Somatie de plata

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI - JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 628/270/2013

Înreg. 31.01.2013 - somaţie de plată -

SENTINŢA CIVILĂ nr. 856

Şedinţa publică din data de 07.03.2013

Instanţa constituită din:

Preşedinte –

Grefier –

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe creditoarea ---, în contradictoriu cu debitoarea---, având ca obiect “somaţie de plată”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit ambele părţi şi apărătorul debitoarei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că, s-a depus de către creditoare răspuns la întâmpinare, în două exemplare trimise prin fax şi două exemplare în original, după care;

Văzând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepţii şi că s-a solicitat de către creditoare, prin cererea de chemare în judecată, judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanţa încuviinţează pentru creditoare proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

În baza art. 150 cod procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.01.2013 sub nr. 6280/270/2013, creditoarea cesionară --- a solicitat în contradictoriu cu debitoarea ---, emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată cu privire la suma de: 1.868,92 lei reprezentând debit principal, 1.862,95 lei reprezentând penalităţi de întârziere, 283,31 lei reprezentând dobândă legală şi 873 lei reprezentând taxa de reziliere. De asemenea a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între Orange România SA şi debitoare s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicaţii integrate (telefonie mobilă şi trafic de date tip GPRS) nr. 19264256 din 09.03.2010, în baza căruia Orange România SA s-a obligat să presteze servicii de telecomunicaţii integrate, debitoarea având obligaţia să achite contravaloarea serviciilor prestate, în termen de 14 zile calendaristice de la emiterea facturilor. În acest sens, Orange România SA a prestat serviciile la care s-a obligat şi a emis mai multe facturi fiscale, însă debitoarea nu a achitat contravaloarea acestora.

S-a mai arătat că pentru serviciile prestate şi neachitate în termen, s-au calculat penalităţi conform contractului pentru primele 200 de zile de întârziere, iar începând cu 101-a zi de întârziere s-au calculat dobânzi legale.

Cu privire la temeinicia taxei de reziliere creditoarea a arătat că, în cazul contractelor încheiate cu persoane juridice clauzele penale ce prevăd taxa de reziliere  sunt negociate şi acceptate de către client, fiecare contract fiind personalizat în funcţie de cerinţele acestuia. Totodată creditoarea a precizat că, spre deosebire de contractele încheiate cu persoane fizice ce conţin condiţii generale de furnizare a serviciilor de telecomunicaţii, contractele încheiate cu persoane juridice conţin clauze personalizate, negociate şi acceptate în mod expres de către clientul Orange.

În ce priveşte calitatea procesual activă, creditoarea a arătat că dreptul de creanţă al SC Orange România SA faţă de debitoarea -- a fost cesionat către ---, conform contractului de cesiune, pentru care s-au efectuat formalităţile de publicitate.

Creditoarea a mai precizat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art.1 din OG 5/2001 privind somaţia de plată, creanţa pretinsă având caracter cert, lichid şi exigibil.

În drept, au fost invocate prevederile OG 5/2001, art.969 şi urm, art.1073, art.1084, art.1111 din Codul Civil, titlul IV din Legea 99/1999.

În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: furnizare de informaţii nr.144261 (fila 9), situaţia financiară din data de 23.04.2010(filele 10-11); factura nr. JAD011461235 din 23.04.2010 (fila 12), situaţia financiară din 23.03.2010 (filele 13-14), factura fiscala nr.JAD008505636 din 23.03.2010 (fila 15), contract de abonament seria 19264256 (fila 16), contracte de cesiune (filele 17-20), anexa la contractul de abonament seria 19264946 (fila 21), contract de abonament seria 19264946 (filele 22-23), certificat de înregistrare seria B. nr.2194458 (fila 24), copie CI (fila 24 verso), formalităţi de publicitate contract de cesiune de creanţe (filele 26-28).

Cererea a fost legal timbrată conform art.3, lit.o? din Legea 146/1997 cu taxă de timbru în valoare de 39 lei şi timbru judiciar de o,3 lei.

La data de 14.02.2013, debitoare a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii privind somaţia de plată.

Prin întâmpinare debitoarea a contestat valabilitatea contractului de cesiune din 09.03.2010 încheiat între persoana fizică --- şi creditoarea cesionară, dat fiind că administratorul --- nu putea încheia acte juridice obligaţionale în numele debitoarei --, fără a avea şi acordul expres al celui de-al doilea asociat şi administrator, ---, potrivit art. 11 din actul constitutiv.

S-a mai arătat că la data încheierii Contractului de cesiune, cei doi asociaţi şi administratori, se aflau în proces de divorţ, iar prin contractul de cesiune numita ---, a transferat către societatea debitoare propriile debite, grevând astfel patrimoniul societăţii cu o creanţă ce nu derivă din activitatea de comerţ a acesteia.

În drept, au fost invocate prevederile OG 5/2001, art.115 şi urm. din C.pr.civ.

În dovedirea cererii debitoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: act constitutiv (filele 36-38), fişă dosar nr.8149 din 11.12.2009 (fila 39).

La data de 28.02.2013 creditoarea a depus la dosar, răspuns la întâmpinare.

La termenul din 14.02.2013 instanţa a amânat judecarea cauzei pentru a se comunica întâmpinarea către creditoare.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind concludentă, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între Orange România SA şi debitoarea ---, s-au derulat raporturi contractuale concretizate în contractele de servicii de telecomunicaţii integrate - telefonie mobilă şi date mobile – respectiv, contractul de abonament seria 19264256 (fila 16) şi contractul de abonament de date mobile seria 19264946 (filele 22-23).

Cele doua contracte de abonament au fost încheiate în baza Contractelor de cesiune din 09.03.2010 (filele 17 -20), în temeiul cărora numita---, în calitate de cedent, a transmis către ---, în calitate de cesionar, contractul de abonament pentru numerele de telefon 0740274689, 0740271578, 0751150546, 0745135805 împreună cu toate drepturile şi obligaţiile aferente abonamentului.

Prin contractele de abonament, Orange România SA s-a obligat să presteze servicii de comunicaţii electronice, iar debitoarea s-a obligat să plătească tariful pentru serviciile de care beneficiază.

 În derularea acestor contracte şi ca urmare a serviciilor prestate, Orange România SA a emis mai multe facturi, pe care debitoarea nu le-a achitat.

În mod suplimentar instanţa reţine că, societatea creditoarea a făcut dovada calităţii sale procesuale active care deriva dintr-un contract de cesiune, care s-au efectuat demersurile de publicitate (filele 26-28).

În drept, somaţia de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor în pretenţii, prin care se tinde la obţinerea cu celeritate a unui titlu executoriu. În temeiul art. 1 din O.G. nr.5/2001, condiţiile ce trebuie întrunite în mod cumulativ pentru a putea fi admisă cererea privind somaţia de plată sunt:  existenţa obligaţiei debitoarei de a plăti o sumă de bani care să rezulte dintr-un contract constatat printr-un înscris, ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris care să ateste drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii,  precum şi existenţa unei creanţe corelative certe, lichide şi exigibile.

Examinând cererea creditoarei cu privire la obligarea debitoarei la plata debitului principal de 1.868,92 lei, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte prima condiţie pentru emiterea somaţiei de plată, ce presupune ca obligaţia debitoarei să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau alt înscris însuşit de părţi prin semnătură sau în alt mod admis de lege, instanţa constată că între părţi s-au încheiat două contracte, ce au ca obiect prestarea de către Orange România SA, în favoarea debitoarei, a unor servicii de telecomunicaţii integrate contra unei sume de bani, respectiv contractul de abonament seria 19264256 (fila 16) şi contractul de abonament de date mobile seria 19264946 (filele 22-23).

În art.75 din Legea 31/1990 se arată expres că „Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv”.

În ciuda susţinerilor debitoarei cu privire la dreptul de reprezentare al societăţii în raporturile cu terţii, din analiza actului constitutiv (filele 36-38), reiese tocmai contrariul. Astfel, în preambulul actului constitutiv se arată că numiţii --- şi ---, au hotărât constituirea unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, iar în art.11 din acelaşi act constitutiv s-a prevăzut că „societatea va fi administrată şi reprezentată în relaţiile cu terţii de ambii asociaţi, cu puteri depline şi nelimitate”. Din această formulare, se înţelege că societatea va fi administrată şi reprezentată de ambii asociaţi, fie împreună, fie separat.

Cât timp nu s-a prevăzut expres în actul constitutiv că dreptul de reprezentate a societăţii poate fi exercitat numai împreună de ambii asociaţi, vor fi aplicabile prevederile art. 75 din Legea 31/1990, iar societatea va fi legal reprezentată în relaţiile cu terţii chiar numai de unul dintre cei doi asociaţi.

În plus, cele patru contracte de cesiune (filele 17-20), au fost întocmite la data de 09.03.2010, iar în acest interval societatea debitoare avea posibilitatea de a contesta efectiv conţinutul acestora, ori din înscrisurile aflate la dosar nu reiese că ar fi efectuat astfel de demersuri.

Prin urmare, instanţa apreciază că cele două contracte de abonament au fost încheiate în mod valabil, în baza manifestării de voinţă a unuia dintre cei doi asociaţi ai debitoarei.

În al doilea rând, reţine instanţa, este vorba despre o creanţă constând într-o sumă de bani, respectiv suma de 1.868,92 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale.

În al treilea rând, în temeiul art. 379 alin.3 C.pr.civ, este certă acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi  actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. În cauză, instanţa reţine că existenţa creanţei rezultă din contractele de abonament seria 19264256 (fila 16) şi seria 19264946 (filele 22-23), precum şi din contractele de cesiune (filele 17-20).

Creditoarea a depus la dosar două facturi fiscale, nr. JAD011461235 din 23.04.2010 şi nr.JAD008505636 din 23.03.2010 (filele 12, 15), în valoare totală de 725,21 lei, precum şi două situaţii financiare din 23.04.2010 (file 10) şi din 23.03.2010 (fila 13).

În situaţia financiară din data de 23.03.2010 (fila 13), se arată că totalul facturii curente este de 1.056,63 lei, iar din factura emisă la aceeaşi dată (nr.JAD008505636 din 23.03.2010), reiese ca totalul facturii este de 419,14 lei, diferenţa dintre cele două sume nefiind justificată în nici un mod de către creditoare. În plus, în Cap. III, pct.2 din Contractele de cesiune (filele 17-20), s-a prevăzut că cedentul se obligă să achite toate obligaţiile fiscale prestate în favoarea sa de către SC Orange Romania SA, până în momentul cesiunii, cu consecinţa că neachitarea acestor datorii poate atrage nevalidarea contractului de cesiune.

Cât timp cedenta ---, şi-a asumat expres obligaţia de a achita integral debit restant existent pe contul sau la data încheierii contractului de cesiune, debitul de 1.056,63 lei, indicat în situaţia financiară din data de 23.03.2010 (fila 13), nu are caracter cert faţă de debitoarea din prezenta cauză.

În al patrulea rând, creanţa este lichidă, potrivit art. 379 alin. (4) C.proc.civ., cuantumul său fiind determinat cu ajutorul celor doua facturi fiscale nr. JAD011461235 din 23.04.2010 şi nr.JAD008505636 din 23.03.2010 (filele 12, 15), în valoare totală de 725,21 lei.

În al cincilea rând, reţine instanţa, creanţa este exigibilă, termenul de plata a celor două facturi fiind depăşit, fără executarea obligaţiei de plată.

Având în vedere că, debitoarea nu a făcut dovada achitării debitului pretins sau a existenţei unei cauze exoneratoare de răspundere; de asemenea că nu a făcut nici dovada contestării sau refuzului la plată a facturilor în momentul emiterii acestora, iar creditoarea a probat existenţa obligaţiei de plata, instanţa constată caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei în valoare de  725,21 lei pretinse de creditoare.

În consecinţă, instanţa urmează să admită în parte acest capăt de cerere şi să emită ordonanţa care să conţină somaţia de plată cu privire la suma 725,21 lei  reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicaţii integrate de care a beneficiat debitoarea, iar aceasta urmează să efectueze plata în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanţe.

În ceea ce priveşte solicitarea creditoarei privind obligarea debitoarei la plata penalităţilor de întârziere în valoare de 1.868,92 lei, instanţa reţine următoarele:

Clauza penală este o convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitorul său. Prin urmare, clauza penală este un contract ce presupune exprimarea acordului de voinţă a părţilor în sensul stabilirii anticipate a prejudiciului cauzat creditorului şi are forţă juridică obligatorie faţă de acestea.

Din cuprinsul contractului de abonament seria 19264256 (fila 16) şi a contractului de abonament de date mobile seria 19264946 (filele 22-23),  reiese că Contractele încheiate de Orange România cu beneficiarii serviciilor de telecomunicaţii, sunt structurate în 4 părţi distincte, respectiv, Prima pagină, Clauze contractuale de bază, Termeni şi condiţii generale şi Dispoziţii specifice. Iar conform preambulului la Contract, secţiunea Termeni şi condiţii generale (TGG) face parte integrantă din Contract, şi că odată cu asumarea şi semnarea contractului, beneficiarul îşi asumă şi prevederile din secţiunea Termeni şi condiţii generale, în care sunt detaliate obligaţiile părţilor, inclusiv cuantumul penalităţilor şi modul de calcul al acestora.

Având în vedere aceste prevederi contractuale, instanţa apreciază că debitoarea şi-a însuşit odată cu semnarea contractului, şi prevederile secţiunii Termeni şi condiţii generale, fiind astfel de acord să plătească penalităţi de 0,5% pe zi la suma restantă, în cazul în care întârzie efectuarea plăţii facturilor.

Având în vedere că instanţa a constatat caracterul cert, lichid şi exigibil doar pentru o parte a debitului principal pretins, calcul penalităţilor se va face raportat doar la acest debit.

Prin urmare, instanţa reţine că şi clauza penală, are caracter cert, lichid şi exigibil, respectiv, este certă, conform dispoziţiilor art. 379, alin. 3 C.pr.civ, întrucât rezultă din înscrisurile depuse la dosar – contractul de abonament seria 19264256 (fila 16) şi contractul de abonament de date mobile seria 19264946 (filele 22-23), este lichidă, potrivit prevederilor art. 379, alin. 4 C.pr.civ, întrucât cuantumul creanţei este clar determinat, de asemenea, creanţa este exigibilă, termenul de scadenţă fiind depăşit.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează să admită în parte şi acest capăt de cerere şi să emită ordonanţa care să conţină somaţia de plată cu privire la suma de 725,21 lei reprezentând penalităţi convenţionale calculate pentru primele 200 de zile astfel cum s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, debitoarea urmând să efectueze plata în termen de 30 de zile de la data comunicării a prezentei ordonanţe.

În ceea ce priveşte solicitarea creditoarei privind obligarea debitoarei la plata dobânzii comerciale legale aferente valorii facturilor neachitate începând cu 101-a zi de întârziere şi până la data de 28.12.2012, în cuantum de 283,31 lei,  instanţa reţine că:

Atât penalităţile de întârziere cât şi dobânda legală reprezintă daune interese pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor contractuale, deci daune interese moratorii, cumulul acestora nefiind posibil deoarece perioadele pentru care sunt calculate se suprapun parţial, ambele au aceeaşi finalitate, iar un asemenea cumul ar echivala cu aplicarea a două sancţiuni de acelaşi fel pentru aceeaşi faptă, respectiv cu o dublă reparaţie a uneia şi aceleiaşi încălcări a contractului.

În consecinţă, instanţa urmează să respingă acest capăt de cerere.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata taxei de reziliere în cuantum de 873 lei instanţa reţine că:

În condiţiile generale ale contractului este stipulată o clauză prin care clientul va fi obligat la plata unei taxe de reziliere constând în contravaloarea abonamentului contractat înmulţit cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale în situaţia în care contractul încetează înainte de perioada minimă contractuală.

Din  înscrisurile depuse la dosar  nu rezultă modalitatea de calcul a acestei taxe de reziliere (contravaloarea abonamentului contractat, data încetării raporturilor contractuale, numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale, perioada minima contractuala).

Pe cale de consecinţă, instanţa constată că  această creanţă nu  are caracter cert, lichid şi exigibil motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere. 

În baza art.7 din OG 5/2001 creditoarea poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru capetele de cerere admise în parte sau respinse.

De asemenea, dat fiind că debitoarea a căzut în pretenţii, culpa sa procesuală fiind dovedită, instanţa, în temeiul art. 274 C.proc.civ., urmează să o oblige pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,03 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (39 lei) şi timbru judiciar (0,30 lei).

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite în parte acţiunea formulată de creditoarea --- în contradictoriu cu debitoarea ---

Somează pe debitoarea ---să platească creditoarei -- în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanţe, suma de 725,21 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicaţii integrate prestate şi suma de 725,21lei reprezentând penalităţi de întârziere.

Obligă pe debitoare să plătească creditoarei suma de 39,03 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 07.03.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare