Conflict negativ de competenta- exercitarea autoritatii parintesti

Sentinţă civilă 2244 din 16.05.2019


Data publicare portal: 13.02.2020

Prin Sentinta civila nr. …. din data de … pronuntata de Judecatoria …. s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slatina.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.C.M cu domiciliul în ....., în contradictoriu cu pârâta G.A. cu domiciliul în ...., în favoarea Judecătoriei Arad.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria .... şi Judecătoria .... în soluţionarea prezentei cauze.

S-a sesizat  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă în temeiul art. 135 alin. 1 din codul de procedură civilă.

S-a suspendat judecata cererii, dosarul urmând a fi înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 134 din codul de procedură civilă.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei .... în data de ... sub nr. ..., reclamantul C.C.M în contradictoriu cu pârâta G.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună  în principal, schimbarea  modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti  asupra  minorului C.A.I., născut la data  de 15.07.2006, stabilită prin sentinţa civila nr. ... din ..., în sensul ca aceasta să îi revină in exclusivitate reclamantului, in calitate de tată, în temeiul disp. art.398 din Codul Civil, fără cheltuieli de judecată.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei sa consimtă ca minorul C.A.I., fiul lor, născut la data de ...., să se deplaseze împreuna cu tatăl reclamant in străinătate în scopul petrecerii concediului de odihnă, sau la sfârşit de săptămână, iar in  caz de  refuz, hotărârea să  ţină loc de consimţământ  pentru o  perioadă  de 3  ani  de  la  data  pronunţării sentinţei civile.

Reclamantul  a învederat că din convieţuirea sa cu pârâta a rezultat minorul C.A.I., născut la data de ...., in ...., judeţul ...., iar prin sentinţa civilă nr. ... din ..., pronunţata in dosarul nr. .... al Judecătoriei ...., s-a stabilit locuinţa minorului la domiciliul tatălui,  exercitarea autorităţii părinteşti  în comun de către părinţi, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere, in cuantum de 25 % lunar din venitul minim pe economia naţionala.

Reclamantul a precizat că de fiecare dată când se deplasează in concediu in străinătate, minorul trebuie sa stea la bunici, întrucât nu poate să îl scoată in afara ţării. Consideră că lipsa oricărei cooperări din partea pârâtei in luarea deciziilor importante din viata minorului constituie împrejurare obiectiva, de natura a îndreptăţii instanţa să dispună ca exercitarea autorităţii părinteşti sa fie exercitata doar de către părintele la domiciliul căruia s-a dispus ca minorul sa aibă locuinţa.

In drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 398 Cod civil,  art.194 Cod procedura civila, Legea nr.248/2005.

A solicitat probele cu înscrisuri şi testimonială.

La termenul din ...., reclamantul a depus note de şedinţă cu privire la excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei .... invocată din oficiu.

Reclamantul a subliniat că prin sentinţa civila nr..... pronunţata de Judecătoria .... in dosarul nr....., locuinţa minorului a fost stabilită la domiciliul tatălui. Având in vedere actul de identitate al reclamantului seria .... emis de SPCLEP .... la ...., acesta are domiciliul in ......

Faţă de dispoziţiile art. 114 (1)  C.proc.civ., întrucât domiciliul tatălui este si domiciliul minorului, considera ca Judecătoria .... este instanţa competenta teritorial a soluţiona prezenta cerere. Susţine aceasta cu atât mai mult cu cât se află in situaţia in care mama (pârâta) nu s-a mai interesat de minor de foarte mulţi ani, nu contribuie la creşterea si educarea acestuia, nu se cunoaşte domiciliul acesteia. Arată că este adevărat ca minorul in prezent frecventează cursurile unei scoli din ...., judeţul ...., dar nu are o delegare temporara a autorităţii părinteşti către bunicii paterni.

Începând cu data de ..., reclamantul are loc de munca si o locuinţa temporara in străinătate si a trebuit sa se deplaseze acolo, astfel ca singura modalitate pentru a se deplasa şi minorul la tatăl său, care îl are in îngrijire, in condiţiile in care mama lipseşte din viaţa minorului, este ca autoritatea părinteasca sa se exercite exclusiv de către tată.

In completarea dosarului depune adeverinţa emisa de firma .... din care rezulta ca reclamantul este angajat la aceasta societate începând cu data de ...., fluturaş de salariu decembrie ..., adeverinţa de luare in evidenta a reclamantului in ...., localitatea ......

Prin sentinţa civilă nr. .... pronunţată de Judecătoria .... în dosarul nr. ... s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei ...., invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei ...., judeţul .....

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei .... în data de ... sub nr. .....

La termenul din ...., instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale. 

Analizând excepţia invocată, instanţa retine următoarele:

Faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C.proc.civ., instanţa este obligată să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei teritoriale, excepţie de procedură cu caracter dilatoriu, deoarece, în caz de admitere a acesteia, jurisdicţia învestită de reclamant devine necompetentă pentru cercetarea în fond a pricinii.

În fapt, prin sentinţa civilă nr. .... pronunţată de Judecătoria ....  în dosarul nr. .... (filele ... din dosarul declinat), în urma desfacerii căsătoriei părţilor, instanţa a stabilit locuinţa minorului C.A.I, născut la data de ...., la domiciliul tatălui, cu exercitarea în comuna  autorităţii părinteşti şi cu obligarea mamei să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare a minorului prin plata unei pensii de întreţinere.

Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat în principal schimbarea  modalităţii de exercitare a autorităţii părinteşti, în sensul ca aceasta să îi revină in exclusivitate reclamantului.

Faţă de obiectul cererii, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 114 alin. 1 C.proc.civ., acestea din urmă stabilind că  acţiunile privitoare la ocrotirea persoanei fizice, date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă sunt soluţionate de instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. Or, cererile privitoare la exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului, în baza art. 107 şi 396 C.civ., sunt în competenţa instanţei de tutelă, fiind, aşadar, incidente dispoziţiile art. 114 C.proc.civ., care instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Reiese din referatul Direcţiei de Asistenţă Socială .... că minorul locuieşte la  bunicii paterni, în ...., de la începutul anului şcolar, localitate în care minorul frecventează şi cursurile unei unităţi de învăţământ.

Instanţa reţine că această împrejurare de fapt, determinată de începerea anului şcolar şi plecarea reclamantului în străinătate (unde lucrează, potrivit înscrisului depus la fila 56 din dosarul declinat), nu schimbă locuinţa minorului, care deja a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească.

Faţă de acest aspect, instanţa reţine că independent de situaţia faptică din prezent, locuinţa copilului este stabilită printr-o hotărâre definitivă şi aceasta este locuinţa copilului „în sensul legii”. În concret, nu interesează adresa la care minorul locuieşte în fapt la data formulării cererii ce face obiectul prezentei cauze, câtă vreme locuinţa copilului a fost stabilită la domiciliul tatălui printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Faptul că  începând cu anul 2018, minorul locuieşte la bunicii paterni, în ...., nu poate semnifica schimbarea locuinţei copilului, câtă vreme nu a existat un acord al părinţilor în acest sens şi nici o încuviinţare a vreunei instanţe.

Instanţa mai reţine că noţiunea de domiciliu al persoanei ocrotite este prevăzută de Codul civil, iar pentru locuinţa minorului interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie a amândurora, fie a părintelui cu care minorul locuieşte în mod statornic sau la care i s-a stabilit locuinţa de către instanţă. Or, raportând dispoziţiile art. 114 C.proc.civ. la dispoziţiile art. 92 C.civ., reiese că locuinţa copilului este aceea la care minorul locuieşte efectiv, dacă ea nu a fost stabilită deja de către o instanţă de judecată. În cauza de faţă, locuinţa minorului a fost deja stabilită la tată, al cărui domiciliu se află în ..... O interpretare contrară nu ar face altceva decât să lipsească de efecte juridice hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit locuinţa copilului la unul dintre părinţi, iar nu la bunicii paterni.

Mai mult decât atât, aşa cum s-a reţinut prin decizia nr. 1851/07.10.2016 pronunţată de Î.C.C.J., pentru determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea având ca obiect stabilirea programului de vizitare a minorului, nu interesează adresa la care minorul locuia în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, câtă vreme locuinţa minorului fusese stabilită la domiciliul unuia dintre părinţi printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat. Cum cererea privind stabilirea programului de vizitare a minorului se soluţionează tot de către instanţa de tutelă, instanţa reţine că aspectele expuse în jurisprudenţa Î.C.C.J. sunt valabile şi în cauza de faţă.

Aşadar, reţinând că interesează locuinţa minorului stabilită prin hotărâre judecătorească, instanţa va avea în vedere că minorului C.A.I i-a fost stabilită locuinţa la domiciliul tatălui, potrivit sentinţei civile nr. .... pronunţată de Judecătoria ....  în dosarul nr. ....., iar domiciliul tatălui se află în .....

În consecinţa celor ce preced şi în temeiul art. 130 alin. 2, art. 129 alin. 2 pct. 3 şi art. 114 alin. 1 C.proc.civ., instanţa reţine că instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa  minorul este Judecătoria ...., motiv pentru care instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei .... şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei .....

De asemenea, instanţa va constata ivit conflictul negativ de competenţă dintre cele două instanţe de judecată şi va dispune sesizarea instanţei imediat superioare şi comune instanţelor aflate în conflict, şi anume sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 alin. 1 din codul de procedură civilă.

Se va dispune totodată şi suspendarea judecării cererii, conform dispoziţiilor art. 134 din codul de procedură civilă, dosarul urmând a fi înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.