Art. 181 alin 1 C.p.

Dosar nr. …….

R O M Â N I A

Cod operator 2444

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU, JUDEŢUL GORJ

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa penală nr. 71

Şedinţa publică de la 10 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE: R.Z.N

Grefier: E.B.

Ministerul Public a fost reprezentant de procuror  O.A.C din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu.

Pe rol fiind judecarea  cauzei penale având ca obiect ca obiect vătămare corporală ( art. 181 alin.1 C.p.), privind pe inculpatul C.V.C  şi partea vătămată F.I.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns inculpatul, asistat de avocat R.G., avocat B.A pentru partea vătămată, şi martorii V.G. şi G.I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care, au fost ascultaţi martorii V.G. şi G.I., potrivit dispoziţiilor art 327 C.proc.pen., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

De asemenea, potrivit art. 323 alin(4), s-a procedat la ascultarea inculpatului C.V.C., cele declarate de acesta fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepţii de invocat, instanţa pune în discuţia părţilor eventualitatea săvârşirii faptei de către inculpat, în stare de legitimă apărare.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că acest aspect se discută odată cu susţinerea concluziilor pe fondul cauzei.

Avocat B.A., pentru partea vătămată, arată că se opune întrucât inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, nefiind incidente dispoziţiile pentru reţinerea stării de legitimă apărare.

Avocat R.G., pentru inculpat, învederează că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin(1) şi (2) C.pen.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, constatându-se cauza în stare de judecată, instanţa acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită condamnarea inculpatului la amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 C.proc.pen, cu aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit b C.pen. coroborat cu art. 76 lit e C.pen., având în vedere că fapta a fost săvârşită în urma provocării şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea Statului. Referitor la latura civilă a solicitat respingerea, ca neîntemeiată.

Avocat B.A., pentru partea vătămată, solicită condamnarea inculpatului, lăsând la aprecierea instanţei cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare, inculpatul făcându-se vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 C.pr.pen. De asemenea a precizat că declaraţiile martorilor D. sunt subiective, aceştia fiind părinţii şi respectiv prietena inculpatului şi a  solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată apărătorul părţii civile învederează că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3000 lei despăgubiri civile şi suma de 45000 lei daune morale, astfel că solicită disjungerea laturii civile pentru audierea martorilor G.I I şi D. N..

Constatând într-adevăr că părţii civile i-a fost încuviinţată în dovedirea pretenţiilor civile proba cu martori, neadministrată până la acest termen, precum şi că, sub aspectul laturii penale, cauza se află în stare de judecată, instanţa pune în discuţie disjungerea cauzei, sub aspectul laturii civile, şi constituirea unui nou dosar.

Reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul inculpatului învederează instanţei că nu se opun.

Instanţa, deliberând asupra disjungerii laturii civile din dosarul penal de faţă, dispune disjungerea cauzei, sub aspectul laturii civile, şi constituirea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 24.01.2013.

Avocat R. G., pentru inculpat, solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art.10 alin 1 lit.e C.proc.pen.,  cu aplicarea art. 44 alin 1, 2 ind 1 C.pen.

În subsidiar, solicită condamnarea inculpatului cu aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 lit b C.proc.pen. şi art. 81 C.pen. , în raport de comportamentul inculpatului atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei.

Inculpatul, având ultimul cuvântul, precizează că vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa în dosarul de urmărire penală este partea vătămată F.I.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată  următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu nr. ……./P/2011, înregistrat sub nr. ……….., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.V.C., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin(1) C.pen., cu aplicarea art. 73 lit. b C.pen.

În fapt, prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că la data de 08.08.2011, partea vătămată şi învinuitul au avut unele probleme în trafic, în timp ce fiecare îşi conducea autoturismul, partea vătămată F.I.,. autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare GJ-91-PAD, iar învinuitul, autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare GJ-05-DCL. Datorită acestor probleme, partea vătămată l-a urmărit pe învinuit, iar în momentul în care acesta a oprit, F.I. a oprit şi el, între cei doi izbucnind un conflict, în timpul căruia s-au lovit reciproc, partea vătămată fiind cea care a provocat agresiunea. În continuare, în actul de sesizare al instanţei, s-a reţinut că întrucât învinuitul a fost însoţit de făptuitorul D.V., acesta din urmă a intervenit cu scopul de a stinge conflictul respectiv, încercând să îl imobilizeze pe F.I. . S-a reţinut că faptuitorul D.V.V. nu a reuşit să o imobilizeze pe partea vătămată, întrucât aceasta din urmă l-a prins de degetul mare de la mâna dreaptă şi l-a tras cu putere. În urma ţipetelor făptuitorului D.V.V., fiind auzite de tatăl acestuia, făptuitorul D.V., acesta din urmă a ieşit din locuinţa sa, ce se afla în imediata apropiere a locului conflictului, şi a încercat să despartă părţile implicate în conflict, luându-l în braţe pe F.I. Datorită gălăgiei produse, în timpul altercaţiei, la faţa locului, s-au deplasat şi ceilalţi făptuitori, care însă nu au intervenit, doar au observat cum învinuitul şi partea vătămată se loveau.

Situaţia de fapt reţinută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile învinuitului; plângerea şi declaraţiile părţii vătămate; declaraţii martori; certificat medico-legale nr. 1071/12.09.2011 emis de SML Gorj; acte medicale.

Sub aspectul laturii civile, la termenul de judecată din data de 25.10.2012, înainte de citirea actului de sesizare al instanţei, partea vătămată F.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal, cu suma de 3000 lei, reprezentând daune materiale, şi 45000 lei, reprezentând daune morale.

La termenul de judecată din data de 25.10.2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 320 ind. 1 C.proc.pen. introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelarea soluţionării proceselor, inculpatul  a declarat personal că recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe de care a luat cunoştinţă cu ocazia prezentării materialului de urmarire penală şi pe care şi le însuşeşte.

Cu toate acestea, nefiind lămurită asupra situaţiei de fapt reţinută în actul de sesizare, şi întrucât, în ipoteza în care în urma cercetării judecătoreşti rezulta că inculpatul ar fi săvârşit fapta, astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare al instanţei, ar fi beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă, neavând nicio culpă în faptul că instanţa a dispus continuarea judecăţii, instanţa a luat act de faptul că inculpatul C.V.C.  a înţeles să beneficieze de dispoziţiile art. 320 ind. 1 C.proc.pen. şi a dispus continuarea cercetării judecătoreşti.

La acelaşi termen de judecată, a fost ascultat inculpatul C.V.C.  , potrivit art. 323 C.proc.pen, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 08.11.2012 a fost ascultată şi partea vătămată F.I., potrivit art. 326 C.proc. pen.; în aceeaşi şedinţă, sesizând contradicţii în declaraţiile acesteia, a făcut aplicarea art. 325 alin(1) C.proc.pen. şi a procedat la citirea declaraţiilor date de partea vătămată în cursul urmăririi penale.

La acelaşi termen de judecată, au fost ascultaţi, sub prestare de jurământ, martorii D.L.M., D.V.M., D.V. şi N.A., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 29.11.2012, au fost ascultaţi, sub prestare de jurământ, martorii F.M., F.I., V.I., G.B.M., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 10.01.2013, au fost ascultaţi, sub prestare de jurământ, martorii GI şi VG, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

În cauză, partea vătămată F.I. a mai fost examinată în cursul lunii decembrie 2012 şi s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 2091/7.12.2012, întocmit de SML Gorj, din ale cărui concluzii instanţa constată că afecţiunile suferite de aceasta nu constituie deficienţă funcţională semnificativă, nu se încadrează în gradul de invaliditate, însă prezintă o incapacitate adaptativă de cca 5 % până în prezent şi în continuare pentru încă 12 luni de la data expertizei, după care urmează a fi reevaluat. Din acelaşi act medical, instanţa reţine că pentru vindecarea leziunilor suferite au fost necesare acelaşi număr de îngrijiri medicale, de 40-45 zile, astfel cum s-a stabilit şi prin certificatul medico-legal nr. 1071/12.09.2011 emis de SML Gorj.

Analizând actele şi lucrările dosarului, atât probele administrate în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine:

La data de 08.09.2011,în jurul orelor 21:00, după ce pe raza satului Sohodol, comuna Tismana, au trecut cu autoturismele pe care le conduceau, unul pe lângă altul, inculpatul C.V.C. oprind maşina în curtea familiei D., partea vătămată a întors maşina, a oprit pe partea  dreaptă a carosabilului, în faţa curţii familiei D, s-a dat jos din maşină şi, înainte ca inculpatul să coboare din autoturismul condus de acesta, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei, iar inculpatul, pentru a se apăra, a lovit-o la rândul său pe partea vătămată cu un pumn. În continuare, cei doi s-au lovit reciproc, pe o grămadă de pietre, între aceştia intervenind făptuitorul D. V. V, împrejurare în care partea vătămată i-a rupt degetul, ulterior intervenind martorul D.V., care a luat-o pe partea vătămată şi a scos-o din curte.

Astfel, din declaraţiile inculpatului C.V.C., a căror consecvenţă s-a păstrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii(filele 14-16, 40 d.u.p, 17 şi 73 d.j.), instanţa reţine, în esenţă, că la data de 08.09.2011, în jurul orelor 21.00, în timp ce se deplasa cu autoturismul, marca Dacia, cu nr. de înmatriculare GJ-05-DCL, pe drumul comunal din satul Sohodol, a observat că din sens opus venea autoturismul, marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare GJ-91-PAD, inculpatul, continuându-şi drumul, a oprit şi parcat autoturismul în curtea martorei D.M.. Imediat, după ce a oprit, înainte de a coborî din autoturism, inculpatul, văzând-o pe partea vătămată F.I. la geamul portierei stânga faţă şi deschizând portiera, pentru a o întreba ce vrea, a fost lovită de aceasta cu un pumn în zona capului. În continuare, inculpatul a arătat  că a împins-o pe partea vătămată, care a revenit, a lovit-o din nou cu  pumnul în cap, după care i-a tras tricoul peste cap şi a lovit-o cu pumnii în zona capului. De asemenea, inculpatul a declarat că după ce s-a dat jos din maşină şi a reuşit să îşi dea tricoul, tras de partea vătămată pe cap, jos, cei doi au început să se lovească reciproc cu pumnii, după care s-au îmbrâncit, iar acesta a căzut pe o grămadă de pietre, moment în care partea vătămată a continuat să îl lovească. A mai declarat inculpatul că iniţial a intervenit făptuitorul D. V. V., iar ulterior şi martorii D. V., D.L. şi N. A., care după ce au reuşit să o ia pe partea vătămată au scos-o din curte.

Declaraţiile inculpatului, sub aspectul situaţiei de fapt reţinută şi, în special, asupra împrejurărilor în care s-a declanşat altercaţia dintre cele două părţi, se coroborează cu toate declaraţiile martorilor, prezenţi la faţa locului.

Aşadar, din declaraţia martorei G.B.M. (fila 44), audiată în faţa instanţei de judecată, persoană neimplicată în nici un fel în conflict şi care nu are nicio legătură cu niciuna din părţi, prezentă în momentul în care a izbucnit conflictul, instanţa reţine că în seara conflictului, fiind la poartă cu martora D. M. şi fratele acesteia, când a venit inculpatul C.V.C. şi a parcat autoturismul în curtea familiei D. şi în momentul imediat următor şi partea vătămată care a parcat pe partea dreaptă, în faţa locuinţei familiei D., a văzut-o pe partea vătămată F.I., care s-a dat jos din maşină şi s-a dus spre maşina inculpatului C.V. şi, înainte ca acesta să se dea jos din maşină, l-a lovit pe inculpat cu un pumn în zona feţei. Totodată, martora a precizat că înainte să îl lovească pe inculpat, acesta nu i-a adresat părţii vătămate nicio injurie şi că, de altfel, nici nu ar fi avut timp întrucât intenţiona să se dea jos din maşină.

În acelaşi sens a declarat şi martora D.M. (filele 23-24 d.u.p, 27 d.j.), că în seara zilei de 08.09.2011, fiind la poartă cu martora G.B., când a venit inculpatul şi a parcat maşina în curtea familiei sale, şi în urma acestuia şi partea vătămată, a văzut cum, înainte să coboare din maşină, inculpatul C.V.C. a fost lovit cu pumnul în faţă de către partea vătămată F.I. . A mai declarat martora că partea vătămată l-a lovit de mai multe ori pe inculpat cu pumnul în zona capului şi pe corp, i-a tras tricoul pe faţă inculpatului, după care a continuat să îl lovească.

De asemenea, declaraţiile mai sus reţinute se coroborează şi cu declaraţiile martorilor D.L., D. V. şi N. A., ce au ieşit din casă la zgomotul de afară şi au perceput nemijlocit continuarea faptelor. Astfel, martorul D. V. a declarat că, în urma ţipetelor celor două părţi implicate în conflict, a ieşit afară şi i-a văzut pe inculpat şi partea vătămată cum se loveau reciproc, cu pumnii şi picioarele, şi că s-a dus şi a scos-o pe partea vătămată afară din curte, după care a luat legătura cu tatăl acesteia, căruia i-a comunicat să vină să vadă ce a făcut fiul acesteia. Martorul D. V. a mai arătat că de la fiul acestuia ştie că partea vătămată este cea care s-a dus la maşina inculpatului şi a tăbărât pe acesta.

Martora D.L. a declarat că, atunci când a ieşit afară, l-a luat pe fiul acesteia, D.V V., care era între inculpat şi partea vătămată, pe o grămadă de pietre, pentru a-i îngriji degetele şi i-a lăsat pe cei doi, lovindu-se în continuare reciproc. De la fiul acesteia, martora ştie că înainte ca inculpatul să se dea jos din maşină a fost lovit de partea vătămată, care i-a pus tricoul în cap inculpatului, după care s-au lovit reciproc.

Martorul N.A. (filele 25-26 d.u.p., 29 d.j.)a declarat că a ieşit din casă în momentul în care inculpatul şi partea vătămată încetaseră să se mai lovească şi că la întrebarea acestuia cu privire la motivul pentru care se află în curtea proprietatea sa, partea vătămată i-a răspuns, gesticulând din mâini, tot aceasta fiind cea care era intrigată de întrebare.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte împrejurările în care s-a declanşat conflictul, partea vătămată F.I., din ale cărei declaraţii instanţa reţine că acesta a manifestat inconsecvenţă pe întreg parcursul procesului penal, a susţinut, iniţial(fila 6 d.u.p.), că în seara zilei de 08.09.2011, în jurul orelor 21:00, pe raza satului Sohodol, a fost aşteptată de către inculpat cu o bâtă în mijlocul drumului şi, fiindu-i frică să nu îi spargă parbrizul, a oprit autoturismul şi, instantaneu, a fost lovită de inculpat cu bâta peste mână, intenţia acestuia fiind să o lovească în cap, iar, ulterior(fila 11 d.u.p.), că în aceeaşi seară, conducând autoturismul  proprietate personală, pe raza satului Sohodol, s-a intersectat cu autoturismul condus de inculpat, care venea din sens opus şi care din cauza vitezei mari i-a aruncat pietriş de la roţi, înfundându-i capota şi spoilerul şi că auzind aceste zgomote a oprit maşina şi constatând avariile şi că inculpatul oprise de asemenea la 30m, l-a întrebat de ce conduce cu viteză, însă inculpatul s-a dus la maşina, de unde a luat o bâtă de baseball, cu care a lovit-o în zona capului, pentru ca, în final(fila 25 d.j), în faţa instanţei de judecată, să susţină că în seara zilei de 08.09.2011 a fost aşteptată de familia D. şi inculpat, care i-a făcut semn să oprească şi când a coborât inculpatul a lovit-o cu pumnul de mai multe ori, iar martorul D.V. cu o bâtă de baseball.

În atari condiţii, instanţa nu poate reţine nicio declaraţie a părţii vătămate asupra împrejurărilor iniţiale ale faptelor de care este acuzat inculpatul, întrucât nu pot servi la aflarea adevărului câtă vreme art. 75 C.proc.pen. impune cerinţa ca declaraţiile părţii vătămate să se coroboreze cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În acest sens, nici mama părţii vătămate, martora F. M., nu a putut declara în sensul celor relatate de fiul acesteia, astfel că la interpelarea instanţei cu privire la aspectul relativ la care dintre cei doi a lovit primul, martora a arătat(fila 42 d.j.) că nu ştie dacă prima lovitură a fost aplicată de inculpat sau de partea vătămată.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor G.I. şi V.G., propuşi de partea vătămată, instanţa constată că aceştia nu au relevat o altă situaţie de fapt, decât cea reţinută în prezenta.

Prin urmare, instanţa consideră că fapta inculpatului, care iniţial a fost lovit de partea vătămată cu un pumn în zona feţei, de a se apăra împotriva loviturilor continuate de acesta, concretizată în lovituri aplicate părţii vătămate, a fost săvârşită în stare de legitimă apărare, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 44 alin(1) şi (2) C.pen.

Potrivit art. 44 alin(1) C.pen., nu constituie infracţiune, fapta prevăzută de legea penală, săvârşită în stare de legitimă apărare.

Conform art. 44 alin(2) C.pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.

Aşadar, pentru a conchide că în speţă este vorba de o cauză care înlătură caracterul penal al faptei- legitima apărare, instanţa a reţinut îndeplinite condiţiile acesteia în ceea ce priveşte atacul părţii vătămate şi acţiunile inculpatului-apărarea.

În concret, instanţa consideră că atacul părţii vătămate îndeplineşte condiţiile de a fi material, direct, imediat, injust şi pune în pericol grav persoana inculpatului.

În ceea ce priveşte caracterul material al atacului, acesta trebuie să fie exercitat prin mijloace fizice şi să se îndrepte împotriva existenţei fizice a valorii sociale ocrotite. Aşa cum s-a afirmat în doctrină, atacul este material atunci când pentru efectuarea lui se recurge la violenţă fizică, cu sau fără folosirea unor mijloace ofensive. În cauza pendinte, instanţa consideră că această cerinţă nu comportă discuţii din moment ce toţi martorii prezenţi la faţa locului au declarat că partea vătămată a aplicat inculpatului un pumn în faţă, iar susţinerea contrară a părţii vătămată nefiind susţinută de nicio probă, declaraţiile tatălui şi mamei acesteia al căror conţinut s-a bazat doar pe relatările fiului neconstituind probe directe care să conducă la reţinerea unei alte situaţii de fapt.

Atacul este direct atunci când se pune în pericol nemijlocit valorarea socială ocrotită. În cauză, nici această condiţie nu poate fi pusă la îndoială câtă vreme ce partea vătămată l-a agresat pe inculpat în mod nemijlocit, prin aplicarea loviturii cu pumnul în zona feţei.

Caracterul imediat al atacului presupune ca acesta să fie iminent sau în curs de desfăşurare. În cazul atacului în curs de desfăşurare, acesta legitimează o apărare atâta timp cât nu s-a epuizat. Din probele administrate în cauză rezultă că în momentul în care inculpatul a ripostat lovind-o pe partea vătămată, atacul acesteia era în curs de desfăşurare, fiind astfel îndeplinită condiţia atacului de a fi imediat. Totodată, nicio parte nu contestă şi nici un martor nu declară că atacul şi apărare nu au avut un caracter de continuitate.

Referitor la condiţia atacului de a fi injust, lipsa autorizării acestuia de către ordinea juridică îi conferă acestuia caracterul de a fi injust. În speţă, acţiunea părţi vătămate constând în lovirea inculpatului cu pumnul în zona feţei, provocându-i leziuni în zona capului, este o faptă penală, în privinţa căreia, dacă inculpatul făcea demersurile necesare, inclusiv o plângere penală, putea fi eventual urmărită şi sancţionată penal.

În ceea ce priveşte condiţia atacului de a pune în pericol grav valorile arătate în art. 44 alin(2) C.pen., caracterul grav al pericolului care ameninţă valorile sociale ocrotite se apreciază în funcţie de intensitatea atacului, de urmările pe care acesta le poate produce, condiţia fiind îndeplinită atunci când atacul implică producerea unui rău greu de remediat. Aşadar, dintre condiţiile atacului săvârşit de partea vătămată asupra inculpatului, pericolul grav suportă discuţie, dar este justificat de acţiunile părţii vătămate, care s-a dus la maşina inculpatului şi fără o discuţie prealabilă l-a lovit iniţial cu un pumn în faţă, după care, după ce i-a pus tricoul în cap, a continuat să îl lovească cu pumnii şi picioarele şi de faptul că apărarea s-a realizat printr-o faptă prevăzută de legea penală, care a fost precedată de atac, săvârşită asupra agresorului, necesară pentru înlăturarea atacului şi proporţională cu gravitatea acestuia. În acest context, reacţia inculpatului de a o lovi la rândul său pe partea vătămată cu pumnii şi picioarele constituie un reflex natural de apărare şi, prin urmare, un act necesar comis în legitimă apărare.

Nu în ultimul rând, relativ la pericolul grav al valorilor arătate în art. 44 C.pen., cerut pentru reţinerea legitimei apărări, în prezenta cauză, instanţa are în vedere că partea vătămată a continuat atacul, ce ulterior s-a materializat în lovituri reciproce ale ambelor părţi, în urma cărora acestea au fost pline de sânge. Astfel, din declaraţiile martorilor D. L., D.M., D.V., N.A., instanţa reţine că după conflict, partea vătămată prezenta urme de sânge pe faţă, iar inculpatul atât pe faţă cât şi pe spate.

În continuare, instanţa va analiza condiţiile apărării, pentru ca aceasta să beneficieze de efectul justificativ, respectiv acţiunile pentru care este acuzat inculpatul.

Aşadar, pentru a se reţine legitima apărare, este necesar ca aceasta să îmbrace forma unei fapte prevăzute de legea penală, să fie necesară şi să fie proporţională cu gravitatea atacului.

În cauză, apărarea inculpatului s-a materializat într-o faptă penală, pentru care de altfel a şi fost trimis în judecată, fiind vorba de o faptă tipică, din moment ce inculpatul a acţionat, animat de dorinţa de a se apăra de acţiunile părţii vătămate.

Totodată, fapta inculpatului a fost necesară pentru înlăturarea atacului, câtă vreme aceasta a fost săvârşită în intervalul în care s-a declanşat atacul şi până la finalizarea acestuia.

Referitor la condiţia apărării de a fi proporţională cu gravitatea atacului, instanţa o consideră a fi întrunită în cauză, din moment ce inculpatul a ripostat asemenea părţii vătămate cu pumnii şi picioarele. Astfel, cu excepţia părţii vătămate, toate persoanele audiate în cauză au declarat că inculpatul şi partea vătămată s-au lovit reciproc cu pumnii şi picioarele. În acest sens, susţinerea părţii vătămate potrivit căreia inculpatul l-a lovit cu o bâtă de baseball nu e susţinută de nicio dovadă, martorii prezenţi la faţa locului relatând că nu cunosc ca inculpatul să posede un astfel de obiect şi nici nu au văzut un astfel de obiect la faţa locului. Mai mult, nici părinţii părţii vătămate, martorii F.M. şi F. I. care deşi au ajuns la finalul conflictului, nu au declarat că ar fi văzut un astfel de obiect, ci doar că partea vătămată le-a relatat că a fost lovită cu o bâtă de baseball.

Aşadar, constatând îndeplinite condiţiile atacului şi apărării, pentru reţinerea legitimei apărări, instanţa reţine în continuare că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 73 lit. b C.pen., întrucât inculpatul nu a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de pumnul primit de la partea vătămată, câtă vreme atacul acesteia din urmă a fost continuu, fără a exista un interval de timp între acesta şi acţiunile inculpatului, în care eventual ar fi avut timp să reflecteze asupra violenţelor săvârşite de partea vătămată asupra sa.

Faţă de cele ce preced, reţinând îndeplinite condiţiile atacului părţii vătămate şi ale apărării inculpatului, iar nu săvârşirea faptei sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de agresiunea părţii vătămate, instanţa va dispune achitarea inculpatului C.V.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală, întrucât fapta de care este acuzat nu constituie infracţiune, existând o cauză care înlătură caracterul penal al faptei - starea de legitimă apărare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa nu poate primi susţinerea apărătorului părţii vătămate F.I. avocat B.A., potrivit căreia în cauză este imposibilă pronunţarea unei soluţii de achitare câtă vreme inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia şi a solicitat ca judecata să se facă potrivit dispoziţiilor art. 320 ind. 1 C.proc.pen., deoarece admisibilitatea procedurii nu înseamnă obligaţia judecătorului de a condamna pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în actul de inculpare. Procesul penal parcurge - chiar în cazul aplicării procedurii simplificate - etapa dezbaterilor şi a ultimului cuvânt acordat inculpatului, iar instanţa îşi păstrează intacte atributele de deliberare şi de decizie, dispunând rezolvarea acţiunii penale. Mai mult, în prezenta cauză instanţa a efectuat cercetare judecătorească, în urma căreia a reţinut, în parte, aceeaşi situaţie de fapt, dar săvârşită în alte împrejurări.

Aşadar, simpla manifestare de voinţă a inculpatului de a i se aplica procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 C.proc.pen., nu conduce în mod automat la declanşarea procedurii abreviate, în cauza de faţă, instanţa a luat act de recunoaşterea inculpatului şi a dispus continuarea judecăţii potrivit dreptului comun şi, în consecinţă, a efectuat cercetare judecătorească.

În plus, dispoziţiile art. 320 ind. 1 C.proc.pen, nu pot să contravină principiului aflării adevărului, înscris în art. 3 C.proc.pen., care impune ca în desfăşurarea procesului penal să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului, principiu ce garantează respectarea dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Totodată, întrucât procesual penal român este guvernat de regulile sistemului continental, unde contează adevărul obiectiv, ar fi de neconceput condamnarea inculpatului pentru o altă infracţiune decât cea săvârşită, chiar dacă acesta ar fi ajuns la o “înţelegere” cu acuzatorul în acest sens.

Faţă de cele preced, având în vedere cu prioritate aflarea adevărului obiectiv în cauză, instanţa va dispune achitarea inculpatului C.V.C., pentru săvârşirea în stare de legitimă apărare a infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C.pen.

În baza art. 192 alin(1) pct. 1 lit. a C.proc.pen, va obliga partea vătămată F.I. la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art.11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. raportat la art.10 alin(1) lit.e C.proc.pen., dispune achitarea inculpatului C.V.C., fiul lui V. şi C., născut la data de ……, în Tg-Jiu, Jud. Gorj,  de cetăţenie română, fără antecedente penale, CNP ………., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin(1) C.pen.

Dispune disjungerea cauzei, sub aspectul laturii civile, şi constituirea unui nou dosar, cu termen la data de 24.01.2013.

În baza art. 192 alin(1) pct. 1 lit. a C.proc.pen, obligă partea vătămată F.I. la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare, pentru inculpatul prezent la dezbateri şi Ministerul Public, şi de la comunicare pentru partea vătămată, lipsă la dezbateri.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10.01.2013.

Preşedinte,

R.Z.N.

Grefier,

E.B.

Domenii speta

Spete similare