Sechestru si pretenţii

Dosar nr. ……*

R O M Â N I A

Cod operator 2445

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă nr. 377

Şedinţa publică de la 17 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE: R.Z.N.

GREFIER: E.B.

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulată de reclamantul P.L. în contradictoriu cu pârâta F.F.D.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamantul, lipsă fiind pârâta.

Procedura  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa în raport de dispoziţiile deciziei de casare,  pune în discuţie stabilirea obiectul cererii de chemare în judecată.

Reclamantul a precizat că primul petit al cererii în reprezintă obligarea pârâtei la restituirea sumei de 40000 lei, ce reprezintă împrumutul acordat acesteia, iar al doilea capăt de cerere îl reprezintă instituirea sechestrului asupra imobilelor proprietatea pârâtei aşa cum a menţionat în acţiune, respectiv un apartament cu o cameră situat în localitatea Motru, strada ……, judeţul Gorj şi două locuinţe situate în comuna Padeş, sat Motru Sec, judeţul Gorj.

În consecinţă, instanţa ia act de precizarea reclamantului, în sensul că cererea de chemare în judecată are două capete de cerere şi anume:

-obligarea pârâtei la restituirea sumei de 40.000 lei, sumă acordată acesteia cu titlu de împrumut pârâtei;

 -instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile deţinute de pârâtă, şi anume: un apartament cu o cameră situat în localitatea Motru, strada ……, judeţul Gorj şi două locuinţe situate în comuna Padeş, sat Motru Sec, judeţul Gorj.

Având în vedere faptul că cererea de sechestru se judecă de urgenţă şi că la acest termen de judecată cererea privind pretenţiile reclamantului nu este în stare de judecată, instanţa pune  în discuţie disjungerea capătului de cerere cu privire la pretenţii şi constituirea unui nou dosar.

Reclamantul arată că este de acord, dar precizează că la termenul din data de 24.01.2013 nu se poate prezenta.

Astfel, în raport de caracterul urgent de soluţionare a cererii privind instituirea sechestrului şi faţă de poziţia reclamantului, instanţa dispune disjungerea, în ceea ce priveşte petitul având ca obiect pretenţii,  şi având în vedere că precizarea reclamantului în sensul că la termenul din data de 24.01.2013 nu se poate prezenta, fixează termen la data de 31.01.2013.

În continuare, la interpelarea instanţei cu privire necesitatea existenţei actului scris, care să constate creanţa pretinsă de reclamant, acesta precizează că la dosar există chitanţele, care atestă faptul că i-a remis sumele de bani pretinse.

În aceste condiţii, apreciind că înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei-chitanţe, instanţa constată că înscrisurile menţionate nu pot fi considerate act scris, în accepţiunea art. 591 alin(1) C.proc.civ., astfel că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 591 alin(2) C.proc.civ. şi, după ce dispune citarea conţinutului acestora, îl întreabă pe reclamant cu privire la inexistenţa cauţiunii la dosarul cauzei.

Reclamantul precizează că nu a ştiut.

În continuare, instanţa precizează că pentru eventualitatea instituirii unui sechestru asigurător, este necesar ca acesta să depună la dosarul cauzei o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată, respectiv 20.000 lei.

Referitor la acest aspect, reclamantul precizează că dacă nu se va institui la acest termen sechestrul asigurător pe bunurile pârâtei, acesta nu-şi va mai putea recupera sumele de bani.

Totodată, reclamantul depune o publicaţie de vânzare a unuia dintre imobilele pârâtei, respectiv a apartamentului cu o cameră situat în Motru, Str. ……., jud. Gorj.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, întrucât nu a înţeles să depună cauţiunea, constatându-se cauza în stare de judecată, instanţa acordă cuvântul pe fond cauzei.

Reclamantul precizează faptul că odată ce bunurile ar fi vândute nu mai are cum să recupereze sumele de bani acordate pârâtei cu titlu de împrumut.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, sub nr. ……../……/2012, reclamantul P.L. a chemat în judecată pe pârâta F. F. D. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună instituirea unui sechestru asigurator, pentru imobilele situate în localitatea Motru Sec ( Cloşani), localitatea Motru, strada ………..

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cursul anului 2011, pârâta a împrumutat diferite sume de bani de la acesta şi materiale de construcţii pentru a-şi renova cele două case pe care le deţine în localitatea Motru Sec (Cloşani), pe care reclamantul le-a renovat, valoarea sumei fiind în total de 40.000 lei, sumă pe care a promis că o va înapoia în luna ianuarie 2012, însă acest lucru nu s-a întâmplat, încercând în acest timp pe cale amiabilă,  de mai multe ori să-şi poate recupera suma de bani, însă fără nici un rezultat.

A mai arătat reclamantul că, în schimbul sumei de bani, a solicitat să-i de-a în schimb cele două căsuţe pe care le deţine în localitatea Motru Sec (Cloşani), însă şi de data aceasta fără nici un rezultat.

De altfel, a arătat reclamantul, că pârâta mai deţine o garsonieră în localitatea Motru, strada ……., judeţul Gorj.

Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat să se dispună instituirea unui sechestru asigurator pentru imobilele pe care le deţine pârâta şi menţionate mai sus şi menţinut sechestru asigurator până la recuperarea sumei de bani integral, întrucât pârâta intenţionează să vândă imobilele pe care le deţine şi să părăsească teritoriul României.

De asemenea reclamantul a solicitat ca în cazul în care pârâta în cursul anului 2012, a înstrăinat imobilele menţionate mai sus, să se dispună anularea tranzacţiilor efectuate, deoarece acestea au fost făcute în scopul de a nu plătii împrumutul şi de a ascunde bunurile pe care le deţine şi le are înregistrate la direcţiile de taxe şi impozite locale.

În dovedirea susţinerilor din cerere, reclamantul a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 01.11.2012, instanţa, din oficiu a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. ……../01.11.2012, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins, ca atare, cererea de instituire a sechestrului asigurător, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 591 alin(1) C.proc.civ. creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune. Totodată, textul în teza a II a prevede că el poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă.

Aşadar, raportat la dispoziţiile art. 591 alin(1) C.proc.civ. care prevăd o condiţie specială de exerciţiu a dreptului la acţiune, în baza art. 137 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond, care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea fondului cauzei, respectiv asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii petentului.

Inadmisibilitatea este sancţiunea procedurală care intervine atunci când legea nu permite formularea unei cereri de chemare în judecată sau exercitarea unei căi de atac ori când legea prevede o condiţie specială de exerciţiu a acţiunii civile, iar aceasta nu este îndeplinită.

În raport de faptul că petentul nu a făcut dovada intentării unei acţiuni pe fond cu privire la creanţa  pe care o are împotriva intimatei, la momentul la care a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale acesteia din urmă, instanţa apreciază că în cauză nu este întrunită condiţia specială statuată în art. 591 alin(1) C.proc.civ. pentru a proceda la cercetarea temeiniciei cererii petentului.

În atare condiţii, constatând că petentul nu a introdus o acţiune pe fond, instanţa de fond a admis excepţia inadmisbilităţii acţiunii, invocată din oficiu, şi a respins cererea de instituire a unui sechestru asigurător formulată de petentul P. L. în contradictoriu cu pârâta F. F. I., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul P.L., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate .

S-a susţinut că prin acţiunea dedusă judecăţii, recurentul a înţeles să solicite obligarea pârâtei la plata sumelor de bani pe care i le datorează, precum şi instituirea unui sechestru asigurator pe bunurile pârâtei . În concluzie,  s-a solicitat admiterea recursului.

Prin decizia civilă nr. 3559/29.11.2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, instanţa a admis recursul, declarat de recurentul reclamant P. L. împotriva sentinţei civile nr. 13599/1.11.2012, pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu,  a dispus casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că că obiectul acţiunii nu este clar determinat, reclamantul neindicând nici temeiul juridic ce stă la baza cererii, astfel că în raport de dispoziţiile art. 129 coroborat cu art. 130 C.pr.civ. instanţei îi revenea obligaţia de a pune în discuţia reclamantului stabilirea obiectului cererii , pentru ca instanţa să cunoască astfel limitele cererii de chemare în judecată.

A mai reţinut tribunalul că instanţa era îndreptăţită şi chiar obligată să procedeze de această manieră, în exercitarea rolului activ şi pentru a ajuta efectiv părţile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acţiunii calificarea juridică exactă .

În schimb, prin sentinţa pronunţată instanţa de fond a reţinut că a fost învestită cu o cerere de instituire sechestru asigurator, pronunţându-se doar pe această cerere, deşi din cererea introductivă de instanţă se desprinde concluzia că reclamantul a înţeles  să învestească instanţa şi cu o cerere pe fondul dreptului. Acesta fiind şi motivul pentru care acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţei ca o cerere în pretenţii, reclamantul fiind citat cu menţiunea achitării taxei de timbru la valoarea pretenţiilor, în schimb prin încheierea de şedinţă din 4.10.2012, instanţa fără a lua o precizare reclamantului  califică cererea ca având ca obiect instituire sechestru asiguratoriu .

Privitor la soluţia pronunţată asupra cererii de instituire sechestru asigurator , se constată că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cererea pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii , întrucât condiţia prevăzută de art. 591 alin. 2  C.pr.civ. este o condiţie de fond legată de admisibilitatea cererii dedusă judecăţii şi nu o procedură prealabilă , aşa cum a interpretat-o instanţa de fond .

Împrejurarea că reclamantul nu face dovada că a intentat o acţiune pe fondul cauzei împotriva pârâtei poate conduce la respingerea cererii de instituire sechestru ca nefondată şi nicidecum inadmisibilă, aşa cum  greşit a reţinut instanţa de fond .

În concluzie, tribunalul a reţinut că în cauză sunt incidente cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi pct. 9 C.pr.civ.  şi în raport de dispoziţiile art. 312 alin. 1,3 şi 5 C.pr.civ. a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, ocazie cu care a decis ca instanţa de fond să solicite reclamantului să stabilească în mod clar obiectul cererii deduse judecăţii, să satisfacă taxa de timbru aferentă capătului de cerere principal privind pretenţiile, iar în ceea ce priveşte cererea de instituire sechestru asigurator, aceasta să fie soluţionată pe fond prin raportare la dispoziţiile art. 591 şi următoarele C.pr.civ., soluţia instanţei de fond de soluţionare a acestei cereri pe excepţia inadmisibilităţii fiind una greşită.

Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu, la data de 17.12.2012.

Dat fiind că la acest termen de judecată, instanţa a dispus disjungerea cauzei, în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect pretenţii, în cuantum de 40.000 lei, în continuare, va analiza temeinicia cererii de sechestru asigurator asupra bunurilor pârâtei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 591 alin(1) C.proc.civ. creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune. Totodată, textul în teza a II a prevede că el poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă.

Conform art. 591 alin(2) C.proc.civ., acelaşi drept îl are îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.

Din interpretarea coroborată a celor două alineate ale art. 591 C.proc.civ., instanţa reţine că pentru instituirea sechestrului asigurator este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

În ceea ce priveşte legala învestire a instanţei, este necesar ca reclamantul creditor,  odată cu cererea de sechestru, a cărui creanţă nu este constatată în cuprinsul unui act scris, să dovedească faptul că a intentat acţiune pe fond şi să depună o cauţiune de jumătate din valoarea creanţei a cărei restituire solicită. În caz contrar acţiunea acestuia fiind inadmisibilă întrucât vizează, pe de o parte o condiţie specială de exerciţiu a acţiunii civile, iar pe de altă parte, învestirea legală a instanţei cu soluţionarea unei astfel de cereri.

În continuare, pentru ca o cerere de sechestru asigurător să fie întemeiată, este necesar ca reclamantul să pretindă o creanţă exigibilă şi să individualizeze bunurile cu privire la care solicită instituirea sechestrului asigurător. Totodată, înfiintarea unei masuri asiguratorii se dispune întotdeauna de catre instanta de judecata care face aprecieri cu privire la situatia de fapt, la îndeplinirea conditiilor de fond legale, cu privire la oportunitatea luarii acestor masuri, tocmai în considerarea consecintelor deosebit de importante pe care le pot produce luarea unor asemenea masuri atât pentru creditor cât si pentru debitor.

Reanalizând situaţia de fapt raportat la reglementarea în drept, cu titlul preliminar, instanţa reţine că, deşi reclamantul avea obligaţia ca odată cu cererea de sechestru să depună şi o cauţiune de jumătate din valoarea pretinsă, nu şi-a îndeplinit-o şi nici la primul de termen nu a depus suma statuată de art. 591 alin(2) C.proc.civ.

Aşadar, în acord cu textul art. 591 alin(2) C.proc.civ., cu doctrina şi jurisprudenţa în materie civilă, instanţa consideră că, în lipsa depunerii de către reclamant odată cu cererea de sechestru a cauţiunii de jumătate din valoarea pretenţiilor, acţiunea acestuia este inadmisibilă, iar procedeul, în care instanţa ar fi fixat cauţiunea şi ar fi acordat un termen în vederea depunerii acesteia, ar fi fost nelegal întrucât, spre deosebire de situaţiile reglementate de alin(1) şi (3) al art. 591 C.proc.civ., în care instanţa fixează cuantumul şi termenul în care urmează a fi depusă cauţiunea, în situaţia reglementată de art. 591 alin(2) C.proc.civ., atât cuantumul cât şi termenul sunt stabilite expres de către legiuitor.

Referitor la exigibilitatea creanţei, dat fiind lipsa actului scris, aceasta reprezintă o chestiune de fond, care va fi tranşată de către instanţa care va soluţiona fondul pretenţiei deduse judecăţii, însă în prezenta cauză instanţa va face analiza totuşi aparenţa dreptului.

Aşadar, reţinând că în cauză reclamantul,â deşi pretinde că i-a remis pârâtei suma de 40.000 lei, acesta a depus chitanţe care însumează numai 5555 lei, aparenţa dreptului reclamantului există în parte.

În atari condiţii, instanţa consideră că trebuie avută în vedere şi proporţia dintre creanţa pretinsă şi bunurile cu privire la care se solicită instituirea sechestrului, astfel că instanţa apreciază că nu se pot indisponibiliza bunuri a căror valoarea depăşeşte cu mult valoarea creanţei pretinse, existenţa unei disproporţii în acest sens conturând ideea caracterului abuziv al măsurii solicitate.

A proceda altfel, fără a supune analizei aparenţa dreptului reclamantului creditor şi a proporţionalităţii între măsura dispusă şi valoarea creanţei pretinse, ar conduce la limitarea exerciţiului dreptului de proprietate, garantat de art. 44 din Constituiţia României şi a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenţei Curţii Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, măsura sechestrului asigurator reprezintă o reglementare a folosinţei bunurilor, mai exact, un control privind utilizarea bunului, astfel că titularului îi este limitat atributul de folosinţă din componenţa dreptului de proprietate. Pentru a fi în prezenţa unei reglementări a folosinţei bunurilor în concordanţă cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia EDO, este necesară îndeplinirea condiţiilor, limitarea dreptului de proprietate- ingerinţa- să fie prevăzută de lege, aceasta să fie luată pentru un scop legitim, justul echilibru-proporţionalitatea. În ceea ce priveşte prima condiţie- limitarea să fie prevăzută într-o normă juridică, care, mai mult decât atât, trebuie să fie accesibilă şi previzibilă, în cauză, dispoziţiile art. 591 şi următoarele C.proc.civ. corespund fără niciun dubiu acestei cerinţe. A doua condiţie ar fi ca măsura

pevazută de lege să fie impusă de interesul public general, care, în speţă, ar fi cel al prevenirii unor eventuale manopere dolosive ale debitorului de rea-credinţă, manopere de natură să ducă la crearea sau amplificarea stării de insolvabilitate. În aceste condiţii, apare ca evidentă necesitatea impunerii unei astfel de măsuri, în scopul conservării unui bun determinat , protejându-se astfel interesele altor subiecţi de drept.

Cu toate acestea, poate una dintre cele mai importante condiţii cerute pentru ca ingerinţa să fie una legitimă este ca aceasta să fie proporţională cu scopul urmărit, astfel că instanţa de contencios european, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat în diverse ocazii faptul că, în ceea ce priveşte condiţia proporţionalităţii, este de menţionat faptul că ingerinţa trebuie să fie echilibrată între cerinţele impuse de interesul general al societăţii şi necesitatea protecţiei drepturilor fundamentale ale individului pentru ca proprietarul să se poata baza pe garanţiile oferite de leguitor în ceea ce priveşte exercitarea dreptului său de proprietate(Cauza Air Canada c. Marea Britanie, Cauza Kuhzin c. Rusia).

Faţă de cele ce preced, constatând, pe de o parte că reclamantul nu a depus odată cu cererea de sechestru o cauţiune de jumătate din valoarea pretenţiilor, iar pe de altă parte că măsura solicitată ar fi disproporţionată faţă de cuantumul pretenţiilor dovedite, văzând şi dispoziţiile instanţei de casare, instanţa va respinge cererea de instituire a unui sechestru asigurător, formulată de reclamantul P.L. în contradictoriu cu pârâta F. D., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de instituire a unui sechestru asigurător, formulată de reclamantul P. L., cu domiciliul în …….., judeţul Gorj în contradictoriu cu pârâta F. D. cu domiciliul în ……….., ca neîntemeiată.

Disjunge cauza, în ceea ce priveşte petitul având ca obiect pretenţii şi fixează termen de judecată la data de 31.01.2013.

Cu recurs, în 5 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.01.2013.

PREŞEDINTE,GREFIER,

  ,,,,,,,,,,,,,,,, .,,,,,,,,,,

Domenii speta

Spete similare