Împrumuturi, credite, creditori

Dosar nr. 2463 /318/2013 Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă Nr. 4366/2013

Şedinţa publică de la 05 Iunie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE ALEXANDRU BOGDAN POPESCU

Grefier RAMONA MARIA MARINESCU

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile privind reclamanţii B.E.şi B.C. şi pârâtele S.C. ...S.A. şi S.C. ...S.A.-Sucursala …., având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile, reclamanţii fiind reprezentaţi de avocat G.V.F., iar pârâtele de avocat P.L..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa acordă părţilor cuvântul în probaţiune.

Avocat G.V.F. pentru reclamanţi şi avocat P.L. pentru pârâte solicită instanţei încuviinţarea probei cu încrisuri.

În temeiul art. 255 şi urm. Cod pr. civ., apreciind-o drept pertinentă, concludentă şi utilă, instanţa urmează a încuviinţa pentru ambele părţi proba cu înscrisurile din dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor în dezbateri pe fondul cauzei.

Avocat G.V.F. pentru reclamanţi solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată, constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale indicate din convenţiile de credit încheiate între părţi şi obligarea pârâtelor să restituie reclamanţilor cuantumul comisioanelor reţinute, conform adresei prin care acestea sunt cuantificate, fără cheltuieli de judecată.

Avocat P.L. pentru pârâte solicită respingerea ca neîntemeiate a tuturor capetelor de cerere, fără cheltuieli de judecată, arătând că în speţă nu sunt incidente disp. art. 4 din Legea nr. 193/2000, nefiind îndeplinite în mod cumulativ condiţiile vizând lipsa de negociere a clauzelor, dezechilibrul dintre părţi şi referirea la preţul contractului.

A susţinut că, aşa cum rezultă din înscrisul de la fila 21 din dosar, la încheierea convenţiei părţile şi-au cunoscut şi însuşit drepturile, iar comisionul de risc a fost determinat prin graficul de ramburs, aşa încât exista posibilitatea cuantificării costurilor creditului, reclamanţii având opţiunea directă a ofertei, faţă de ofertele concurenţei, precizând că acest comision face parte din preţul contractului, fiind exceptat de la controlul instanţei asupra clauzelor abuzive, perceperea sa fiind chiar o obligaţie impusă de O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.02.2013, sub nr. 2463/318/2013, reclamanţii B.E.şi B.C., în contradictoriu cu pârâtele S.C. ...S.A. şi S.C. ...S.A.-Sucursala …, au solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să  constate caracterul abuziv al prevederilor art. 3.5 din condiţiile convenţiilor de credit nr. 0133047/06.11.2007 şi nr. 0141485/15.02.2008 şi să le înlăture din cuprinsul acestor convenţii, cu obligarea pârâtelor la returnarea comisionului de risc perceput astfel în mod abuziv, să constate nule prevederile articolelor din actele adiţionale aferente convenţiilor de credit referitoare la perceperea comisionului de administrare credit, cu obligarea pârâtelor la returnarea comisionului de administrare şi eliminarea acestuia pe viitor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au încheiat cu pârâta S.C. ...S.A.-Sucursala … convenţiile de credit nr. 0133047/06.11.2007 şi nr. 0141485/15.02.2008, pentru suma de 78.000 CHF pentru o perioadă de 168 de luni, respectiv suma de 10.000 CHF pentru o perioadă de 120 de luni, stipulându-se în art. 3.5 din cuprinsul acestora perceperea comisionului de risc în valoare de 0.19 % pentru prima convenţie, respectiv 0.26% pentru cea de-a doua convenţie, iar în art. 3.6 din cuprinsul acestora perceperea comisionului de administrare credit, fără a se stabili modul de calcul sau scadenţa acestuia, aşa încât valoarea acestuia este zero.

Au mai arătat că, potrivit disp. O.U.G. nr. 50/2010, băncile nu pot percepe decât 6 tipuri de comisioane specificate de acest act normativ, fiind eliminat comisionul de risc, dar nu şi comisionul de administrare, care însă în speţă este zero, aşa încât comisionul de risc a devenit ilegal, însă pârâta a transformat acest comision în comision de administrare, modificând astfel unilateral clauzee contractuale, cu încălcarea disp. art. 969 Cod civil, aplicabile la data încheierii convenţiilor.

Au susţinut reclamanţii şi că banca a schimbat doar denumirea comisionului de risc, transformându-l în comision de administrare, deşi legea impunea eliminarea comisionului de risc, menţionând în actele adiţionale că reprezintă costul pentru administrarea creditului din perspectiva riscurilor asumate prin punerea la dispoziţie a împrumutului, aşa încât aceste prevederi din actele adiţionale sunt nule.

Au mai precizat că este abuzivă perceperea comisionului de risc anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, acesta fiind o dobândă ascunsă, din declaraţia financiară rezultând că este înregistrat la venituri din dobânzi, că nu poate fi considerat preţ al banilor, acesta fiind reprezentat de dobândă, că nu pot fi negociate clauzele contractuale, contractul fiind unul de adeziune, iar clauzele provoacă un dezechilibru semnificativ în sarcina consumatorului, aşa încât sunt fără efect pentru acesta, impunându-se eliminarea lor, potrivit art. 6, art. 13, 14 din Legea nr. 193/2000.

Totodată, au susţinut că perceperea comisionului de risc nu se reflectă în prestarea vreunui serviciu de către bancă, fiind plătit pentru prestaţia pentru care se achită deja dobânda, riscul creditelor neperformante fiind suportat de debitorii buni platnici, de asemenea fiind acoperite de către debitori riscul valutar, riscul de plată întârziată sau de neplată, riscul distrugerii sau deprecierii garanţiei imobiliare, pecizând că astfel este creat un dezechilibru semnificativ între prestaţii, banca recunoscând implicit acestea prin răspunsul conţinând o nouă ofertă de comision la convocare sa la conciliere.

În drept, reclamanţii au invocat disp. art. 6, art. 13, 14 din Legea nr. 193/2000, disp. O.U.G. nr. 50/2010, disp. art. 274 Cod pr. civ.

În dovedirea cererii, reclamanţii au solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, convenţiile de credit nr. 0133047/06.11.2007 şi nr. 0141485/15.02.2008 şi acte adiţionale, adresa nr. 90027/05.02.2013, carte de identitate, convocare la conciliere, practică judiciară, plan rambursare credit, adrese (filele 6-57, 66-93).

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997.

În cauză, pârâta S.C. ...S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de către reclamanţi.

În motivare, pârâta a arătat că nu este abuzivă în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000 clauza contractuală privind perceperea comisionului de risc, că anularea clauzelor indicate ar conduce la nerespectarea dreptului pârâtei la proprietate privată şi libertate economică, precum şi că nu se pot dispune restituirea prestaţiilor, întrucât contractele de credit sunt cu prestaţie succesivă.

A susţinut că riscul se generează prin simpla acordare a unui credit şi trebuie evaluat permanent, fiind o noţiune inerentă activităţii de creditare, prin care băncile îşi realizează funcţia esenţială de creaţie monetară, ce presupune emiterea unei cantităţi de monedă de cont a băncii care acordă creditul, fiind definit ca riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profitului preconizat, ca urmare a neîndeplinirii de către clienţi a obligaţiilor contractuale privind rambursarea creditului şi a costurilor aferente.

A mai precizat că, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, pentru a putea fi considerată abuzivă, o clauză contractuală trebuie, cumulativ, să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor şi să nu se refere la obiectul principal al contractului sau la preţul datorat pentru prestarea serviciului, or în speţă clauza din art. 5 a convenţiei de credit a fost negociată, fiind prevăzută într-un limbaj clar în cuprinsul condiţiilor speciale ale convenţiilor de  credit semnate de către reclamanţi, aceasta nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, raţiunea economică a comisionului de risc fiind asigurarea echilibrului contractual la evoluţia stării financiare a debitorilor, constituind un element al preţului, a costului aferent punerii la dispoziţie a creditului, riscul trebuind administrat pe tot parcursul derulării contractului de credit.

A arătat că riscul de credit este asumat în urma analizei economico-financiare a solicitantului, a solidităţii garanţiilor oferite de acesta ca accesoriu al creanţei, fiind în corelaţie cu riscul diminuării valorii creanţei, riscul conrapartidei, riscul de poziţie, riscul valutar, riscul de marfă, riscul operaţional şi riscul reputaţional, gestionarea acestor riscuri regăsindu-se în preţul creditului.

A reiterat că perceperea comisionului de risc este un element de preţ al contractului, exclus de la controlul naturii abuzive exercitat de instanţă, aşa cum rezultă din Directiva nr. 93/13/CEE, întrucât ţine de dreptul concurenţei, fiind elementul cel mai bine înţeles de către consumator, şi nu se confundă cu garanţia reală imobiliară, fiind prevăzut clar şi fără echivoc şi însuşit de către consumator prin semnarea convenţiei de credit, care nu este aleatorie, ci comutativă.

A susţinut şi că, în analiza caracterului abuziv al unei clauze, trebuie ca aceasta să nu se refere la conţinutul obiectului propriu-zis al contractului, aşa cum rezultă din Directiva nr. 93/13/CEE şi actul naţional de transpunere Legea nr. 193/2000, aspecte relevate prin hotărârile Curţii Europene de Justiţie în cauzele nr. C-144/99, nr. C-365/93, nr. C-144/99.

A mai menţionat şi că anularea clauzelor indicate de către reclamant ar conduce la nerespectarea dreptului pârâtei la proprietate privată şi libertate economică, ducând la pierderi semnificative ale băncii, care constituie exproprieri de fapt ale unor câştiguri certe, asimilabile noţiunii de bun din perspectiva Curţii Europene a Drepturilor Omului, încălcând totodată dreptul la activitate economică şi liberă iniţiativă.

În drept, pârâta a invocat disp. din Legea nr. 193/2000, Directiva nr. 93/13/CEE, art. 1 Protocolul 1 CEDO.

În dovedire, pârâta a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, practică judiciară, adresă din data de 17.05.2013 (filele 111, 119-134).

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanţii B.E.şi B.C. au încheiat cu pârâta S.C. ...S.A.-Sucursala … convenţiile de credit nr. 0133047/06.11.2007 şi nr. 0141485/15.02.2008 pentru suma de 78.000 CHF pentru o perioadă de 168 de luni, respectiv suma de 10.000 CHF pentru o perioadă de 120 de luni.

Respectivele convenţii sunt alcătuite din două părţi: condiţiile speciale, care cuprind clauze referitoare la valoarea împrumutului, durata, dobânda, penalizările, comisioanele, rambursarea, garanţiile, şi condiţiile generale, prin care sunt definiţi termenii din contract, fiind stipulate drepturi şi obligaţii ale părţilor, sancţiuni pentru neexecutarea obligaţiilor, situaţia contractului în caz de litigiu.

Între aceste două părţi ale convenţiei este inserată referirea generică privind faptul că părţile cunosc şi acceptă drepturile şi obligaţiile ce le revin, fără a se face referire la negocierea fiecărei clauze în parte.

Prin clauza prevăzută de pct. 5 lit. a din condiţiile speciale ale convenţiei de credit nr. 0133047/06.11.2007 este prevăzută perceperea unui comision de risc de 0, 19 % aplicat la soldul creditului plătibil lunar pe toată perioada de derulare, iar prin clauza corespunzătoare din convenţia de credit nr. 0141485/15.02.2008 cuantumul comisionului de risc este de 0, 26%, fiind stabilite totodată alte 5 tipuri de comisioane.

Prin clauza prevăzută de art. 3 pct. 5 din condiţiile generale ale convenţiilor antemenţionate este definit comisionul de risc, ca fiind datorat pentru punerea la dispoziţie a creditului, modul de calcul şi scadenţa acestuia fiind stabilite în condiţiile speciale, o definire similară fiind dată comisionului de aranjament de la art. 3 pct. 4 din condiţiile generale.

Prin clauza prevăzută de art. 3 pct. 6 din condiţiile generale ale convenţiilor antemenţionate este definit comisionul de administrare, ca fiind datorat pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului acordat, precum şi a îndeplinirii oricăror alte obligaţii asumate de părţi în baza convenţiei, modul de calcul şi scadenţa acestuia fiind stabilite în condiţiile speciale, în care însă la punctul 5 intitulat Comisioane nu se prevede perceperea comisionul de administrare.

Prin actele adiţionale nr. 1/22.10.2010 şi nr. 2/22.10.2010 încheiate între părţi cu privire la fiecare dintre convenţiile antemenţionate, printre altele, s-a prevăzut un comision de administrare credit în cuantum de 0, 19%, ulterior 0, 10% lunar pentru convenţia de credit nr. . 0133047/06.11.2007 respectiv 0, 26 %, ulterior 0, 14% lunar pentru convenţia de credit nr. 0141485/15.02.2008, pentru administrarea de către bancă a creditului din perspectiva riscurilor asumate de către aceasta prin punerea sumei principale la dispoziţia împrumutătorului.

În drept, arată instanţa că în cauza de faţă, invocându-se caracterul abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc, respectiv comisionul de administrare, sunt aplicabile disp. art. 4 din Legea nr. 193/2000, potrivit cărora o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, nefiind negociată direct cu consumatorul clauza stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Totodată, disp. art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000 stipulează că este obligaţia profesionistului să facă dovada că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, aşa încât există prezumţia că o astfel de clauză nu a fost negociată, dovada în sens contrar incumbându-i băncii.

În acest sens, reţine instanţa că prin adoptarea Legii nr. 193/2000 s-a urmărit transpunerea în legislaţia internă a Directivei nr. 93/13/CE, în raport cu care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat, prin cauza C137/08/VB Penzugyi Lizing şi ca urmare a unei jurisprudenţe constante, că sistemul de protecţie  pus în aplicare prin Directivă se bazează pe ideea că un consumator se găseşte într-o situaţie inferioară faţă de un comerciant în ce priveşte puterea de negociere cât şi nivelul de informare, situaţie care îl conduce la adeziunea la condiţiile redactate în prealabil de comerciant fără a putea exercita o influenţă asupra conţinutului acestora.

 Curtea a statuat că pornind de la această inferioritate, art. 6 alin. 1 din Directivă prevede că o clauză abuzivă nu creează obligaţii pentru consumator, jurisprudenţa ei conducând la concluzia că această dispoziţie este imperativă şi urmăreşte să substituie echilibrul formal, pe care îl instituie contractul cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor,  cu un echilibru real de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părţi (hotărârea Mostazo Claro pct. 36 şi Asturcom Telecomunicaciones pct. 30).

Aşa fiind, mai arată instanţa şi că, potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 193/2000, este interzis profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.

Aplicând aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, observă instanţa că între părţi au fost încheiate convenţii preformulate, cu conţinut standard, iar eventualele diferenţe dintre acestea şi alte convenţii nu se datorează negocierii directe cu clienţii, ci particularităţilor fiecărui client în parte, iar clauzele convenţiilor nu au fost negociate de către părţi, nefiind  dovedit contrariul prin niciun mijloc de probă, aşa încât clientul este pus în situaţia de adeziune la condiţii redactate anterior de către bancă.

Astfel, în privinţa comisionului de risc, observă instanţa că perceperea sa a fost stipulată fără să se arate în funcţie de ce criterii a  fost stabilit, de ce s-a  impus aplicarea lui din moment ce existau garanţiile imobiliare, cum a fost el negociat, de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului în situaţia neproducerii riscului, sau dacă se poate restitui în anumite situaţii, aşa încât din modul de redactare al clauzelor referitoare la acest comision, se desprinde concluzia că lipseşte caracterul lor negociat, fiind abuzive întrucât, percepute lunar, maschează în realitate o dobândă care, pe lângă faptul că lezează interesele economice ale clienţilor, aduce atingere şi mediului concurenţial bancar, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobândă sub denumirea de comision.

Este aşadar îndeplinită şi condiţia generării în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, a unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, disimularea unei părţi a dobânzii sub denumirea de comision fiind o dovadă clară în acest sens, întrucât reprezintă o modalitate de inducere în eroare a clienţilor, prin prezentarea de dobânzi aparent avantajoase în raport cu ofertele altor bănci de pe aceeaşi piaţă relevantă cu banca respectivă, fiind totodată o modalitate de procurare a unui avantaj concurenţial contrar uzanţelor cinstite ale comercianţilor.

Totodată, dezechilibrul în detrimentul consumatorului este relevat prin aceea că nu reprezintă un element de cost actual al creditului, cum eronat susţine banca, ci unul eventual, nereturnat clientului bun platnic, banca acoperindu-şi în realitate pierderile rezultate din nerambursarea creditelor de către alţi clienţi, transferând astfel consecinţele pierderilor cauzate de creditele sale neperformante asupra clienţilor bun-platnici.

De altfel, arată instanţa şi că prin O.U.G. nr. 50/2010, fiind introduse noi reglementări în această materie în conformitate cu Directiva nr. 2008/48/CE, a fost eliminat comisionul de risc.

Considerentele expuse anterior îşi păstrează valabilitatea şi în ceea ce priveşte clauzele din actele adiţionale la convenţiile de credit, referitoare la perceperea de către bancă a comisionului de administrare, modul de redactare al acestora conducând la concluzia că acesta reprezintă de fapt o redenumire a comisionului de risc, fiind astfel abuzivă punerea sa în sarcina clientului.

În consecinţă, văzând şi disp. art. 12, art. 13 din Legea nr. 193/2000, instanţa urmează a admite cererea sub acest aspect şi a constata caracterul abuziv al clauzelor menţionate, acestea fiind nule absolut şi trebuind eliminate din convenţiile, respectiv actele adiţionale încheiate între părţi.

Aşa fiind, arată instanţa că, nulitatea fiind o sancţiune de drept civil constând în desfiinţarea actului juridic încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale, ce operează retroactiv şi al cărei principal efect este repunerea părţilor în situaţia anterioară, se impune restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului juridic nul, aşa încât va admite cererea şi sub acest aspect, obligând pârâtele să restituie reclamanţilor sumele percepute cu titlu de comision de risc, respectiv comision de administrare, în cuantumul comunicat prin adresa de la fila 111 din dosarul cauzei, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii, cu dobândă legală.

În temeiul art. 451 şi urm. Cod pr. civ., instanţa urmează a lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de reclamanţii B.E.şi B.C., ambii domiciliaţi în Târgu… în contradictoriu cu pârâtele S.C. ...S.A., cu sediul în … şi S.C. ...S.A.-Sucursala … cu sediul în ….

Constată caracterul abuziv al prevederilor art. 3.5 din condiţiile generale şi art. 5 lit. a din condiţiile speciale din convenţia de credit nr. 0133047/06.11.2007 şi din convenţia de credit nr. 0141485/15.02.2008 referitoare la comisionul de risc şi înlătură aceste prevederi din cuprinsul acestor convenţii.

Obligă pârâtele să restituie reclamanţilor comisionul de risc în cuantum de 4.533, 50 CHF în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii cu dobânda legală, aferent convenţiei de credit nr. 0133047/06.11.2007, respectiv comisionul de risc în cuantum de 699, 49 CHF în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii cu dobânda legală, aferent convenţiei de credit nr. 0141485/15.02.2008.

Constată caracterul abuziv al prevederilor art. 3 din actul adiţional nr. 1/22.10.2010 şi al prevederilor art. 2 din actul adiţional nr. 2/22.10.2010 la convenţia de credit nr. 0133047/06.11.2007 referitoare la perceperea comisionului de administrare credit, precum şi al prevederilor art. 3 din actul adiţional nr. 1/22.10.2010 şi al prevederilor art. 2 din actul adiţional nr. 2/22.10.2010 la convenţia de credit nr. 0141485/15.02.2008 referitoare la perceperea comisionului de administrare credit şi înlătură aceste prevederi din cuprinsul acestor acte.

Obligă pârâtele să restituie reclamanţilor comisionul de administrare în cuantum de 2.142, 20 CHF în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii cu dobânda legală, aferent convenţiei de credit nr. 0133047/06.11.2007, respectiv comisionul de administrare în cuantum de 251, 26 CHF în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plăţii cu dobânda legală, aferent convenţiei de credit nr. 0141485/15.02.2008.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 05.06.2013.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

ALEXANDRU BOGDAN POPESCU RAMONA MARIA MARINESCU

Domenii speta

Spete similare