Contestaţie la executare

Dosar nr. ……/318/2012 Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă Nr. 14736/2012

Şedinţa publică de la 23 Noiembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE ANDREEA DANIELA TITERLEA

Grefier OLGUŢA OLARU

Pe rol  fiind judecarea cererii formulată de contestatorul  FC în contradictoriu cu intimata CBSTG-JIU, având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au răspuns contestatorul personal şi asistat de avocat SMşi consilier juridic D M pentru intimată.

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă  după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepţii de invocat, instanţa constată cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat S M, pentru contestator, solicită admiterea acţiunii, anularea actelor de executare încheiate în dosarul de executare nr. 308/E/2012, al BEJ DCR având în vedere considerentele prezentate în cuprinsul contestaţiei la executare, depunând concluzii scrise.

Consilier juridic  M, pentru intimată, arată că potrivit art. 62 din Legea 58/1934, contestaţia la executare este inadmisibilă , întrucât acest text de lege instituie o cale de atac specială împotriva acestui titlu executoriu, respectiv opoziţia la executare. A mai precizat că  menţiunile contestatorului vizând necomunicarea somaţiei sunt neîntemeiate, aceasta fiind comunicată după cum rezultă din dovada de comunicare existentă la fila 56 din dosar.  A depus de asemenea concluzii scrise.

Instanţa acordă cuvântul cu privire la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare invocată de reprezentantul intimatei.

Avocat S M, pentru contestator, solicită respingerea excepţiei invocate.

Instanţa reţine cauza spre soluţionare, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă.

INSTANŢA

Prin contestaţia înregistrată sub numărul de mai sus, contestatorul FC a solicitat instanţei ca pe baza probelor ce se vor administra în contradictoriu cu intimata CBS Tg-Jiu, să pronunţe o hotărâre prin care să se dispună anularea formelor de executare dispuse în dosarul nr. 308/E/2012, suspendarea executării silite până la soluţionarea  prezentei contestaţii la executare, precum şi scutirea de la plata taxei de timbru şi a cauţiunii pentru cererea de suspendare.

În motivarea acţiunii, contestatorul arată că  nu i s-au adus la cunoştinţă formele de executare silită potrivit art. 399 C.proc.civ., precizând că nu i s-a emis somaţie în conformitate cu dispoziţiile legale pentru a i se aduce la cunoştinţă termenul de plată.

În dovedirea contestaţiei sale, debitoarea a depus la dosar înscrisuri.

Intimata legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, precizând că din lecturarea cererii contestatorului , rezultă că aceasta nu cuprinde nici un motiv care să atragă nulitatea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc, neindicându-se în concret un act de executare neconform cu legea.

La termenul din data de 26.10.2012 contestatorul a depus la dosar cerere completatoare prin care a arătat că înţelege să conteste toate actele de executare întocmite de BEJ DCR în dosarul de executare nr. 308/E/2012.

Contestatorul a arătat că în dosarul de executare silită nu s-a solicit încuviinţarea executării silite şi din acest motiv nu se poate face niciun act de executare.

De asemenea, contestatorul a susţinut că executorul judecătoresc nu a întocmit niciun act de executare faţă de el, nefiindu-i comunicată nicio somaţie, arătând totodată că în cauză nu este urmărită o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Contestatorul a arătat că suma pentru care este urmărit silit este diferită de suma înscrisă în procesul verbal de sechestru şi că banca nu a notificat scadenţa anticipată a creditului, scadenţa fiind 26.01.2017 conform contractului.

A mai arătat contestatorul şi faptul că din contractul de credit nu rezultă faptul că el ar fi renunţat la beneficiul de diviziune şi discuţiune şi a precizat că dacă banca s-ar îndestula de la debitorul principal în procedura falimentului prin valorificarea ipotecii cât şi din patrimoniul său, acest lucru ar conduce la o îmbogăţire fără justă cauză.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26.10.2012 instanţa a admis cererea pentru acordare ajutor public judiciar formulată de petentul FC,  a dispus scutirea petentului de plata taxei de timbru  în cuantum de 194 lei şi a constatat că în mod irevocabil petentul a fost scutit de plata cauţiunii în dosarul nr. 14881/318/2012.

Instanţa din oficiu în temeiul art. 129 alin. 5 C.proc. civ.,  a solicitat BEJ DCR înaintarea  dosarului  de executare  nr. 308/E/2012 acesta fiind înaintat la data de 05.11.2012.

La data de 15.11.2012 intimata CEC Bank SA Sucursala Tg-Jiu a depus la dosar întâmpinare la cererea completatoare a contestaţiei la executare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

In susţinere,  intimatul a depus spre ataşare la dosar în copie, biletul la ordin emis la data de 21.02.2007 de  S.C. EGS.R.L., cu clauza fără protest, avalizat de FC, încheierea nr. 1718 C/09.10.2009 a Judecătoriei Târgu-Jiu în dosar nr. 12674/318/2009; cererea de continuare a executării silite nr. 5224/25.05.2012.

Intimatul a precizat că în ceea ce priveşte temeiul cererii contestatorului (art. 399 Cod de procedură civilă), potrivit prevederilor art. 62 din Legea nr. 58/1934, contestaţia la executare este inadmisibilă, întrucât acest text de lege instituie o cale de atac specială împotriva acestui titlu executoriu - opoziţia la executare.

A menţionat că banca s-a adresat cu cerere de executare silită a Biletului la ordin emis cu clauza fără protest la data de 21.02.2007, Corpului Executorilor Bancari din cadrul CEC BANK S.A., iar la data de 09.03.2010 dosarul de executare nr. 19/2009 al executorului bancar B C-M a fost preluat în vederea continuării executării silite, de către BEJ DC R.

Intimatul a arătat că debitoarea S.C. EGS.R.L., nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată rezultate din contractul de credit nr. 205/26.01.2007, motiv pentru care  s-a procedat la executarea garanţiilor asociate, constituite în favoarea sa de către debitorul FC, precizând că invocarea de către contestator a „beneficiului de diviziune şi discuţiune" este neîntemeiată.

Intimatul a mai arătat că doctrina este unanimă în a considera că deschiderea procedurii insolvenţei nu afectează dreptul creditorilor de a urmării - concomitent şi terţii garanţi ai debitoarei falite.

Faţă de actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 21.02.2007 a fost emis de către de S.C. EGS.R.L.,un bilet la ordin cu clauza fără protest, avalizat de FC, în valoare de 436.204,19 lei, scadent la 07.09.2009, refuzat la plată, iar prin încheierea nr. 1718 C/09.10.2009 a Judecătoriei Târgu-Jiu în dosar nr. 12674/318/2009 s-a dispus învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin.

Intimatul s-a adresat cu cerere de executare silită a biletului la ordin emis cu clauza fără protest, Corpului Executorilor Bancari din cadrul C B S.A. la data de 09.03.2010, iar  dosarul de executare nr. 19/2009 al executorului bancar BCM a fost preluat în vederea continuării executării silite, la cererea creditoarei C B  S.A. -Sucursala Târgu-Jiu - în raport şi de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 287/2011 - de către BEJ D C R, fiind înregistrat sub nr. 308/E/2012.

Prin Sentinţa comercială nr. 30/15.03.2010, pronunţată în dosarul nr. 1916/95/2010-al Tribunalului Gorj s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei a S.C. EGS.R.L., la cererea debitoarei - reprezentată prin FC.

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. 1 C. pr. civilă, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

În cauză, instanţa a constat că în mod irevocabil petentul a fost scutit de plata cauţiunii în dosarul nr. 14881/318/2012, însă apreciază că măsura suspendării provizorii a executării silite este una excepţională, dată fiind necesitatea ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt. Cu alte cuvinte, simpla formulare a unei contestaţii la executare nu este suficientă pentru admiterea cererii de suspendare a executării silite, atâta vreme cât reclamantul nu justifică în mod convingător necesitatea şi utilitatea luării unei asemenea măsuri excepţionale.

De asemenea, instanţa are în vedere faptul că suspendarea executării silite este excepţie de la regula potrivit căreia titlurile executorii trebuie puse în executare într-un termen cât mai scurt, iar această măsură nu este justificată.

 Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, instanţa constată că intimatul a precizat că prezenta contestaţie la executare este inadmisibilă, întrucât prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934, instituie o cale de atac specială împotriva acestui titlu executoriu - bilet la ordin stipulat cu clauză fără protest, respectiv opoziţia la executare.

Instanţa apreciază că această excepţie este neîntemeiată şi o va respinge pentru următoarele considerente:

Atât procedura contestaţiei la executare cât şi procedura opoziţiei pot fi utilizate în cazul în care titlul executoriu este un bilet la ordin, dar obiectul acestor proceduri este unul diferit: opoziţia la executare poate să vizeze însuşi valabilitatea biletului la ordin ca act juridic de drept material sau, ca un corolar, executarea silită în ansamblu a unui astfel de titlu executoriu, iar contestaţia la executare în cazul biletelor la ordin trebuie să se limiteze strict la aspecte ţinând de valabilitatea actelor de executare individuale, tinzând la anularea acestor acte de procedură, nu la anularea biletului la ordin în sine.

Aceasta excepţie urmează a fi respinsă, motivat de faptul că în timpul executării silite, indiferent de titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită, se pot emite acte de executare care nu respectă procedura legală, iar partea păgubită prin astfel de acte, are la îndemână contestaţia la executare, solicitând anularea actelor emise cu nerespectarea dispoziţiilor legale, urmând a se analiza de către instanţă doar actele de executare silită individuale contestate, nu şi alte elemente ce ţin de natura opoziţiei la executare.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa are în vedere faptul că petentul contestator a invocat mai multe cauze de nulitate a actelor de executare, care vor fi analizate mai jos.

Referitor la susţinerile contestatorului conform cărora nu a fost încuviinţată executare silită în ceea ce priveşte titlul pus în executare, instanţa reţine că intimatul s-a adresat cu cerere de executare silită a biletului la ordin emis cu clauza fără protest la data de 21.02.2007, Corpului Executorilor Bancari din cadrul CBS.A. la data de 09.03.2010 fiind format dosarul de executare nr. 19/2009 al executorului bancar BCM.

La data de 25.05.2012, creditoarea a adresat BEJ DCR cererea nr. 5224/25.05.2012 de continuare a executării împotriva debitorilor avalişti din cadrul dosarului de executare nr. 19/2009, inclusiv a contestatorului FC, fiind format dosarul de executare nr. 308/E/2012.

Instanţa reţine procedura de continuare a executării silite este prevăzută de art. 5 alin.1 şi 4 din Legea nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare conform cărora: executările silite privind titluri executorii aparţinând instituţiilor de credit, altor entităţi care aparţin grupului acestora si care desfăşoară activităţi financiare, instituţiilor financiare nebancare sau cooperativelor de credit, aflate in curs la data intrării in vigoare a dispoziţiilor prezentei legi, pot fi continuate de executorul care a început urmărirea silita. Cu toate acestea, creditorul, instituţie bancară sau instituţie financiară nebancară, poate solicita continuarea executării acestor titluri executorii de către executorul judecătoresc competent potrivit legii .

 De asemenea, instanţa reţine că debitorul contestator a susţinut că nu i s-a comunicat somaţia, susţinerea fiind neîntemeiată pentru următoarele argumente care vor fi expuse mai jos:

Instanţa are în vedere faptul că potrivit art.387 alin.1 pct.3 C.p.c. „In afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie, iar conform art.391 C.proc. civilă „încălcarea dispoziţiilor art.384, 385, 387 şi 389 atrage anularea executării.

 Cu toate acestea, potrivit art. 390 alin.1 C.p.c. dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie.Astfel, în anumite cazuri, executarea silită se poate face fără somaţie prealabilă, cum este cazul prevăzut de art.454, conform căruia poprirea se înfiinţează fără somaţie.

În prezenta cauză executorul a ales modalitatea de executare silită, respectiv poprirea, motiv pentru care, somaţia nu reprezintă un act propriu un act propriu-zis de executare, ci doar o înştiinţare a debitorului cu privire la începerea executării silite.

Analizând adresa nr. DOB:107717/27.09.2012 emisă de Direcţia de Operaţiuni Bancare BCR, aflată la fila 58 din dosar, reiese faptul că această unitate bancară a comunicat executorului judecătoresc faptul că a înfiinţat poprirea asupra conturilor debitorului, ca urmare a adresei de înfiinţare a popririi nr. 308/E/2012, aflată la fila 69 din dosar.

De asemenea, instanţa reţine că petentul contestator a susţinut că respectiva creanţă nu este certă lichidă şi exigibilă, aceste susţineri fiind neîntemeiate întrucât instanţa  apreciază că  suma înscrisă în biletul la ordin nu încălcă dispoziţiile art. 379 alin 1 şi 2 C.pr.civ.

Potrivit disp. art. 379 al.1 C.p.c., urmărirea silită a bunurilor se poate face doar în temeiul unei creanţe certe, lichide şi exigibile. Astfel, existenţa unei creanţe care să îndeplinească anumite condiţii constituie premisa necesară declanşării procedurii execuţionale. Una din condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o creanţă este aceea de a fi certă, Codul de procedură civilă arătând că o creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuţi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de el.

Caracterul cert şi lichid al creanţei rezultă fără îndoială din titlul pus în executare, bilet la ordin, iar în ceea ce priveşte caracterul exigibil al creanţei, acesta rezultă chiar din actul de creanţă, respectiv biletul la ordin emis la 21.02.2007 şi avalizat de FC.

În ceea ce priveşte suma înscrisă în biletul la ordin , sumă care, potrivit contestatorului nu ar corespunde cu cea pentru care intimata creditoare s-a înscris la masa credală, instanţa apreciază că aceasta este o excepţie personală, derivând din raporturile personale dintre posesorul şi debitorul biletului la ordin şi care ar putea fi valorificată în condiţiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 , pe calea opoziţiei la executare.

Astfel, potrivit art. 399 alin. 3 C.pr.civ, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în  acest scop o altă cale de atac.

Pentru invocarea nevalabilităţii sau a desfiinţării pentru cauze ulterioare a titlurilor comerciale Legea nr. 58/1934, prin art. 106 rap. la art. 62, a prevăzut posibilitatea formulării  unei opoziţii la executare, în cadrul căreia să se invoce excepţii obiective şi subiective cu privire la obligaţia de plată.

Instanţa reţine faptul că în cauză s-a constat imposibilitatea achitării  obligaţiilor de plată de către debitoarea S.C. EGS.R.L., rezultate din contractul de credit nr. 205/26.01.2007, motiv pentru care creditoarea a procedat la executarea garanţiilor asociate, constituite în favoarea sa de către debitorul FC.

Debitorul a susţinut că din contractul de credit nu rezultă faptul că el ar fi renunţat la beneficiul de diviziune şi discuţiune şi a precizat că dacă banca s-ar îndestula de la debitorul principal în procedura falimentului prin valorificarea ipotecii cât şi din patrimoniul său, acest lucru ar conduce la o îmbogăţire fără justă cauză.

Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin nu dă o definiţie avalului, dar cuprinde unele elemente esenţiale care caracterizează aceasta forma de garanţie a cambiei si biletului la ordin. Din art. 33 din lege, rezultă că avalul este o garanţie, iar obiectul garanţiei îl constituie plata cambiei - respectiv a biletului la ordin. Cel care garantează (avalistul) intervine pentru a întări încrederea în titlu, obligându-se solidar (art. 52 din lege) cu ceilalţi semnatari ai cambiei - respectiv biletului la ordin, la plata sumei prevăzută în actul de plată - instrument financiar de plată. Potrivit art. 35 din lege, avalistul este ţinut, în acelaşi mod, ca acela pentru care a garantat, iar în cazul în care avalul este dat trasului acceptant (emitentul instrumentului de plată), avalistul este un obligat direct şi va putea fi urmărit de către creditor, fără a se urma o ordine de preferinţă.

Instanţa are în vedere faptul că prin Sentinţa comercială nr. 30/15.03.2010 pronunţată în dosarul nr. 1916/95/2010 al Tribunalului Gorj s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei S.C. EGS.R.L., la cererea debitorului, însă apreciază că potrivit art. 371 ind. 1 alin. 3 executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare, nefiind prevăzute impedimente legale care să împiedice urmărirea silită împotriva sa în această situaţie.

Instanţa apreciază că efectul suspendării prevăzute de art. 36 din Legea 85/2006 operează numai asupra bunurilor debitorilor în insolvenţă şi nu operează cu privire la procedurile de executare silită declanşate de creditori contra bunurilor din averea personală a terţilor garanţi si nu profită si garanţiilor.

Faţă de aceste considerente se constată că aceasta susţinere este nefondată deoarece procedura insolvenţei priveşte o societate comercială, iar biletul la ordin a cărui anulare se solicită a fost emis de contestator în nume propriu în favoarea băncii, iar invocarea de către contestator a „beneficiului de diviziune şi discuţiune" este neîntemeiată întrucât dispoziţiile art. 1662-1663 din Codul civil nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţă, din simplul motiv că executarea poartă asupra unui garant avalist, iar aceste beneficii se pot invoca doar în materia fideiusiunii.

Faţă de aceste considerente şi având în vedere că în cauza de faţă nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 399 CPC si art. 403 CPC, urmează a se respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia inadmisibilităţii.

Respinge cererea de suspendare a executării silite.

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul FC, domiciliat în în contradictoriu cu intimata CBSTg-Jiu, cu sediul în

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 23 Noiembrie 2012.

PREŞEDINTE

ANDREEA DANIELA TITERLEA

Grefier

 OLGUŢA OLARU

Red. A.T. /Tehnored O.O.

4 ex. /13.12.2012

Domenii speta

Spete similare