Art. 180 alin 2 C.p.

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

 SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. ……operator 2444

Sentinţa penală nr. 2466

Şedinţa publică de la 10 Decembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE : R.Z.N.

Grefier E.B.

Ministerul Public a fost reprezentant de procuror  B. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu.

Pe rol fiind judecarea  cauzei penale având ca obiect lovire sau alte violenţe ( art. 180 alin.2 C.p.), privind pe inculpatul B.I., partea vătămată B.P.O. şi partea civilă S.J.U. Tg Jiu .

La apelul nominal au lipsit părţile.

Procedura de citare este  legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din 06.12.2012, fiind consemnată în încheierea de şedinţă de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 10.12.2012, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată  următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu nr. ....../P/2011, înregistrat sub nr. ........ pe rolul Judecătoriei Tg- Jiu, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin 2 C.pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu a reţinut că prin plângerea penală, partea vătămată B.P.O. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că la data de 02.09.2011, în jurul orelor 14:00, în timp ce se afla în camera de detenţie a Penitenciarului Tg-Jiu, unde executa o pedeapsă privativă de libertate, a fost ameninţat cu acte de violenţă şi agresat fizic de învinuitul B.I. zis “Tanaka” şi de făptuitorul M.S.. În motivarea plângerii, partea vătămată a arătat că cei doi l-au lovit cu pumnii şi picioarele, provocându-i multiple leziuni la nivelul feţei, ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1806/09.09.2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj.

Situaţia de fapt reţinută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţii învinuit; declaraţii parte vătămată; declaraţii martori; raport de consatatare medico-legală; procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală; procese-verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare; adresa nr. H2/38574PTJGJ/25.11.2011 a Penitenciarului Tg-Jiu; hotărârea comisiei de disciplină nr. 128/13.09.2011 a Penitenciarului Tg-Jiu; referatul privind rezultatul cercetării raportului de incident.

Sub aspectul laturii civile, instanţa constată că partea vătămată Buga Petre Oliver nu s-a constituit parte civilă, nici în cursul urmăririi penale nici în faţa instanţei de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, instanţa reţine următoarele:

La data de 02.09.2011, în jurul orelor 14:00, fiind în camera de detenţie nr. 4 a Penitenciarului Tg-Jiu, unde executau o pedeapsă privativă de libertate, între inculpatul B.I. şi partea vătămată B.P.O. a avut loc o discuţie contradictorie, ce a degenerat în injurii reciproce, împrejurare în care inculpatul a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu piciorul, capul şi pumnii în zona feţei şi a capului, în urma cărora partea vătămată a căzut jos şi a început să sângereze.

Astfel, din declaraţia părţii vătămate, instanţa reţine că la data de 02.09.2011, în jurul orelor 14:00, fiind în camera de detenţie nr. 4, pe motiv că nu este din oraşul Tg-Jiu, a fost lovită puternic în zona feţei de inculpatul B.I. rupându-i trei dinţi, şi căzând jos inculpatul s-a năpustit din nou asupra sa şi a continuat să îi aplice mai multe lovituri. A mai arătat partea vătămată că inculpatul i-a prins urechea cu dinţii, pentru a i-o smulge, dar, nereuşind decât să o rănească, i-a prins capul şi a lovit-o puternic în faţă, rupându-i piramida nazală, după care a care a căzut pe ciment plin de sânge.

Declaraţia părţii vătămate se coroborează şi cu cele ale martorilor, prezenţi la faţa locului, deţinuţi în aceeaşi cameră, D.I., G.N., C.V.V., G.P.. Aşadar, cei patru martori au declarat că la data de 02.09.2011, în jurul orelor 14:00, fiind în camera de deţinere nr. 4 din Penitenciarul Tg-Jiu, i-au văzut pe inculpatul B.I. şi pe partea vătămată B. P. O., care au început o discuţie contradictorie, ce treptat s-a amplificat, transformându-se în ceartă, în timpul căreia, cei doi au început să îşi adreseze cuvinte şi expresii jignitoare, să se ameninţe reciproc cu acte de violenţă, iar la un moment dat au început să se lovescă reciproc. Martorii nu au putut preciza care dintre cele două părţi a aplicat prima lovitură, dar toţi au declarat că inculpatul B.I. a lovit-o pe partea vătămată de mai multe ori cu capul şi piciorul în zona feţei, în urma căreia aceasta din urmă a început să sângereze, în conflict, intervenind pentru aplanare  mai mulţi deţinuţi care i-au despărţit.

Declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor se coroborează şi cu declaraţia parţială a inculpatului B.I. care a arătat că în urma conflictului cu partea vătămată s-au bătut reciproc.

Cu toate acestea, sub aspectul împrejurărilor în care a fost săvârşită fapta, instanţa va înlătura declaraţia inculpatului potrivit căreia partea vătămată ar fi iniţiat conflictul, adresându-i fără nici un motiv cuvinte jignitoare şi că aceasta l-a apucat de gât a încercat să-l tragă jos din pat, întrucât pe de o parte declaraţia inculpatului este divizibilă, iar pe de altă parte, potrivit art. 69 C.proc.pen. aceasta nu poate servi la aflarea adevărului deoarece nu se coroborează cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Declaraţiile părţilor şi a martorilor audiaţi în cauză, sub aspectul faptelor de care este acuzat inculpatul, se coroborează şi cu concluziile certificatului medico-legal nr. 1806/09.9.2011 emis de Serviciul de Medicină Legală Gorj, potrivit cărora partea vătămată B.P. O. a fost victima unor agresiuni, constând în imobilizarea piramidei nazale prin contenţie internă şi externă şi mobilitatea marcată a dinţilor nr. 41,42 şi 31, suferind leziuni traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, ce pot data din data de 02.09.2011, ce nu constituie sluţire, pentru vindecare cărora au fost necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, instanţa reţine că inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată cu capul în figură, astfel cum reiese din Hotărârea comisiei de disciplină nr. 128/13.09.2011.

În drept, fapta inculpatului B.I. care, la data de 02.09.2011, în jurul orelor 14:00, în camera de detenţie nr. 4 a Penitenciarului Tg-Jiu, în urma unui conflict cu partea vătămată B.P. O., a aplicat acesteia mai multe lovituri cu piciorul, capul şi pumnii în zona feţei, provocându-i leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin(2) C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii săvârşite constă în acţiunea care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale, respectiv lovirea părţii vătămate prin care i s-au provocat vătămari ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Urmarea imediată a faptei constă în vătămarea corporală a părţii vătămate, în prezenta cauză vătămarea părţii fiind consecinţa directă a acţiunii inculpatului.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată, aceasta rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art.19 pct.1 lit.a C.pen.

Inculpatul a avut reprezentarea faptei şi a consecinţelor vătămătoare asupra integrităţii corporale şi sănătăţii părţii vătămate.

Constatând dovedite faptele şi vinovăţia inculpatului B.I. cu privire la săvârşirea  infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. art. 180 alin(1) C.pen.. instanţa va proceda la aplicarea unei pedepse pentru  infracţiunea reţinută

La individualizarea pedepsei urmează a fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., şi anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârşite, reduse cu 1/3 conform art. 320 ind. 1 C.proc.pen., gradul de pericol social  al faptei, concretizat prin modul de săvârşire a infracţiunii şi anume prin exercitarea acţiunilor de violenţă, în concret, agresivitatea acesteia, urmările faptei, constând în vătămarea integrităţii corporale a părţii vătămate şi punerea în pericol a sănătăţii, precum şi datele privind persoana inculpatului, acesta fiind recidivist postexecutoriu şi postcondamnatoriu.

În atari condiţii, având în vedere că inculpatul este atât recidivist postexecutoriu cât şi recidivist postcondamnatoriu, instanţa va aplica pedeapsa, reţinând mai întâi regulile de la recidiva postexecutorie şi apoi cele de la recidiva postcondamnatorie.

Aşadar, potrivit certificatului de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat succesiv la mai multe pedepse executate de acesta, dar în privinţa cărora nu a intervenit reabilitarea, astfel că toate acestea constituie prim termen al recidivei postexecutorii.

În raport de toate aceste elemente de individualizare, ţinând cont de gravitatea faptei săvârşite, de persoana inculpatului, de atitudinea procesuală de cooperare a inculpatului cu organele judiciare, aplicând şi regulile recidivei postexecutorii, instanta  va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea spre maximul special prevăzut de lege, în cuantum de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, potrivit scopurilor  educativ, preventiv şi represiv ale pedepsei, în sensul art.52 C.pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, astfel cum a constatat în considerentele mai sus expuse, instanţa reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile care reglementează suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât inculpatul este recidivist, astfel că legea nu mai permite judecătorului să aprecieze dacă scopul pedepsei ar putea fi atins şi fără privare de libertate. În acest sens, instanţa consideră că singura modalitate legală de executare a pedepsei aplicate este cea privativă de libertate.

În ceea ce priveşte pedeapsele accesorii, instanţa reţine că, deşi, potrivit art. 71 alin. 2 C.pen., “condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64, lit. a)-c) C.pen. din momentul în care hotărârea a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei”, totuşi, prin Decizia LXXIV (74) din 05.11.2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C. pen.

De asemenea, în aplicarea pedepsei accesorii instanţa va avea în vedere şi dipoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care protrivit art. 20, alin. 2 din Constituţie este obligatorie pentru instanţele româneşti, odată cu ratificarea Convenţiei Europene, de către România.

Aşadar, la stabilirea pedepselor accesorii se va ţine seama şi de jurisprudenţa Curţii EDO.

În acest sens, Curtea Europeană a stabilit că deţinuţii continuă să se bucure în general de toate drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Convenţie, cu excepţia dreptului la libertate, fiind vorba de o detenţie ce intră în câmpul de aplicare al art. 5 din Convenţie. Potrivit art. 3, Protocol 1 din Convenţie, statele membre au obligaţia de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere, prin scrutin secret, în condiţii care să asigure libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea autorităţilor publice. Dreptul cetăţenilor de a-şi exprima voinţa în cadrul alegerilor legislative, corelativ obligaţiei statelor membre, menţionate anterior, nu este, însă, un drept absolut, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în organizarea sistemului electoral, astfel încât să înglobeze propria viziune asupra democraţiei.

În ceea ce priveşte drepturile electorale , în cauza Hirst împotriva  Marii Britanii, Curtea a constatat încălcarea art.3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii.În Marea Britanie norma impunea interdicţia dreptului de a alege condamnaţilor la sancţiunea penală privativă de libertate, indiferent de durata sancţiunii, gravitatea faptei sau circumstanţele cauzei. Interdicţia dreptului de a alege , automată, generală şi fără nici o restricţie pentru cei condamnaţi la pedeapsa închisorii, a fost considerată de Curte în afara marjei de apreciere a stelor şi în consecinţă incompatibilă cu art.3 din Protocolul 1.

Instanţa va avea în vedere  jurisprudenţa Curţii Europene prezentată mai sus, inclusiv hotărârea dată în cauza Sabou şi Pârcălab contra României în care s-a stabilit că interzicerea drepturilor părinteşti constituie o ingerinţă în dreptul la respectarea vieţii familiale , prevăzut de art.8 din Convenţie, că este o ingerinţă prevăzută de lege , dispoziţiile art.71 şi 64 C.pen., însă fără a urmări unul din scopurile legitime stabilite în paragraful2 al art.8 din Convenţie, fiind în fapt o sancţiune morală având drept scop pedepsirea condamnatului şi nu o măsură de protecţie a copilului.

La aplicarea  pedepsei accesorii instanţa va avea în vedere şi criteriul constituţional al proporţionalităţii, înscris în art.53 alin.2, potrivit căruia restrângerea exerciţiului unor drepturi trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o.

Prin urmare, în ceea ce priveşte pedeapsele accesorii ce le va aplica, instanţa reţine că natura faptei săvârşite, duce la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea  dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, şi a  dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 71 alin(1) C.pen., aplică inculpatului  pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi cea constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 64 alin(1) lit. a teza a II a şi art. 64 alin(1) lit. b C.pen.

În ceea ce priveşte antecedenţa infracţională a inculpatului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii în stare de recidivă postcondamnatorie, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. ……/25.02.2009, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani şi 9 luni închisoare, ca rezultat al contopirii mai multor pedepse săvârşite de inculpat în cursul anului 2007.

Prin sentinţa penală nr. ……./04.11.2010, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. ……/25.02.2009,  reţinând că din pedepsa de 4 ani şi 9 luni închisoare, respectiv 1735 de zile, inculpatul a executat efectiv 1153 de zile, la care se adaugă  132 de zile considerate executate, ca urmare a muncii prestate.

Prin sentinţa penală nr. ……/11.05.2011, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 C.pen. raportat la art. 208-209 alin(1) lit. a, g şi i C.pen., în luna martie 2011. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate, pentru restul rămas neexecutat de 576  zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. ……./25.02.2009 a Judecătoriei Tg-Jiu şi s-a contopit cu pedepsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare. Totodată s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 15.03.2011.

Prin sentinţa penală nr. ……./11.05.2011, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, definitivă prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de  art. 208-209 alin(1) lit. a, g şi i C.pen., la data de 11.02.2011. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate, pentru restul rămas neexecutat de 576  zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. ……../25.02.2009 a Judecătoriei Tg-Jiu şi s-a contopit cu pedepsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 8 luni închisoare. Totodată, s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză şi s-a dedus durata de 24 ore, aplicată prin ordonanţa din data de 11.02.2011.

Prin sentinţa penală nr. ……/31.08.2011, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, definitivă prin nerecurare, s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţele penale nr. …../11.05.2011 şi ……/11.05.2011 la pedepsele de 2 ani şi 8 luni închisoare sunt concurente, s-au descontopit pedepsele de 2 ani şi 8 luni închisoare, aplicate prin sentinţele penale nr. …./11.05.2011 şi ……/11.05.2011, în pedepsele componente de 2 ani şi 8 luni şi restul de 576 zile, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. …./25.02.2009 a Judecătoriei Tg-Jiu, fiind repuse în individualitatea lor. Prin aceeaşi sentinţă, s-a menţinut revocarea liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat, dispusă prin sentinţele penale nr. …../11.05.2011 şi ……./11.05.2011 ale Judecătoriei Tg-Jiu, s-au contopit pedepsele concurente, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, iar în baza art. 39 alin(2) C.pen. s-a contopit pedeapsa astfel stabilită cu restul rămas neexecutat de 576 de zile, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, ce a fost sporită cu 2 luni, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 10 luni. Totodată, s-a dedus durata reţinerii de la data de 11.02.2011 şi perioada executată, începând cu data de 15.03.2011.

Întrucât infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta a fost săvârşită în cursul executării pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin(2) C.pen., potrivit cărora, în cazul recidivei postcondamnatorii, dacă fapta care constituie cel de-al doilea termen al recidivei a fost săvârşită în cursul executării pedepsei, iar pedepsa anterioară a fost executată în parte, contopirea prevăzută de art. 39 alin(1) C.pen. cu referire la art. 34 şi 35 C.pen. se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior.

În ceea ce priveşte, data de la care se calculează pedeapsa ce a mai rămas de executat, din interpretarea textului art. 39 C.pen. rezultă că se va face de la data săvârşirii infracţiunii, ce constituie cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii, în speţa de faţă de la data de 02.09.2011.

Astfel, în calcularea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, instanţa avut în vedere pedeapsa deja executată, de la data de 15.03.2011 la 02.09.2011 şi durata reţinerii de la data de 11.02.2011.

Aşadar, în baza art. 39 alin (2) C.pen., instanţa va contopi pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 1 an închisoare, cu restul rămas neexecutat, de 2 ani 4 luni şi 12 zile închisoare, din pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. ……/31.08.2011, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, definitivă prin nerecurare, inculpatul Bălăceanu Ion urmând să execute, potrivit art. 34 alin(1) lit. b  C.pen., pedeapsa cea mai grea de 2 ani 4 luni şi 12 zile  închisoare.

Totodată, întrucât art. 39 alin(1) C.pen. prevede posibilitatea instanţei, în cazul recidivei postcondamnatorii, de a spori pedeapsa rezultantă în urma contopirii până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător de a adăuga un spor de până la 7 ani, instanţa, având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, gradul de agresivitate al acesteia, urmările produse şi, nu în ultimul rând, circumstanţele inculpatului, va  spori pedeapsa de 2 ani 4 luni şi 12 zile închisoare, cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 2 ani 10 luni şi 12 zile închisoare.

În baza art. 71 alin(1) C.pen., pentru considerentele expuse mai sus, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevazută de art. 64 alin(1) lit. a teza a II-a si b C.pen., pe durata executarii pedepsei principale.

În baza art. 357 C.proc.pen., instanţa va deduce perioada deja executată, de la data de 02.09.2011 la zi, întrucât de la acea data a luat naştere o altă antecedenţă penală, perioada astfel executată fiind luată de instanţă în considerare la contopirea pedepselor, stabilită prin prezenta.

Instanţa va anula mandatul de executare a pedepsei de executare nr ……./14.09.2011, emis în baza sentinţei nr. ……/31.08.2011, şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

Întrucât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, nici în cursul urmăririi penale şi nici în faza de judecată, instanţa va lua act că partea vătămată B.O. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Cu privire la acţiunea civilă formulată de unitatea sanitară, instanţa constatat că în faza de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, SJU s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de  633 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate B.P. O. .

 Conform art. 313 alin.1 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, persoanele care prin faptele lor aduc  daune sănătăţii altei persoane, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate asistenţa medicală acordată.

Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora , în toate procesele  şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

Având în vedere că prin acţiunile de lovire ale inculpatului s-a cauzat vătămarea părţii vătămate mai multe leziuni traumatice, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli  suportate de către furnizorul de servicii medicale, constituit parte civilă, cheltuieli dovedite prin fişa de examinare, evoluţie, tratament a victimei şi decontul de plată, reiese că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatului privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate şi vinovăţie.

Faţă de cele ce preced, în baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen, instanţa va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă S.J.U. Tg-Jiu şi  îl va obliga pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 633 lei, cu dobânda legală aferentă până la data plăţii, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 alin(1) C.proc.pen., îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 900 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 600 lei onorariu avocat, ce se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 180 alin(2) C.pen. raportat la art. 320 ind. 1 alin(7) C.pen. raportat la art. 37 lit. a şi b C.pen. condamnă pe inculpatul B.I fiul lui …………. , ns. la data de ………  în jud. Gorj, cu domiciliul în ……. jud. Gorj, în prezent deţinut în P. Tg-Jiu, CNP …… , recidivist postexecutoriu şi postcondamnatoriu, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 71 alin(1) C.pen., aplică inculpatului  pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi cea constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 64 alin(1) lit. a teza a II a şi art. 64 alin(1) lit. b C.pen.

În baza art. 39 alin (2) C.pen., contopeşte pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 1 an închisoare, cu restul rămas neexecutat, de 2 ani 4 luni şi 12 zile închisoare, din pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1349/31.08.2011, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, definitivă prin nerecurare, inculpatul B.I urmând să execute, potrivit art. 34 alin(1) lit. b  C.pen., pedeapsa cea mai grea de 2 ani 4 luni şi 12 zile  închisoare, pe care o sporeşte, potrivit art. 39 alin(1) C.pen., cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 2 ani 10 luni şi 12 zile închisoare.

În baza art. 71 alin(1) C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevazută de art. 64 alin(1) lit. a teza a II-a si b C.pen., pe durata executarii pedepsei principale.

În baza art. 357 C.proc.pen. deduce perioada deja executată, de la data de 02.09.2011 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei de executare nr 1755/14.09.2011, emis în baza sentinţei nr. 1349/31.08.2011, şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

Ia act că partea vătămată B.O. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 346 C.proc.pen. raportat la art. 14 C.proc.pen. admite acţiunea civilă formulată de partea civilă S.J.U. Tg-Jiu şi îl obligă pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 633 lei, cu dobânda legală aferentă până la data plăţii, reprezentând cheltuieli de spitalizare

În baza art. 191 alin(1) C.proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 900 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 600 lei onorariu avocat, ce se va avansa din fondurile Ministerului de Justiţie.

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru Ministerul Public şi inculpatul prezent la dezbateri.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.12.2012.

Preşedinte,

R.Z.N

Grefier,

E.B.

Domenii speta

Spete similare