Formularea unei cererii de ajutor public judiciar. Respingerea cererii de ajutor public judiciar.

Taxă de timbru

Formularea unei cererii de ajutor public judiciar. Respingerea cererii de ajutor public judiciar. Obligativitatea comunicării încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar, în vederea exercitării căii de atac a reexaminării.

art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008

Dispoziţiile art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, prevăd un drept de reexaminare al celui interesat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de ajutor public judiciar. Dreptul la reexaminare poate fi exercitat în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Conform prevederilor art. 15 alin. 3 din OUG nr. 51/2008 această cale de atac este unică, un alt complet pronunţându-se prin încheiere irevocabilă.

În speţă, dreptul pârâtei la reexaminarea încheierii din Camera de Consiliu, dată la 04.06.2013, nu a fost respectat, această neregularitate procedurală, influenţând decisiv soluţia apelului. În cauză, invocând un drept propriu la acordarea ajutorului judiciar, pârâta-reclamantă P.E. era îndreptăţită la comunicarea încheierii de respingere şi  exercitarea reexaminării, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008, fiind prematură soluţionarea cauzei prin aplicarea sancţiunii de netimbrare, fără lămurirea irevocabilă a acestei solicitări. Conduita contrară ar conduce la nerespectarea dreptului la un proces echitabil, conţinut în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

(Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1661/11.10.2013, în dosarul nr. 1491/302/2011)

Prin sentinţa civilă nr. 9667/09.12.2011 Judecătoria  Sectorului 5 Bucureşti a admis cererea formulata de reclamantul-parat P.A.R., în contradictoriu cu pârâtele-reclamante P.E. şi P.O.M.A, a admis în parte cererea reconvenţională, a anulat certificatele de moştenitor nr. /06.12.2010 şi nr. 39/15.12.2010, emise de BNP E.A.M, de pe urma defunctului P.G., a constatat deschisă succesiunea defunctului P.G., decedat la 21.11.2010, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Şos.A, sector 5, a constatat că au calitatea de moştenitori pârâta-reclamantă P.E., soţie supravieţuitoare, având o cotă de 2/8 din masa succesorală, reclamantul-pârât P.A.R, fiu, având o cotă de 3/8 din masa succesorală şi pârâta-reclamantă P.O.M.A, fiică, având o cotă de 3/8 din masa succesorală, a constatat că masa succesorală este compusă la activ din bunurile mobile şi imobile enumerate în certificatele de moştenitor nr. 34/06.12.2010 şi nr. 39/15.12.2010, emise de BNP E.A.F şi la pasiv din următoarele sume: 5.000 ron, contravaloare lucrare funerară, 13.300 ron cheltuieli parastas şi 40 ron taxa cimitir, a obligat pârâtele-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 2.500 ron, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, a obligat pârâtele-reclamante la plata către stat a sumei de 27.751,06 ron, reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar de care a beneficiat reclamantul-pârât.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că de pe urma defunctului  P.G., decedat la 21.11.2010, au fost emise de către BNP E.A.F certificatele de moştenitor nr. /06.12.2010 şi nr. /15.12.2010 (filele  nr. 5 şi 31) prin care s-a stabilit calitatea de moştenitoare în persoana pârâtelor-reclamante P.E (soţie supravieţuitoare) şi P.O.M.A (fiică), consemnându-se totodată, că nu sunt renunţători şi nici străini de moştenire prin neacceptare, conform art. 700 din vechiul Cod civil.

După cum rezultă din copia certificatului de naştere aflata la fila nr. 8, reclamantul-pârât P.A.R este fiul defunctului P.G., iar prezenta acţiune a fost formulată la 26.01.2011, anterior împlinirii termenului de 6 luni, prevăzut de art. 700 alin. 1 din vechiul Cod civil, pentru exercitarea dreptului de opţiune succesorală şi are, în aceste condiţii, valoarea unei acceptări a moştenirii.

Cum reclamantul-pârât este descendent al defunctului, făcând aşadar parte din clasa întâi de moştenitori legali şi nu s-a dovedit ca este nedemn faţă de defunct ori exheredat de acesta (situaţie în care oricum ar fi dobândit rezerva), prezintă relevanţă acceptarea succesiunii, prin chiar formularea cererii de chemare în judecată, în termenul legal, iar nu eventuala lipsă a legăturilor cu defunctul în perioada anterioară decesului sau necunoaşterea de către pârâtele-reclamante a existenţei încă unui descendent.

Conform art. 85 alin. 1 (fost art. 88 alin. 1) din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Este evident că, prin excluderea reclamantului-pârât de la moştenirea tatălui său, ca urmare a emiterii certificatelor de moştenitor, acesta a fost vătămat în drepturile sale succesorale, iar înlăturarea vătămării nu poate fi realizată decât prin anularea actelor în discuţie.

În consecinţă, instanţa a admis cererea principală, astfel cum a fost precizată şi a anulat certificatele de moştenitor nr. /06.12.2010 şi nr. 39/15.12.2010, emise de BNP E.A.F.

În continuare, a constatat deschisă succesiunea defunctului P.G. precum şi că au calitatea de moştenitori pârâta-reclamantă P.E, soţie supravieţuitoare, având o cotă de 2/8 din masa succesorală, reclamantul-pârât P.A.R, fiu, având o cota de 3/8 din masa succesorală şi pârâta-reclamantă P.O.M.A, fiică, având o cotă de 3/8 din masa succesorală.

În ceea ce priveşte masa succesorală, instanţa a reţinut că niciuna dintre părţi nu a contestat activul constituit din bunurile enumerate de notarul public şi nu a solicitat instanţei să constate şi existenţa altor bunuri succesorale.

Prin cererea reconvenţională s-a solicitat atât constatarea cheltuielilor pricinuite de problemele de sănătate ale defunctului, cât şi un pasiv succesoral, reprezentat de cheltuieli ocazionate cu decesul şi pomenirile ulterioare, pârâtele-reclamante depunând mai multe înscrisuri pe care le-au considerat doveditoare.

Întrucât cheltuielile efectuate cu îngrijirea defunctului anterior decesului acestuia nu se încadrează în categoria datoriilor succesorale şi nici în cea a sarcinilor succesorale, ele ar fi putut face obiectul desocotirii între moştenitori, fără implicarea patrimoniului succesoral, dacă în baza obligaţiei de întreţinere, asemenea cheltuieli pot fi recuperate în parte de către succesibilul ce le-a suportat.

În speţă, pe lângă faptul că nu s-a solicitat sistarea stării de indiviziune şi lichidarea oricăror alte obligaţii patrimoniale, pârâtele-reclamante nici nu au făcut dovada provenienţei sumelor de bani din care au fost suportate serviciile medicale (filele 77, 91-93, 98, 210). Concret, trebuia probat că sumele nu au aparţinut chiar defunctului, caz în care, evident, nu ar exista obligaţia de restituie între moştenitori.

Singurele sume dovedite ca făcând parte fără echivoc din pasivul succesoral sunt următoarele: 5.000 ron, contravaloare lucrare funerară (filele nr. 80-83), 13.300 ron cheltuieli parastas (filele nr. 201-204) şi 40 ron taxă cimitir (filele 211 şi 212). Pentru restul sumelor cuprinse în diferite bonuri fiscale sau facturi (filele 141, 142, 153, 208, 209, 213-217), reprezentând inclusiv contravaloarea unei canapele şi a unui ceas Doxa (filele nr. 141 şi 142) nu există nicio probă că acestea au fost folosite pentru respectarea obiceiurilor, fără să fie şi voluptuorii.

În fine, făcând aplicarea art. 18 din OUG nr. 51/2008, a mai obligat pârâtele-reclamante la plata către stat a contravalorii ajutorului public judiciar de care a beneficiat reclamantul-pârât prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu la 09.09.2011 (fila nr. 166). Instanţa a apreciat că nu este incident art. 502 din acelaşi act normativ (conform cu care beneficiarul ajutorului public are obligaţia de restituire în situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, dobândeşte bunuri sau drepturi de creanţa a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat), deoarece  instanţa nu a fost investită şi cu sistarea stării de indiviziune, reclamantul-pârât aflându-se în indiviziune cu pârâtele-reclamante asupra patrimoniului succesoral, fără să dobândească un drept exclusiv asupra vreunui bun.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele-reclamante solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul respingerii cererii acţiunii principale şi admiterea cererii reconvenţionale.

Prin decizia civilă nr. 573A din 04.06.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, s-a anulat ca netimbrat, apelul formulat de apelantele-pârâte-reclamante P.E. şi P.O.M.A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant-pârât P.A.R, împotriva sentinţei civile nr. 9667/09.12.2011 pronunţată de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a dispus amendarea apelantei P.O.M.A cu suma de 100 lei şi s-a respins cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, cu privire la excepţia netimbrării, conform art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a reţinut următoarele:

La termenul din data de  04.06.2013, tribunalul din oficiu, a ridicat excepţia netimbrării apelului.

 Prin rezoluţia de înregistrare a apelului la Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă a fost fixată în sarcina apelantelor-pârâte-reclamante P.E. şi P.O.M.A obligaţia de plată a taxei de timbru în cuantum de 2.314 ron.

Cu toate acestea, apelantele-pârâte-reclamante P.E. şi P.O.M A nu au înţeles să îşi îndeplinească obligaţia de plată a taxei de timbru, datorată anticipat conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, deşi au fost citate cu această obligaţie.

 Având în vedere că în condiţiile netimbrării cererii de apel, s-a considerat că instanţa de apel este nelegal sesizată, aceasta neputând analiza motivele depuse la dosar şi în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, astfel că tribunalul a anulat apelul ca netimbrat.

De asemenea, tribunalul a apreciat că apelanta-pârâtă-reclamantă P.O.M.A şi-a exercitat cu rea-credinţă drepturile procesuale constând în formularea unor cereri de ajutor public judiciar vădit netemeinice, atâta timp cât cererea de reexaminare formulată de P.E. a fost respinsă. În acest sens, în temeiul art. 108 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, coroborat cu art. 723 Cod procedură civilă, apelanta-pârâtă-reclamantă P.O.M.A a fost amendată cu suma de 100 lei.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-reclamant-pârât, având în vedere că acestea nu au fost dovedite, tribunalul a apreciat că nu pot fi acordate. Chitanţa depusă la dosarul cauzei nu a putut fi apreciată ca reprezentând un act suficient în dovedirea onorariului de avocat, în lipsa menţionării contractului de asistenţă juridică şi a facturii emise.

Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs pârâtele-reclamante P.E. şi P.O.M.A, solicitând admiterea recursului  aşa cum a fost formulat, modificarea în tot a  deciziei recurate, iar, pe fond, respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată, rejudecând cauza sau admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-au arătat următoarele:

Recurentele-pârâte-reclamante critică decizia tribunalului, ca fiind data cu aplicarea greşită a legii şi interpretarea greşită  a cererii de chemare în judecata, ca fiind asimilată unei acceptări a succesiunii, în condiţiile în care nu se analizează lipsa relaţiilor şi legăturilor familiale între defunct şi reclamantul-pârât.

Arată recurentele că în conţinutul certificatelor de moştenitor au fost incluse bunuri ce formează masa succesorală, fără a se analiza cotele de participare la achiziţionarea acestora, deoarece nu a existat nici un capăt de cerere cu acest conţinut. Nu doresc să se interpreteze că ele ar fi fost de acord, cu cotele de participare de 50%, în special cota soţul supravieţuitor. Cu siguranţă, dacă vor fi puse într-o astfel se situaţie, vor proba şi cotele de participare cu privire la contravaloarea bunurilor ce compune masa partajabilă.

De asemenea, instanţa de judecată a interpretat greşit capătul de cerere referitor la solicitarea sumelor de bani achitate de recurentele-pârâte-reclamante cu problemele de sănătate ale defunctului. Recurentele-pârâte-reclamante arată că la dosarul cauzei sunt înscrisuri din care rezultă fără putere de tăgadă că aceste sume au fost cheltuite în acest scop, apreciind că s-a probat suficient chiar dacă acestea nu au făcut dovada provenienţei sumelor de bani. În mod eronat s-a apreciat că nu s-au justificat sumele de bani, având în vedere faptul că a fost o perioadă foarte mare de timp în care defunctul, înaintea decesului, nu se mai deplasa, iar activitatea sa încetase.

De asemenea, instanţa de fond fără a analiza corect şi legal situaţia de fapt a respins proba testimonială care de asemenea, are rolul său în dezlegarea pricinii. Concluzia recurentelor este aceea că instanţa de fond a fost nelămurită în soluţionarea corectă a dosarului, fiind practic îngrădit dreptul lor la apărare.

Recurentele-pârâte-reclamante arată că nu au avut această posibilitate nici în apel deoarece instanţa de apel a anulat apelul ca netimbrat, în condiţiile în care cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă a data de 04.06.2013.Învederează că încheierea dată în Camera de Consiliu ce priveşte cererea de acordare ajutor public judiciar la data de 04.06.2013 nu a fost definitivă şi irevocabilă, iar instanţa de apel nu a acordat termen de judecată pentru a se depune cererea de reexaminare de către apelanta-pârâtă Preda Oana Maria AIexandra.

În aceste condiţii, arată recurentele, nu au fost respectate prevederile OUG nr. 51/2008 în vederea promovării cererii de reexaminare împotriva acestei încheieri. Astfel, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile acelui act normativ şi, de asemenea, dreptul lor la judecarea apelului. Chiar dacă Legea nr. 146/1997 se aplică cu prioritate în cadrul desfăşurării unui proces, totuşi acum nu se poate vorbi de aplicarea ei, deoarece instanţa de judecată trebuia să aibă în vedere faptul că încheierea nu este irevocabilă, şi mai mult, în conformitate cu prevederile OUG nr. 51/2008 în contradictoriu cu partea adversa. Recurentele-pârâte-reclamante apreciază că apelul a fost anulat ca netimbrat în mod nejustificat şi nelegal.

Prin decizia civilă nr..1661/11.10.2013 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a-IV-a Civilă, a fost admis recursul formulat de recurentele-pârâte-reclamante P.E. şi P.O.M.A împotriva deciziei civile nr. 573A din 04.06.2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă în dosarul nr. 1491/302/2011, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-pârât P.A.R, a fost casată decizia atacată şi trimisă cauza spre rejudecarea apelului.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate şi ţinând seama de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Recursul include critici asupra fondului dreptului, privind activul şi pasivul masei succesorale, dar şi critici de natură procesuală relative la încălcarea dreptului la apărare al pârâtelor-reclamante. Analiza acestor din urmă motive va fi efectuată cu prioritate, în raport de faptul că soluţia atacată, a fost pronunţată în sensul anulării ca netimbrat a apelului pârâtelor-reclamante, fără a fi examinat fondul dreptului de succesiune în discuţie.

Astfel, se afirmă că apelul a fost soluţionat fără respectarea dreptului  pârâtei P.O.M.A., la reexaminarea încheierii din Camera de Consiliu, pronunţată la 04.06.2013 în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, înregistrată la 03.06.2013.

Susţinerea este corectă.

Încheierea la care se face referire a fost pronunţată în aceeaşi zi (04.06.2013 ) cu decizia atacată prin care, luându-se act de netimbrare, s-a dispus anularea cererii de apel din acest considerent.

Dispoziţiile art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, prevăd un drept de reexaminare al celui interesat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de ajutor public judiciar. Dreptul la reexaminare poate fi exercitat în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Conform prevederilor art. 15 alin. 3 din OUG nr. 51/2008 această cale de atac este unică, un alt complet pronunţându-se prin încheiere irevocabilă.

În speţă, dreptul pârâtei P.O.M.A la reexaminarea încheierii din Camera de Consiliu, dată la 04.06.2013, nu a fost respectat, această neregularitate procedurală, influenţând decisiv soluţia apelului.

Curtea notează că este lipsit de relevanţă în speţă, faptul că o cerere similară a fost formulată şi respinsă irevocabil coparticipantului apelant, pârâta-reclamantă P.E. (prin încheierea din Camera de Consiliu din 13.02.2013). Conform art. 48 alin. 1 Cod pr. civilă, în cazul coparticipării procesuale, actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi/pârâţi, nu pot folosi nici păgubi celorlalţi, dispoziţie susţinută şi de prevederile alin. 2 care, enunţând excepţiile de la regulă (între care nu se află situaţia în speţă), subliniază înlăturarea efectelor potrivnice ale unui act de procedură al coparticipantului, de actul cel mai favorabil.

În cauză, invocând un drept propriu la acordarea ajutorului judiciar, pârâta-reclamantă P.E era îndreptăţită la comunicarea încheierii de respingere şi  exercitarea reexaminării, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008, fiind prematură soluţionarea cauzei prin aplicarea sancţiunii de netimbrare, fără lămurirea irevocabilă a acestei solicitări. Conduita contrară ar conduce la nerespectarea dreptului la un proces echitabil, conţinut în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Faţă de aceste considerente, celelalte critici ale recursului, privind fondul dreptului de succesiune, nu vor mai fi analizate.

Ca atare, observând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art.  304 pct. 9 Cod procedură civilă, dar şi că s-a soluţionat procesul fără a se intra în cercetarea fondului, Curtea va constata că devin aplicabile dispoziţiile de casare conţinute de art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, sens în care va dispune, cu reluarea judecării apelului de la actul de procedură specificat, respectiv comunicarea încheierii din 04.06.2013, de respingere a cererii apelantei pârâte-reclamante Preda Elena, de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

Domenii speta

Spete similare