Faliment - acţiune în anulare.

Faliment - acţiune în anulare.

- Legea nr. 85/2006, art. 11 şi art. 36

Acţiunea în pretenţii promovată de lichidatorul judiciar, indiferent că se întemeiază sau nu pe existenţa unor acte de executare efectuate în condiţiile dreptului comun, este o acţiune dintre cele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 85/2006 şi în mod legal şi temeinic a fost deferită spre judecată judecătorului sindic. Executarea silită realizată asupra averii debitoarei după deschiderea procedurii insolvenţei încalcă disp. art. 36 din Legea nr. 85/2006 fiind lovită de nulitate. Administratorul/lichidatorul judiciar nu trebuie să solicite suspendarea acţiunilor şi executărilor silite pornite împotriva debitoarei, în condiţiile în care art. 36 din Legea nr. 85/2006 reglementează o suspendare de drept.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 201/R din 20.01.2014)

Prin sentinţa civilă nr.3369/02.04.2013 Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială a admis cererea în anularea plăţii privind suma de 24.531,66 lei, cu consecinţa anulării plăţii privind suma de 24.531,66 lei efectuată la 24.02.2011 din contul bancar al debitoarei  S.C. B I C S.R.L., de către pârâta CEC B SA şi a obligării pârâtei SC C A SA la plata către debitoare a sumei menţionate.

Pentru a concluziona în acest sens, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa comercială nr.7033/09.11.2010 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială, pronunţată în dosarul nr.14651/3/2010, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în forma generală faţă de debitoarea SC B I C SRL şi în calitate de administrator judiciar a fost desemnat C I SPRL, cu atribuţiile prevăzute de art.20 din legea insolvenţei, iar prin sentinţa comercială nr.2390/29.03.2011, pronunţată în acelaşi dosar, s-a dispus intrarea debitoarei în faliment, în procedura generală, fiind desemnat în calitate de lichidator acelaşi practician în insolvenţă.

Prin Serviciul registratură al secţiei, la data de 12.10.2011 lichidatorul CAPITAL INSOL SPRL a depus o acţiune în anulare ce a fost înregistrată ca dosar civil distinct sub nr.66239/3/2011.

Obiectul cererii formulate de lichidator, în contradictoriu cu debitoarea SC B I C SRL, prin curator special T.D., şi pârâtele SC C A SA, S C P E J D., C. & D. şi CEC B UP Sucursala A O este anularea plăţii sumei de 24 531,66 lei, efectuată la data de 24.02.2011, din contul bancar al debitoarei, de către pârâta CEC B SA – Sucursala A O şi obligarea pârâtelor la restituirea sumei de bani menţionate.

Dispoziţiile normative de la art.46 alin.1 din lege instituie sancţiunea nulităţii absolute a unor acte, operaţiuni şi plaţi încheiate de debitor ulterior deschiderii procedurii. Sancţiunea priveşte toate actele, operaţiunile şi plăţile cu caracter neobişnuit, având consecinţe importante asupra patrimoniului (constând în diminuarea masei de active) şi activităţii debitorului, care: i) depăşesc condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente a debitorului, în sensul definit de art.49 alin.1 din lege; şi ii) nu au fost în prealabil autorizate de către administratorul judiciar/lichidator şi nici de către judecătorul-sindic.

Dispoziţiile art.36 din lege instituie suspendarea de drept a oricăror acţiuni judiciare ori măsuri de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra bunurilor debitorului intrat în procedura insolvenţei, cu consecinţa că niciun creditor al unui astfel de debitor nu mai poate declanşa o executare silită individuală asupra averii debitorului, potrivit dreptului comun (în baza codului de procedură civilă ori celui de procedură fiscală), şi, respectiv, orice acte executare silită deja iniţiate şi realizate asupra debitorului, după deschiderea procedurii, trebuie lipsite de efecte juridice, iar averea acestuia trebuie reîntregită.

Prin corelarea celor două texte legale, rezultă că legiuitorul a avut în vedere anularea atât a plăţilor voluntare făcute de debitor după deschiderea procedurii, cât şi a plăţilor silite, respectiv adjudecări de bunuri ori popriri executate după deschiderea procedurii în cadrul unei executări silite individuale iniţiate de un creditor.

În ambele cazuri, mijlocul procesual pentru a se dispune anularea acestor acte ori măsuri de executare silite, îndeplinite contrar normelor legale menţionate, este acţiunea în anulare promovată de administratorul judiciar/lichidatorul debitorului în temeiul art.20 alin.1 lit.c) şi, respectiv, art.25 alin.1 lit.c) din lege.

Consecinţa anulării unor astfel de acte şi măsuri de executare este repunerea părţilor în situaţia anterioară şi, după caz, obligarea concontractantului debitorului ori a terţului adjudecatar/creditorului popritor să restituie averii debitorului bunul transferat/ valoarea prestaţiilor primite ori bunul adjudecat/creanţa încasată prin executarea popririi sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului/adjudecării. Practic, legea prezumă în mod absolut că executările silite împotriva debitorului aflat în procedura insolvenţei, precum şi actele neobişnuite şi neautorizate ale debitorului au ca efect, prin micşorarea valorii activelor, prejudicierea drepturilor creditorilor ce alcătuiesc masa credală.

 Instanţa a reţinut că, ulterior datei de 09.11.2010, când prin sentinţa comercială nr.7033/09.11.2010 s-a dispus deschiderea procedura insolvenţei faţă de debitoarea SC BEST IMAGE CONSTRUCT SRL, la data de 24.02.2011 pârâta CEC B SA – Sucursala A O, la solicitarea pârâtei S C P E J D., C. & D., învestite de pârâta-creditoare SC C A SA cu executarea silită a unui bilet la ordin emis de debitoare, dispune transferul bancar al sumei de 24 531,66 lei din contul debitoarei în contul executorului judecătoresc.

Instanţa a apreciat că executarea silită (poprirea din dosarul de executare silită nr.88/2011 al SCPEJ D., C. & D.) contravine dispoziţiilor art.36 rap. la art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006 şi a avut drept consecinţă prejudicierea masei credale prin diminuarea patrimoniului debitoarei cu suma de bani ce a făcut obiectul plăţii contestate. Prin poprirea executată la ordinul său, pârâta SC C A SA a încălcat regimul special de executare silită aplicabil debitoarei intrate în procedura de insolvenţă, ignorând faptul că unica modalitate legală pentru creditori de a-şi realiza creanţele băneşti deţinute împotriva unui debitor supus procedurii de faliment este, în raport de dispoziţiile legale arătate, participarea la procedura colectivă şi concursuală a insolvenţei, ceea ce înseamnă că niciun creditor al unui astfel de debitor nu mai poate declanşa o executare silită individuală de drept comun (conform codului de procedură civilă ori celui de procedură fiscală), şi, respectiv, orice acte executare silită deja iniţiate de un creditor anterior deschiderii procedurii trebuie să înceteze.

Instanţa a avut în vedere totodată faptul că suspendarea executărilor silite prevăzută de art.36 din lege intervine de drept, indiferent de buna ori reaua-credinţă a participanţilor la executarea silită desfăşurată ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, iar legiuitorul nu a condiţionat aplicarea acestui text normativ de cunoaşterea de către creditori a faptului deschiderii procedurii. Eventuala împrejurare că notificarea asupra acestui fapt, comunicată creditorilor de către administratorul judiciar/lichidator, nu ajunge la aceştia în termen util, înainte de valorificarea bunurilor debitorului pe calea executării silite de drept comun, nu înlătură efectul ope legis ale dispoziţiilor legale în discuţie, incidente chiar din data deschiderii procedurii.

Fiind un act de executare silită realizat asupra averii debitoarei după deschiderea procedurii, poprirea executată cu privire la suma de 24 531,66 lei este inopozabilă masei credale şi trebuie lipsit de efect juridice în lumina dispoziţiilor art.36 şi art.46 alin.1  din lege, iar patrimoniul debitoarei trebuie reîntregit cu suma menţionată.

Faţă de aspectele reţinute, văzând că executarea silită contestată că a fost nelegal îndeplinită, în raport cu dispoziţiile de ordine publică arătate mai sus, şi a avut ca efect prejudicierea interesele creditorilor debitoarei SC B I C SRL, instanţa a admis  cererea formulată în contradictoriu cu pârâta SC C A SA şi a dispus anularea transferului bancar privind suma de 24 531,66 lei şi obligarea pârâtei la plata către debitoare a acestei sume.

 Împotriva sentinţei civile a declarat în termen legal recurs S.C. C A S.A, prin care a solicitat modificarea in tot a hotărârii, in sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii se arată că, prin acţiunea înregistrata la data de 12.10.2011 reclamanta C I SPRL a solicitat, in contradictoriu cu debitoarea SC B I C SRL-prin curator special T.D. si cu paratele SC C A SA, SCPEJ D., C. & D. si CEC B UP Sucursala A O, anularea plaţii sumei de 24.531,66 lei si obligarea paratelor la restituirea acestei sume de bani, invocând ca: executarea silita asupra debitoarei s-a făcut nelegal, plata efectuata in data de 24.02.2011 către creditoare fiind nelegala, deoarece la acea data, banca (terţul poprit) cunoştea sau trebuia sa cunoască ca avea interdicţia de a face viramente din contul debitoarei fara autorizarea administratorului judiciar, asupra debitoarei fiind deschisa procedura insolventei.

In drept, reclamanta si-a intemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 46 si art. 79 din Legea nr. 85/2006, asa cum rezulta din cererea precizatoare aflata la fila 30 dosar fond.

Hotărârea instanţei de fond este pronunţata cu aplicarea greşita a legii, întrucât, în cauza de fata, procedura de executare silita a debitoarei a inceput anterior datei pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii insolventei.

In data de 04.12.2009 societatea a formulat o cerere de investire cu formula executorie a Biletului la ordin BACX3AA0226657 emis de debitoare, cerere inregistrata pe rolul Judecătoriei Alba-lulia, sub nr. Dosar 9785/176/2009, cerere care a fost încuviinţata in data de 09.12.2009.

Raporturile de creanţa dintre societatea recurentă si debitoare au luat naştere ca urmare a emiterii de către debitoare in data de 16.03.2009 a unui bilet la ordin ce avea scadenta la data de 24.04.2009, prin emiterea acestui instrument de plata, debitoarea trebuia sa achita contravaloarea mărfurilor/serviciilor livrate de societatea pârâtă.

La data scadentei, banca a refuzat plata sumei stipulate in instrumentul de plata emis de debitoare, din lipsa totala de disponibil din contul debitoarei, împrejurare care a condus la demararea de către societatea recurentă a procedurii de executare silita.

Executarea silita a debitoarei a continuat cu cererea  adresata executorului judecătoresc, pentru executarea creanţei, cerere inregistrata in data de 27.01.2011 la BEJ C. I. sub nr. Dosar 88/2011.

Se învederează faptul ca la aceasta data societatea recurentă nu avea cunoştinţa de situatia debitoarei, nu cunoştea starea de insolventa a acesteia, nu a primit nici o notificare din partea administratorului judiciar prin care sa fie anunţată de intrarea in insolventa a debitoarei sau de posibilitatea de a se inscrie la tabelul creanţelor cu datoria pe care o are de recuperat de la debitoare.

Dand curs cererii de executare, executorul judecătoresc a îndeplinit formele de executare silita a debitoarei, in acest sens întocmind si proces-verbal de executare, in data de 08.02.2011, act de executare care a fost comunicat inclusiv debitorului.

Prin urmare, nici cu acesta ocazie, administratorul judiciar nu a anunţat ca debitoare este in insolventa şi  nu a făcut contestaţie la actele de executare întocmite de executor.

Mai mult, prin faptul ca nu si-a îndeplinit obligaţiile instituite in sarcina sa de lege, administratorul judiciar a prejudiciat societatea noastră, deoarece nu a notificat intrarea in insolventa a debitoarei, astfel ca societatea recurentă nu a putut face demersurile necesare in vederea formulării declaraţiei de creanţa si participării la procedura colectiva de recuperare a creanţelor.

Considera ca in speţa nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 36 raportate la art. 46 alin 1 din Legea nr. 85/2006, asa cum in mod greşit a considerat instanţa de fond, deoarece, executarea silita a debitoare fiind inceputa anterior deschiderii procedurii de insolventa, in cauza de fata suspendarea măsurii de executare silita nu operează de drept, iar dispoziţiile art 79 nu sunt incidente cauzei.

In ceea ce priveşte scopul avut in vedere de legiuitor, administratorul judiciar sau lichidatorul avea obligaţia de a formula cereri de suspendare a acţiunilor existente pe rolul instanţelor de drept comun având ca obiect realizarea creanţelor fata de averea debitorului supus acestei proceduri, menţionând totodată numărul dosarului de insolventa in cadrul căreia creditorii pot formula eventuale cereri de inscriere a creanţelor lor, aceleaşi obligaţii revenindu-i si in ceea ce priveşte suspendarea actelor de executare silita aflate in curs la data deschiderii procedurii.

In cauza de fata, scopul avut de legiuitor la edictarea art. 36 nu a fost atins supendarea neputand opera de drept, ci doar ca urmare a indeplinirii obligaţiei administratorului judiciar de a solicita suspendarea actelor de executare silita.

In cauza de fata, actele încheiate de executorul judecătoresc, in cadrul executării silite impotriva debitorului nu intra sub incidenţa dispoziţiilor art. 46 din legea nr. 85/2006, ci pot fi anulate in cadrul unei contestaţii la executare conform dispoziţiilor art. 399 alin 2 cod proc. Civ, iar nulitatea se dispune de judecătorie, ca instanţa de executare.

Nu sunt incidente dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 85/2006 deoarece o parte din actele de executare au fost făcute inainte de data deschiderii procedurii insolventei, si nu au fost efectuate de debitor, ci de către executor.

Masurile de executare silita la care face referire art. 36 din Legea nr. 85/2006 intreprinse impotriva debitoarei au inceput in prin pronunţarea încheierii din data de 09.12.2009 cand a fost investit cu formula executorie biletul la ordin emis de debitoare, deci anterior deschiderii procedurii insolventei.

Operaţiunea de transfer a sumei de 24.531,66 lei din contul debitoarei, in contul SC C A SA, intervenita in data de 24.02.2011, deci dupa deschiderea insolventei, nu reprezintă o acţiune judiciara de realizare a creanţei fata de debitoare, aceasta operaţiune reprezintă doar un fapt material de aducere la indeplinire a prevederilor cuprinse in procesul-verbal intocmit de executor.

Dispoziţiile art. 46 invocat ca temei juridic de către administratorul judiciar in cadrul acţiunii se refera la faptul ca sunt nule acele acte, operaţiuni si plaţi efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii insolventei, ori in cauza se solicita a fi anulate acte ce au fost incheiate de către executorul judecătoresc, in cadrul unei executări silite impotriva debitorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 399 alin 1 cod proc.civ impotriva executării silite, precum si impotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Potrivit dispoziţiilor art. 400 alin 1 cod proc. Civ, contestaţia se introduce la instnta de executare.

Dispoziţiile art. 373 alin 2 cod proc. Civ, instanţa de executare este judecătoria in circumcriptia căreia se va face executarea.

Prin urmare, in cauza ne aflam in ipoteza contestaţiei impotriva actelor de executare intocmite de executorul judecătoresc, iar competenta materiala de soluţionare aparţine in prima instanţa judecătoriei in circumscriptia căreia s-au intocmit actele de executare, in speţa Judecătoria Cornetu.

In raport de aceste motive, considera ca hotărârea instanţei de fond s-a dat cu incalcarea competentei materiale de soluţionare in prima instanţa a acţiunii, fiind incidente dispoziţiile art 304 pct 3 cod proc. Civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea urmează a analiza cu prioritate temeinicia motivelor de casare de natură să implice rejudecarea cauzei în primă instanţă.

Asupra motivului de nelegalitate referitor la judecarea cauzei de către judecătorul sindic învestit cu soluţionarea procedurii insolvenţei deschisă împotriva debitoarei SC B I C SRL, Curtea constată că art.11 Legea 85/2006 delimitează materia în care judecătorul sindic are specializarea să judece, în sensul că acesta soluţionează oricare dintre cererile enumerate la literele a)-n), precum şi orice alte acţiuni, indiferent de titular, dacă sunt aferente procedurii. Din interpretarea logică a prevederilor menţionate, Curtea constată că instanţa de insolvenţă soluţionează numai acele acţiuni referitoare la bunuri care aparţin sau au aparţinut patrimoniului debitorului la data deschiderii procedurii dar au ieşit fraudulos din patrimoniul acestuia în dauna creditorilor, iar nu orice acţiune cu caracter patrimonial aparţinând acestuia, astfel cum este şi acţiunea promovată în prezenta cauză.

Acţiunea promovată în cauză de către lichidatorul C I SPRL acţiune în pretenţii, indiferent  că se întemeiază sau nu şi pe existenţa unor acte de executare efectuate în condiţiile dreptului comun, este o acţiune dintre cele prevăzute de art. 11 Legea 85/2006 şi în mod legal şi temeinic a fost  deferită spre judecată unei instanţe specializate în această materie, în cauză judecătorului sindic.

Astfel, având în vedere că maniera de distribuire a cauzelor în funcţie de o anumită specializare a magistraţilor în anumite domenii şi care reprezintă norme de organizare judecătorească, potrivit Legii nr.304/2004, dispoziţii cu caracter organic şi imperativ, a căror încălcare atrage pronunţarea unei hotărâri nule şi presupune imperativul rejudecării cauzei de către un judecător specializat în materia procesului determinată după natura obiectului său,a fost respectată,  Curtea urmează a aprecia ca neîntemeiat acest motiv de nelegalitate a sentinţei recurate.

Asupra fondului cauzei, Curtea constată că executarea silită (poprirea din dosarul de executare silită nr.88/2011 al SCPEJ D., C. & D.) contravine dispoziţiilor art.36 rap. la art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006 şi a avut drept consecinţă prejudicierea masei credale prin diminuarea patrimoniului debitoarei cu suma de bani ce a făcut obiectul plăţii contestate. Astfel, din interpretarea logică a dispoziţiilor speciale incidente în cauză, Curtea constată că executarea silită realizată asupra averii debitoarei după deschiderea procedurii insolvenţei, cu încălcarea disp. art.36 Legea 85/2006 este lipsită de efecte juridice, iar anularea transferului bancar privind suma de 24.531,66 lei în mod legal şi temeinic reţinut, în condiţiile în care, după data deschiderii procedurii  singura modalitate legală pentru creditori de a-şi realiza creanţele băneşti deţinute împotriva unui debitor supus procedurii de faliment este, în raport de dispoziţiile legale arătate, participarea la procedura colectivă şi concursuală a insolvenţei, în condiţiile legislaţiei speciale prevăzute de Legea 85/2006.

Curtea nu poate reţine susţinerea recurentei în sensul că lichidatorul sau administratorul judiciar trebuie să solicite suspendarea acţiunilor şi executărilor pornite împotriva debitorului, în condiţiile în care disp. art. 36  reglementează o suspendare de drept, suspendare care operează prin efectul legii şi trebuie numai constatată, iar scopul acestei norme imperative, de ordine publică, este tocmai acela de a concentra toate litigiilor având ca obiect averea debitorului, în competenţa exclusivă a judecătorului sindic.

Sub alt aspect, asupra motivului de nelegalitate constând în faptul că lichidatorul judiciar nu a notificat recurentei deschiderea procedurii pentru a se putea înscrie la masa credală, Curtea reţine că susţinerile creditoarei pot fi analizate prin formularea unei cereri de repunere în termenul de depunere a declaraţiei de creanţă, în condiţiile disp.  art. 76 alin. 1 Legea nr.85/2006,şi nu fac obiectul prezentei acţiuni.

Pentru aceste considerente, apreciind asupra legalităţii şi temeiniciei sentinţei recurate, în conformitate cu disp. art. 312 alin.1 C.proc. civ. a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare