclamanţi deci nu au nicio obligaţie în sensul respectării acestui pretins drept.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Pe parcursul soluţionării recursului s-a depus cerere de intervenţie în interesul recurenţilor,  de către intervenienţii N.N., B.F., G.Ş. şi M.N. prin care solicită admiterea recursului şi în rejudecare să fie respins apelul declarat de apelanţii reclamanţi.

În cuprinsul cererii de intervenţie se arată că lucrarea de canalizare s-a realizat pe proprietăţile intervenienţilor pe baza unei convenţii notariale, pentru care s-a întocmit documentaţie tehnică. Construcţia astfel edificată se află în administrarea colectivă iar reţeaua de scurgere este în proprietatea exclusivă a fiecărui proprietar.

Se mai arată în cuprinsul cererii de intervenţie că există o soluţie tehnică pentru ca reclamanţii să îşi asigure cablarea la reţeaua publică de canalizare prin efectuarea unui canal în linie dreaptă prin curtea lor până la reţea.

Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că recursul şi cererile de intervenţie sunt  întemeiate şi în consecinţă vor fi admise iar decizia atacată va fi modificată în tot, în baza dispoziţiilor art. 312  şi 51 din Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:

Instanţa de apel a soluţionat în mod greşit declaraţia de apel, a interpretat  în mod eronat considerentele sentinţei civile nr. 3635/23.03.2010 pronunţată de Judecătoria Braşov rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 51/25.01.2011 pronunţată de Tribunalul Braşov şi a dat o rezolvare greşită excepţiei puterii de lucru judecat.

Astfel, instanţa de apel a procedat la admiterea acţiunii promovată de reclamanţi, reţinând că prin reînscrierea dreptului de servitute dispus de instanţa prin sentinţa civilă  susmenţionată, s-a avut în vedere imobilele cu nr. top. 2954/2/2/2/1 şi 2970, iar această servitute a fost înscrisă chiar din anul 1941 şi din nici un act nu rezultă că s-a dispus radierea dreptului de servitute aflat în discuţie. Instanţa de apel a mai reţinut că dreptul de servitute poartă asupra întregului nr. top. 2954/2/2/2/6 din care s-au desprins urmare partajului, imobilele aflate în prezent în proprietatea părţilor. Instanţa de apel a mai dat eficienţă, apreciind  că au intrat în puterea de lucru judecat, considerentelor sentinţei civile susmenţionate, potrivit cărora „servituţile au ca regulă un caracter perpetuu, stingerea lor putându-se produce fie prin desfiinţarea titlului prin care au fost constituite, fie prin modificarea sau schimbarea modului de exercitare iar în cauză nu s-a făcut nicio dovadă că ar fi intervenit revocarea, rezoluţiunea sau anularea actului de constituire a servituţii sau a actului în temeiul căruia a fost dobândit bunul în folosul căruia s-a recunoscut”.

Acest raţionament este complet eronat, fiind în contradicţie totală cu starea de fapt şi cu dispoziţiile art. 623 şi următoarele din vechiul cod civil, lege aplicabilă în speţa de faţă.

I. Servitutea de canal  subteran pe care reclamanţii îşi întemeiază prezenta acţiune şi care este înscrisă în favoarea fondului dominant menţionat în CF. 2600 B. sub top. 2954/2/2/2/1 şi CF 112883 B. sub top. 2790 nu dă dreptul reclamanţilor de a cere obligarea pârâţilor şi a intervenienţilor să le permită cablarea reţelei lor de canalizare,  la construcţia de canalizare construită în comun de aceştia din urmă.

Se vorbeşte în considerentele deciziei atacate prin prezentul recurs că dreptul de servitute al reclamanţilor s-a păstrat chiar şi după dezmembrările ulterioare, întrucât a fost  constituit încă din anul 1941 şi nu s-a stins nici în prezent, datorită  caracterului perpetuu al acestuia. Este adevărat că dreptul de servitute odată notat în cartea funciară se transmite şi dobânditorilor subsecvenţi ai fondului aservit, însă în speţa de faţă, pe parcursul transmisiunilor şi dezmembrărilor succesive, asupra lotului de  imobil ce a revenit recurenţilor nu s-a mai păstrat această menţiune, ceea ce echivalează cu inexistenţa ei. 

Înscrierea acestui drept încă din anul 1941 nu conferă reclamanţilor dreptul de a se racorda  la lucrarea de canalizare  realizată în regim privat de către pârâţi, la mult timp după data acestei înscrieri, mai exact  în  anul 1975, aşa cum rezultă din  autorizaţia  nr. 16019/1975 eliberată de Grupul Întreprinderilor de Gospodărire Comunală şi Locativă al Judeţului B., în condiţiile în care nu îşi asumă nici  obligaţie corelativă.  În esenţă, dreptul de servitute subterană de canal,  pe care se prevalează acţiunea  reclamanţilor, dă acestora  numai dreptul  de a  practica pe fondurile aservite, o lucrare de canalizare, pe cheltuiala lor proprie, cu eforturi minime pentru fondurile aservite şi cu obligaţia în sarcina proprietarilor fondului dominant  să despăgubească pe proprietarii fondurilor  aservite pentru eventualele daune produse prin lucrările efectuate. Este de principiu admis că proprietarul fondului dominant nu poate agrava situaţia fondului aservit şi nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servituţii.

Reclamanţii au înţeles în mod eronat că dreptul lor de servitute constă în dreptul de a se folosi de o  lucrare construită în regim privat de proprietarii fondurilor aservite,  împotriva voinţei acestora. Prin aceasta s-ar încălca în mod flagrant  dispoziţiilor art. 630 – 635 din vechiul  cod civil, legea aplicabilă în prezenta cauză.

Instanţa de fond a prezumat în mod eronat că dreptul de superficie s-a transmis în urma dezmembrării şi asupra fondului ce aparţine recurenţilor pârâţi.

În caz de partajare a fondului aservit servitutea nu se va putea exercita decât pe una dintre părţile desprinse din acest fond, servitutea asupra celorlalte părţi se stinge.

Cererea de chemare în judecată nu ar fi fost  admisibilă nici pentru faptul că pârâţii nu sunt înscrişi în cartea funciară ca fiind proprietarii vreunui fond aservit. Din situaţia de carte funciară rezultă că recurenţii pârâţi D.F. şi D.L.L. sunt proprietari tabulari asupra imobilului înscris în CF 28213 B. sub top. 2954/2/2/2/6/1. Imobilul proprietatea reclamanţilor este intabulat  în CF 28213 B. sub top. 2954/2/2/2/6/2 şi are  înscris drept de servitute subterană de canal asupra imobilelor înscrise în CF 2600 B. sub top. 2954/2/2/2/1 şi CF 112883 sub top. 2790. În niciuna din hotărârile judecătoreşti menţionate mai sus şi pe care instanţa de apel le-a reţinut ca având putere de lucru judecat nu s-a explicat cum s-a ajuns ca în urma dezmembrării nr. top. iniţial 2954/2/2/2/6, dreptul de servitute al reclamanţilor s-a extins şi asupra top. nou 2954/2/2/2/6/1 proprietatea recurenţilor pârâţi. A fost reţinută aşadar o stare de fapt contrară  înscrierilor de carte funciară instanţa de apel prevalându-se pe prezumţia de servitute, care contravine flagrant dispoziţiilor legale privind caracterul constitutiv al înscrierii în cartea funciară.

Pentru toate aceste considerente instanţa apreciază că cererea de intervenţie este întemeiată şi recursul la fel, motiv pentru care urmează să fie admise iar decizia atacată să fie modificată în sensul celor arătate cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare