Amenzi

Dosar nr. 2439/318/2013 Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA Nr. 2806

Şedinţa publică din 03 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE : ALEXANDRU BOGDAN POPESCU

GREFIER : ELENA CĂRBUNESCU

Pe rol soluţionarea cauzei civile privind pe petentul M.A.M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. ...

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns petentul personal, lipsind reprezentantul intimatului.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că la data de 27.03.2013, prin serviciul registratură, intimatul a depus întâmpinare şi raportul agentului constatator.

În temeiul art. 167 Cod pr. civ., instanţa încuviinţează pentru petent şi intimat proba cu încrisurile depuse la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la data de 14.02.2013, sub nr. 2439/318/2013, petentul M.A.M., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. .., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 500 lei aplicate prin procesul-verbal seria AP nr. 1696780/06.02.2013 încheiat de către agentul intimatului cu sancţiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că este elev în cadrul Liceului Tehnologic …, iar în ziua de 06.02.2012, a ajuns cu cinci minute mai târziu faţă de programul de începere a cursurilor, pătrunzând în incinta unităţii de învăţământ printr-o intrare secundară, motiv pentru care a fost sancţionat.

A susţinut petentul că sancţiunea contravenţională aplicată este disproporţionată faţă de gravitatea faptei comise, întrucât nu a fost afectată buna desfăşurare a orelor de curs şi nu s-a produs nicio pagubă unităţii de învăţământ.

În drept, petentul şi-a întemeiat plângerea pe disp. art. 31 din O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat, adeverinţă şcolară, carte de identitate.

Plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

În cauză, intimatul I.P.J. … a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulate de către petent şi menţinerea procesului-verbal contestat.

În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal contestat respectă condiţiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, iar temeinicia aspectelor reţinute prin acesta rezultă din documentele anexate.

Cu adresa nr. 393713/16.03.2013, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, materialul probator de la baza emiterii procesului-verbal contestat, şi anume raportul agentului constatator, declaraţie extrajudiciară (filele 14-16).

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria AP nr. 1696780/06.02.2013 încheiat de către agentul intimatului, petentul M.A.M. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei sancţionate de art. 3 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, întrucât la data de 06.02.2013, ora 10.00, a pătruns în incinta Liceului Tehnologic …, unde este elev, cu încălcarea normelor legale de acces.

 Petentul a semnat procesul-verbal contestat, iar la rubrica Alte menţiuni a consemnat “Recunosc că am pătruns în liceu cu încălcarea normelor de acces.”

Instanţa constată că plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fiind depusă prin poştă la instanţă la data de 12.02.2013, împotriva procesului-verbal de contravenţie înmânat la data de 06.02.2013.

Instanţa sesizată cu soluţionarea plângerii contravenţionale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanţa constată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reţine în mod clar şi constant cã indiferent de distincţiile care se fac în dreptul intern între contravenţii şi infracţiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenţie trebuie sã beneficieze de garanţiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţia intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenţia Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancţionează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetăţenilor, iar pe de altă parte, sancţiunile contravenţionale aplicabile urmăresc un scop preventiv şi represiv.

În jurisprudenţa sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenţie.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispoziţiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil  în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.

Sub acest aspect, instanţa arată că, potrivit art. 3 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenţie pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor publice, instituţiilor de învăţământ şi spaţiilor aparţinând acestora, indiferent de destinaţia lor, regiilor autonome, societăţilor comerciale, partidelor sau altor formaţiuni politice, organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, ambasadelor şi reprezentanţelor altor state ori ale organizaţiilor internaţionale de pe teritoriul României, precum şi ocuparea fără drept a terenurilor aparţinând ambasadelor şi reprezentanţelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine.

Instanţa, analizând probele pe care intimatul le foloseşte în dovedirea situaţiei de fapt reţinute prin procesul-verbal contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârşirii contravenţiei de către petent, care de altfel a şi recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, atât prin menţiunile din cuprinsul procesului-verbal contestat, cât şi prin plângerea formulată în cauză.

Aşa fiind, instanţa apreciază că starea de fapt consemnată prin procesul-verbal contestat este confirmată de ansamblul probatoriului administrat în cauză, astfel că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate petentului, instanţa arată că, potrivit art. 5 alin. 5  şi art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, coroborate cu art. 4 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991, instanţa, examinând sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 500 lei aplicate petentului, apreciază că scopul preventiv şi educativ al sancţiunii contravenţionale poate fi atins, în speţă, şi prin înlocuirea acestei sancţiuni cu avertismentul, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, instanţa apreciază că gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de către petent este unul relativ redus, buna desfăşurare a activităţii din unitatea de învăţământ nefiind perturbată, iar în privinţa circumstanţelor personale ale petentului, reţine instanţa că acesta a recunoscut în mod constant fapta săvârşită, nefiind dovedită antecedenţa sa contravenţională în acest domeniu.

De asemenea, instanţa mai arată că orice sancţiune juridică, inclusiv cea în materie contravenţională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale şi de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite şi de educare a persoanelor vinovate.

Pentru aceste considerente, văzând şi disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa urmează a admite în parte plângerea contravenţională formulată de petent şi a înlocui sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 500 lei aplicate prin procesul-verbal contestat cu sancţiunea avertismentului, cu recomandarea către petent de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod pr. civ., instanţa urmează a lua act că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul M.A.M., cu domiciliul în comuna …. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. … cu sediul în … împotriva procesului-verbal de contravenţie seria AP nr. 1696780/06.02.2013 încheiat de către agentul intimatului.

Modifică procesul-verbal contestat, în sensul că înlocuieşte sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 500 lei aplicate prin acesta cu sancţiunea avertismentului, cu recomandarea către petent de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03.04.2013.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

POPESCU ALEXANDRU BOGDAN CĂRBUNESCU ELENA

Red., tehnored. P.A.B.-jud./08.04.2013, 4 ex.

Domenii speta

Spete similare