Obligaţie de a face

Operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 3541

Şedinţa publică din 30 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE : LILIANA-MARIA CRUCERU

GREFIER : MIHAELA SIRBU

Pe rol  fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică  din data de 29 aprilie 2013, în cauza civilă privind pe reclamanţii BC, BME şi  SC … S.R., în contradictoriu cu pârâţii  DCN,  NC şi S.C …. S.R.L, având ca obiect obligaţie de a face.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 29.04.2013, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea  cauzei la data de 30.04.2012.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, se constată depuse la dosar în 29.04.2013 concluzii scrise de către pârâtă, în data de 30.04.2013 concluzii scrise de către reclamanţi prin avocat, prin e-mail şi fax, precum şi de către pârâtul DCN după care, instanţa deliberând pronunţă următoarea sentinţă.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu-Jiu sub nr. 19646/318/2012, reclamanţii BC, BME şi  SC … SRL au chemat în judecată pe pârâţii IV,  NC şi S.C … S.R.L, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa  să se dispună în temeiul dispoziţiilor art. 30 alin. (8) din Constituţia României, republicată, coroborate cu cele ale art. 1349 şi urm. din Codul Civil, obligarea în solidar a pârâţilor la prezentarea de scuze faţă de reclamanţi, printr-o scrisoare publică, publicată în ziarul editat de pârâţi, respectiv "…", în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, publicarea hotărârii care urmează a fi pronunţată în cauză, pe cheltuiala pârâţilor, în publicaţia editată de pârâţi, respectiv "…", intr-un un ziar local de largă circulaţie în Târgu Jiu şi într-un ziar central de largă circulaţie, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, obligarea la plata către reclamanţi a sumei de 400.000 lei reprezentând daune morale şi prejudiciu de imagine, cu cheltuieli  de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În fapt se arată că reclamantul BC are calitatea de funcţionar public şi deţine funcţia de Expert Evaluare Examinare în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, activând în domeniul turismului pe parcursul întregii cariere de aproape 40 de ani de activitate, că reclamanta BME nu are şi nu a avut calitatea de funcţionar public, nu a deţinut niciodată o funcţie publică, fiind o persoană privată, că la  data de 24 aprilie 2012, pârâtul IV publicat pe prima pagină a publicaţiei "…" un articol intitulat "Turismul din Gorj controlat de un inspector guvernamental corupt, incompatibil şi în conflict de interese. Jaf în raiul de la …., pe sute de mii de euro”, că astfel cum este anticipat şi din titlu, întregul articol reprezintă o înşiruire de afirmaţii intenţionat calomnioase şi defăimătoare la adresa reclamanţilor, neprobate şi, mai grav, neverificate în nici un mod, că, anterior publicării articolului, niciunul dintre pârâţi nu a încercat măcar să ia legătura cu reclamanţii pentru a oferi posibilitatea de a îşi prezenta punctul de vedere cu privire la proiectul de articol intenţionat a fi publicat, aceasta mai ales în contextul în care calitatea de funcţionar public a reclamantului BC este însoţită de caracterul public al datelor de contact (inclusiv telefonul mobil) ale acestuia, rezultând un material extrem de subiectiv, vădit nereal şi evident publicat cu intenţia de a induce în eroare publicul, că cititorilor acestei publicaţii li s-au servit concluziile pe care pârâţii au dorit să le transmită.

Se arată că în titlu se menţionează faptul că reclamantul CB ar fi un funcţionar corupt, însă  chiar pârâţii demonstrează faptul că nu se poate vorbi despre nicio faptă de corupţie atât timp cât articolul nu menţionează care anume ar fi faptele de corupţie săvârşite de către CB, când ar fi fost săvârşite, cine a fost prejudiciat prin asemenea fapte de corupţie, însă nu s-a menţionat care ar fi pretinsa persoană sau pretinsele persoane care l-au corupt pe subsemnatul CB, tot din  titlu reieşind faptul că reclamantul CB ar fi incompatibil, însă nici cu privire la această afirmaţie nu se menţionează în ce anume ar consta această incompatibilitate. Se menţionează că intenţia de a induce în eroare şi de a aduce cât mai multe acuzaţii calomnioase şi neprobate este şi mai evidentă dacă se are  în vedere faptul că reclamanţii au publicat extrase din declaraţia de avere a reclamantului CB, însă au omis în mod deliberat să se refere şi la declaraţia privind conflictul de interese, aflată în acelaşi document ca şi declaraţia de avere şi care ar fi făcut dovada faptului că acesta nu se află în niciun conflict de interese, că proiectul de renovare a clădirii a fost reverificat în mod constant, neconstatându-se niciodată nicio deturnare ori delapidare de fonduri aşa cum se susţine în articol. Se mai arată în articol că reclamantul CB ar face parte din "cercuri mafiote, ce au deposedat sute de persoane din P, de terenuri şi păduri ce li se cuveneau de drept”, însă din nou nu se face nicio menţiune cu privire la care ar fi cercurile mafiote, care sunt persoanele care ar face parte alături de reclamant din aceste "cercuri mafiote", ori la cum s-a ajuns la o asemenea concluzie, că o minimă deontologie jurnalistică ar fi impus (alături de contactarea reclamanţilor) verificarea acestei afirmaţii la autorităţile publice cu atribuţii în acest sens, respectiv Primăria şi Consiliul Local P, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară etc., că procedând în acest mod, pârâţii ar fi aflat cu uşurinţă că, atât terenul deţinut de reclamanta … SRL, cât şi numeroase alte terenuri din zonă au fost expropriate în anii 1970-1980 de către Statul român pentru realizarea lucrărilor aferente Hidrocentralei P, că  proprietarii anteriori au primit despăgubiri în urma acestor exproprieri, că nu există niciun litigiu cu privire la această suprafaţă de teren (de altfel acest lucru poate fi verificat extrem de simplu, prin cercetarea portalului instanţelor de judecată şi unde nu sunt înregistrate nici un fel de litigii între reclamanţi şi terţe părţi cu privire la această parcelă de teren), că nu există vreun "amărăştean din zonă” care să fi fost "pus în posesie, la mişto, pentru cinci minute" şi care să fi vândut ceva reclamantei BME, fie direct, fie indirect prin … S.R.L.

Mai precizează reclamanţii că toate tranzacţiile imobiliare realizate de aceştia se regăsesc în declaraţia de avere a reclamantului CB, publicată în facsimil şi, fără îndoială, avută în vedere de către pârâţi, iar din declaraţia de avere, rezultă cu prisosinţă faptul că nu există niciun act de donaţie, există un singur act de înstrăinare, cu privire la o singură parcelă de teren, că nu există niciun act juridic de înstrăinare de terenuri cu niciuna dintre persoanele fizice menţionate în articol şi nici cu alte persoane fizice, ci doar cu o singură persoană juridică. În acelaşi mod calomnios precizează reclamanţii că se vorbeşte despre reclamant cum a ajuns în 1999, în condiţii neclare, proprietar pe o construcţie ce a aparţinut Oficiului Judeţean de Turism, situată chiar lângă barajul de la …, într-o zonă cu potenţial turistic imens, fără să solicite în ce bază s-a intrat în posesia acelor imobile,  inducând cititorilor impresia că reclamanţii nu ar face nimic altceva decât un lung şir de ilegalităţi. Despre reclamantă, fără să verifice, s-a arătat că este o "obscură profesoară de

limba română la un liceu din .." fără să caute pe Internet şi să afle că reclamanta BM este un profesor de limba română apreciat, deopotrivă, de colegi şi de elevi, este autoare a mai multor lucrări în acest domeniu şi formator a câtorva zeci de generaţii de elevi, iar cu privire la pretinsa dezinformare a Ministerului Turismului (în fapt Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului) cu privire la structurile de cazare existente în Popasul Turistic …, potrivit normelor deontologice care guvernează exercitarea profesiei de ziarist, pârâţii ar fi trebuit să verifice informaţiile culese de pe internet anterior publicării, că procedând în acest mod, ar fi aflat faptul că Popasul Turistic … a fost declasificat chiar de către reclamantul CB în anul 2011 la doar o stea, adică minimul prevăzut de legislaţia în vigoare.

Se mai menţionează de către reclamanţi că, în ceea ce priveşte pretinsa calitate de "societate fantomă” a reclamantei … S.R.L, pârâţii ar fi putut consulta aceste informaţii de la Registrul Comerţului şi ar fi aflat că societatea este în funcţiune, nu este dizolvată şi nu poate fi considerată drept o societate fantomă, că  pârâţii ar fi putut efectua verificări cu privire la reclamanta …. S.R.L. şi pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, acolo unde ar fi aflat că această societate există în mod legal şi plăteşte la zi taxele şi contribuţiile datorate bugetelor de stat.

Cu privire la prejudiciul moral şi de imagine, reclamanţii arată că numai reclamantul BC este persoană publică, că reclamantul CB este un funcţionar public respectat atât de către colegi, cât şi de către agenţii economici,că reclamanta BM este un profesor apreciat şi respectat de cei din jur, colegi, elevi, părinţi, iar scopul articolului este unul exclusiv defăimător şi calomnios, cu intenţia de a ştirbi reputaţia profesională şi probitatea reclamanţilor în faţa (după caz) agenţilor economici controlaţi, a elevilor şi profesorilor, ori a partenerilor contractuali, încălcându-se codul deontologic prin faptul că pârâţii nu numai că nu au verificat informaţiile pe care intenţionau să le publice, dar nici nu i-au contactat pe reclamanţi şi, mai mult, au distorsionat în mod voit informaţiile publice avute la îndemână în scopul creării unei aparenţe de ilegalitate, că se află, fără niciun fel de dubii, în faţa unui act intenţionat, premeditat şi care nu are nimic de-a face cu jurnalismul. Se mai invocă jurisprudenţa CEDO precizând că, în cauza de faţă, pârâţii au acţionat cu vădită rea-credinţă prezentând drept informaţii opinii personale, nereale şi neverificate.

În drept îşi întemeiază cererea pe prevederile art. 82 şi urm. din Codul de Procedură Civilă, art. 30 alin. (8) din Constituţia României, republicată, art. 1349 şi urm. din Codul Civil, art. 1, 2, 3 şi 9 din Codul Deontologic al Ziaristului.

În probaţiune, reclamanţii înţeleg să se folosească de proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâţilor, urmând ca, în cazul în care din dezbateri va rezulta necesitatea extinderii probatoriului să se solicite şi alte mijloace de probă în condiţiile prevederilor art. 138 alin. (1) pct. 2 din Codul de Procedură Civila".

În cauză, pârâta SC …. SRL depune întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu  cheltuieli de  judecată, precizând că SC … SRL îndeplineşte  calitatea  de  editor  al  săptămânalului „…”, că în ceea ce priveşte speţa de faţă, autor  al  articolului menţionat  în  cererea  de  chemare  în judecată promovată  de  reclamanţi, este redactorul ce semna  sub  pseudonimul  de IV, în prezent această persoană ne mai având calitatea de salariat al SC … SRL, că fapta  nu  există întrucât  potrivit  jurisprudenţei  CEDO  este un  articol ce  prezintă  informaţii de  interes  public  ce  poate  fi  mai  agresiv  cu  atât  mai mult  cu  cât  nu  se  indică numele  vreunei persoane fizice  sau  juridice , că  titlul  nu  a fost  publicat  cu intenţia  de  a  denigra  pe  cineva ci viza  o  zonă turistică  de  o mare  frumuseţe  şi  interes  public  deosebit. Mai precizează că autorul  articolului  a  verificat  în limita  posibilităţilor  sale  fireşti  de  ziarist informaţiile  înainte  de  publicare , baza  factuală fiind  extrase  de pe  portalul instanţelor  de  judecată, înscrisuri  oficiale , bază  de  date  electronice  informative ale  unor  instituţii de  stat , precum şi  diferite  surse  umane proprii de informare, că  acest  articol nu a  fost  scris  cu  rea  credinţă întrucât  s-a încercat  contactarea  reclamanţilor  la un  număr oficial unde  nu  răspundea  nimeni, iar  la  faţa  locului nu  a  găsit  pe  nimeni, considerând  pârâta că  s-a  efectuat  o  verificare  rezonabilă având în vedere  că informaţia este un  bun  perisabil , că fotografiile întăresc  afirmaţiile  făcute  de  ziarist cu privire la conţinutul articolului, iar  fotografia  nu  vizează viaţa  privată  a  vreunei persoane,  că  nu  se folosesc  cuvinte  sau  expresii  jignitoare, denigratoare, ofensatoare , că  s-a  avut  în vedere  calitatea  de  funcţionar  public  a  reclamantului, fiind  relatate  faptele  acestuia cu suspiciuni de  fraudă, enumerând  conflictul de  interese în  formă penală prevăzut  de  Legea  278/2006,  Legea  188/1999, Legea  161/2003, Legea  176/2010, cu precizarea  că reclamantul  şi-a  favorizat  soţia conform situaţiei oficiale  de  la  Ministerul Turismului, declaraţiilor  de  interese  şi  de  avere. Se  mai  susţine  că  admiterea  acţiunii ar  crea  prejudicii  concrete  fiind inadmisibil  ca  un ziarist să nu  poată  formula  judecăţi critice  de  valoare, decât cu îndeplinirea condiţiei veridicităţii, că nu s-a  apelat la  dreptul la  replică şi  s-a  formulat  direct  acţiunea aşa  cum prevede  Legea  3/1974 în  vigoare  la  data  formulării  acţiunii , iar  o  hotărâre  care  să  permită  acoperirea  prejudiciului  de  două ori  ar  fi o  îmbogăţire  fără just  temei, opiniile persoanele  ale  oamenilor neputând  fi invocate  drept  fapte  prejudiciabile. Mai  aminteşte pârâta că judecătorul acordă  prioritate  încurajării discuţiilor  deschise asupra  unor  chestiuni  de  interes  public , iar  condamnarea unui  ziarist  trebuie  să  fie  necesară într-o  societate  democratică, invocând  art. 115 şi urm. c. pr. Civ., art. 6 şi  art. 10  CEDO.

La  solicitarea instanţei, pârâta  indică  numele  autorului  articolului ca  fiind  DCN, motiv  pentru care prin  încheierea  de  şedinţă  din 11.03.2013 s-a  admis excepţia lipsei  calităţii procesuale  pasive  a  pârâtului IV.

Reclamanţii răspund la întâmpinare susţinând  că în  articol  se  face  referire  concretă la  aceştia, menţinându-şi  susţinerile din acţiunea  ce face obiectul acestui dosar.

Pârâta  SC … SRL depune opis cu înscrisuri  ce  au  fost  avute  în vedere  la  momentul întocmirii  articolului,  existente la  filele  72 – 119 din  dosar.

Reclamanţii depun  înscrisuri  în  susţinerea  acţiunii  de la  filele  165 – 184, iar pârâtul D.C. N.  depune un  set  de  11 fotografii  şi  înscrisuri de la  filele  135 – 164. Instanţa  administrează proba  cu  interogatoriul părţilor, interogatorii existente  dosar la  filele  185 – 197. Se  depun concluzii scrise de către reclamanţi prin avocat prin e-mail şi fax, precum şi de către pârâtul DCN

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul BC este funcţionar public în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului de peste 40 de ani, fiind angajat în funcţia de inspector superior la Direcţia Generală Autorizare, ulterior deţinând funcţia de expert evaluare examinare la Direcţia control verificare şi monitorizare în turism. Reclamanta BME este angajată ca profesoară de limba română la liceul de arte plastice Marin Sorescu din ... Aceasta este şi administratorul societăţii reclamante SC … SRL. În anul 2001, s-a încheiat contractul de asistenţă financiară între societate şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare 4 Sud-Vest Oltenia, obiectul contractului fiind de acordare a asistenţei financiare în scopul implementării proiectului ,, Lansarea în circuitul turistic a popasului ..” iar valoarea contractului a fost de 62.500 euro. În 30 octombrie 2009, SC … SRL încheie cu SC … SA un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6454 la BNP … prin care achiziţionează un teren în suprafaţă de 9382,6 mp situat în … Gorj, tarlaua 106, parcela 2717 cu număr cadastral 1014, intabulat în cartea funciară nr.35279 (710). Despre acest teren nu există date care să ateste că ar fi făcut obiectul unor litigii în revendicare sau reconstituire a dreptului de proprietate, dimpotrivă, acest teren a intrat în patrimoniul vânzătoarei potrivit certificatului seria M08 nr.1248/2008 eliberat de Ministerul pentru IMM, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale. Pentru pensiunea turistică …, în baza certificatului de clasificare eliberat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului sub nr. 6933/5524/15.06.2011, s-a acordat o margaretă iar pentru popas turistic …,  în baza certificatului de clasificare eliberat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului sub nr. 6850/5525/15.06.2011, s-a acordat o stea, situaţie care se regăseşte şi pe site-ul ministerului.

În data de 18.08.2011 a avut loc un control format dintr-o echipă de agenţi constatatori din cadrul ministerului la popasul şi pensiunea .., echipă din care a făcut parte şi reclamantul BC, în calitate de expert evaluare examinare. Întrucât s-au constatat unele nereguli, respectiv, prosoape insuficiente, lipsă covoare antiderapante şi salteluţe de protecţie, lipsă firmă exterioară care să prezinte gradul de clasificare, s-au încheiat procesele verbale de contravenţie nr. 0002534 şi 0000415 fiind aplicate ca sancţiuni, avertisment.

La solicitarea reclamantei SC … SRL, la data de 12.01.2013, expertul evaluator ANEVAR VE, întocmeşte un raport de evaluare a imobilizărilor corporale privind cabana P+1, căsuţe camping de lemn, cabane din lemn şi fundaţie din beton iar acest raport este înaintat Primăriei P. la 14.01.2013 pentru a fi avut în vedere la calcularea impozitelor pe anul 2012.

Conform fotografiilor depuse la dosar, în prezent acest complex este închis iar căsuţele sunt în stare de degradare. Aceasta este starea de fapt susţinută cu  înscrisuri oficiale depuse la dosar.

În numărul 344 (441) din perioada 24 aprilie-30 aprilie 2012, pârâta SC … SRL  publică în săptămânalul .. un articol semnat sub pseudonimul IV intitulat ,, Jaf în raiul de la .., pe sute de mii de euro”. Tot acest articol este scris cu litere diferite, astfel: titlul este scris cu litere mari şi culoare diferită, apoi urmează un paragraf care este scris cu litere mai mari decât restul articolului, autorul subliniind pe scurt esenţa acestui articol şi anume despre ,, jaful de la … pe sute de mii de euro” de care are cunoştinţă inspectorul guvernamental BC ce se învârte în cercuri mafiote şi care a beneficiat de favorurile acestora intrând în posesia unor terenuri pentru care localnicii se luptă de ani de zile să şi le recupereze, acelaşi inspector guvernamental fiind suspectat de delapidarea a sute de mii de euro destinaţi unei pensiuni administrate de firma soţiei. Se mai vorbeşte de faptul că soţia funcţionarului public, „o obscură profesoară de limba română la un liceu din ..”, deţine o firmă controlată de soţ iar averea acestora nu se poate justifica. Despre societatea deţinută de reclamantă se arată că aceasta a intrat în dizolvare de mai multe ori, fiind o societate fantomă, încercând să se evidenţieze faptul că este greu de explicat cum o astfel de firmă ajunge să administreze un complex într-o zonă atât de frumoasă. Retoric, autorul articolului îşi mai pune problema când prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, domnul … se va împăca cu unul din colegii săi, procurorul  …, astfel încât să-şi facă timp să verifice cum s-au cheltuit sute de mii de euro pe o pensiune turistică de numai o stea. Se mai arată în articol că  reclamantul este inspectorul lui ,, peşte prăjit” trebuind să se ,, dumirească,, cititorii că acesta nu mai are ce să caute în minister.

Deşi iniţial, pârâta SC … SRL. a arătat că nu poate divulga numele autorului articolului, la solicitarea instanţei, se indică faptul că numele real al ziaristului este DN acesta fiind citat în cauză în calitate de pârât, motiv pentru care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului IV, urmând să fie respinsă acţiunea faţă de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pârâtul DCN, la interogatoriu  şi în  concluziile scrise depuse la dosar , susţine că prin publicarea acestui articol a avut intenţia de a atrage atenţia despre degradarea complexului turistic situat într-una din cele mai frumoase zone din ţară, însă se constată că nimeni nu a preluat acest subiect, neavând nici un efect asupra opiniei publice. Cu toate acestea, articolul subliniază altceva şi anume, denigrarea reclamantului BC care, după părerea jurnalistului, este suspectat de delapidarea a sute de mii de euro, este inspectorul lui ,,peşte prăjit” şi persoană care se învârte în cercuri mafiote care a acaparat terenul unor localnici ce nu şi-l pot revendica. Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamanţii au fost supuşi unor cercetări penale, că ar fi fost verificaţi de Agenţia Naţională de Integritate şi nici că au existat litigii cu privire la acest teren cumpărat de către SC …. SRL. De altfel, din interogatoriu  solicitat de pârât reclamanţilor, se constată că  întrebările s-au canalizat pe modul cum reclamanţii au dobândit averea şi nicidecum să se dovedească despre ce s-a susţinut în articol, legat de complexul de la ….

Instanţa reţine că acest articol nu are temei factual, jurnalistul nefăcând suficiente verificări astfel încât să poată susţine în judecată cele publicate. Însuşi pârâtul  DCN precizează că s-a documentat timp de aproximativ două săptămâni de pe site-uri oficiale, respectiv, declaraţii de avere, portalul instanţelor de judecată şi de la localnici. Acesta nu a solicitat în scris ministerului un punct de vedere cu privire la activitatea depusă de reclamant în calitate de funcţionar public, dacă este în conflict de interese, dacă este verificat de ANI sau dacă este cercetat penal astfel încât să se justifice exagerarea jurnalistului în a-l suspecta pe reclamant de delapidare. Pârâtul nu a solicitat informaţii nici de la Primăria … cu privire la acel teren pentru a aduce la cunoştinţa publicului modalitatea de preluare a terenului de la .. iar faptul că jurnalistul nu se înţelege cu primarul nu este o scuză. În baza Legii 544/2001 privind informaţiile de interes public, acesta putea să solicite documente referitoare la acel teren . Se mai are în vedere şi faptul că deşi pârâtul  a declarat la interogatoriu că a sunat la minister pe un telefon fix însă nu i s-a răspuns, situaţie ce s-a repetat şi în cazul contactării societăţii reclamante, la solicitarea instanţei, pârâtul arată că la acel moment a folosit o cartelă telefonică însă nu mai ştie numărul, instanţa fiind în imposibilitatea verificării celor susţinute. 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului confirmă principiul conform căruia articolul 10 „protejează dreptul  jurnaliştilor de a comunica informaţii cu privire la chestiuni de interes general, dacă ei acţionează cu bună credinţă, pe baza unor fapte exacte şi furnizează informaţii 'fiabile şi exacte', respectând etica jurnalistică”.

În cauza Stoll contra Elveţiei, Curtea a reţinut că aşezarea în pagină a articolelor în litigiu, cu titluri care să facă senzaţie, nu pare demnă de un subiect atât de important şi serios, precum cel al fondurilor fără moştenitori, articolele reclamantului dovedindu-se imprecise şi totodată susceptibile a induce în eroare cititorii. Aşa cum s-a arătat anterior, şi în cauza de faţă titlul şi primul paragraf sunt scrise cu litere mai mari care dau aparenţa esenţei articolului, subliniind aspecte nedovedite şi inexacte. Tot în cauza Stoll contra Elveţiei, Curtea a mai reţinut că jurnalistul respectiv a intenţionat nu atât să informeze publicul asupra unei probleme de interes general, ci să facă din raportul ambasadorului un subiect de scandal inutil având ca urmare demiterea ambasadorului. Forma trunchiată şi simplistă a articolelor în cauză, care era de natură să inducă în eroare cititorii asupra personalităţii şi aptitudinilor ambasadorului, a redus în mod considerabil importanţa contribuţiei acestor articole la dezbaterea publică protejată de art. 10.  Această situaţie se aplică şi litigiului de faţă întrucât nici un alt jurnalist nu a mai supus dezbaterii publice subiectul în cauză, rolul articolului fiind calomnierea reclamantului BC, aspect întărit de pârâtul jurnalist prin atitudinea sa la interogatoriu, arătând că va face plângere penală împotriva reclamantului, transformând subiectul de interes general considerat iniţial de pârât, într-un  subiect personal .

Instanţa aminteşte de Cauza RUMYANA IVANOVA împotriva Bulgariei în care Curtea a reţinut că ambele părţi au fost de acord cu faptul că pedeapsa aplicată reclamantei (jurnalistă) pentru calomnie a constituit o imixtiune în dreptul său la libertatea de expresie şi a fost „prevăzută de lege". Examinând dacă această imixtiune a fost „necesară într-o societate democratică" şi dacă a corespuns unei „nevoi sociale presante", Curtea a reiterat rolul vital al presei de „câine de pază" şi datoria sa într-o societate democratică de a furniza informaţii în toate chestiunile de interes public. Articolul în discuţie relata o chestiune de un considerabil interes public: candidatura unui foarte bine cunoscut politician pentru postul de ministru adjunct în Ministerul de Finanţe, reţinându-se că, în plus, ca politician şi candidat pentru o funcţie publică, acesta trebuia să fie deschis, în mod inevitabil şi cu bună-ştiinţă, cercetării publice, în special în ceea ce priveşte integritatea sa din punct de vedere financiar.

S-a reţinut că totuşi, art. 10 nu garantează libertatea de expresie fără restricţii. Declaraţia cuprinsă în articolul reclamantei, prin care politicianul era menţionat în lista debitorilor ca proprietar a trei companii anume, era în mod clar o afirmaţie faptică şi, prin urmare, susceptibilă de a fi dovedită. Intr-adevăr, cu cât era mai serioasă afirmaţia, ca în speţa de faţă, cu atât trebuiau aduse probe mai solide, în special deoarece afirmaţiile erau publicate într-un cotidian de largă audienţă. Curtea nu a văzut nici un motiv pentru a pune la îndoială constatările făcute de instanţele interne referitoare la faptul că reclamanta (jurnalistă) nu a furnizat suficiente probe din care să rezulte că declaraţia sa nu a fost calomnioasă şi, în fapt, că a publicat fapte despre care cunoştea sau trebuia să cunoască că nu sunt sigure. Mai mult, şi-a formulat afirmaţia într-un mod care nu lăsa nici un dubiu că îi aparţinea ei şi nu membrilor parlamentului care i-o furnizaseră. Afirmaţia implica şi faptul că informaţia era întemeiată pe lista oficială şi nu pe vreo altă publicaţie. Reclamanta a prezentat afirmaţia ca şi cum îi aparţinea şi prin urmare răspundea pentru exactitatea ei. în plus, nu a existat nici un motiv special pentru a o exonera de obligaţia de a verifica acurateţea afirmaţiei sale. Evident că celelalte publicaţii s-au bazat pe reclamantă, care nu reprezenta o sursă oficială, iar declaraţiile informale ale celor doi membri ai parlamentului făcute în holul Adunării Naţionale nu puteau fi preluate fără rezerve. Deşi articolul contestat a fost amendat şi a fost urmat de cuvântul în replică al politicianului, articolul original a fost citit între timp pe scară largă iar prejudicierea reputaţiei sale fusese deja cauzată. In concluzie, motivele invocate de instanţele bulgare pentru condamnarea reclamantei au fost relevante şi suficiente iar maniera în care cauza fost examinată a arătat deplina recunoaştere a contradicţiei dintre dreptul la informare, pe de o parte, şi protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pe de altă parte. În plus, dată fiind relativa gravitate a pedepsei, prin renunţarea la răspunderea penală în favoarea unei amenzi administrative minime, autorităţile interne nu au depăşit marja de apreciere. Aceleaşi concluzii se reţin şi în cauza de faţă, pârâtul DCN nefăcând verificări suficiente astfel încât să dovedească cele scrise în articol şi, chiar dacă era vorba despre un funcţionar public ce poate fi supus unor exagerări jurnalistice, nu se justifică lipsa temeiului factual, subliniind fără susţinere  că acest  funcţionar  se învârte în cercuri mafiote, este inspectorul lui ,,peşte prăjit” şi este suspectat de delapidare a sute de mii de euro.

Este adevărat că  limitele criticii admisibile sunt mai ample faţă de un funcţionar public decât faţă de un simplu particular : spre deosebire de al doilea, primul se expune inevitabil şi conştient unui control atent al faptelor şi gesturilor sale atât din partea ziariştilor cât şi din partea masei de cetăţeni şi deci trebuie să arate o toleranţă mai mare, totuşi, trebuie făcută  distincţia între fapte şi judecăţi de valoare. Dacă faptele se pot dovedi, judecăţile de valoare nu-şi pot demonstra exactitatea. Pentru judecăţile de valoare, această cerinţă este irealizabilă şi aduce atingere libertăţii de opinie în sine, element fundamental al dreptului asigurat de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În cauza Petrina împotriva României a reţinut Curtea  că faptul de a acuza anumite persoane implică obligaţia de a furniza o bază reală suficientă şi că inclusiv o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită total de o bază reală. A mai reţinut Curtea că dacă în baza rolului ce-i este atribuit, presa are efectiv datoria de a alerta publicul atunci când este informată asupra presupuselor abuzuri din partea aleşilor locali şi funcţionarilor publici, fapta de a acuza direct anumite persoane, indicându-le numele şi funcţiile, implică pentru ziariştii în speţă obligaţia de a furniza o bază reală suficientă .Prin urmare, Curtea nu a crezut că se poate vedea în asta recurgerea la « doza de exagerare » sau de « provocare » a cărei folosire este permisă în cadrul exercitării libertăţii jurnalistice, fiind de  părere că în speţă afirmaţiile celor doi ziarişti au depăşit limitele acceptabile şi chiar dacă s-ar admite că afirmaţiile în cauză ar putea fi considerate drept judecăţi de valoare, Curtea a considerat că sunt lipsite de orice bază reală neexistând niciun indiciu că reclamantul ar fi lucrat în calitate de agent de Securitate .

În cauza de faţă, instanţa consideră că nu există un raport de proporţionalitate rezonabil între interesele concurente implicate, fiind încălcat art. 8 din Convenţie, respectiv, dreptul la viaţă privată, prin acest articol aducându-i-se atingere demnităţii şi onoarei reclamantului, neavând relevanţă faptul că reclamantul nu locuieşte în Tg-Jiu unde este publicat ziarul, deoarece această publicaţie apare şi online. Pentru a se bucura de protecţia art.10 din CEDO, trebuie să existe o verificare corespunzătoare realizată de către ziarist înaintea redactării materialului, să existe fapte reale pe care s-au bazat acuzaţiile aduse de acesta, să existe buna credinţă a ziaristului şi acesta să respecte regulile de etică jurnalistică ( cauza Gaudio c. Italiei). Textul articolului conţine referiri la persoane, el nu cuprinde date cu caracter general ci cuprinde referinţe concrete la persoanele reclamanţilor .

Instanţa califică ca fiind subiectivă atitudinea pârâtului DCN în raport cu judecata de valoare cât şi cu scopul demersului jurnalistic respectiv. Chiar dacă materialul publicat în paginile 4 şi 5 ale ziarului „..” din săptămâna 24-28 aprilie 2012 şi pe site-ul „www ….ro” a fost furnizat de către o persoană necunoscută iniţial, semnând sub pseudonimul IV, responsabilitatea publicării acestuia în paginile ziarului şi, implicit, pe site, incumbă managerului acestuia şi societăţii însăşi, acesta fiind cel care gestionează prin funcţia sa apariţiile din ziar, alături de autorul articolului, pârâtul DCN. În jurisprudenţa sa, Curtea E.D.O. a decis cu valoare de principiu,(vz. Cauza Őztü c. Turquie din 28.09.1999, Recueil 1999-VI, parag.49 şi Leempoel şi S.A. ED. Cine Revue c/Belgique, parag.66, nepublicată, citate de C.B. în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Comentariu pe articole, ediţia 2, pag. 813, paragraf.68) că dacă este adevărat că editorul nu se asociază întotdeauna, în mod obligatoriu, opiniilor exprimate în lucrarea sau articolul publicat, nu mai puţin, prin punerea la dispoziţia autorului a suportului publicării unui text, el participă la exerciţiul libertăţii de exprimare, astfel că indirect, redactorul şef şi în acord cu autorul articolului sau managerul  publicaţiei, este ţinut de aceleaşi îndatoriri şi responsabilităţi pe care însuşi autorul şi le asumă prin difuzarea opiniilor sale publicului.

Se mai are în vedere faptul că acest articol  nu a fost improvizat spontan, nu au avut loc discuţii ţinute în direct şi greu de retractat ( a se vedea, a contrario, Fuentes Bobo împotriva Spaniei, nr. 39293/98, pct. 46, 29 februarie 2000), ci articolul a fost  întocmit de un jurnalist cu experienţă care, la interogatoriu, îşi afirmă singur notorietatea. Pârâtul, în calitate de  ziarist, a încălcat regulile de  etică  profesională,  manifestând agresivitate şi intenţie de culpabilizare, fără probe şi fără  a  păstra  o proporţie între afirmaţiile făcute si  realitatea  neconfirmată privind apartenenţa reclamantului la cercuri mafiote, inspectorul lui ,,peşte prăjit”, care este suspectat de delapidarea a sute de mii de euro iar terenul unde se află complexul turistic .. ,,este în litigiu, adevăraţii proprietari fiind târâţi prin instanţele judecătoreşti”, aspecte redate în articol cu fermă convingere, afirmaţii ce se circumscriu în noţiunea  de  informaţii  şi  nu  de  opinii, prezentând publicului  unele  informaţii neadevărate sub forma unor adevăruri incontestabile. Prin urmare, demersul jurnalistic al pârâtului relevă faptul că  acesta a prezentat publicului informaţii, fără o verificare prealabila  şi  fără  a avea o bază factuală, informaţii de  natură  a  aduce prejudicii  de imagine reclamantului, fapt ce determină  instanţa  să  tragă  concluzia  că pârâtul nu a acţionat cu bună-credinţă.

Instanţa consideră că afirmaţiile contestate de reclamant au depăşit limita acceptabilă, fiind obligată instanţa să menţină un just echilibru între apărarea dreptului reclamantului la reputaţie şi libertatea de exprimare protejată prin art. 10 din Convenţie.

Astfel, pentru egalitate de tratament, ţinând cont de codul deontologic al jurnalistului,  instanţa urmează să oblige pârâţii să prezinte scuze faţă de reclamant printr-o scrisoare publică în publicaţia ,, …,, în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti şi totodată vor fi obligaţi pârâţii să publice hotărârea pronunţată în cauză  pe cheltuiala lor în publicaţia ,, …,, în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.

Având în vedere cele arătate mai sus, pentru a garanta dreptul reclamantului la reputaţia sa şi la respectarea vieţii sale private în conformitate cu art. 8 din Convenţie, instanţa apreciază că reclamantul a suferit în mod incontestabil un prejudiciu moral pe care simpla constatare a încălcării nu ar reuşi să-l repare. Ţinând seama de circumstanţele cauzei şi pronunţându-se în echitate, constatând că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale: existenţa faptei ilicite, a  prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţie, instanţa în baza art.1349 şi 1357 şi următoarele cod civil, instanţa va obliga pârâţii la plata sumei de 5000 lei către reclamant reprezentând despăgubiri civile- prejudiciu moral.

Instanţa va respinge capetele de cerere privind plata daunelor cominatorii, publicarea hotărârii într-un ziar local de largă circulaţie în Târgu-Jiu şi într-un ziar central de largă circulaţie şi plata cheltuielilor de judecată, din următoarele considerente:

Daunele cominatorii reprezintă o sancţiune, un mijloc legal prin intermediul căruia un creditor îl poate determina pe debitorul său, să execute obligaţia de care acesta este ţinut. Acestea reprezintă constrângerea debitorului la executarea obligaţiei respective iar acordarea acestora de către instanţa de judecată nu este condiţionată de dovada vreunui prejudiciu, fiind admisibile pentru obligaţia de a face sau a nu face (art.1516, 1528, 1529 cod civil). Instanţa apreciază că obligarea pârâţilor la plata daunelor cominatorii le-ar crea un sentiment că ar fi persoane de rea credinţă ce nu înţeleg şi nu se supun unei hotărâri judecătoreşti rămasă irevocabilă devenită astfel, lege pentru părţi. Cu privire la publicarea hotărârii într-un ziar local de largă circulaţie în Tg-Jiu şi într-un ziar central de largă circulaţie, având în vedere egalitatea de arme, respectiv, faptul că articolul a apărut doar în ziarul ,,…,, iar reclamantul nu a publicat un drept la replică faţă de acest articol, instanţa apreciază că publicarea hotărârii în acelaşi jurnal este echitabil atât pentru pârâtul jurnalist cât şi pentru cititorii acestei publicaţii. Referitor la plata cheltuielilor de judecată solicitate prin acţiune, instanţa urmează să respingă această cerere întrucât reclamantul nu a făcut dovada suportării unor astfel de cheltuieli, la dosar neexistând nicio chitanţă în acest sens.

Cu privire la acţiunea formulată de reclamanta BM, instanţa urmează să respingă acţiunea ca neîntemeiată întrucât pârâtul nu a adus atingere demnităţii acesteia chiar dacă a folosit expresia ,, obscură profesoară,, subiectul articolului fiind despre jaful de la VM, aşa cum opinează autorul acestuia, cu atac direct la persoana reclamantului BC în calitatea sa de inspector guvernamental. Nici acţiunea formulată de reclamanta … nu este întemeiată urmând să fie respinsă întrucât despre această firmă s-au cules date reale de pe portalul instanţelor de judecată nedovedindu-se aducerea vreunei atingeri raporturilor private ale acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanţi faţă de pârâtul IV ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite în parte acţiunea cu precizarea ulterioară formulată de reclamantul BC  domiciliat în … în contradictoriu cu pârâţii SC … SRL cu sediul în …, CN citat la locul de muncă de la  … şi DCN domiciliat în …

Obligă pârâţii să prezinte scuze faţă de reclamant printr-o scrisoare publică în publicaţia ,,…” în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.

Obligă pârâţii să publice hotărârea pronunţată în cauză  pe cheltuiala lor în publicaţia ,,Scandal de Gorj” în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.

Obligă pârâţii la plata sumei de 5000 lei către reclamant reprezentând despăgubiri civile.

Respinge capetele de cerere privind plata daunelor cominatorii, publicarea hotărârii într-un ziar local de largă circulaţie în Tg-Jiu şi într-un ziar central de largă circulaţie şi plata cheltuielilor de judecată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii BME domiciliată în … şi SC … cu sediul în …., ca neîntemeiată.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30.04.2013, la Judecătoria Târgu-Jiu.

PREŞEDINTE

LILIANA-MARIA CRUCERU

GREFIER

MIHAELA SIRBU

Domenii speta

Spete similare