Actiune pauliana

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

DOSAR NR. 6835/270/2012 acţiune pauliană

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2232

Şedinţa publică din data de 1.10.2013

COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:

PREŞEDINTE – ANGHEL LUMINIŢA

GREFIER - BEJENARU SABINA MARIA

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul ---, în contradictoriu cu pârâţii ---, având ca obiect acţiune pauliană.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă avocat Dinga Claudiu, pentru reclamant, pârâta ---, personal şi asistată de avocat Topor Mitică, pârâtul --, personal şi asistat de avocat Cociangă Francisc şi martora ---

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Avocat Dinga Claudiu depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru aferentă lunii octombrie.

Apărătorii pârâţilor precizează că martora --- este pentru ambii pârâţi.

Instanţa procedează la audierea, sub prestare de jurământ, a martorei -- care precizează că are cataractă şi nu vede, declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe excepţia prescrierii formulată de pârâţi şi pe fond:

Avocat Topor Mitică, pentru pârâta ---, precizează că a invocat excepţia prescrierii plecând de la natura juridică a acţiunii pauliene, respectiv faptul că se urmăreşte recuperarea unei sulte. Din practică şi literatura de specialitate rezultă că dreptul material la acţiune pentru recuperarea sultei se prescrie potrivit art. 9 pct. 1 din Decretul nr. 167/1958. --- a încheiat contractul de întreţinere cu fiul său, fapt care a determinat cele două acţiuni. Termenul de prescripţie curge din 2009, de când s-a luat cunoştinţă de încheierea contractului respectiv. Solicită aşadar admiterea excepţiei prescrierii.

Avocat Cociangă Francisc, pentru pârâtul ---, solicită admiterea excepţiei. Instanţa va aprecia această excepţie, în funcţie de efectul declarativ sau nu al hotărârii de partaj. Dacă hotărârea de partaj are efect declarativ, atunci acţiunea este prescrisă.

Avocat Topor Mitică adaugă faptul că este cunoscut că hotărârea de partaj are efect declarativ.

Avocat Dinga Claudiu precizează că s-a invocat faptul că termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care s-a încheiat actul, respectiv august 2009, fără a se face vreo probă concretă referitoare la data la care reclamantul a luat cunoştinţă de acel act. Reclamantul a aflat despre acea înţelegere cu prilejul judecării dosarului de partaj bunuri comune. La termenul din data de 23.11.2010, intervenientul ---, prin apărător, a depus la dosar respectivul contract de întreţinere. Este data la care reclamantul a luat cunoştinţă de acel act, încadrându-se astfel în termenul general de trei ani pentru depunerea prezentei acţiuni. Acţiunea pauliană este acţiunea unui creditor. Titlul de creanţă al reclamantului este sentinţa civilă nr. 2468/2011. În 2010, reclamantul a luat cunoştinţă de acel contract de întreţinere, dar privitor la dreptul său de creanţă, termenul începe să curgă de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care reprezintă titlul de creanţă. Anterior acestei date, creanţa era prezumtivă, nu putea fi pusă în executare. Solicită respingerea excepţiei, ca nefondată.

Avocat Topor Mitică depune jurisprudenţă la dosarul cauzei şi având cuvântul în replică precizează că din însăşi acţiunea principală rezultă, respectiv pagina a treia a acţiunii, litera b – frauda pârâtei, că discuţiile au fost anterioare promovării acţiunilor. Nu se poate susţine că reclamantul nu a luat cunoştinţă de acel act decât în momentul prezentării în instanţă. Ce probă ar fi trebuit administrată?

Avocat Dinga Claudiu precizează că se răstălmăceşte ceea ce este scris negru pe alb. Discuţiile purtate puteau fi diverse. Întotdeauna când se vorbeşte despre prescripţie, trebuie să se arate instanţei data de la care începe să curgă termenul. Această dacă nu a fost arătată şi nici probată.

Avocat Topor Mitică precizează că data încheierii actului este data de la care începe să curgă termenul de prescripţie.

Avocat Dinga Claudiu, având cuvântul pe fond, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, este un caz tipic în care unul dintre soţi încearcă să-şi creeze în mod voit o stare de insolvabilitate. Pârâta însă nu a fost destul de diligentă pentru a înstrăina bunul unui terţ. Când înstrăinarea bunului se face în favoarea unei rude apropiate, suntem în prezenţa unei situaţii clare de act simulat, în frauda creditorului chirografar. Precizează că a depus la dosar două decizii de speţă din care rezultă că nu este necesar ca un creditor să aibă titlu executoriu. După obţinerea titlului executoriu, reclamantul s-a adresat executorului judecătoresc, iar acesta din urmă, pornind executarea silită, a constat că pârâta nu deţinea nimic şi a încheiat procesul verbal de constatare a stării de insolvabilitate, aflat la fila 45 dosar. În această situaţie, deşi părţile s-au judecat doi ani şi jumătate, judecată care a implicat costuri destul de mari, reclamantul s-a trezit că nu poate recupera nimic. La momentul respectiv, instanţa nu se pronunţase asupra calităţii de bun propriu sau bun comun a apartamentului, scriptic proprietar apărea doar pârâta, astfel că aceasta a avut posibilitatea să înstrăineze bunul. Apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a acestei cereri de chemare în judecată. Două instanţe au statuat că la data înstrăinării, bunul avea calitatea de bun comun. Pârâta şi-a creat starea de insolvabilitate, fiind astfel îndeplinită prima condiţie – frauda pârâtei. Este evident că pârâta ştia că soţul ei are un drept de ½ asupra bunului respectiv, frauda pârâtei este mai presus de orice dubiu. Următoarea condiţie este complicitatea la fraudă a terţului, respectiv fiul pârâtei, care cunoştea natura relaţiilor dintre reclamant şi pârâtă, nu este un terţ de bună-credinţă, a fost instrumentul care a ajutat-o pe pârâtă, mama sa, să scape de plata acelei sume de bani. Există o complicitate la fraudă prezumată, dar şi dovedită. Din piesele dosarului rezultă că în anul 2009, pârâta Mioara realiza venituri însemnate, acum spune că este o persoană nevoiaşă şi fără venituri. Martorul Păuleţ Damian, naşul părţilor, a declarat că mergea în casa lor, dar nu a cunoscut nici el despre facerea acelui act. Actul s-a făcut fără ştirea reclamantului care era şofer de tir şi pleca mult de acasă. Aşadar, sunt îndeplinite condiţiile pentru acţiunea revocatorie, solicită admitea acesteia, revocarea contractului de întreţinere încheiat în anul 2009, restabilirea situaţiei anterioare şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată – onorariu avocat şi taxă timbru; depune în acest sens chitanţă onorariu la dosarul cauzei.

Avocat Topor Mitică, pentru pârâta ---, solicită respingerea acţiunii, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru desfiinţarea actului respectiv. În ceea ce priveşte pct. a, starea de insolvabilitate, data contractului de întreţinere este august 2009, după această dată urmează divorţul şi împărţirea bunurilor comune. La data respectivă, pârâta Mioara nu avea de unde să ştie cum se va rezolva juridic problema împărţirii bunurilor comune. Acest apartament a fost dobândit în baza unui contract de închiriere. Potrivit Legii nr. 61/1990 în contractul de vânzare-cumpărare nu puteau să apară decât titularii din contractele de închiriere. Mioara a cumpărat apartamentul pe numele ei, era singura aptă să dispună de bunul respectiv. Nu s-a făcut un act de vânzare-cumpărare pentru că nu a avut interesul să păgubească pe nimeni, vroia să rămână apartamentul persoanei care a locuit acolo, respectiv fiul ---. --- este aptă să se întreţină acum singură, dar vroia ca mai târziu să aibă cine să o întreţină. În legătură cu acel proces verbal de insolvabilitate, executorul l-a încheiat din birou, apartamentul este plin de bunuri, s-a deplasat acolo să vadă ce bunuri are pârâta? S-a spus că s-a urmărit fraudarea creditorului, dar s-a mai spus şi că pârâta i-a întreţinut pe toţi, atunci cum putem spune că este insolvabilă? Hotărârea judecătorească poate produce efecte extrateritorial, aceasta realizează venituri, se poate pune poprire în Italia. S-a vorbit şi despre complicitatea la fraudă a terţului. Terţul nu a plătit niciun ban, este fiul din prima căsătorie, fiul cel mare în sarcina căruia a căzut obligaţia de întreţinere. Pârâta nu a avut ca scop fraudarea fostului soţ. Sunt simple supoziţii. În ceea ce priveşte creanţa, practica judiciară a stabilit că trebuie să fie anterioară actului. Dacă reclamantul vrea să execute acea hotărâre, sunt elemente de ordin patrimonial, bunuri mobile, poprire pe veniturile din Italia ale pârâtei. Se încearcă o forţare a limitei juridice sub aspectul admisibilităţii unei astfel de acţiuni. Solicită respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Avocat Cociangă Francisc, pentru pârâtul ---, solicită respingerea acţiunii, cu obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată. S-a spus la acest termen că pârâta nu a fost destul de diligentă să înstrăineze unui terţ. Dacă --- nu ar fi fost rudă, înseamnă că nu s-ar mai fi îndeplinit condiţiile. Se mai pune problema când s-a creat insolvabilitatea, pentru trecut sau pentru viitor? În 2009, pârâta Mioara îl întreţinea chiar şi pe reclamant, nu şi-a creat o stare de insolvabilitate. La momentul încheierii actului juridic, pârâta nu avea niciun creditor, nu avea niciun pasiv, nu a prejudiciat pe nimeni. Se pune problema care era aparenţa de drept la momentul încheierii actului. Mioara era titulara dreptului de proprietate, aceasta era aparenţa de drept. Nici notarul nu a ridicat vreo problemă. Pârâţii nu erau specialişti în drept. La momentul înstrăinării în mintea pârâtei nici nu se punea problema ca acel imobil să devină bun comun. În cazul în care se vinde un bun indiviz este o altă situaţie. Dar în acest caz, aparenţa de drept nu era a unui bun comun. S-a afirmat chiar că prin actul respectiv pârâta a dorit să-l prejudicieze pe Ionuţ, fiul din căsătoria lor. --- însă i-a despăgubit şi pe Elena şi pe Ionuţ cu câte 3000 euro, iar pe Ionuţ l-a luat în Italia şi lucrează acolo. A dorit tocmai să evite duşmănia dintre fraţi. Acţiunea formulată nu este întemeiată, solicită respingerea, cu cheltuieli de judecată.

Dezbaterile fiind terminate, cauza a rămas în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de faţă, constată că:

Prin cererea formulată la data de 07.12.2012 şi înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 6835/270/2012 reclamantul --- a chemat în judecată pe pârâţii --- solicitând revocarea contractului de întreţinere autentificat sub nr. ---, restabilirea situaţiei anterioare în sensul readucerii în patrimoniul pârâtei a apartamentului situat în Oneşti, str. ---, judeţul Bacău şi plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că pârâta este fosta soţie, iar pârâtul este fiul din prima căsătorie a pârâtei. Foştii soţi au divorţat dar, anterior promovării acţiunii de divorţ, pârâţii au încheiat contractul de întreţinere autentificat sub nr. 963/07.08.2009, deşi toţi locuiau în acest imobil. Reclamantul a aflat despre această înţelegere frauduloasă cu ocazia judecării dosarului nr. 5327/270/2009 al Judecătoriei Oneşti ce a avut ca obiect „partaj bunuri comune”. Hotărârea judecătorească de împărţire a bunurilor comune a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor; prin hotărâre, pârâta a fost obligată la plata unei sulte de 57737,25 lei. Anterior promovării prezentei, reclamantul a demarat procedura executării silite pentru sulta datorată, însă pârâta nu mai figurează cu bunuri sau venituri ce ar putea fi urmărite.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 975 din Codul civil anterior şi art. 274 din Codul de procedură civilă anterior.

Prin încheierea din data de 18.02.2013 reclamantului i s-a admis cererea de ajutor public judiciar sub forma eşalonării plăţii taxei judiciare de timbru în valoare de 1611 lei, pe timp de 10 luni, începând cu luna martie 2013, câte 162 lei lunar. Reclamantul a achitat tranşele aferente perioadei martie-octombrie 2013, rămânând de achitat tranşele aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2013.

Pârâtul --- a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescrierii acţiunii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile acţiunii pauliene, nu se poate dispune restabilirea situaţiei anterioare, nu există nici rea-credinţă, nici fraudă la întocmirea contractului de întreţinere.

Pârâta --- a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescrierii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii. La data încheierii contractului de întreţinere nu exista nici creditor, nici debitor, nu se născuse creanţa menţionată în hotărârea de partaj.

Prin răspunsul la întâmpinările formulate reclamantul a precizat că nu a cunoscut despre facerea actului, ci numai de intenţia pârâtei de a-l lăsa pe drumuri. A aflat despre contratul de întreţinere cu ocazia judecării cauzei civile nr. 5327/270/2009, mai exact, la data de 23.11.2010, când pârâtul ---, intervenient în acel dosar, l-a depus în instanţă. Cât privesc condiţiile exercitării acţiunii pauliene, reclamantul afirmă că acţiunea este admisibilă în totalitate.

Reclamantul a depus la dosar: practică judiciară, extras de pe portalul instanţelor de judecată, contractul de întreţinere autentificat sub nr. ---. A solicitat şi probele cu interogatoriu şi audierea martorului ---

Pârâţii au depus la dosar practică judiciară şi au solicitat interogatoriul reclamantului şi audierea martorei ---

A fost ataşat dosarul nr. 5327/270/2009 al Judecătoriei Oneşti.

În baza art. 167 Cod procedură civilă anterior instanţa a încuviinţat probele cu interogatorii, înscrisuri şi martori ca fiind utile, pertinente şi concludente cauzei.

Conform art. 137 Cod procedură civilă anterior instanţa va da rezolvare mai întâi excepţiei prescrierii, invocate de pârâţi:

În analiza acestei excepţii instanţa va avea în vedere art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil potrivit căruia prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că acţiunea pauliană, fiind o acţiune patrimonială prin care creditorul cere revocarea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii intereselor sale, termenul de prescripţie este cel general, de 3 ani, şi începe să curgă, potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 ( art. 2529 NCC ), de la momentul în care creditorul a cunoscut cauza anulării (Decizia nr. 1698 din 18.04.2013 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă).

În speţă, pe calea acţiunii pauliene, reclamantul a cerut desfiinţarea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 963/07.08.2009, cu transmiterea unui imobil, pe motiv că, prin înstrăinarea acestui bun din averea sa, debitoarea s-a sustras de la executarea silită pornită împotriva sa. În această situaţie, termenul de prescripţie va curge de la momentul în care s-a realizat publicitatea privind ieşirea din patrimoniul debitoarei a bunului respectiv, acesta fiind momentul subiectiv în care creditorul a putut lua cunoştinţă de actul încheiat de debitoare în vederea prejudicierii intereselor sale.

Momentul subiectiv în care reclamantul a luat la cunoştinţă de încheierea actului atacat a fost termenul din 23.11.2010, în dosarul nr. 5327/270/ 2009 al Judecătoriei Oneşti, având ca obiect „partaj bunuri comune”, termen la care pârâtul ---, intervenientul de atunci, a formulat cerere de intervenţie în interes alăturat pârâtei ---, ocazie cu care a ataşat şi contractul de întreţinere autentificat sub nr. 963/07.08.2009. Cererea de intervenţie în interes alăturat împreună cu înscrisurile ataşate au fost înmânate apărătorilor părţilor.

Raportat la acest moment, 23.11.2010, acţiunea revocatorie a fost formulată în termenul general de prescripţie de 3 ani, motiv pentru care excepţia va fi respinsă.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Reclamantul şi pârâta -- au fost căsătoriţi. Prin sentinţa civilă nr. 602/16.02.2010 pronunţată în dosarul nr. 5765/270/2009 al Judecătoriei Oneşti căsătoria a fost desfăcută prin divorţ. Pârâtul --- este fiul pârâtei --- dintr-o altă căsătorie.

Cei doi foşti soţi s-au judecat şi pentru împărţirea bunurilor comune în dosarul nr. 5327/270/2009 al Judecătoriei Oneşti în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2468/06.09.2011, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 1196/12.09.2012 a Tribunalului Bacău prin care au fost respinse recursurile formulate de ---

Prin hotărârea de împărţire a bunurilor comune s-a dispus ieşirea părţilor din indiviziune prin atribuire de loturi. Apartamentul situat în Oneşti, str. ---, judeţul Bacău a fost inclus în lotul atribuit pârâtei ---, aceasta fiind obligată la plata sultei de 57737,25 lei către reclamantul ---

Creditorul --- a solicitat legalizarea şi învestirea cu formulă executorie a hotărârii de mai sus, cerere admisă prin încheierea din data de 11.10.2012 pronunţată în dosarul nr. 5327/270/2009 al Judecătoriei Oneşti. Reclamantul-creditor a iniţiat procedura executării silite în vederea recuperării creanţei, dar executorul judecătoresc a constatat că debitoarea nu mai figurează cu bunuri sau venituri ce ar putea fi urmărite pentru stingerea creanţei.

Prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. --- din Oneşti (fila 14 dosar) pârâta ---a transmis pârâtului --- nuda proprietate asupra apartamentului situat în Oneşti, str---, judeţul Bacău în schimbul întreţinerii pe care trebuie să o presteze dobânditorul şi care constă în întreţinere şi îngrijire cu ceea ce îi este necesar transmiţătoarei pentru un trai normal şi decent, iar la deces se obliga să facă pomenirile religioase obişnuite în zonă. Dobânditorul --- urma să presteze întreţinere la domiciliul pârâtei --- care şi-a rezervat un drept de uzufruct viager asupra imobilului precizat mai sus.

Acţiunea pauliană este acţiunea civilă prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice pe care debitorul le-a făcut în frauda drepturilor celui dintâi. Vizând existenţa acelor acte, acţiunea pauliană este îndreptată atât împotriva debitorului cât şi împotriva terţului care a beneficiat de pe urma lor.

Fundamentul ei juridic faţă de debitor rezidă, pe de o parte, în dreptul de gaj general al creditorului, iar pe de altă parte în ideea că prin actele sale frauduloase debitorul comite un delict civil împotriva creditorului, delict ale cărui consecinţe negative este obligat să le repare.

Faţă de terţul beneficiar al actului, dacă acesta a fost complice la fraudă (deci de rea-credinţă), acţiunea pauliană se fondează pe principiul responsabilităţii delictuale, iar dacă a fost de bună-credinţă, în măsura în care a tras foloase de pe urma actului ce a prejudiciat pe creditor, terţul este ţinut să suporte consecinţele desfiinţării acelui act pe baza principiului că nimeni nu se poate îmbogăţi pe nedrept în detrimentul altuia.

Pentru a fi admisibilă, acţiunea pauliană trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să existe o fraudă din partea debitorului;

b) să se fi cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului, care să constea în micşorarea gajului general, de natură să determine insolvabilitatea totală sau parţială a debitorului ;

c) actul atacat să nu constituie exerciţiul unui drept strict personal al debitorului;

d) creanţa creditorului să fie, în principiu, anterioară actului atacat;

e) creanţa să fie certă, lichidă şi exigibilă;

f) complicitatea la fraudă a terţului cu care debitorul a încheiat actul atacat.

Analizând contractul de întreţinere prin prisma condiţiilor de mai sus, instanţa va constata că acţiunea reclamantului este admisibilă pentru următoarele:

Contractul a fost încheiat pentru ca debitoarea, în deplină cunoştinţă de cauză, să-şi creeze o stare de insolvabilitate, ea nemaiavând bunuri ce ar putea fi urmărite de creditor.

Creanţa creditorului este certă, lichidă şi exigibilă şi nu este anterioară actului atacat dar succesiunea în timp a litigiilor dintre părţi (divorţ, împărţire bunuri comune) raportat la momentul înstrăinării bunului denotă existenţa unei intenţii a debitoarei de a prejudicia un creditor viitor şi de a elimina din patrimoniul său bunurile pentru a zădărnici încercările de executare silită. Pârâta ---- nu a administrat nicio probă prin care să dovedească faptul că, la momentul înstrăinării, în patrimoniul său ar mai fi existat bunuri sau disponibilităţi băneşti.

Cât priveşte existenţa intenţiei de fraudă şi din partea terţului dobânditor în cazul actelor de înstrăinare cu caracter oneros, precum este, de principiu, contractul de întreţinere cu rezerva de uzufruct autentificat sub nr. --- din Oneşti, instanţa va constata existenţa intenţiei de fraudă şi din partea pârâtului ---. Acesta este fiul dintr-o altă căsătorie a pârâtei ---, a locuit împreună cu foştii soţi în apartamentul în litigiu, a cunoscut starea tensionată dintre aceştia şi demersurile făcute în vederea desfacerii căsătoriei şi a lichidării patrimoniului comun şi din niciuna din probele administrate nu reiese prestarea efectivă a întreţinerii şi existenţa unui prejudiciu efectiv pentru acest pârât ca urmare a activităţii de prestare a întreţinerii mamei sale. Mai mult, pârâtul --- a primit doar „nuda proprietate” fără a avea vreun drept de uz sau de dispoziţie asupra bunului.

Însumând cele ce preced, se va admite acţiunea şi se va dispune revocarea actului atacat cu consecinţa restabilirii situaţiei anterioare în sensul readucerii în patrimoniul pârâtei a locuinţei situate în Oneşti, str---, judeţul Bacău.

Se va constata că reclamantul şi-a îndeplinit, până la această dată, obligaţiile fiscale stabilite prin încheierea din data de 18.02.2013, rămânând în sarcina sa achitarea tranşelor din taxa judiciară de timbru aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2013.

În acord cu dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă anterior, pârâţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către reclamant care vor cuprinde taxa judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariul de avocat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge excepţia prescrierii formulată de pârâţii ---

Admite acţiunea formulată de reclamantul --- împotriva pârâţilor ---

Dispune revocarea contractului de întreţinere autentificat sub nr. ---

Dispune restabilirea situaţiei anterioare în sensul readucerii în patrimoniul pârâtei --- a apartamentului situat în Oneşti, str. ---, judeţul Bacău.

Constată că reclamantul a achitat din ajutorul public judiciar suma de 1296 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, rămânând în sarcina acestuia tranşele aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2013, de câte 162 lei.

Obligă pârâţii să plătească reclamantului suma de 3116 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 01.10.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red. A.L. – 16.10.2013

Tehn. B.S.M. – 16.10.2013

Exemplare : 6 (şase)

Com. recl. (1) – 16.10.2013

Com. pârâţi (2) – 16.10.2013

Domenii speta

Spete similare