Acordare stagiu potenţial la încadrarea în gradul iii de invaliditate.

Acordare stagiu potenţial la încadrarea în gradul III de invaliditate.

-Art. 76 din Legea nr. 263/2010

Întrucât în art. 76 din Legea nr. 263/2010 se prevede expres că în situaţia gradului III de invaliditate se acordă stagiul potenţial, potrivit art. 75 alin. 1, numai persoanelor prevăzute la art. 74, ce trimite la art. 68 alin. 1 lit. a şi b, alin. 2, 3 şi 4, iar recurenta nu se regăseşte în niciuna dintre aceste situaţii, cauza invalidităţii sale fiind încadrată în dispoziţiile art. 68 alin. 1 lit. c, în mod corect nu i s-a mai acordat stagiul potenţial. La data ivirii situaţiei ce a determinat modificarea drepturilor de pensie ale recurentei legea în vigoare nu mai prevedea pentru încadrarea în gradul III de invaliditate, din cauza bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca, acordarea stagiului potenţial.

(Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă, Decizia civilă nr. 1854R din 21.03.2014)

Prin cererea înregistrată sub nr.xxxxx/3/2012, la data de 30.08.2012, reclamanta Ş.J. a chemat în judecată pe pârâta C.P.M.B., solicitând să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei de invaliditate nr. XXXXXX/28.11.2011 şi recalcularea pensiei luând în considerare punctajul pentru stagiul potenţial dobândit la data pensionării, pentru perioada 09.07.2004 - 09.05.2012; anularea deciziei de debit nr. XXXXXX – N23 din 28.11.2011 şi recalcularea sumei corect datorate, de 36 de lei; restituirea sumelor reţinute în mod ilegal de la data aplicării recalculării pensiei, actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda medie bancară.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea Ş.J., la 29.10.2013, în termen legal, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la 05.11.2013.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod proc. civ., Curtea găseşte recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele: 

Curtea apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, în cauză nefiind incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod proc. civ.

Având în vedere criticile aduse de recurenta-contestatoare, se constată că în raport de prevederile speciale aplicabile nu pot fi reţinute ca întemeiate susţinerile privind calculul eronat al pensiei la schimbarea gradului de invaliditate ca urmare a neluării în considerare, pe lângă punctajul efectiv realizat (de 17,63901 puncte), şi a punctajului pentru stagiul de cotizare asimilat, anterior schimbării gradului de invaliditate, pentru perioada 9.07.2004 - 1.07.2011 (4,188849 puncte).

Astfel, ca urmare a deciziei medicale din data de 28.06.2011, prin care recurenta Ş.J. fost trecută din gradul II în gradul III de invaliditate, a fost emisă de Casa locală de pensii decizia nr. XXXXX/ 28.11.2011 prin care i s-au modificat drepturile de pensie de invaliditate, începând cu 01.07.2011, în baza dispoziţiilor Legii nr. 263/2010. Sub aspectul elementelor ce interesează în cauză, în decizie s-au reţinut: vârsta la data deciziei medicale – 56 ani, 6 luni, 6 zile, vârsta standard de pensionare – 59 ani, 11 luni, stagiul complet de cotizare prevăzut de lege – 29 ani 10 luni, stagiul total de cotizare realizat – 19 ani, 11 luni, 3 zile, număr total de puncte realizate – 17.63901, iar stagiul potenţial acordat – 0, pentru cauza invalidităţii fiind menţionat art. 68 alin. 1 lit. c.

Curtea constată că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că la emiterea acestei decizii au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 263/2010 în vigoare la data încadrării recurentei-contestatoare în alt grad de invaliditate.

În acest sens, art. 78 din actuala Lege privind sistemul unitar de pensii publice nr. 263/2010, stabileşte că: „(1) Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale periodic, în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între un an şi 3 ani, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de medicul expert al asigurărilor sociale sau, după caz, de către comisiile centrale de expertiză medico-militară.

(2) După fiecare revizuire medicală, medicul expert al asigurărilor sociale, respectiv comisiile centrale de expertiză medico-militară emit o nouă decizie medicală asupra capacităţii de muncă, prin care se stabileşte, după caz: a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate; b) încadrarea în alt grad de invaliditate; c) redobândirea capacităţii de muncă.

(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă, emisă în urma revizuirii medicale.”

Prin urmare, întrucât în cursul anului 2011 recurenta a fost supusă revizuirii medicale, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior detaliate, ce au caracter imperativ, fiind emisă la data de 28.06.2011 o nouă decizie medicală asupra capacităţii de muncă, prin care s-a stabilit încadrarea în alt grad de invaliditate, respectiv gradul III, Casa de pensii a procedat în mod legal şi la modificarea corespunzătoare, începând cu 01.07.2011, a drepturilor de pensie de invaliditate ale recurentei, cu aplicarea normelor în vigoare, respectiv cele ale Legii nr. 263/2010.

Întrucât în art. 76 din Legea nr. 263/2010 se prevede expres că în situaţia gradului III de invaliditate se acordă stagiul potenţial, potrivit art. 75 alin. 1, numai persoanelor prevăzute la art. 74, ce trimite la art. 68 alin. 1 lit. a şi b, alin. 2, 3 şi 4, iar recurenta nu se regăseşte în niciuna dintre aceste situaţii, cauza invalidităţii sale fiind încadrată în dispoziţiile art. 68 alin. 1 lit. c, în mod corect nu i s-a mai acordat stagiul potenţial.

Contrar susţinerilor recurentei, prevederile Legii nr. 263/2010 nu s-au aplicat retroactiv, ci de la data de 01.07.2011, „luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă, emisă în urma revizuirii medicale”, prin care a fost încadrată în alt grad de invaliditate (gradul III), cu consecinţa prevăzută de lege şi a modificării corespunzătoare drepturilor de pensie de invaliditate.

Legea nr. 263/2010 nu a fost aplicată retroactiv, drepturile de pensie ale recurentei fiind recalculate prin decizia nr. xxxxxx/ 28.11.2011 începând cu data de 01.07.2011, în baza art. 78 din lege, în vigoare la data ivirii noii situaţii juridice ce a determinat modificarea drepturilor de pensie - emiterea deciziei medicale asupra capacităţii de muncă nr. xxxx/28.06.2011. Faptul că la stabilirea iniţială a drepturilor de pensie de invaliditate (gradul II), în temeiul Legii nr. 19/2000 i-a fost acordat un stagiu potenţial, nu prezintă relevanţă juridică, ţinând seama de caracterul succesiv al prestaţiilor, de recunoaşterea dreptului legiuitorului de a modifica sistemul reglementat anterior.

În cauză nu au fost încălcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. 2 privind neretroactivitatea legii, astfel cum s-a susţinut de către recurentă, în mod neîntemeiat însă. Prin decizia de recalculare contestată nu s-a adus atingere drepturilor de pensie stabilite până la data de 01.07.2011. Aşa cum s-a reiese şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24/13 ianuarie 2004, nr. 871 şi 873 din 25 iunie 2010, publicate în M. Of. nr. 433/28 iunie 2010), în conceptul de "drepturi câştigate" pot intra doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a unei noi reglementări. Prin urmare, numai dacă s-ar fi intervenit asupra acestor prestaţii deja încasate s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Constituţie. S-a arătat că atunci când o lege modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior ori atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

În legătură cu „dreptul câştigat” invocat de recurentă, se constată şi faptul că nu există o reglementare în acest sens cu caracter general şi absolut. Drepturile dobândite conform legislaţiei în materie de asigurări sociale, în cazul recurentei, sunt, bineînţeles, protejate, prin asigurarea cadrului legislativ şi instituţional pentru realizarea lor efectivă, dar aceasta nu înseamnă o inflexibilitate legislativă.

Sunt greşite şi aprecierile recurentei în sensul că la recalcularea pensiei la 01.07.2011, la stabilirea noului cuantum al pensiei s-a anulat, retroactiv, şi punctajul acordat ca un credit pe perioada cât a beneficiat de gradul II de invaliditate, între 9.07.2004 şi 1.07.2011.

Aceasta întrucât, pe de o parte, procedând la aplicarea normelor în vigoare la momentul ivirii situaţiei ce a determinat modificarea prevăzută de lege a drepturilor de pensie de invaliditate ale recurentei, în nici un caz nu se poate susţine că s-ar fi „anulat” vreun punctaj anterior, ci a fost respectat principiului aplicării imediate a legii noi.

Din contră, după cum a reţinut corect şi prima instanţă, dacă s-ar fi utilizat începând cu data de 01.07.2011, când a operat modificarea prevăzută de lege a drepturilor de pensie de invaliditate, stagiul potenţial prevăzut de Legea nr. 19/2000 - abrogată ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv 01.01.2011 -, astfel cum s-a solicitat de către recurenta-contestatoare, s-ar fi ajuns la o ultraactivitate (supravieţuire) a legii vechi, abrogate, în absenţa unor dispoziţii exprese în acest sens.

Curtea notează şi faptul că sub aspectul analizat, al respectării principiului aplicării imediate a legii noi, avându-se în vedere cele anterior arătate, nu prezintă relevanţă întinderea perioadei ce se solicită a fi avută în vedere ca stagiu potenţial la modificarea drepturilor de pensie de invaliditate – respectiv de 6 ani, 11 luni şi 23 zile, până la 01.07.2011, iar nu de 7 ani şi 10 luni, stagiul potenţial acordat până la 09.05.2012 prin decizia iniţială de stabilire a drepturilor de pensie de invaliditate (gradul II) în temeiul Legii nr. 19/2000.

Se constată că, deşi în cererea iniţial formulată recurenta s-a referit doar la stagiul potenţial acordat de 7 ani şi 10 luni prin decizia nr. XXXXX/30.09.2004, prin precizările depuse la dosar în şedinţa din data de 10.04.2013 a arătat că solicită luarea în considerare a stagiului potenţial câştigat pentru perioada 09.07.2004 - 01.07.2011. Însă acest aspect, privind întinderea stagiului potenţial, nu se impune a fi analizat în condiţiile în care, după cum s-a arătat, nu poate fi acordat niciun stagiu potenţial la modificarea drepturilor de pensie de invaliditate ale recurentei în raport de prevederile exprese ale art. 76 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data modificării respective.

Prin aplicarea în continuare a dispoziţiilor legii abrogate, după intrarea în vigoare a legii noi, s-ar conferi putere ultraactivă legii vechi, în lipsa unei dispoziţii speciale în acest sens conţinute în legea nouă, ceea ce ar conduce la nesocotirea principiului aplicării imediate a legii noi.

La data ivirii situaţiei ce a determinat modificarea drepturilor de pensie ale recurentei legea în vigoare nu mai prevedea pentru încadrarea în gradul III de invaliditate, din cauza bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca, acordarea stagiului potenţial.

Referitor la ultimele aspecte învederate în motivele de recurs, Curtea constată că menţionarea în încheierea de amânare a pronunţării din data de 05.06.2013, în cadrul concluziilor susţinute de reprezentantul intimatei a faptului că „veniturile obţinute în acord nu pot fi utilizate la calculul pensiei”, nu prezintă nicio relevanţă în cauză, iar în măsura în care constituie erori de consemnare, pot fi îndreptate prin procedura prevăzută de art. 281 Cod proc. civ. Altfel, nicăieri în cauză nu au mai fost reluate atari susţineri, iar instanţa de fond nu a avut în vedere aceste concluzii verbale, străine într-adevăr cauzei. De asemenea, se constată că s-au consemnat în sentinţa recurată, astfel cum prevede art. 261 pct. 3 Cod proc. civ., şi apărările formulate de intimată, prin întâmpinare, în cadrul cărora aceasta a invocat şi OUG nr. 4/2005 şi HG nr. 1550/2004, ce nu au fost reţinute însă în cadrul motivelor ce au format convingerea instanţei, nefiind incidente în speţă. Şi menţiunea acordării stagiului potenţial de la data de 01.10.2004 se regăseşte numai în apărările din întâmpinare trecute în conţinutul sentinţei, instanţa de fond nereţinând această dată în cadrul motivelor de fapt.

Pentru toate considerentele arătate, Curtea constată criticile recurentei ca neîntemeiate şi în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare