Conflict de competenţă

 „Dispoziţiile privitoare la executarea silită au drept scop nu numai de a pune la dispoziţia celor interesaţi posibilitatea de realizare a drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un titlu executoriu, în cazul în care debitorul nu le aduce la îndeplinire de bunăvoie, ci constituie în acelaşi timp o garanţie procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor. Ca atare, aceste dispoziţii au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea urmăririi, care nu poate fi acoperită în nici un mod.

Părţile pot alege o altă instanţă de judecată în cazul în care legea permite acestora să deroge de la regulile de competenţă pe care le stabileşte, respectiv în cazul competenţei reglementate de norme dispozitive, nu însă şi în cazul de faţă.

Curtea apreciază că, pentru determinarea instanţei de executare, art.373 alin. 2 stabileşte un singur criteriu, respectiv acela al locului unde se va şi efectua executarea silită, instanţa nevăzând un interes real al recurentei în  a se judeca la o instanţă pe raza căreia terţul are deschise alte subunităţi însă debitorul nu are deschise conturi”.

Domeniu – conflict de competenţă

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE – DOSAR NR.32588/3/2013 – DECIZIA CIVILĂ NR.696/24.04.2014)

Prin sentinţa civila nr.3025/15.02.2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 26249/299/2012, a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale şi a fost declinata competenta de soluţionare a contestaţiei la executare prin care contestatorul SC „…” SA Copsa Mica a solicitat anularea adresei de înfiinţare a popririi şi a procesului-verbal de actualizare a creanţei, precum şi a actelor de executare ulterioare, întocmite de BEJ T.V. în dosarul de executare nr.211/2012, în contradictoriu cu intimata SC „…” SRL şi terţul poprit „…”.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut ca, din înscrisurile de la dosar, precum şi din susţinerile contestatoarei, executarea silita are loc  prin poprirea sumelor de bani deţinute de către contestatoare la terţul poprit din Bucureşti, iar la adresa instanţei, aceasta a răspuns ca reclamanta-contestatoare are conturi deschise la Sucursala Bucureşti sector 2 şi Sucursala Târgu-Mureş.

Faptul ca în adresa de înfiinţare a popririi s-a menţionat sediul central al terţului poprit nu are relevanţă, instanţa de executare fiind instanţa unde are loc efectiv executarea.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, la data de 04.03.2013, sub nr. 1005/300/2013, care, prin sentinţa civilă nr.14593/24.09.2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenta a dispus înaintarea dosarului Tribunalului Bucureşti, în vederea soluţionării conflictului.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut ca sediul terţului poprit reprezintă locul unde se desfăşoară executarea silită atunci când poprirea este înfiinţată asupra mai multor conturi bancare deschise la mai multe unităţi operaţionale aparţinând aceluiaşi  terţ poprit.

În acest sens, art. 454 alin.2 ind.3 C.pr. civ., prevede ca în cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se adresează unei unităţi operaţionale a unei bănci, poprirea va fi înfiinţată asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate.

Aşadar, numai în situaţia excepţionala în care executorul judecătoresc se adresează unei anumite unităţi operaţionale/sucursale, poprirea se va înfiinţa numai asupra conturilor debitorului deschise la acea unitate operaţională, altminteri, ori de cate ori executorul se adresează generic unui anumit terţ poprit, acesta are obligaţia să înfiinţeze poprirea asupra  tuturor conturilor debitorului, indiferent de numărul şi locul unităţilor operaţionale la care s-au deschis conturilor.

Într-o asemenea situaţie, locul fiecărei unităţi operaţionale nu mai prezintă relevanţă, locul executării fiind însuşi locul unde se găseşte sediul central al terţului poprit.

În speţă, sediul central al terţului poprit „….” se afla  în Bucureşti, sector 1, nefiind făcută dovada că executorul judecătoresc s-ar fi adresat cu o cerere de înfiinţare a popririi  exclusiv asupra conturilor debitorului deschise la sucursala terţului poprit.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civila, la data de 07.10.2013, sub nr. 32588/3/2013.

Prin sentinţa civilă nr.1821/22.10.2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a Civilă a stabilit competenta de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin cererea formulată, contestatoarea SC „….”SA Copsa Mica a solicitat anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 211/2012 de executorul judecătoresc T.V., în vederea realizării creanţei cuprinse în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.142/2002, pronunţata în dosarul nr. 719/2002 de Curtea de Apel Alba Iulia.

În acest scop, prin adresa din data de 05.06.2012, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor debitoarei SC „….” SA deschise la terţul poprit „…” Bank.

Cu adresa nr.283/15.01.2013, „….” SA a comunicat Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti ca debitoarea are conturi deschise la sucursalele sale din  Bucureşti, sectorul 2 şi Târgu Mureş.

Prin urmare, instanţa a constatat că, în conformitate cu disp. art. 373 alin.2 C.pr. civ., Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti era instanţa de executare, întrucât bunurile asupra cărora se efectuează executarea se afla în circumscripţia sa, şi, în aceasta calitate, îi revenea, în temeiul art. 400 alin.1 C.pr.civ., competenţa soluţionării contestaţiei la executare.

Instanţa a apreciat că este corect ca, în situaţia în care în adresa de înfiinţare a popririi se dispune înfiinţarea popririi, în mod generic, asupra tuturor conturilor debitorului urmărit, terţul poprit are obligaţia de a indisponibiliza soldurile creditoare din toate conturile debitorului, însă, pentru determinarea instanţei de executare art.373 alin.2 C.pr.civ. stabileşte un singur criteriu, respectiv acela al locului unde se va efectua executarea silita. Aşa fiind, tribunalul a apreciat că este lipsită de relevanţă modalitatea de executare a măsurii popririi de către terţul poprit, singurul element care trebuie avut în vedere fiind locul executării efective, iar din acest punct de vedere se observă că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu poate fi instanţa de executare, în sensul art. 373 alin.2 C.pr. civ., deoarece debitoarea nu are conturi deschise la sucursalele „…” Bank SA din circumscripţia sa.

Faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa, în temeiul art. 22 alin.1 şi 5 C.pr. civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea S.C. „….” S.A. Copşa Mică, solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către aceasta în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art.274 C.proc.civ. a solicitat obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivare, recurenta contestatoare a susţinut nelegalitatea hotărârii în raport de greşita aplicare a dispoz.art.373 alin.2 C.proc.civ.

Recurenta a susţinut că instanţa de executare competentă teritorial să judece contestaţia la executare este judecătoria de la sediul unităţii centrale a terţului poprit, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Competenţa teritorială a instanţei de executare se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 373 alin. (2) C.proc.civ., care prevăd faptul că „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Însă, recurenta contestatoare a precizat că trebuie făcută o distincţie între adresele de înfiinţare a popririi asupra tuturor conturilor unui debitor şi adresele de înfiinţare a popririi asupra conturilor deschise doar la o unitate operaţionala a băncii.

În acest sens, trebuie observate dispoziţiile art.454 alin.(23) C.proc.civ., potrivit cărora în cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se adresează unei unităţi operaţionale a unei banei, poprirea va fi înfiinţată asupra conturilor pe care debitoarea urmărita le are deschise la acea unitate".

Or, din interpretarea textului mai sus menţionat rezultă cu evidenţă faptul că în situaţia în care executorul se adresează unei anumite unităţi operaţionale/sucursale, poprirea se va înfiinţa numai asupra conturilor deschise la acea unitate operaţionala.

În cazul în care executorul judecătoresc se adresează generic unui anumit terţ poprit, astfel cum este cazul în speţă, acesta are obligaţia să înfiinţeze poprirea asupra tuturor conturilor, indiferent de numărul şi locul unităţilor operaţionale la care sunt deschise conturi.

În acest ultim caz, locul fiecărei unităţi operaţionale/sucursale nu mai prezintă relevanţă, locul executării fiind însuşi locul unde se afla sediul central al terţului poprit.

Astfel cum în mod corect a reţinut Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în hotărârea de declinare a competentei, sediul terţului poprit - unitatea centrală reprezintă locul unde se desfăşoară executarea silită atunci când poprirea este înfiinţată asupra mai multor conturi bancare deschise la mai multe unităţi operaţionale aparţinând aceluiaşi terţ poprit.

Astfel, în situaţia în care executorul trimite adresa de înfiinţare a popririi către terţul poprit - unitatea centrala în vederea popririi tuturor conturilor deschise la respectiva bancă, astfel cum este cazul în speţă, aspectul în raport de care se stabileşte competenta teritoriala a instanţei de executare este acela al sediului unităţii centrale a băncii.

O altă interpretare ar conduce la situaţia absurdă în care, dacă ar exista mai multe sucursale la care debitorul ar avea conturi deschise, pentru contestarea popririi înfiinţate la unitatea centrală asupra tuturor conturilor ar trebuie să fie depusă câte o contestaţie la fiecare instanţă în a cărei circumscripţie debitorul are conturi.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti ar fi fost instanţa de executare competentă teritorial să judece contestaţia la executare doar în situaţia în care executorul judecătoresc s-ar fi adresat direct sucursalei din sectorul 2 Bucureşti pentru înfiinţarea popririi asupra contului deschis la respectiva unitate operaţionala a terţului poprit.

Astfel, având în vedere că executarea silită urmează a se efectua prin poprirea conturilor contestatoarei deschise la „…” Bank ce are sediul în Bucureşti, sector 1, este de necontestat că instanţa în circumscripţia căreia urmează a se efectua executarea este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, aceasta fiind instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare.

În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.

Curtea, analizând criticile de recurs în raport de actele şi lucrările dosarului, dar şi de dispoziţiile legale incidente, constată următoarele:

Tribunalul Bucureşti a fost sesizat cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti cu privire la soluţionarea contestaţiei la executare formulate de către S.C. „….” S.A. împotriva adresei de înfiinţare a popririi emise la data de 05.06.2012 de către BEJ Tudor Vasile Petru, precum şi a executării înseşi iniţiate de acest birou, în dosarul de executare nr.211/2002.

Curtea are în vedere că prin adresa contestată BEJ Tudor Vasile Petru a solicitat „…” Bank, cu sediul în Bucureşti, sector 1, înfiinţarea popririi pentru recuperarea sumei totale de 10.248.069,37 lei, (ulterior precizată ca fiind de 5.296.371,98 lei), partea solicitând a se înţelege intenţia sa de a solicita înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor deschise la „….” Bank.

Tribunalul a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti faţă de împrejurarea că debitoarea deţine un cont deschis la o sucursala a „….” Bank din Bucureşti, Sectorul 2.

Curtea reţine că prezentei cauze îi sunt incidente dispoziţiile art. 400 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care: „contestaţia se introduce la instanţa de executare”, acest articol reglementând competenţa materială a instanţelor în soluţionarea contestaţiilor la executare propriu-zise.

În legătură cu acest articol, Curtea urmează să aibă în vedere dispoziţiile art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cu care: „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Or, pentru cazul de faţă niciuna dintre părţi şi nici instanţa nu a identificat vreo dispoziţie legală derogatorie de la aplicarea dispoziţiei legale sus-indicate.

Pentru satisfacerea creanţei creditoarei prin poprire, Curtea reţine că devin aplicabile dispoziţiile art.453 Cod de procedură civilă care prevăd că: „poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit".

Prin urmare, creditorul, alegând calea popririi pentru executarea silită, instanţa competentă este instanţa de la domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

Dispoziţiile privitoare la executarea silită au drept scop nu numai de a pune la dispoziţia celor interesaţi posibilitatea de realizare a drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un titlu executoriu, în cazul în care debitorul nu le aduce la îndeplinire de bunăvoie, ci constituie în acelaşi timp o garanţie procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor. Ca atare, aceste dispoziţii au caracter imperativ, iar nerespectarea lor atrage nulitatea urmăririi, care nu poate fi acoperită în nici un mod.

Cu alte cuvinte, competenta materială, dar şi teritorială a instanţei de executare astfel cum aceasta este stabilită prin articolele de drept la care s-a făcut referire mai sus, este reglementată de dispoziţii imperative, de la care părţile nu pot deroga.

Or, părţile pot alege o altă instanţă de judecată în cazul în care legea permite acestora să deroge de la regulile de competenţă pe care le stabileşte, respectiv în cazul competenţei reglementate de norme dispozitive, nu însă şi în cazul de faţă.

Având în vedere că sus-numita creditoare a solicitat executarea silită a debitorului pe calea popririi, faţă de voinţa creditoarei care, se presupune, este pe deplin interesată ca executarea să capete finalitate, Curtea apreciază că Judecătoria sector 2 este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare, ţinând seamă de faptul că recurenta deţine un cont deschis doar la o sucursala a „….” Bank Bucureşti, din sectorul 2 al municipiului Bucureşti.

Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reţinut că pentru determinarea instanţei de executare art. 373 alin. 2 stabileşte un singur criteriu, respectiv acela al locului unde se va şi efectua executarea silită, instanţa nevăzând un interes real al recurentei în  a se judeca la o instanţă pe raza căreia terţul are deschise alte subunităţi însă debitorul nu are deschise conturi, în speţă Judecătoria sector 1 Bucureşti în favoarea căreia a pledat recurenta.

Recurenta a solicitat a se face distincţie între adresele de înfiinţare a popririi asupra tuturor conturilor unui debitor şi adresele de înfiinţare a popririi asupra conturilor deschise doar la o unitate operaţională a băncii.

Într-adevăr, art. 454 alin. 2 indice 2 dispune în sensul că în cazul în care se solicită înfiinţarea popririi pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile subunităţilor fără personalitate juridică ale acesteia, se vor indica elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate a societăţii debitoare.

Or, din adresa înaintată de executorul judecătoresc nu rezultă o asemenea solicitare expresă şi detaliere, cerută de textul de lege, singurul argument al recurentei fiind faptul că s-a adresat unităţii centrale, ceea ce nu acoperă întreaga exigenţă a legii.

Mai mult, în cazul de faţă, când instanţa este chemată să stabilească asupra conflictului de competenţă dintre două instanţe de pe raza municipiului Bucureşti, de vreme ce debitorul are deschis cont doar la sucursala terţului poprit situată în sectorul 2 din Bucureşti, recurenta nici nu ar fi putut îndeplini această cerinţă concretă a legii în referire la vreo subunitate a terţului poprit de pe raza sectorului 1 Bucureşti. Recurenta confundă situaţia în care un debitor are deschis cont la mai multe subunităţi ale acesteia, fără a avea relevanţă dacă acesta are disponibil bănesc, cu cea în care debitorul nu are deschis cont decât la una dintre acestea.

Aşa fiind nu poate fi primit argumentul recurentei în sensul că, adresându-se generic terţului poprit Piraeus Bank, acesta avea obligaţia de a înfiinţa poprirea la toate subunităţile sale, inclusiv pe raza sectorului 1 Bucureşti, care ar atrage competenţa teritorială a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, de vreme ce nu s-a făcut dovada că ar avea conturi deschise la vreuna dintre subunităţile de pe raza acestui sector, poprirea putând produce efecte doar în privinţa sumelor de bani datorate sau care vor fi datorate de terţ debitorului.

Cum în prezenta speţă nu poate fi vorba de înfiinţarea popririi asupra mai multor conturi bancare, nefăcându-se dovada existenţei acestor conturi bancare deschise la mai multe unităţi operaţionale aparţinând aceluiaşi terţ poprit, pe raza municipiului Bucureşti, singurul în discuţie fiind cel deschis la o subunitate din raza sectorului 2 Bucureşti, susţinerile recurentei în sensul că unitatea centrală reprezintă locul unde se desfăşoară executarea silită nu pot fi primite nici din această perspectivă.

În consecinţă, Curtea, în raport de considerentele de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare