Infracţiunea de evaziune fiscală

Sentinţă penală 140 din 12.03.2013


Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de 20.12.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M din dosar nr. 290/P/2011, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul ŞCG, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală constând în reţinerea şi nevărsarea cu intenţie, în termen de cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 6 din Legea 241/2005.

în actul de sesizare al instanţei se reţine că în perioada iulie 2008 - ianuarie 2011 persoana juridică S.C. C COM S.R.L C, în calitate de angajator, a calculat si a reţinut de la salariaţi, lunar contribuţiile pentru asigurările sociale, asigurări sociale de sănătate, fondul de şomaj şi impozit pe veniturile din salarii, însă reprezentantul legal al acesteia, învinuitul ŞCG, nu a virat integral la bugetul de stat aceste contribuţii, acumulând o datorie de 50.281 lei din care 34.578 lei debit şi 15.706 lei dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Din concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară, rezultă faptul că în

perioada 09.2010-01.2011, învinuitul ŞCG, a reţinut, înregistrat, declarat şi nu a achitat

obligaţiile de plată către bugetul de stat după cum urmează: cu titlu de impozit pe

veniturile din salarii în sumă de 288 lei; cu titlu de contribuţie de asigurări sociale

reţinută de la asiguraţi în sumă de 1.279 lei, cu titlu de contribuţie de asigurări de

sănătate reţinută de la asiguraţi în sumă de 929 lei, cu titlu de contribuţie individuală de

asigurări pentru şomaj în sumă de 75 lei.

Expertul  contabil  a avut în vedere doar perioada 09.2010-01.2011 însă  din

conţinutul plângerii formulate de organele fiscale rezultă că data de 14.09.2010 este

data ultimei plăţi cu reţinere la sursă efectuate de învinuit către bugetul consolidat al

statului, vechimea obligaţiilor datând conform anexei nr. 1 la plângere din 25.07.2008.

Conform situaţiei încasărilor şi plăţilor pentru perioada iulie 2008-decembrie

2010, pusă la dispoziţie de către administratorul judiciar al S.C, C COM S.R.L. C.

precum şi raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că au fost mai

multe luni în care persoana juridică S.C. C COM S.R.L C a înregistrat venituri mai mari

decât cheltuielile aferente aceleaşi perioade, luni în care însă învinuitul nu a efectuat

nicio plată către obligaţiile cu reţinere la sursă ci a retras masiv sume reprezentând

aport asociat. Astfel, persoana juridică a restituit învinuitului ŞCG, sume considerabile

reprezentând aport asociat, fapt care denotă că învinuitul a fost interesat de recuperarea

sumelor acordate societăţii şi nu de bunul mers al acesteia care implica şi plata

obligaţiilor cu reţinere la sursă.

Ori în condiţiile în care societatea a dispus de lichidităţi băneşti însă învinuitul

le-a repartizat preferenţial, în dauna plăţilor către bugetul de stat a sumelor cu reţinere

la sursă, nu se poate reţine că acesta s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de a acoperi

obligaţiile bugetare, aceasta reprezentând o opţiune subiectivă de a distribui resursele

societăţii pe baza criteriilor stabilite de către învinuit.

Aspectele de mai sus arată faptul că învinuitul a acţionat cu intenţie şi în formă continuată în săvârşirea infracţiunii de stopaj la sursă în perioada 07.2008-01.2011, în care nu a achitat obligaţiile cu reţinere la sursă, deşi a avut disponibilităţi în acest sens care însă au fost direcţionare în alte scopuri, deşi potrivit art.156 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale angajatorului, contribuţiile cu reţinere la sursă având acelaşi regim de plată ca salariile.

Inculpatul s-a prezentat în instanţă şi a solicitat admiterea cererii de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în cursul cercetării penale, arătând că recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi îşi însuşeşte dovezile administrate în cursul urmăririi penale, declaraţia acestuia fiind consemnată la dosarul cauzei.

Constatând ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3201 C.pr.pen, instanţa a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza dovezilor administrate în dosarul de urmărire penală nr. 938/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria M la data de 31.01.2011, Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală a Finanţelor Publice B a solicitat efectuarea de cercetări faţă de administratorul statutar al SC C-COM SRL cu sediul în D, str. Gării nr.39, jud. B în persoana numitului ŞCG„ sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi sancţionată de art. 6 din Legea 241/2005, arătând că, urmare a verificării de către Administraţia Finanţelor Publice C a fişei sintetice totale a contribuabilului SC C-COM SRL s-a constatat că acesta figura cu obligaţii fiscale reţinute la sursă şi neachitate în cuantum de 50.281 lei din care suma de 34.578 lei debit şi 15.706 lei dobânzi şi penalităţi de întârziere, ultima plată efectuată datând din 14.09.2010.

Persoană juridică S.C. C COM S.R.L. C a fost înfiinţată la data de 18.01.1993 având ca asociat şi administrator pe inculpatul ŞCG, de la înfiinţare şi până în prezent.

La data de 3.11.2011 împotriva SC C-COM SRL s-a deschis procedura generală de insolvenţă, în dosarul nr.4393/110/2011 al Tribunalului B, administrator judiciar fiind desemnat Cabinetul Individual de Insolvenţă N A.

In vederea stabilirii cuantumului exact al contribuţiilor cu reţinere la sursă neachitate de contribuabilul SC C COM SRL, organele de cercetare penală au dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile.

Prin raportul de expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză de către expert C V s-a concluzionat că în perioada 09.2010-01.2011, societatea administrată de inculpat a reţinut, înregistrat, declarat şi nu a achitat obligaţii de plată către bugetul de stat după cum urmează:

-cu titlu de impozit pe veniturile din salarii în sumă de 288 lei;

-cu titlu de contribuţie de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi în sumă de 1.279 lei,

-cu titlu de contribuţie de asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi în sumă de 929 lei,

- cu titlu de contribuţie individuală de asigurări pentru şomaj în sumă de 75 lei. De asemenea rezultă că inculpatul nu a efectuat conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză nicio plată către obligaţiile cu reţinere la sursă în perioada octombrie 2010-ianuarie 2011, deşi în luna noiembrie 2010 şi ianuarie 2011 avea posibilitatea achitării înregistrând venituri mai mărie decât cheltuielile efectuate.

Expertul contabil a avut în vedere doar perioada 09.2010-01.2011 însă din conţinutul plângerii formulate de organele fiscale rezultă că data de 14.09.2010 este data ultimei plăţi cu reţinere la sursă efectuate de învinuit către bugetul consolidat al statului, vechimea obligaţiilor datând conform anexei nr. 1 la plângere din 25.07.2008.

Rezultă pe cale de consecinţă că perioada care a fost vizată de organele fiscale privind activitatea infracţională a inculpatului ŞCG„ este 25.07.2008-01.2011.

Urmare a verificării de către organele de control fiscale a balanţei de verificare aferentă lunii iunie 2009, ultima raportare contabilă depusă de SC C COM SRL la AFP C, rezultă că persoana juridică S.C. C COM S.R.L. Comăneşti a avut un rulaj debitor al contului 5311 *casa* în de 574.593,64 lei în perioada ianuarie-iunie 2009, aspect ce denotă faptul că a avut disponibil în trezorerie, dar cu rea credinţă administratorul nu a făcut plăţi în contul creanţelor bugetare datorate.

Conform situaţiei încasărilor şi plăţilor pentru perioada iulie 2008-decembrie

2010, pusă la dispoziţie de către administratorul judiciar al S.C. C COM S.R.L.

Comăneşti, rezultă că au fost mai multe luni în care persoana juridică S.C. C COM

S.R.L. Comăneşti a înregistrat venituri mai mari decât cheltuielile aferente aceleeaşi

perioade, luni în care însă reprezentantul legal nu a efectuat nicio plată către obligaţiile

cu reţinere la sursă.*

Din declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei rezultă că recunoaşte faptul că nu a achitat contribuţiile cu reţinere la sursă pe perioada indicată de partea vătămată, însă aceasta s-a datorat dificultăţilor economice cu care s-a confruntat societatea şi care a condus în final la deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva acesteia.

Instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr, 24J/2005, constituie infracţiune şi de pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 3 ani sau cu amendă, reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

Latura obiectivă a infracţiunii în cazul de faţă şi anume elementul material al acesteia, se realizează concomitent atât printr-o acţiune-reţinerea de la angajaţi a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, urmată de o inacţiune-nevărsarea sumelor respective în termen, maxim de 30 de zile de la scadenţă. Aşa cum rezultă din probele analizate, debitele neachitate de societate la bugetului consolidat al statului, reprezentate de impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, sunt aferente perioadei iulie 2008-ianuarie 2011, ultima plată efectuată pentru stingerea acestor obligaţii datând din 14.09.2010, astfel încât elementul material al infracţiunii sub forma reţinerii şi nevărsării în termen de cel mult 30 de zile de la scadenţă a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă este realizat.

Astfel, instanţa constată că latura obiectivă a infracţiunii a fost dovedită, aceste contribuţii şi impozite cu reţinere la sursă fiind evidenţiate pe statele de plată şi reţinute de la salariaţi dar nefiind ulterior şi virate la bugetul consolidat al statului în termenul legal de 30 de zile.

De asemenea, urmarea imediată, costând în faptul că impozitul sau contribuţia la buget nu ajunge la destinaţie este realizată, legătura de cauzalitate existând implicit.

Instanţa constată că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesară îndeplinirea unei condiţii esenţiale cu privire la vinovăţia făptuitorului, norma legală incriminând reţinerea şi nevărsarea în termen de 30 de zile de la scadenţă a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă doar când subiectul activ a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei, motiv pentru care instanţa urmează a analiza poziţia subiectivă a inculpatului, ce trebuie dedusă din ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Instanţa reţine în acest sens, ca fiind relevante pentru determinarea poziţiei subiective a inculpatului, concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză şi ale analizei efectuate de organele fiscale din care rezultă că cel puţin în perioada ianuarie 2009-iunie 2009, noiembrie 2010 şi ianuarie 2011 societatea a avut disponibil în cont, încasările fiind mai mari decât plăţile. In aceste condiţii, existând sume de bani la dispoziţia societăţii, este greu de concluzionat că decizia managerială luată de administratorul societăţii, inculpatul din prezenta cauză, de a nu achita din acest disponibil impozitele şi contribuţiile restante cu reţinere la sursă nu ar putea fi una cu intenţie. Este greu de reţinut doar culpa administratorului în neplata acestor obligaţii bugetare în condiţiile în care exista disponibil în conturile societăţii, în condiţiile în care, chiar fără a exista disponibilităţi băneşti, un management eficient presupune găsirea de soluţii pentru a asigura plata la bugetul consolidat al statului a obligaţiilor cu reţinere la sursă, mergând de la restrângerea activităţii şi până la sistarea acesteia şi lichidarea bunurilor din patrimoniu.

Neplata contribuţiilor şi impozitelor cu reţinere la sursă nefiind astfel justificată, în condiţiile în care neachitarea lor are consecinţe negative nu numai pentru bugetul consolidat al statului dar şi pentru salariaţii care sunt lipsiţi de măsurile de protecţie socială de care beneficiază prin reţinerea şi virarea la stat, din salariul lor, a acestor impozite şi contribuţii, sunt elemente care probează vinovăţia inculpatului, sub forma intenţiei directe, în reţinerea şi nevirarea la bugetul consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadenţă, a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă.

Reţinând  ca  fiind dovedit  elementul  material  al  infracţiunii,  raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciul cauzat, precum şi vinovăţia inculpatului, In drept:

Fapta inculpatului ŞCG, în calitate de administrator al SC C-COM SRL, de a reţine sumele reprezentând impozit pe veniturile din salarii, CAS, CASS şi şomaj, în perioada iulie 2008-ianuarie 2011, fără a le vărsa la bugetul consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 C.pen, pentru săvârşirea căreia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa închisorii.

La aplicarea pedepsei se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art 72 C.pen, dispoziţiile părţii generale a Codului Penal (condiţiile răspunderii penale), limitele de pedeapsă stabilite în Legea 241/2005 (limitele de la 1 an la 3 ani sau amendă), gradul de pericol social (care rezultă din însăşi săvârşirea infracţiunii,), modul de săvârşire (specific acestui gen de infracţiuni), circumstanţele personale ale inculpatului ( a avut o comportare sinceră atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti însă a mai fost cercetat pentru săvârşirea tot a unei infracţiuni de evaziune fiscală în forma reglementată de art. 6 din Legea 241/2005 pentru care s-a aplicat acestuia o amendă cu caracter administrativ prin Ordonanţa nr. 569/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria M, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului).

Punând în balanţă ansamblul acestor criterii care servesc instanţei la alegerea şi dozarea corectă a pedepsei şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 320 ' alin 7 C.pr.pen, privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, instanţa concluzionează că

 aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare, în cuantumul minim prevăzut de lege, este de natură a realiza scopul preventiv şi coercitiv al pedepsei.

In ce priveşte pedepsele accesorii, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

instanţa reţine că natura faptei săvârşite de inculpat, reflectând o atitudine de sfidare de către acesta a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a Ii-a şi b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

In ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpata, aceasta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracţiunea comisă de inculpat este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea ;drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d şi e Cod penal.

Astfel, instanţa va interzice pentru inculpate drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit a teza a Ii-a şi lit b Cpen , pe durata executării pedepsei închisorii, conform art. 71 C.pen.

Totodată, instanţa apreciază ca scopul educativ al pedepsei prev. de art 52 cod pen. poate fi atins şi fără executare in regim de detenţie, având in vedere persoana inculpatului, care nu prezintă antecedente penale dar si atitudine procesuala sincera a acestuia.

In baza art 81 cod pen. va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, stabilit conf. art 82 cod pen.

In baza art 359 cod proc. pen va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art 83 cod pen. care statuează ca in cazul in care va savarsi o noua infracţiune in cursul termenului de încercare, instanţa va revoca suspendarea condiţionată, dispunând executarea pedepsei in întregime.

In baza art. 71 alin 5 C.pen, va suspenda executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentinţă, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.

Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că, în cauză, prin adresa nr. R 587/5.03.2013, s-a constituit parte civilă Statul Român-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin mandatarul Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului B care a solicitat obligarea în solidar a inculpatului şi părţii responsabile civilmente SC C-COM SRL, la plata sumei de 50.281 lei, la care se adaugă dobânzi şi majorări aferente debitului, până la achitarea în totalitate a prejudiciului, suma reprezentând prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului prin săvârşirea infracţiunii de către inculpat.

Totodată, partea civilă a solicitat instanţei, instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului, în vederea reparării pagubei.

Reţinând că partea civilă are dreptul la recuperarea în tot a prejudiciului produs prin infracţiune, inclusiv a dobânzilor şi majorărilor aferente debitelor restante, ca accesorii ale obligaţiei principale, instanţa, având în vedere că inculpatul a recunoscut expres obligaţia de plată a sumei de 50.281 lei în faţa instanţei, fiind aplicabile dispoziţiile art. 161 C.pr.pen precum şi faptul că partea responsabilă civilmente SC C-COM SRL prin administrator judiciar nu a contestat cuantumul pretenţiilor părţii civile, constatând ca fiind dovedite în cauză elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 C.pr.pen, art. 346 C.pr.pen, raportat la art. 1000 alin 1 C.civ, art. 1003 C.civ şi art. 16 ' C.pr.pen va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C-COM SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă N A la plata către partea civilă a sumei de 50.281 lei, la care se adaugă majorări şi dobânzi aferente debitului, calculate până la achitarea în totalitate a prejudiciului.

In ceea ce priveşte cererea părţii civile de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietatea inculpatului instanţa constată că această măsură a fost luată de procuror în cursul urmăririi penale prin ordonanţa procurorului din data de 12.05.2011 prin care s-a dispus indisponibilizarea bunurilor imobile ale inculpatului ŞCG„ respectiv: un apartament situat în or. C, str. Gîrlei, bl. TI4, se. A, ap. 13, jud. Bacău, spaţiu comercial şi magazie situate în or. C, str. Gării nr. 39, jud. B, suprafaţa de 1.240 m.p. teren situat în or. C, str. Gării nr. 39, jud. B, în scopul recuperării prejudiciului cauzat prin infracţiune, până la concurenţa sumei de 50.281 lei, motiv pentru care instanţa, constatând că această măsură a fost corect luată, va menţine sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria M din 12.05.2011 asupra bunurilor imobile proprietatea inculpatului, în vederea reparării prejudiciului în cuantum de 50.281 lei, la care se adaugă majorări şi dobânzi aferente debitului, calculate până la achitarea în totalitate a prejudiciului.

In baza art. 191 al.l C.proc.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 200 lei onorariu apărător din oficiul Roncea Ion.

In baza art. 13 din Lg. 241/2005 va dispune comunicarea către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive, în vederea efectuării menţiunilor necesare în Registrul Comerţului.