Asociaţie nonprofit. Insolvabilitatea fundaţiei.

Procedura insolvenţei.

Asociaţie nonprofit. Insolvabilitatea fundaţiei. Dizolvarea fundaţiei, ca o consecinţă a stării de insolvabilitate.

art. 56 alin. 1 lit. d din O.G. nr. 26/2010

Potrivit dispoziţiilor art. 56 din OG nr. 26/2000, se poate solicita dizolvarea unei persoane juridice nonprofit în lipsa veniturilor sau bunurilor urmăribile pentru plata datoriilor sale.

În cauză, s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii legale şi se poate constata starea de insolvabilitate deoarece intimata-debitoare nu are venituri sau bunuri urmăribile, stare de insolvabilitate ce conduce la dizolvarea acestei asociaţii.

(Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1925/13.11.2013, în dosarul nr. 3258/303/2011)

Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3258/303/2011 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, reclamanta R.A. APPS– Sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Fundaţia CSEA, să se constate insolvabilitatea pârâtei şi pe cale de consecinţă să se dispună dizolvarea acesteia în temeiul art. 56 alin. 1 lit. d din O.G. nr. 26/2010.

În motivare, a arătat că prin sentinţa civilă nr. 5755/23.04.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială pârâta a fost obligată să-i plătească suma de 21.388,08 lei. Hotărârea a rămas definitivă, irevocabilă şi a fost investită cu formulă executorie.

În baza titlului executoriu menţionat reclamanta a formulat cerere de  executare silită; B.E.J. a constatat că debitoarea nu deţine bunuri ce pot fi valorificate pentru recuperarea creanţei, aspecte care sunt consemnate în procesul verbal de închidere a executării silite întocmit în data de 05.01.2007  în dosarul de executare nr. 6/2005.

În consecinţă, reclamanta a considerat că toate debitele obţinute împotriva pârâtei, acumulate ulterior celor prevăzute în titlurile executorii menţionate mai sus nu mai pot fi recuperate.

Prin sentinţa civilă nr. 5989/08.09.2011, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că pârâta nu se încadrează în categoriile de debitori prevăzute la art. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta R.A. A.P.P.S. – Sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar.

Apelanta a criticat hotărârea ca netemeinică şi nelegală, susţinând că  situaţia de fapt a fost greşit stabilită în sensul că nu a fost dovedită starea de insolvabilitate a pârâtei.

Dovada stării de insolvabilitate o reprezintă neachitarea debitului datorat reclamantei astfel cum s-a constatat de către executor prin procesul-verbal de închidere a executării silite, încheiat la 5 ianuarie 2007.

Dispoziţiile art. 56 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 26/2000 deşi se referă la insolvabilitatea persoanelor juridice fără scop patrimonial în realitate se  referă la starea de insolvenţă astfel cum este definită de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 885A din 24.10.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta R.A. Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat – Sucursala Pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar în contradictoriu cu pârâta Fundaţia CSEA.

Pentru a decide astfel, analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate şi în temeiul art. 295 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că  apelul nu este fondat, reţinând următoarele:

În conformitate cu art. 56 din O.G. nr. 26/2000, aprobată prin Legea nr. 246/2005, cu privire la asociaţii şi fundaţii, asociaţia se dizolvă prin hotărâre judecătorească la cererea oricărei persoane interesate, atunci când scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice sau când asociaţia a  devenit insolvabilă, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, procedura insolvenţei reglementată prin  Legea nr. 85/2006 nu se aplică asociaţiilor şi fundaţiilor, înfiinţarea, dizolvarea şi lichidarea acestora fiind reglementată prin O.G. nr. 26/2000.

 De altfel, o altă interpretare ar duce la aplicarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 care dispune că toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită, având ca obiect bunurile debitorului aflat în insolvenţă se suspendă de drept la data formulării cererii de insolvenţă.

Pentru considerentele reţinute, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca neîntemeiat.

Împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs reclamanta Regia Autonomă – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat – Sucursala pentru Administrarea şi Întreţinerea Fondului Imobiliar, care a susţinut următoarele:

Soluţia pronunţată de tribunal este netemeinică şi nelegală pentru următoarele argumente:

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii şi de asemenea, dispoziţiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.

În fapt, între RA – APPS – SAIFI şi Fundaţia CSEA  (actualmente Fundaţia EA), s-a încheiat contractul de locaţiune şi prestări servicii nr. /20.06.2000.

Debitoarea nu şi-a achitat obligaţiile contractuale, motiv pentru care a fost acţionată în instanţă formându-se dosarul nr. 5527/2003 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia Comercială.

Instanţa a dispus prin sentinţa civilă nr. 5755/23.04.2003 pronunţată în dosarul susmenţionat admiterea cererii, obligând debitoarea la plata sumei de 21.388,08 lei, sumă compusă din:

Chirie – 9769,13 lei pe perioada 06.2001 – 01.2003.

Prestări servicii – 7634,44 lei pe perioada 06.2001 – 01.2003 Utilităţi – 1824,70 lei pe perioada 07.2001 – 02.2002 Penalităţi – 226,47 lei pe perioada 06.2001 – 01.2003.

Hotărârea a rămas definitivă, irevocabilă şi a fost investită cu formulă executorie.

În baza titlului executor s-a formulat cerere de executare silită, cauză ce a format obiectul dosarului de executare nr. 6/2005.

În cursul executării silite organul de executare a constatat că debitoarea nu a fost identificată cu bunuri care ar fi putut fi valorificate pentru recuperarea creanţei, aspecte care sunt consemnate în procesul-verbal de închidere a executării silite întocmit în data de 05.01.2007 în dosarul de executare nr. 6/2005.

Urmare a celor expuse, consideră că toate debitele obţinute împotriva debitoarei Fundaţia CSEA (Fundaţia EA) acumulate ulterior celor prevăzute în titlurile executorii mai sus amintite nu mai pot fi recuperate.

Atât instanţa de fond cât şi cea de apel au respins cererea de dizolvare ca neîntemeiată, motivată de faptul că, nu pot fi aplicate prin asemănare norme speciale, respectiv art. 3 pct. l lit. a din Legea nr. 85/2006, deoarece în speţa de faţă ne aflam în cazul unei fundaţii.

Consideră că este doar o eroare de interpretare a motivelor dezvoltate de către recurenta-reclamantă prin care, într-adevăr a făcut referire la procedura insolvenţei doar pentru a învedera instanţelor ce constituie insolvabilitatea, deoarece în cazul constatării stării de insolvabilitate a societăţilor comerciale acestea vor intra sub incidenta Legii insolvenţei, iar în cazul constatării insolvabilităţii asociaţiilor şi fundaţiilor, dizolvarea şi radierea acestora se face în raport de dispoziţiile OG nr. 26/2000.

Prin decizia civilă nr.1925/13.11.2013, în dosarul nr. 3258/303/2011  pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, a fost admis recursul şi a fost modificată decizia recurată în sensul că a fost admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 5989/08.09.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a fost schimbată în tot sentinţa apelată şi pe fond a fost admisă acţiunea, s-a constatat starea de insolvenţă a pârâtei şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus dizolvarea acesteia conform art. 56 din OG nr. 26/2000.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că în cursul executării silite efectuate de organul de executare a constatat că debitoarea nu a fost identificată cu bunuri ce ar putea fi valorificate în vederea recuperării creanţei, astfel cum s-a stabilit prin procesul-verbal încheiat la data de 05.01.2007, în dosarul de executare nr/2005, încadrându-se în dispoziţiile art. 11 din OG nr. 26/2000, debitorul obligaţiei fiind în stare de insolvabilitate, deoarece nu are venituri sau bunuri urmăribile.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 56 din OG nr. 26/2000, se poate solicita dizolvarea unei persoane juridice nonprofit în lipsa veniturilor sau bunurilor urmăribile pentru plata datoriilor sale.

În prezenta cauză s-a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii legale şi se poate constata starea de insolvabilitate deoarece intimata-debitoare nu are venituri sau bunuri urmăribile, stare de insolvabilitate ce conduce la dizolvarea acestei asociaţii.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul şi va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 5989/08.09.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, va schimba în tot sentinţa apelată şi pe fond va admite acţiunea, va constata starea de insolvenţă a pârâtei şi, pe cale de consecinţă, va dispune dizolvarea acesteia conform art. 56 din OG nr. 26/2000.

Domenii speta

Spete similare