Contestaţie la Lg. 77/2016

SENTINTA CIVILĂ Nr. 1168/2017

Şedinţa publică de la 02 Mai 2017

Deliberând asupra cauzei civile dedusă judecăţii, reţine următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 11 august 2016 şi înregistrată sub nr…/327/2016, reclamantele Credit Plus ( Gulf) LTD şi SC Credit Europe Bank ( România) SA au formulat in contradictoriu cu pârâtii W. T., N. A. şi S. G. contestaţie  privind  îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în ceea ce priveşte Notificarea din data de 02.08.2016 formulată conform art. 5 alin. 5 din Lg77/2016 de către debitori.

La aceiaşi data, reclamantele au formulat si o cerere de sesizarea a Curţii Constituţionale cu privire  la excepţia de neconstituţionalitate privitoare la Lfg. 77/2016 privind darea  in plata a  unor bunuri  imobile  in vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, având în vedere  că este un act normativ  lipsit de legitimitate constituţionala şi privitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor  legale de la art. 1 alin. 3, art.3, art.4,art.7, art.8 şi art.11 din cuprinsul Lg. 77/2016.

S-a solicitat ca in prealabil  instanţa să se pronunţe asupra solicitărilor de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate invocate şi de suspendarea a  judecăţii cauzei.

Pe fondul cauzei, s-a arătat , în esenţă, că reclamanta Credit Europe Bank Romania SA nu are calitate de creditoare, întrucât aceasta a procedat la încheierea contractului de cesiune prin care drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul de credit încheiat anterior au fost cesionate. S-a considerat ca nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru ca debitorii să beneficieze de procedura dării în plată; notificarea formulata in temeiul art. 4 din Lg. 77/2016 fiind inadmisibilă, in condiţiile in care împotriva debitorilor a fost pornită executarea silită şi aceştia aveau posibilitatea să formuleze o acţiune în constatare pe rolul instanţelor de judecată. Aceştia nu au făcut dovada faptului că au acţionat în scopuri din afara activităţii lor comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale; că au păstrat destinaţia de locuinţă a  imobilului şi au au prezentat un certificat de cazier  judiciar din care să rezulte că nu au fost condamnaţi în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea Lg. 77/2016.

S-a mai arătat că notificarea formulată  nu poate fi considerată admisibilă şi nu i se poate da curs întrucât încalcă normele de drept ale Uniunii Europene care au prioritate faţă de dreptul intern. Potrivit art.17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauza de utilitate  publică, in cazurile şi condiţiile prevăzute de lege şi in schimbul unei despăgubiri juste acordate in timp util pentru pierdea pe care a suferit-o iar aceasta stingere forţata a creanţei si trecerea la fel de forţata in proprietatea băncii a imobilului adus garanţie echivalează cu o încălcare grava a dreptului de proprietate. Nu se asigură condiţiile pentru respectarea caracterului just al despăgubirii iar stingerea creanţei nu se realizează  pentru cauză de utilitate publică, neavând de altfel nici justificare socială. De asemenea, notificarea încalcă principii fundamentale inserate în Tratatul privind Uniunea Europeană precum şi alte normative de drept ale uniunii europene.

In drept, s-au invocat dispoziţiile art.7 din Lg.77/2016, art. 148 al.2 din Constituţie, art. 17 din Carte Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

S-au ataşat cererii înscrisuri.

Pârâţii au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată. S-a arătat că notificarea nu era însoţită de înscrisuri pentru a dovedi îndeplinirea condiţiilor prev.de art. 4 lit a,c,d din Lg. 77/2016 întrucât potrivit art.5 din lege consumatorul trebuia sa transmită creditorului doar notificarea urmând ca  informaţiile şi înscrisurile necesare actului de dare in plată să fie transmise notarului public cu cel puţin 3 zile înainte de prima zi de convocare , potrivit art. 5 alin. 4 din acelaşi act normativ, convocare la care contestatoarea nu s-a prezentat.

Au susţinut pârâţii că procedura prevăzuta de art.4 nu se adresează numai debitorilor împotriva cărora nu s-a  pornit  executarea silită  şi nici nu exista  o hotărâre a Curţii  Europene  prin care să se staueze ca Legea darii in plata contravine unei legislaţii europene.

De asemenea, s-a solicitat respingerea  cererii de sesizare a Curţii Constituţionale  precum şi a cererii de suspendare a judecăţii cauzei.

In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 7 din Lg. 77/2016, art. 205 şi urm. Cod pr. civilă.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele  părţi  proba cu înscrisurile depuse  la dosar.

Contestatoarele au formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 77/2016 şi de suspendare a prezentei cauze.

S-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale de la art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 77/2016 şi ale art. 4 alin.1, art. 5 alin.1 şi alin. 3, art. 7, art. 8 alin. 1 din cuprinsul Legii nr. 77/2016, (fila 6).

Motivele care stau la baza invocării excepţiei de neconstituţionalitate sunt detaliate în Notele scrise de la filele 6-24.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale formulată, instanţa reţine următoarele.

În drept, conform dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, (1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. (4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992, instanţa constată că excepția de neconstituţionalitate a fost invocată de contestatoarele  Credit Plus (Gulf) Ltd și SC Credit Europe Bank (Romania) SA în faţa unei instanțe prevăzute de art. 126 din Constituție coroborat cu dispozițiile Legii 304/2004 care reglementează organizarea judiciară, excepția fiind invocată în cadrul unui litigiu pendinte, astfel cum prevăd dispozițiile alin. 2 din articolul menţionat, iar obiectul cauzei îl constituie contestaţie la Legea nr. 77/2016, contestaţie ce a fost promovată prin raportare la disp. art. 7 din Legea nr. 77/2016.

În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate, instanţa reţine că dispozițiile criticate sunt dispoziții cuprinse într-un act normativ primar, emis de autoritatea legiuitoare, respectiv Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, lege care este în vigoare începând cu 13.05.2016.

Instanța constată că este îndeplinită și condiția prevăzută la alin. 3 al aceluiași articol, Curtea Constituțională neadmiţând o excepție de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile criticate prin pronunţarea unei Decizii care să fie publicată în Monitorul Oficial.

În ceea ce priveşte legătura cu soluţionarea cauzei a dispoziţiilor legale criticate, instanţa constată că prezenta cauză are ca obiect o contestaţie formulată de reclamantele-creditoare împotriva notificării emise de intimaților privind aplicarea dispoziţiilor Legii dării în plată pentru stingerea creanţelor contractului de credit și de garanție nr. NPCG396/397376/11.06.2008 privind acordarea unei facilități la de credit de către Credit Europe Bank (Romania) SA, fiind încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016, fiind ca atare aplicabile disp. art. 11 din lege.

 Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 și art. 11 cu excepţia tezei întâi al articolului 11 care face trimitere la sintagma "precum şi din devalorizarea bunurilor imobile", din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite are legătură cu soluţionarea cauzei, soluţia pe care urmează să o adopte Curtea răsfrângându-se direct asupra prezentei cauze.

În concret, pentru soluţionarea prezentei cauze instanţa va analiza susţinerile contestatoarelor şi apărările intimatelor privind îndeplinirea sau nu a condiţiilor prevăzute pentru notificarea creditorului, şi va stabili efectele pe care aceasta le produce în raportul dintre părţi şi în special, cu privire la posibilitatea constatării stingerii datoriilor izvorâte din contractul de credit după transmiterea către contestatoare a dreptului de proprietate asupra imobilului apartament.

În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea 77/2016, instanţa consideră că dispoziţiile de mai sus nu sunt aplicabile prezentei cauzei, întrucât, aşa cum a arătat şi contestatoarea, acesta a formulat prezenta acţiune în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016, ori, dispoziţiile art. 8 din Legea 77/2016 vizează un alt tip de acţiune decât contestaţia la notificarea intimaţilor.

În atare condiţii, instanţa va respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

În ceea ce privește opinia instanței, aceasta este în sensul că excepția de neconstituţionalitate invocată de către contestatoare este neîntemeiată.

Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate — care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist — să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în M.Of. Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012)

Prin raportare la aceste dispoziţii instanţa apreciază că normele a căror constituţionalitate se contestă respectă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii, din analiza acestora, atât consumatorii, cât şi instituţiile de credit pot prevedea în mod rezonabil ce condiţii trebuie să îndeplinească şi în ce situaţii este aplicabil acest act normativ.

Faptul că, darea în plată astfel cum este reglementată de Legea nr. 77/2016, nu este condiţionată de voinţa creditorului ipotecar (banca) nu reflectă o lipsă de previzibilitate a normelor criticate, ci voinţa legiuitorului în materia protecţiei consumatorului care a contractat un credit în scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, care este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă.

În plus, instanţa are în vedere că, prin dispoziţii speciale, cum sunt cele din art. 3 din Legea nr. 77/2013, legislativul poate reglementa excepţii de la normele generale, iar printr-o astfel de intervenţie legislativă nu se poate susţine imprevizibilitatea sau lipsa de accesibilitate a prevederilor legale criticate.

Instanţa apreciază totodată că deşi normele criticate constituie o ingerinţă în dreptul de proprietatea al reclamantei ocrotit de art. 44 din Constituţie, totuşi aceasta este proporţională cu scopul urmărit, respectiv ocrotirea intereselor consumatorilor care se află într-o situaţie de excepţie de a nu mai putea onora obligaţiile contractuale, fiind astfel respectat art. 53 din Constituţie, instituţia de credit dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului în contul creditului acordat.

Totodată, instanţa consideră că nu este încălcat nici principiul neretroactivităţii prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţie având în vedere că Legea 77/2016 nu intervine asupra efectelor trecute ale situaţiilor juridice născute înainte de intrarea acesteia în vigoare, ci reglementează doar efectele viitoare ale unor astfel de situaţii. Or, un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare, cum de altfel a decis şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 784/03.06.2016, publicată în M. Of nr. 608/27.08.2010.

Ca urmare, dispoziţiile art. 11 din Legea 77/2016 vizează efectele nerealizate ale contractului încheiat anterior, pentru motivul că ordinea publică, astfel cum legiuitorul o stabileşte, trebuie să aibă, prin esenţa ei, un caracter de unitate şi de uniformă obligativitate pentru toţi, neputând prevala legea privată a contractului asupra dispoziţiilor legale de interes public.

Pentru aceste motive, instanţa reţine că normele criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate şi nici art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere cele ce preced, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992, instanţa va sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 3, art. 3, art. 4, art. 6, art. 7 și art. 11 cu excepţia tezei întâi al articolului 11 care face trimitere la sintagma "precum şi din devalorizarea bunurilor imobile", din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, raportat la dispoziţiile art. 15 alin. 2, art. 16 alin.1, art. 53 din Constituţia României, excepţie invocată de contestatoare, în dosarul nr. 5481/327/2016, al Judecătoriei Tulcea.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamantă, instanţa o va respinge având în vedere faptul că deşi soluţia ce urmează a fi adoptată depinde de soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, părţile au la îndemână formularea cererii de revizuire prevăzută de art. 509 alin. 1 pct. 11 C.pr.civ, astfel încât nu se impune suspendarea cauzei, cu atât mai mult cu cât o astfel de soluţie nu mai este obligatorie ca urmare a modificării Legii nr. 47/1992.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Astfel cum rezultă din notificarea nr. 97166/02.08.2016, intimații au informat contestatoarele cu privire la intenția lor de dare în plată a imobilului din Tulcea, str. …. județ Tulcea, prin transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia în vederea stingerii datoriei izvorâte din contractul de credit și de garanție nr. NPCG396/397376/11.06.2008 privind acordarea unei facilități la de credit de către Credit Europe Bank (Romania) SA și contractul de ipotecă nr. 386/12.06.2008 încheiat de Biroul notarial Vasile Valentina.

În ce privește critica formulată de contestatoarea Credit Europe Bank (Romania) SA privind faptul că aceasta nu mai are calitatea de creditoare, se constată că această critică este întemeiată, la dosar fiind depus extras de pe contractul de cesiune de creanță nr. 17/27.12.2012 și anexă la acesta, din care rezultă că această creditoare a cesionat dreptul de creanță către cea de a doua contestatoare Credit Plus (Gulf) Ltd. Astfel, nu este posibilă darea în plată pentru stingerea unei datorii către o persoană care nu este creditorul creanțe. În atare, caz instanța va admite contestația formulată de Credit Europe Bank (Romania) SA pentru motivul de mai sus.

În ce privește notificarea adresată Credit Plus (Gulf) Ltd, în ce priveşte aplicabilitatea disp. Legii nr. 77/2016 contractului de credit se reţin următoarele:

Legat de critica potrivit căreia procedura notificării în temeiul art. 5  este inadmisibilă, față de posibilitatea de a fi formulată o acțiune în temeiul art. 8 alin.5 din Legea 77/2016, se constată că deși intimați recunosc că împotriva acestora se desfășoară o executare silită, la dosar nu a fost depus vreun înscris din care să rezulte că bunul imobil ar fi fost vândut în procedura executării silite.

Simplul fapt al încuviințării executării silite nu face să fie inadmisibilă transmiterea notificării prev. de art. 5 din Legea nr. 77/2016.

De asemenea, atâta timp cât contractul de credit este valorificat ca și titlu executoriu, trebuie interpretat că acesta este un contract în derulare în accepțiunea disp. art. 11 din Legea nr. 77/2016, fiind vorba de un contract ale cărui efecte se produc.

Potrivit menţiunilor din contractul nr. NPCG396/397376/11.06.2008 privind acordarea unei facilități la de credit de către Credit Europe Bank (Romania) SA, (f. 9-18), intimaților W.T. și N.A. li s-a acordat cu titlu de împrumut suma de 103.400 CHF, cu titlu de facilitate de credit pentru nevoi personale nenominalizate.

Restituirea împrumutului a fost garantată prin constituirea unui drept de ipotecă de către intimata S.M., ipotecă de rang I asupra imobilului din Tulcea, str. … județ Tulcea, filele 34-35.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 77/2016 se prevede că „(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: 

a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială; 

b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit; 

c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă; 

d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.”

Aşa cum rezultă din cele de mai contractul de împrumut este garantat de un imobil cu destinația de locuință, această destinație rezultând din tipul de imobil asupra căruia s-a constituit ipoteca-apartament cu 4 camere si dependințe.

În cursul judecății au fost depus cazierele judiciare ale intimaților, din care rezultă că niciunul dintre ei nu este înscris în cazierul judiciar.

Se va reține că prin notele scrise depuse la 10.02.2017, intimații au invocat teoria impreviziunii, aceasta purtând asupra împrejurării că din anul 2009 nu au mai putut achita ratele, datorită unor probleme financiare; și asupra împrejurării că moneda în care a fost contractat împrumutul s-a apreciat cu circa 200%.

Intimații nu au depus la dosar înscrisuri din care să rezulte care au fost posibilitățile financiare ale acestora de la momentul încheierii contractului de credit și până în prezent, astfel că nu se poate reține ca fiind dovedit susținerea că obligația de plată a ratelor a devenit excesiv de oneroasă pentru aceștia.

Potrivit pct. 119 din Decizia CCR nr. 623/2016 s-a stabilit că  Aşadar, singura interpretare care se subsumează cadrului constituțional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanţa judecătorească, în lipsa acordului dintre părți, are competenţa şi obligaţia să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile existenţei acesteia. Curtea mai reiterează faptul că, faţă de cadrul legal existent la data încheierii contractelor de credit, prevederile legale criticate trebuie să se aplice doar debitorilor care, deşi au acţionat cu bună-credinţă, în conformitate cu prevederile art.57 din Constituţie, nu îşi mai pot îndeplini obligaţiile ce rezultă din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit. 

Deși, intimații au invocat teoria impreviziunii aceștia nu au dovedit că nu își mai pot îndeplini obligațiile în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit. Simpla creștere a cursului monedei străine nu justifică aplicarea teoriei impreviziunii, din moment ce aplicarea acesteia se face de la caz la caz, în funcție de circumstanțele concrete ale celor ce o invocă.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa va admite și contestaţia formulată  de Credit Plus (Gulf) Ltd şi va repune părţile în situaţia anterioară comunicării Notificării de dare în plată.

În temeiul art. 451 alin.1 şi art. 453 alin.1 C.proc.civ, instanţa va obliga intimații la plata către contestatoare a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare