Plangere solutie procuror

R O M A N I A

JUDECATORIA ONESTI

JUDETUL BACAU

Dosar nr. 292/199/2012

ÎNCHEIERE  DE AMÂNARE A PRONUNTARII

Sedinta publica din data de 01.10.2012

COMPLETUL DE JUDECATA FORMAT DIN:

Presedinte – ….

Grefier – ….

Ministerul Public reprezentat de procuror – ….

Astazi a fost pe rol judecarea plângerii la solutia procurorului formulata de petentele .. si …..

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns petenta …. asistate de avocat …, avocat … pentru intimat, lipsa intimatul si petenta …..

Procedura completa.

S-a facut referatul oral al cauzei de grefierul de sedinta, dupa care, avocat … pentru intimat arata ca nu are obiectiuni cu privire la exceptia invocata la termenul anterior.

Avocat … pentru petente arata ca a pus concluzii la termenul anterior cu privire la exceptie. Procurorul arata ca la termenul anterior reprezentatul Ministerului Public s-a pronuntat cu privire la exceptia invocata.

Instanta, retine ca  prin continutul lor neechivoc, dispozitiile art. 278/1 Cod procedura penala, asigura exercitarea efectiva de catre toate persoanele interesate a dreptului lor de acces la justitie, în conformitate cu art. 8 din Cedo si cu dreptul la un proces echitabil conform art. 7 din conventie.

Prin dispozitiile art. 2781 din Codul de procedura penala este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei solutiilor de netrimitere în judecata, în raport cu cercetarile efectuate în cadrul actelor premergatoare sau al urmaririi penale.

Este evident ca în cazul celorlalte acte sau masuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispozitiilor date de el, un asemenea control din partea judecatorului nu mai poate avea loc.

Cum prin ordonanta nr. 29/II/2 06.02.2012 a procurorului general al  Parchetului de pe lânga Curtea de Apel …..s-a mentinut ordonanta nr. 888/P/2009 de netrimitere în judecata, se  retine ca dispozitiile acesteia sunt vizate de prevederile art. 278/1 Cod procedura penala, plângerea fiind admisibila si din acest motiv respinge exceptia inadmisibilitatii formularii plângerii.

Aparatorii nu au cereri de formulat.

Procurorul nu are cereri de formulat.

Nefiind cereri de formulat instanta declara terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvântul pe fond.

Avocat … pentru petente arata ca solutia procurorului este nelegala si netemeinica.

Avocat …. pentru intimat solicita întreruperea cuvântului aparatorului petentelor întrucât, oral, formuleaza cerere de recuzare  a presedintelui completului, fata de faptul ca acesta s-a pronuntat cu privire la exceptia inadmisibilitatii formularii plângerii în sedinta publica si nu în camera de consiliu. Solicita un termen pentru solutionarea cererii de recuzare.

Avocat …. pentru petente solicita ca aparatorul intimatului sa indice temeiul de drept în baza caruia formuleaza cerere de recuzare a presedintelui completului de judecata.

Avocat …….. pentru intimat arata ca temeiul de drept este art. 52 Cod pr. pen. – instanta s-a antepronuntat. S-a invocat exceptia inadmisibilitatii formularii plângerii, iar instanta trebuia sa se pronunte în urma unui proces de deliberare.

Instanta  suspenda sedinta de judecata în vederea solutionarii cererii de recuzare.

La reluarea sedintei de judecata si strigarea cauzei au raspuns petenta …. asistate de avocat …., avocat …. pentru intimat, lipsa intimatul si petenta …...

Instanta aduce la cunostinta partilor faptul ca în baza art. 52 Cod pr. pen. s-a respins cererea de recuzare a presedintelui completului de judecata.

Nefiind cereri de formulat instanta declara terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvântul pe fond.

Avocat …. pentru petente arata ca o alta plângere formulata împotriva solutiei de admitere este inadmisibila, iar plângere la procurorul ierarhic superior nu se poate face. În situatia în care exista o decizie de admitere cu privire la fond, argumentele retinute de procurorul general al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel …..sunt gresite. Cu privire la expertize arata ca ultimul raport de expertiza, întocmit de I.N.E.C. … precizeaza ca viteza cu care circula autoturismul învinuitului era între 48 si 52 km/h iar determinarea vitezei de circulatie nu se poate face prin metoda analitica (folosita în primele doua expertize pentru determinarea vitezei autoturismului învinuitului) din lipsa elementelor necesare aplicarii unei asemenea metode. În acest raport s-a precizat care sunt criteriile obiective (existente în practica criminalistica mondiala) în baza carora s-a stabilit în cauza viteza autoturismului învinuitului, respectiv impactul unui pieton adult cu un autoturism aflat la diferite valori ale vitezei – la viteze de 40-60 km/h pietonul este preluat pe capota ajungând la parbriz, pe care-l sparge, iar la viteze aflate la limita inferioara a acestui interval are loc un contact la nivelul capotei motorului si partii inferioare a parbrizului, iar la viteze cuprinse între 45 km/h si 55 km/h, contactul corpului pietonului se produce în zona centrala a parbrizului. Si prin metoda comparatiei s-a stabilit ca viteza autoturismului învinuitului la momentul impactului ar fi cuprinsa în intervalul 48-52 km/h". Însa Procurorul General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel …. sustine ca nu s-a putut realiza prin determinare analitica, calcularea vitezei, ci doar prin simulare, în baza unor comparatii a autovehiculului implicat în accident cu alte autoturisme care nici macar nu sunt identice cu acesta". Însa expertul care a întocmit acest ultim raport le-a avut în vedere.

 Din raportul de expertiza medico-legal se poate observa gravitatea leziunilor suferite de victima …. în urma impactului cu autoturismul învinuitului. Au fost leziuni foarte grave, pozitionate pe tot corpul victimei si care au dus la decesul acesteia. Prin urmare în mod corect prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Bacau a retinut ca doar acest ultim raport de expertiza criminalistica întocmit de I.N.E.C. … este cel corect pentru ca se coroboreaza si cu gravitatea leziunilor produse victimei …. O alta critica formulata de învinuit si admisa de Procurorul General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel ….. vizeaza încalcarea dreptului la aparare al învinuitului pentru ca nu i s-ar fi permis participarea unui expert parte la efectuarea acestei expertize. Aceasta critica este nefondata pentru ca organul de cercetare penala a încuviintat intimatului ca acesta sa fie asistat de un expert parte, iar acest expert a participat, în conditiile si în limitele stabilite de textul de lege, la efectuarea acestei expertize.

În ceea ce priveste sustinerile din ordonanta atacata cum ca la efectuarea acestui ultim raport de expertiza criminalistica nu s-ar fi tinut cont de conditiile meteorologice nefavorabile (de întuneric si cele atmosferice de ploaie) si de faptul ca iluminatul stradal nu ar fi functionat pe portiunea de drum pe care s-a produs accidentul sau de faptul ca nu s-ar fi tinut cont de timpul de frânare stabilit ca urmare a carosabilului umed, acestea sunt contrare celor mentionate expres în acest raport de expertiza.

Cu privire la amplasarea defectuoasa a indicatorului rutier «trecere pentru pietoni» ce nu putea fi vazut de catre petent invocata de intimat considera ca acesta avea cunostinta despre existenta acestei treceri pentru pietoni, având în vedere ca nu era prima data când circula pe acel drum. De asemenea declaratiile martorului audiat în cauza cu privire la acest aspect nu pot fi retinute întrucât la începutul declaratiei afirma ca a auzit impactul, iar la finalul declaratiei afirma cu certitudine ca impactul dintre victima si autoturism nu a fost pe trecerea pentru pietoni ci la aproximativ 5-6 metri dupa depasirea trecerii pentru pietoni. În aceasta situatie daca doar a auzit impactul cum poate afirma „cu certitudine" ca victima se afla la 5-6 metri de trecerea pentru pietoni? Acest fapt trebuia sa îl perceapa vizual personal. Dar acest martor doar a auzit bufnitura, nu a vazut momentul impactului. Solicita admiterea plângerii, mentinerea ordonantei prim procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul …. trimiterea cauzei la Parchetul de pe lânga Judecatoria …. obligarea intimatului la cheltuieli de judecata.

Avocat …. pentru intimat arata ca exista argumente legale cu privire la pronuntarea asupra solutiei data de un procuror ierarhic superior. În solutionarea exceptiei trebuia pornit de la doua aspecte: nu exista text de lege privind solutiile procurorului ierarhic superior; art. 2781 Cod procedura penala reglementeaza doar plângerile formulate împotriva rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere în judecata. Considera ca ordonanta procurorului general este legala, are în vedere toate probele administrate în cauza. Distanta la care a fost proiectata victima nu a fost de 14 metri ci de 7 metri asa cum au stabilit primele doua expertize, iar ordonanta prim procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul ….nu contesta aceste expertize. Solicita respingerea plângerii si amânarea pronuntarii pentru a depune concluzii scrise.

Procurorul arata ca solutia este temeinica si legala, solicita respingerea plângerii, obligarea petentelor la cheltuieli judiciare.

Dezbaterile în cauza de fata s-au desfasurat în conformitate cu dispozitiile art. 304 Cod pr. pen, în sensul ca au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic si fiind terminate, cauza a ramas în pronuntare.

I N S T A N T A

Din lipsa de timp pentru deliberare si pentru a se depune concluzii scrise,

D I S P U N E

Amâna pronuntarea la termenul din 04.10.2012, ora 13.00

PRESEDINTE  GREFIER

R O M A N I A

JUDECATORIA ONESTI

JUDETUL BACAU

Dosar nr. 292/199/2012

Din 05.03.2012 plângere solutie procuror

SENTINTA PENALA NR. 525

Sedinta publica din data de 04.10.2012

COMPLETUL DE JUDECATA FORMAT DIN:

Presedinte – …..

Grefier – ….

Ministerul Public reprezentat de procuror – ….

Astazi a avut loc pronuntarea hotarârii în plângerea la solutia procurorului formulata de petentele …. si …...

Dezbaterile în fond au avut loc la data de 01.10.2012 si au fost consemnate în încheierea de amânare a pronuntarii de la acea data care face parte integranta din prezenta hotarâre.

I N S T A N T A

Deliberând,

Asupra cauzei penale de fata,

La data de 05.03.2012, pe rolul Judecatoriei Buhusi s-a înregistrat sub nr. 292/199/2012, plângerea formulata de petentele …. si …. împotriva ordonantei nr.29/II/2/2012 din 06.02.2012 a Procurorului general al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel …. solicitând în temeiul dispozitiilor art. 278/1 al. 8 lit. b Cod pr. pen. desfiintarea ordonantei si trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmaririi penale.

În motivarea plângerii s-a aratat în esenta ca Ordonanta nr. 29/II/2/2012 din 06.02.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel …… este netemeinica si nelegala, contrara realitatii si actelor de urmarire penala efectuate în cauza.

Motivarea oferita prin Ordonanta nr. 29/II/2/2012 din 06.02.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel …..este o motivare formala si care, la o verificare atenta a actelor de urmarire penala, nu poate fi retinuta ca fiind corecta si conforma realitatii.

Critica împotriva Ordonantei nr. 29/II/2/2012 din 06.02.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel … vizeaza atât motive de nelegalitate cât si motive de netemeinicie.

În mod gresit  Procurorul General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel … a admis plângerea petentului si în consecinta a mentinut ca legala si temeinica Ordonanta nr. 888/P/2009 din 04.11.2011 a Prim Procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria … În mod corect, acesta ar fi trebuit sa o respinga ca inadmisibila, având în vedere dispozitiile art. 278 si 2781 Cod pr. pen.

S-a sustinut în ceea ce priveste criticile formulate de învinuit si retinute prin Ordonanta atacata de catre Procurorul General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel …. cum ca Prim Procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul ….ar fi avut în vedere doar raportul de expertiza efectuat de catre ….. „înlaturând în mod nejustificat toate celelalte probe administrate în cauza".

Printr-o motivare clara si succinta a aratat Prim Procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul …… de ce se impune în cauza retinerea ca fiind conform realitatii si actelor de urmarire penala doar a raportului de expertiza criminalistica nr. 69 din 15 aprilie 2011 întocmit de catre …

De altfel, astfel cum au  aratat si prin plângerea pe care au formulat-o împotriva Ordonantei nr. 888/P/2009 din 04.11.2011, doar acest raport de expertiza poate fi retinut ca fiind corect si conform realitatii, motivând în acest sens.

In ceea ce priveste viteza cu care circula autoturismul învinuitului, se arata în acest ultim raport de expertiza ca era între 48 si 52 km/h iar determinarea vitezei de circulatie nu se poate face prin metoda analitica (folosita în primele doua expertize pentru determinarea vitezei autoturismului învinuitului) din lipsa elementelor necesare aplicarii unei asemenea metode :”energia cinetica a autoturismului s-a consumat în special în cursul procesului de frânare însa, deoarece la fata locului nu au fost constatate urme specifice create de rotile vehiculului, nu se poate determina pe cale analitica o valoare certa a vitezei initiale de deplasare a acestuia" (f. 6 din raportul de expertiza criminalistica nr. 69/15.04.2011)

Prin urmare, pentru a se putea formula o concluzie certa cu privire la viteza autoturismului au fost avute în vedere alte criterii existente în practica criminalistica mondiala.

Tinând cont de aceste aspecte si comparând avariile autoturismului cu cele ale unor vehicule similare cuprinse în baza de date specializata CD-EES (fig. 5), a carei licenta este detinuta de Institut, s-a apreciat ca viteza autoturismului în momentul impactului a putut fi cuprinsa în intervalul 48-52 km/h".

Un alt argument, retinut si de Prim Procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul ….., pentru care considera  ca aceasta este viteza reala de circulatie a autoturismului învinuitului, se poate deduce din raportul de constatare medico-legala nr. 320/08.10.2009.

Din lecturarea acestui raport de constatare medico-legala se poate observa gravitatea leziunilor suferite de victima ….. în urma impactului cu autoturismul învinuitului. Au fost leziuni foarte grave, pozitionate pe tot corpul victimei si care au dus la decesul acesteia.

Motivul pentru care s-a stabilit ca în apropierea trecerilor de pietoni viteza de circulatie a autoturismelor trebuie sa fie de pâna la 30 km/h este tocmai acela ca, la o asemenea viteza, nu se ajunge la moartea pietonului accidentat. Se produc leziuni, mai usoare, dar nu se ajunge ca pietonul sa decedeze.

Nu este posibil ca un autoturism care circula cu o viteza, stabilita la doar 28-29 de km/h sa produca asemenea leziuni masive, pe tot corpul, ca cele suferite de victima …..

Din moment ce se arata în raportul de expertiza criminalistica nr. 69 din 15 aprilie 2011 întocmit de …..i, ca determinarea vitezei de circulatie a autoturismului condus de învinuit nu se poate face prin metoda analitica, din lipsa elementelor necesare aplicarii unei asemenea metode, este evident ca primele 2 rapoarte de expertiza criminalistica, care folosesc aceasta metoda pentru determinarea vitezei de circulatie a autoturismului condus de învinuit sunt gresite si prin urmare concluziile acelor rapoarte de expertiza nu pot fi avute în vedere.

Singura metoda pentru determinarea vitezei în acest caz este doar cea folosita de ….i, o metoda aplicata în practica criminalistica mondiala, fiind deci o metoda testata si care poate duce la concluzii conforme cu realitatea, luate deci în considerare de organele de urmarire penala din alte state.

Mai mult, daca ……ar fi apreciat ca nu se poate determina în mod obiectiv viteza de circulatie a autoturismului învinuitului, ar fi formulat concluzii în acest sens iar nu concluzii prin care se arata cu certitudine care era viteza de circulatie a autoturismului la momentul producerii accidentului.

S-a apreciat ca si critica formulata de învinuit si admisa de Procurorul General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel …. ce vizeaza încalcarea dreptului la aparare al învinuitului pentru ca nu i s-ar fi permis participarea unui expert parte la efectuarea acestei expertize este nefondata.

În ceea ce priveste sustinerile din Ordonanta atacata cum ca la efectuarea acestui ultim raport de expertiza criminalistica nr. 69 din 15 aprilie 2011 nu s-ar fi tinut cont de conditiile meteorologice nefavorabile (de întuneric si cele atmosferice de ploaie) si de faptul ca iluminatul stradal nu ar fi functionat pe portiunea de drum pe care s-a produs accidentul sau de faptul ca nu s-ar fi tinut cont de timpul de frânare stabilit ca urmare a carosabilului umed, acestea sunt contrare celor mentionate expres în acest raport de expertiza.

O alta sustinere din Ordonanta atacata, pentru care au fost înlaturate concluziile raportului de expertiza criminalistica nr. 69 din 15 aprilie 2011, vizeaza autovehiculele de comparatie prin intermediul carora s-a determinat viteza de circulatie a autoturismului condus de învinuit.

Astfel, la f. 7 din acest raport de expertiza, se arata ca expertul criminalist a facut comparatia cu vehicule similare autoturismului condus de învinuit. Prin urmare, se poate constata ca aceasta motivare este o simpla sustinere, care nu are în vedere mentiunile exprese din raportul de expertiza.

Mai mult, cu privire la aceste vehicule similare, care au fost folosite pentru compararea avariilor în vederea determinarii vitezei, se arata în mod expres ca acestea sunt „cuprinse în baza de date specializata CD-EES (fig. 5), a carei licenta este detinuta de Institut.

In ceea ce priveste sustinerile privind „amplasarea defectuoasa a indicatorului rutier «trecere pentru pietoni» ce nu putea fi vazut de catre petent", aspect despre care se arata ca ar fi confirmat si de catre …., de asemenea sunt nefondate, iar motivarea data cu privire la acest fapt prin Ordonanta nr. 919/II/2/2011 din 30.12.2011 a Prim Procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul …… este corecta si conforma cu realitate.

Astfel, cu privire la acest aspect, retinut si în Ordonanta nr. 888/P/2009 din 04.11.2011, arata Prim Procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul …… : „Este adevarat ca indicatorul «trecere pentru pietoni» era întors însa era amplasat în acelasi loc cu indicatorul «statie pentru autobuz», ceea ce este de natura a nu înlatura obligatia învinuitului de a reduce viteza, aflându-se în dreptul alveolei de oprire a autobuzelor.

De asemenea, din plansa foto atasata procesului verbal de cercetare la fata locului rezulta cu certitudine faptul ca marcajul trecerii pentru pietoni era vizibil, aspect ce nu poate fi negat de învinuit'.

Mai mult, asa cum s-a aratat si în plângerea împotriva Ordonantei nr. 888/P/2009 din 04.11.2011, în ceea ce îl priveste pe învinuit, apreciaza ca acesta avea cunostinta despre existenta acestei treceri pentru pietoni, având în vedere ca nu era prima data când circula pe acel drum, el locuind anterior accidentului de circulatie în orasul … oras în care, detine si în prezent o locuinta. Mai mult, învinuitul a fost chiar viceprimar al orasului ….

Prin urmare, si aceasta sustinere este nefondata.

In ceea ce priveste sustinerile referitoare la declaratia martorului „ocular" ….. care ar fi confirmat declaratiile date de catre învinuitul …. cu privire la locul impactului care s-a situat la o distanta de 3-4 metri de limita marcajului pietonal", acestea nu pot fi retinute în cauza ca având relevanta cu privire la locul impactului având în vedere chiar declaratia sa data în fata organelor de urmarire penala.

In ceea ce priveste locul impactului, contrar celor aratate prin Ordonanta atacata, acesta s-a situat pe trecerea pentru pietoni, astfel cum se arata si dovedeste prin raportul de expertiza criminalistica nr. 69 din 15 aprilie 2011.

La fel de surprinzatoare este si motivarea data în Ordonanta atacata cu privire la raportul dintre viteza de circulatie a autoturismului învinuitului si leziunile produse victimei cum ca „nu poate avea însa relevanta în cauza de fata, atât timp cât victima …. era în etate de 71 de ani, iar impactul s-a produs ca urmare a accidentarii acesteia cu partea frontala a autoturismului.

Indiferent daca leziunile se produc mai usor la persoane în vârsta, multitudinea acestora si pozitionarea lor pe tot corpul victimei fac ca aceasta sustinere sa nu aiba nicio relevanta în cauza.

Cert este ca, cu cât este mai mare viteza de circulatie a unui autoturism, cu atât mai severe sunt leziunile, indiferent de vârsta victimei.

Mai mult, pentru confirmarea sau infirmarea acestei sustineri, este nevoie de opinia de specialitate a unui medic legist, motiv pentru care, cu atât mai mult, ar fi trebuit respinsa plângerea învinuitului pentru ca, prin reluarea urmaririi penale, sa se ceara o parere de specialitate si cu privire la acest aspect. Or, procurorul face o simpla supozitie si, inclusiv pentru acest motiv, admite plângerea învinuitului.

In ceea ce priveste forta probanta a raportului de expertiza nr. 69 din 15 aprilie 2011, prin Ordonantam. 919/II/2/2011 din 30.12.2011, procurorul a fost apreciata în mod corect ca fiind superioara celorlalte 2 rapoarte de expertiza întocmite anterior în cauza mai ales prin prisma conditiilor superioare de obiectivitate în care a fost efectuat, având în vedere si faptul ca numele expertilor care au întocmit rapoartele de expertiza anterioare era dinainte cunoscut.

Cu privire la acest aspect, prin Ordonanta atacata nr. 29/11/2/2012 din 06.02.2012, procurorul arata ca „nici aprecierile cu privire la obiectivitatea ultimului raport de expertiza, nu sunt întemeiate, atâta timp cât se refera doar la locul unde s-a efectuat expertiza, respectiv la Bucuresti sau a eventualei identitati a expertului".

Este de asemenea o sustinere nefondata în conditiile în care, într-adevar, în ceea ce priveste primele 2 expertize efectuate în cauza, numele expertului a fost cunoscut înainte de efectuarea expertizei.

Un ultim aspect la care s-a facut referire vizeaza o contradictie ce rezulta din concluziile la care ajunge Procurorul General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel …..

Astfel, desi prin Ordonanta nr. 888/P/2009 din 04.11.2011 se dispune scoaterea de sub urmarire penala în temeiul dispozitiilor art. 11, pct. 2, lit. b raportat la art. 10, lit. d) Cod pr. pen. pentru lipsa laturii subiective, respectiv a culpei învinuitului, prin Ordonanta nr. 29/II/2/2012 din 06.02.2012 se face vorbire despre „imposibilitatea fortuita de a evita accidentul", fiind deci o referire la o cauza care înlatura caracterul penal al faptei, respectiv la cazul fortuit, deci la art. 10, lit. e) Cod pr. pen. iar nu lit. d) pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala.

S-a concluzionat ca  probele administrate în cauza dovedesc ca învinuitul se face vinovat de savârsirea infractiunii de ucidere din culpa, concluziile raportului de expertiza criminalistica nr. 69 din 15 aprilie 2011 efectuat de ….. fiind cele corecte si conforme cu realitatea, coroborându-se în acest sens si cu concluziile raportului de constatare medico-legala nr. 320/08.10.2009 al ……

Instanta sesizata cu solutionarea plângerii constata ca pe parcursul solutionarii plângerii, petentele au formulat cerere de stramutarea judecarii cauzei.

Prin sentinta penala nr. 844/25 mai 2012 Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis cererea si a dispus stramutarea judecarii cauzei la Judecatoria Onesti.

Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instante la data de 20.06.2012, sub nr. 292/199/2012.

În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri, s-a consultat dosarul penal nr. 888/P/2009 al Parchetului de pe lânga judecatoria ….si din analiza actelor si lucrarilor dosarului instanta retine urmatoarea situatie de fapt :

La data de 07.10.2009, orele 19.13, organele de politie din cadrul  ….. au fost sesizate prin S.N.U.A.U. 112 de faptul ca pe DN 15 – ….. a avut loc un accident mortal de circulatie soldat cu o victima.

La fata locului s-a deplasat o echipa operativa formata din lucratori de politie si un  specialist criminalist, care, în prezenta martorilor asistenti,  au identificat faptuitorul, autoturismul implicat în evenimentul rutier, au efectuat actele premergatoare începerii urmaririi penale constatând în constatari si masuratori judiciare, însotite de fotografii cu acelasi caracter.

A fost identificata victima – … în vârsta de 71 de ani care a fost gasita decedata.

La data de 26.10.2009, prin rezolutia procurorului, a fost confirmata începerea urmariri penale împotriva învinuitului ….. sub aspectul comiterii infractiunii de3 ucidere din culpa, în forma prevazuta de art. 178 Cod penal. Învinuitul a fost testat la fata locului cu aparatul alcooltest Drager, dupa care i-au fost recoltate probe biologice de sânge, rezultatul acestora fiind negativ.

Prin ordonanta data de prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria ….. s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului ….., cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 178 al. 1, 2 Cod penal, întrucât fapta nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii sub aspectul laturii subiective.

Urmare a plângerii la solutie formulate de partile vatamate ….. si …., prin ordonanta nr.919/II/2/2011 a primului procuror al Parchetului de pe lânga Tribunalul …… s-a dispus infirmarea ordonantei nr. 888/P/2009 si redeschiderea urmaririi penale.

Nemultumite de ordonanta prim procurorului Parchetului de pe lânga Tribunalul ….., învinuitul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel ……

Prin ordonanta nr. 29/II/2 06.02.2012, procurorul general al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel ….. a admis plângerea petentului ….., a infirmat ordonanta nr. 919/II/2/2011 a primului procuror al Parchetului de pe lânga Tribunalul …….si a mentinut ordonanta nr. 888/P/2009 a prim procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria …..prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului ….., cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 178 al. 1, 2 Cod penal.

La admiterea plângerii s-au avut în vedere urmatoarele:

Din verificarile efectuate si probele administrate în cauza rezulta ca în seara zilei de 07.10.2009, în jurul orelor 19,10, numitul ….. se afla la volanul autoturismului marca „Peugeot 307" cu nr. de înmatriculare ….. si circula pe DN 15, pe …., pe directia de mers …... în momentul în care a ajuns în dreptul imobilului cu nr.227, conducatorul auto …., a fost orbit de farurile unui autotren care circula din sens opus, astfel încât nu a putut observa victima ….., ce se angajase în traversarea strazii, printr-un loc nepermis, aflat la o distanta de cea.7 m de trecerea de pietoni. La producerea accidentului au concurat o serie de factori printre care conditiile meteorologice nefavorabile, (de întuneric si cele atmosferice de ploaie), iluminatul stradal care nu functiona pe portiunea de drum respectiva circulatia desfasurându-se la lumina farurilor, amplasarea defectuoasa a indicatorului rutier „trecere de pietoni" ce nu putea fi vazut de catre petent, acesta fiind orientat cu fata spre trotuar si nu spre carosabil, precum si trecerea inopinanta a victimei prin spatele autotrenului.

Conform rapoartelor de expertiza tehnica efectuate de catre expertii …. si …. rezulta ca în momentul impactului conducatorul auto rula cu o viteza cuprinsa între 28-29 Km/h (viteza [egala pe acea portiune de drum fiind de 30 Km/h), iar conditia pentru evitarea producerii accidentului era ca învinuitul sa circule cu o viteza de 13 Km/h. De asemenea, semnalizarea rutiera nu evidentia nici o situatie specifica trecerii pentru pietoni a reducerii vitezei, pentru ca învinuitul .. sa fie obligat sa circule cu o viteza mai mica. Chiar daca ultimul raport de expertiza întocmit de …. concluzioneaza ca viteza de deplasare a autoturismului era de cea. 48-52 Km/h, calcularea vitezei nu s-a putut realiza prin determinare analitica, ci doar prin simulare, în baza unor comparatii a autovehiculului implicat în accident cu alte autoturisme care nici macar nu sunt identice cu acesta.

La calcularea vitezei nu s-a tinut cont de conditiile atmosferice nefavorabile, respectiv timpul de frânare stabilit ca urmare a carosabilului umed, iar raportul de expertiza este incomplet deoarece prezinta în plansa foto avariile unor vehicule similare celui implicat în evenimentul rutier care au circulat cu o viteza de 40-60 km/h, fara a prezenta spre comparatie si avariile unor autoturisme ce rulau cu viteze de 25-30 km/h în conditii similare.

De asemenea, raportul de expertiza întocmit de … s-a realizat fara participarea unui expert parte asa cum solicitase initial numitul ……., îngradindu-i dreptul la aparare al acestuia.

Astfel, raportul de expertiza însusit de catre prim procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul …..nu poate avea valoare probanta de sine statator, atâta timp cât este incomplet si nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate în cauza, toate aceste probe fiind apropiate cu concluziile rapoartelor de expertiza efectuate ia ….si …, în care se precizeaza ca învinuitul a respectat regulile de circulatie impuse de indicatoarele si marcajele din zona.

Din procesul verbal de cercetare la fata locului reiese ca autoturismul se afla o distanta cea.7 m de locul marcat pentru trecerea de pietoni si ca indicatorul rutier „trecere de pietoni" nu putea fi vazut de catre conducatorii auto care rulau dinspre …u, aspect confirmat si de catre ….., care au recunoscut ca trecerea de pietoni nu a fost presemnalizata cu indicator specific de atentionare.

Martorul ……, confirma faptul ca autoturismul condus de catre învinuit se afla la o distanta de 7-8 metri de trecerea de pietoni si pentru a permite cadrelor medicale sosite ia fata locului sa acorde ajutor medical victimei, conducatorul auto a fost rugat sa dea înapoi autoturismul pe o distanta de 3-4 metri. De asemenea, martorul ocular …. a confirmat declaratiile date de catre … cu privire la locul impactului care s-a situat la o distanta de 3-4 metri de limita marcajului pietonal.

Asa cum s-a aratat mai sus, toate aceste probe se coroboreaza cu rapoartele de expertiza tehnica efectuate de catre expertii … si ….., care sunt foarte apropiate în ce priveste viteza de rulare a autoturismului (28-29 km/h), locul producerii impactului (între 3,7 si 7,7 metri fata de limita marcajului pietonal), timpul te reactie pentru a frâna si distanta parcursa de autoturism (3 metri de la locul producerii accidentului).

Ca atare, primele doua expertize întocmite în cauza se coroboreaza cu celelalte probe administrate, respectiv depozitiile martorilor audiati în cauza si ale învinuitului, procesul verbal de cercetare la fata locului si adresele cu relatii.

Prin plângerea formulata, petentele au solicitat sa se constate ca, plângerea formulata de petentul ….. si admisa de prim procurorul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel ….., este inadmisibila, calea de atac fiind cea a plângerii la instanta potrivit dispozitiilor art. 278/1 Cod procedura penala.

Instanta va respinge exceptia ridicata din urmatoarele considerente :

Potrivit dispozitiilor art. 278 1 alin. 1 din Codul de procedura penala, dupa respingerea plângerii facute conform art. 275—278 din Codul de procedura penala împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei, ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale date de procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plângere la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

Totodata, art. 278 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala stabileste competenta de solutionare a plângerilor formulate împotriva masurilor luate sau actelor efectuate de procuror, in favoarea procurorului ierarhic superior celui care a adoptat actul contestat de catre parte.

Procedura de control pe cale ierarhica, in cadrul unitatii de parchet, constituie, in cazul solutiilor de netrimitere in judecata, o etapa prealabila declansarii verificarii actului de catre instanta, in procedura speciala reglementata de art. 278 1 din Codul de procedura penala.

Dispozitiile art. 278 1 alin. 1 din Codul de procedura penala prevad expres succesiunea etapelor care preced declansarea controlului judecatoresc si conditioneaza sesizarea instantei de confirmarea de catre procurorul ierarhic superior a solutiei de netrimitere in judecata cuprinse in rezolutie sau ordonanta.

Rezulta, asadar, ca persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate beneficiaza de verificarea in doua etape a solutiei date de procuror, astfel:

- controlul intern, declansat in aplicarea principiului subordonarii ierarhice, potrivit art. 132 alin. (1) din Constitutia României, republicata, in cadrul parchetului din care face parte procurorul care a dat solutia de netrimitere in judecata; si

- controlul judecatoresc, initiat prin formularea, in termenul prevazut de art. 278 1 alin. 1 din Codul de procedura penala, a unei plângeri adresate instantei careia i-ar reveni competenta sa solutioneze cauza in fond.

In situatia particulara in care solutia de netrimitere in judecata este infirmata de catre primul procuror in procedura prevazuta de art. 278 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, solutia acestuia din urma urmeaza a fi supusa controlului ierarhic din ratiuni ce tin atât de respectarea principiului controlului si subordonarii ierarhice, dar si a dreptului partii de a beneficia de un dublu control al solutiilor de netrimitere in judecata, astfel dupa cum s-a aratat anterior.

Pe parcursul solutionarii plângerii la termenul de judecata din data de 24.09.2012, intimatul a ridicat exceptia inadmisibilitatii formularii plângerii la instanta împotriva ordonantei nr.29/II/2 06.02.2012 a procurorului general al  Parchetului de pe lânga Curtea de Apel …..întrucât potrivit dispozitiilor art. 278/1 Cod procedura penala, controlul judecatoresc este instituit numai asupra solutiilor de netrimitere în judecata si nu asupra solutiilor date de procurorul ierarhic superior.

Instanta a respins exceptia invocata din urmatoarele considerente:

Prevederile art. 278/1 alin. 1 Cod pr. pen., prin continutul lor neechivoc asigura exercitarea efectiva de catre toate persoanele interesate a dreptului lor de acces la justitie, în conformitate cu art. 8 din Cedo si cu dreptul la un proces echitabil conform art. 7 din conventie.

Prin dispozitiile art. 2781 din Codul de procedura penala este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei solutiilor de netrimitere în judecata, în raport cu cercetarile efectuate în cadrul actelor premergatoare sau al urmaririi penale.

Este evident ca în cazul celorlalte acte sau masuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispozitiilor date de el, un asemenea control din partea judecatorului nu mai poate avea loc.

Un atare mod de a se proceda se impune deoarece, pe lânga ca nu este prevazut controlul judiciar decât asupra rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, date de procuror, precum si cu privire la dispozitia de netrimitere în judecata cuprinsa în rechizitoriu, pentru toate celelalte acte sau masuri ale procurorului ori efectuate din dispozitia sa, cum sunt masurile preventive si cele asiguratorii, au fost reglementate proceduri specifice de verificare imediata de catre instanta (art. 1402 si art. 168 din Codul de procedura penala) ori exista posibilitatea de a fi cenzurate indirect de instanta, fie în cadrul procedurii prevazute de art. 300 din Codul de procedura penala, referitoare la verificarea regularitatii actului de sesizare, fie cu ocazia cercetarii judecatoresti.

Cum prin ordonanta nr. 29/II/2 06.02.2012 a procurorului general al  Parchetului de pe lânga Curtea de Apel …. s-a mentinut ordonanta nr. 888/P/2009 de netrimitere în judecata, instanta a retinut ca dispozitiile acesteia sunt vizate de prevederile art. 278/1 Cod procedura penala, plângerea fiind admisibila.

De alt fel, si decizia în interesul legii nr. LVII/2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie statueaza ca în masura în care nu sunt vizate de prevederile art. 2781 din Codul de procedura penala, orice alte acte sau masuri ale procurorului ori efectuate în baza dispozitiei sale nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecatorului în temeiul acestui text de lege.

Pe fondul cauzei, instanta constata si retine urmatoarele:

În seara zilei de 07.10.2009, în jurul orelor 19,10, învinuitul …. a condus autoturismul marca „Peugeot 307” cu nr. de înmatriculare …. pe DN 15-…., pe directia de mers ….., în conditii de întuneric si conditii atmosferice de ploaie, circulatia desfasurându-se la lumina farurilor. În dreptul trecerii de pietoni, autoturismul condus de învinuit se intersecteaza cu un tir care circula din sens opus, respectiv directia de mers …. si dupa depasirea trecerii  de pietoni, autoturismul condus de învinuit intra în coliziune cu pietonul ….., angajat în traversarea strazii de la stânga la dreapta.

Iluminatul stradal pe portiunea de drum respectiva nu functiona, iar indicatorul „Trecere de pietoni” nu se afla expus catre conducatorii auto ce veneau dinspre …..ci era fixat cu simbolul catre trotuar-în directia pietonilor.

Conducatorul auto a observat tardiv victima angajata în traversarea strazii dinspre statia ….., neavând timp de reactie pentru a frâna, motiv pentru care a intrat în impact direct si imediat cu aceasta, victima cazând peste capota si parbrizul autovehiculului, iar de aici, dupa ce este transportata aproximativ 3 metri pe capota, în momentul opririi autoturismului, aluneca pe suprafata carosabila.

În urma impactului, pietonul decedeaza la scurt timp, în pofida eforturilor personalului medical al Serviciului Ambulanta sosit imediat la fata locului.

Învinuitul, pe parcursul urmaririi penale  a manifestat sinceritate sustinând ca a fost în imposibilitatea evitarii impactului întrucât victima i-a sarit în fata, iar trecerea de pietoni nu era semnalizata.

Infractiunea de ucidere din culpa prev. de art. 178 al. 1, 2 Cod penal, presupune sub aspect obiectiv nerespectarea dispozitiilor legale ori a masurile de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii.

Producerea accidentului a avut loc pe un tronson de drum în localitate, trecerea de pietoni nefiind semnalizata în mod corespunzator, conducatorul auto având obligatia, potrivit dispozitiilor art. 49 din OUG 195/2002 de a circula cu o viteza de 50 km/ ora.

Indicatorul  de informare trecere pietoni, era fixat cu simbolul catre trotuar-în directia pietonilor nefiind amplasat vizibil si imposibil de observat de catre conducatorii auto. Or, semnificatia indicatorului rutier este de informare, conform anexei din regulament, pentru a crea posibilitatea conducatorilor auto sa reduca corespunzator viteza la trecerea de pietoni.

Data fiind pozitionarea indicatorului (întors cu spatele spre drum –foto fila 11 ) aceasta echivaleaza  cu lipsa lui.

Daca indicatorul rutier ar fi fost amplasat corect, potrivit art. 123 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier, conductorul auto era obligat sa circule cu o viteza care sa nu depaseasca 30 km/h în localitati.

Or, în cauza, inculpatul a respectat prevederile legale circulând cu viteza regulamentara (28-29 km/h).

În ceea ce priveste conduita victimei, aceasta s-a angajat în traversarea strazii prin spatele autotrenului, fara a se asigura ca poate face aceasta manevra fara pericol pentru ea si ceilalti participanti la trafic.

În cauza s-au întocmit 3 raporturi de expertiza de expertul …., din cadrul Biroului Local de Expertize … si ….. din cadrul Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice … si ….din cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice..

Din concluziile primelor doua raporturi rezulta ca autoturismul s-a intersectat cu tirul pe trecerea de pietoni, ipoteza sustinuta atât de învinuit cât si de singurul martor ocular identificat, ca învinuitul se deplasa cu o viteza de 29 km/ora si  putea evita producerea accidentului în conditia în care circula cu o viteza de 13 km/ora.

Din  concluziile celei de-a treia lucrari, respectiv ale raportului de expertiza întocmit de expertul criminalist … din cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice, rezulta ca viteza de deplasare ar fi fost de 48-52 km/ora.

Chiar si potrivit acestor concluzii învinuitul a respectat viteza legala.

Având însa în vedere dinamica producerii accidentului se vor însusi concluziile raportului de expertiza întocmit de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice …si ale expertului ….. ale caror limite în ceea ce priveste viteza de deplasare sunt apropiate, de aprox. 28 si respectiv 29 km/h.

În ceea ce priveste expertiza efectuata de I.N.E.C. ….., este cea care în comparatie cu celelalte doua se fundamenteaza pe cele mai multe valori probabile, expertul luându-le în considerare în mod arbitrar. Calcularea vitezei nu s-a putut realiza prin determinare analitica, ci doar prin simulare, în baza unor comparatii a autovehiculului implicat în accident cu alte autoturisme care nici macar nu sunt identice cu acesta.

La calcularea vitezei nu s-a tinut cont de conditiile atmosferice nefavorabile, respectiv timpul de frânare stabilit ca urmare a carosabilului umed, iar raportul de expertiza este incomplet deoarece prezinta în plansa foto avariile unor vehicule similare celui implicat în evenimentul rutier care au circulat cu o viteza de 40-60 km/h, fara a prezenta spre comparatie si avariile unor autoturisme ce rulau cu viteze de 25-30 km/h în conditii similare.

Mai mult de atât, concluziile primelor doua expertize se coroboreaza si cu celelalte probatorii administrate la urmarirea penala, declaratiile martorilor …, …., declaratiile învinuitului si datele ce rezulta din cercetarea la fata locului, asa cum cer dispozitiile art. 63 al. 2 Cod procedura penala.

Potrivit acestor dispozitii legale probele nu au o valoare dinainte stabilita, iar aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata în urma examinarii tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevarului.

Astfel, din procesul verbal de cercetare la fata locului reiese ca autoturismul se afla o distanta cea.7 m de locul marcat pentru trecerea de pietoni si ca indicatorul rutier „trecere de pietoni" nu putea fi vazut de catre conducatorii auto care rulau dinspre …., aspect confirmat si de catre …., care au recunoscut ca trecerea de pietoni nu a fost presemnalizata cu indicator specific de atentionare.

Nu poate fi retinuta motivarea prim procurorului de pe lânga Tribunalul …. ca învinuitul avea obligatia reducerii vitezei deoarece în zona era amplasat indicatorul „statie de autobuz”, depozitiile textului legal în art. 131 din HG 1391/2006 referindu-se la o cu totul alta împrejurare.

Martorul ….., confirma faptul ca autoturismul condus de catre învinuit se afla la o distanta de 7-8 metri de trecerea de pietoni si pentru a permite cadrelor medicale sosite ia fata locului sa acorde ajutor medical victimei, conducatorul auto a fost rugat sa dea înapoi autoturismul pe o distanta de 3-4 metri. De asemenea, martorul ocular …. a confirmat declaratiile date de catre …… cu privire la locul impactului care s-a situat la o distanta de 3-4 metri de limita marcajului pietonal.

La toate acestea se adauga ca învinuitul a respectat regulile de circulatie impuse de indicatoarele si marcajele din zona.

În consecinta, instanta retine ca inculpatul a respectat prevederile legale, neputând  prevedea care va fi reactia victimei, faptei sale lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infractiunii, sub aspectul laturii subiective –vinovatia sub forma culpei, deoarece lovirea victimei s-a datorat unor împrejurari imprevizibile si nu putea fi evitata.

În consecinta în baza art. 278/1 al. 8 lit. a Cod procedura penala, se va respinge ca neîntemeiata plângerea  formulata de petentele …., ….., împotriva solutiei de netrimitere în judecata data de procuror în dosarul nr. 888/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria …..asa cum a fost mentinuta  prin ordonanta nr. 29/II/2/2012 a procurorului general al  Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bacau.

Se va mentine solutia din ordonanta atacata.

În baza art.192 al 2 Cod procedura penala petentele vor fi obligate lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T A R A S T E:

Respinge exceptiile invocate de petentele …, …. si intimatul …

În baza art. 278/1 al 8 lit. a Cod procedura penala, respinge ca neîntemeiata plângerea formulata de petentele …, …. domiciliate …., împotriva solutiei de netrimitere în judecata data de procuror în dosarul nr. 888/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria ….. asa cum a fost mentinuta prin ordonanta nr. 29/II/2/2012 a procurorului general al  Parchetului de pe ..

Mentine solutia din ordonanta atacata.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedura penala obliga petentele la câte 200  lei cheltuieli judiciare catre stat.

Definitiva.

Pronuntata în sedinta publica azi, 04.10.2012.

PRESEDINTE GREFIER

1

Domenii speta

Spete similare