Eroare materială în sensul art.281 Cod procedură civilă.

Eroare materială  în  sensul art.281 Cod  procedură civilă.

Stabilirea unei alte sume, reprezentând un alt cuantum al creanţei creditoarei petente pe baza evaluării unor noi acte şi documente, precum a celor menţionate, reprezintă o activitate de reapreciere a întregului material probator şi prin urmare pronunţarea unei alte soluţii pe fondul cauzei, ceea ce excede cadrului reglementat de textul art.281 alin.1 Cod procedură civilă.  Această concluzie nu aduce atingere  uzitării de eventuale alte proceduri de drept comun ori proceduri speciale puse principal la dispoziţie de către legiuitor pentru revizuirea unor soluţii în contextul descoperirii unor probe noi, necunoscute de către instanţă la momentul pronunţării hotărârii.

Secția a II-a civilă -  Decizia  nr.254/13 mai 2014

 Prin încheierea nr.95/F/2013 pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr.317/107/2011 al Tribunalului Alba s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al debitoarei şi a doamnei avocat S.D., a inadmisibilităţii cererii de îndreptare a erorii invocată de debitoarea SC A.C. SA – în faliment şi de lichidatorul judiciar, fiind respinsă  pe fond cererea de îndreptare a erorii materiale privind sentinţa civilă nr.817/F/2011 pronunţată de judecătorul sindic la data de 07.12.2011 în dosar nr.319/107/2011.

Pentru a pronunţa această sentinţă judecătorul sindic a reţinut, prioritar asupra excepţiilor invocate, că prin sentinţa civilă nr.817/F/2011 pronunţată la data de 07.12.2011, în dosar  nr.317/107/2011, judecătorul sindic  a admis în parte contestaţia  precizată,  formulată de creditoarea SC A.C. SA, în faliment, în contradictoriu cu creditoarea DGFP A. împotriva tabelului preliminar al creanţelor asupra averii debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D.M., dispunând  menţinerea creditoarei DGFP A.  în tabelul creanţelor asupra averii debitoarei, cu o creanţă bugetară în cuantum de  154.925 lei şi respectiv  radierea  acesteia  din tabel, pentru  restul sumei  cu care a fost  înscrisă iniţial.

Prin cererea ce face obiectul prezentei judecăţi, creditoarea DGRFP B. a solicitat îndreptarea erorii materiale din sentinţa civila nr.817/F/2011, în ceea ce priveşte cuantumul creanţei cu care aceasta a fost înscrisă la masa credală.

Din economia dispoziţiilor art. 281 şi  urm. din Codul de procedura civilă 1865- act normativ în vigoare la data deschiderii procedurii şi în consecinţă aplicabil în  continuare tuturor cererilor aferente acesteia, deci  şi  cererii de faţă, (art.3 din Legea 76/2012), rezultă că procedura îndreptării erorilor materiale este una necontencioasa, care se derulează în contradictoriu cu părţile din cadrul procesual format cu ocazia pronunţării  hotărârii a cărei îndreptare se solicită.

În speţă, contestaţia la tabelul preliminar al  creanţelor soluţionată prin sentinţa civilă nr.817/F/2011, a fost  formulată de către debitoarea SC A.C. SA, prin administrator special Ş.A., prin avocat  S.D., împuternicit  de către debitoare.

În cadrul procedurii judiciare derulate în vederea soluţionării  antemenţionatei contestaţii la tabelul preliminar, nu a fost  invocată această excepţie a  lipsei calităţii de reprezentant al debitoarei, a d-nei  avocat S.D., nefiind invocate nici alte incidente şi excepţii privind calitatea administratorului special de a mai efectua demersuri procesuale în numele debitoarei, dată fiind deschiderea  procedurii falimentului împotriva acesteia şi ridicarea dreptului de administrare.

Aşa fiind, câtă vreme potrivit art. 281 alin.1 din Codul de procedură civilă 1865, erorile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, judecătorul sindic a reţinut că  în  această etapă procesuală, a îndreptării erorilor materiale nu pot fi repuse în discuţie sau invocate pentru prima dată, chestiuni  ce ţin de cadrul procesual şi/sau  reprezentarea părţilor în judecată.

Mai mult, câtă vreme în speţă, creditoarea DGRFP B.  s-a prevalat de faptul ca potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.85/2006, după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat  de lichidatorul judiciar, care-i conduce şi activitatea, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor, ar însemna ca, după soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la tabel prin sentinţa civilă nr. 817/F/2011, să se pună în discuţie însăşi  legitimarea procesuala a debitoarei contestatoare, de a contesta tabelul preliminar, prin administratorul special şi  de a mandata în acest  sens un avocat pentru a-i reprezenta interesele.

Or, astfel cum s-a reţinut  în cele ce preced, un astfel de demers judiciar este inadmisibil în procedura cererii de îndreptare  a erorii materiale.

Pe de altă parte, chiar  dacă  s-ar  trece peste cele ce preced, judecătorul sindic a reţinut că, atât timp cât debitoarea  nu  a fost radiată din evidenţele ORC şi  deci  fiinţează ca subiect de drept,  interesele asociaţilor/acţionarilor acesteia, pot fi reprezentate de administratorul special, fie în mod individual, adică prin indicarea nominală a asociaţilor/acţionarilor în numele cărora acţionează, fie prin indicarea denumirii debitoarei, formată ca subiect de drept în baza acordului lor societar,  fiind evident  că, o contestare a cuantumului unei creanţe înscrise la masa credală, în vederea obţinerii diminuării lui, nu poate decât să profite intereselor asociaţilor/acţionarilor, care, în ipoteza atragerii răspunderii, sau antrenării altor forme de acoperire a pasivului, vor fi ţinuţi să răspundă pentru mai  puţin.

Pentru toate considerentele de fapt  şi  de drept expuse s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al debitoarei, a d-nei  avocat S.D.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fundamentată pe ideea că, în speţă nu  ne aflam în prezenţa unei erori materiale, judecătorul sindic a reţinut că, aceasta este o  chestiune ce ţine de însăşi analiza caracterului întemeiat/neîntemeiat al cererii de îndreptare eroare materială, neavând nicidecum natura unui fine de neprimire a acesteia.

Aşa fiind, a fost  respinsă şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Cât priveşte în fond cererea de îndreptare a erorii materiale, s-a reţinut că creditoarea DGFP A.  este lipsită de temei, pentru următoarele considerente:

Creditoarea DGFP A., a fost iniţial înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor asupra averii debitoarei, cu suma de 364.728,00 lei, sumă care reprezintă exact  cuantumul  menţionat în cererea de admitere a creanţelor formulată de fosta AFP B., cu  adresa nr. 36154/20.12.2010.

Împotriva tabelului preliminar  al creanţelor asupra averii sale, a formulat  contestaţie, debitoarea SC A.C.  SA, solicitând respingerea creanţei DGFP A. - Administraţia Finanţelor Publice B., în sumă de 364.728 lei, ca fiind prescrisă,  urmând  a dispune administratorului judiciar provizoriu  să întocmească tabelul creanţelor doar cu privire la celelalte doua creanţe incluse în tabel.

 Prin sentinţa civilă nr. 817/F/2011, judecătorul sindic  a admis în parte contestaţia  precizată,  formulată de creditoarea SC A.C. SA, împotriva tabelului preliminar al creanţelor asupra averii debitoarei,  dispunând  menţinerea creditoarei DGFP A. în tabelul creanţelor asupra averii debitoarei, cu o creanţă bugetară în cuantum de  154.925 lei şi respectiv  radierea  acesteia  din tabel, pentru  restul sumei  cu care a fost  înscrisă iniţial.

Sentinţa  nu a  fost recurată de către creditoarea DGFP A., astfel că, a intrat în puterea lucrului judecat, bucurându-se de prezumţia irefragabilă de dreptate şi adevăr.

În plus, este ştiut  că în puterea lucrului judecat intră nu numai dispozitivul hotărârii ci şi considerentele acesteia, în măsura în care  pe acestea,  se sprijină soluţia din dispozitiv.

Or, în considerentele sentinţei civile nr. 817/F/2011, judecătorul sindic a reţinut  cu putere de lucru judecat următoarele:

Cum procesul verbal  de sechestru nr. 4417/27.02.2007,  antemenţionat, depus la fila x  a dosarului cauzei,  a fost întocmit pentru  suma de 154.925 lei, rezultă că, cel puţin în ceea ce priveşte această sumă, nu a intervenit prescripţia extinctivă a dreptului material la acţiune al DGFP A.- Administraţia Finanţelor Publice B.

În plus, astfel cum rezultă din extrasul CF  nr.723 Blaj, depus la fila x a dosarului cauzei, prin Încheierea nr.668/2007, în  favoarea DGFP A. - Administraţia Finanţelor Publice B., s-a înscris dreptul de ipotecă legală, pentru suma de 154925 lei, asupra imobilului Complex Comercial Mixt, P+1E şi  curte intravilan, cu  privire la care, la acel moment,  debitoarea avea înscris dreptul de proprietate în cota de 1/1 părţi, construcţii, cu  titlul construire.

Aceeaşi situaţie juridică în ceea ce priveşte dreptul de ipotecă legală al creditoarei DGFP A. - Administraţia Finanţelor Publice B. asupra imobilului Complex Comercial Mixt P+1E, este relevată şi  de extrasul CF nr. 70498 ( provenit din conversia pe hârtie a CF nr.723 Blaj), din acest  extras CF 70498 rezultând explicit că dreptul de ipotecă legală, a fost instituit în baza Procesului Verbal  de sechestru nr.4417/2007.

Din  cele ce preced, judecătorul sindic a reţinut că o dată ce cu  privire la societatea debitoare s-a dispus dizolvarea, nu mai există niciun temei pentru perceperea  dobânzilor  şi penalităţilor aferente creanţelor certe, lichide şi  exigibile neonorate de aceasta până la momentul dizolvării, astfel că, de vreme ce, la momentul intrării în dizolvare-02.05.2007,  creditoarea avea conservată  asupra patrimoniului debitoarei o  creanţă certă, lichidă şi exigibilă,  în cuantum de 154.925 lei, prin instituirea la data de 27.02.2007, a sechestrului şi  înscrierea în CF la 09.03.2007, a dreptului de ipotecă legal aferent, asupra imobilului construcţie -  Complex Comercial Mixt, P+1E , construit din  beton şi cărămidă, înscris în CF nr. 70498 ( provenit din conversia pe hârtie a CF nr.723 Blaj), judecătorul sindic a reţinut aşadar că, orice altă sumă care excede celei  de 154.925 lei,  nu  poate fi primită cu  titlul de creanţă asupra averii debitoarei în favoarea DGFP A. – prin AFP B.

Aşa fiind, faptul că prin Încheierea nr.2630/15.05.2013, OCPI A. - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliara B., a dispus îndreptarea erorii materiale din Încheierea de intabulare nr.669/2007, în sensul înscrierii dreptului de ipotecă legală asupra sumei  de 400.678 lei, în loc de 154.925 lei, cum din eroare s-ar  fi înscris sub C4 din Cartea Funciară nr.70498 UAT B., (provenită din CF nr. 723 B.), nu poate constitui un motiv de îndreptare a erorii materiale  din sentinţa civilă nr. 817/F/2011, în sensul celor solicitate de creditoare, cel puţin pentru considerentul că antemenţionata  Încheiere nr. 2630/15.05.2013, OCPI A. - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară B., este un înscris nou, ulterior pronunţării sentinţei a cărei îndreptare s-a solicitat în baza lui. Erorile materiale trebuie să vizeze elemente avute în vedere sau care trebuiau a fi  avute în vedere, funcţie de datele, actele şi lucrările cauzei, existente la pronunţarea hotărârii şi nu funcţie de asemenea date, ulterioare ei. O accepţiune contrară, ar crea premisele pentru  repunerea în discuţie a puterii de lucru judecat, în cadrul procedurii îndreptării erorilor materiale, ceea ce e nepermis.

Or, pentru situaţiile în care după pronunţarea unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, apar – funcţie de context – noi înscrisuri doveditoare, sau noi titluri hotărâtoare,  în legătură cu cuantumul unei creanţe înscrise definitiv la masa credală  legiuitorul a reglementat proceduri judiciare adecvate  pentru remedierea lor.

 Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice B.  prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice A., solicitând casarea în totalitate a încheierii pronunţate.

În motivarea recursului arată că:

Îndreptarea erorii materiale se face în baza art.442 alin.1 din NCPC nicidecum în “ procedura judiciară adecvată reglementată de legiuitor..” cum afirma instanţa de fond fără să specifice prevederea legală expresă a legiuitorului, fiindcă nu este vorba nici de “...titluri hotărâtoare ..” care să modifice cuantumul creanţei, ci corectarea cifrei greşit înscrisă în C.F. de entitatea abilitată - Biroul de carte financiară,titlu de creanţă fiind unul şi acelaşi act fiscal şi anume Procesul verbal de sechestru nr.4417/27. 02. 2007.

Puterea de lucru judecat al sentinţei civile nr.817/F/2011 nu este afectat, fiindcă nu se schimbă ceea ce a dispus instanţa adică considerarea ca valabilă creanţa înscrisa în CF, numai că Biroul de carte funciară a înscris altă cifră care reprezintă creanţa, în concret cifra de deasupra total obligaţii din Procesul - verbal de sechestru nr.4417/27 02 2007, datorită numărului surselor de impozite şi taxe care au depăşit rubricile din tabelul – formular.

Judecătorul sindic însuşi retine “...din acest extras CF 70498 rezultând explicit că dreptul de ipotecă legală a fost instituit în baza Procesului - verbal de sechestru nr.4417/2007”, ori creanţa reală din acest act fiscal este suma ce figurează la Total obligaţii = 400.678 lei, nu cea înscrisă eronat, respectiv 154.925 lei, pe care a corectata-o Biroul de CF prin încheierea 2630/2013.

Dealtfel,în proporţie covârşitoare motivarea încheierii nr.95/F/2014 excede noţiunii “îndreptare eroare materială”, care prin simplitatea ei nu lasă loc nici unei alte interpretări, ci doar înlocuirea şi corectarea greşelii de scriere până la urmă cu cifra corectă şi reală rezultată dintr-un act fiscal, a cărui conţinut este considerat de însăşi instanţa de fond ca cert, definitiv şi exigibil Procesul - verbal de sechestru nr.4417/2007.

În ce priveşte reţinerea judecătorului sindic, “....una este o ipoteca înscrisă pe bunurile debitoarei şi alta este nivelul datoriilor la data deschiderii procedurii ”, facem următoarea clarificare a înţelesului situaţiei reale a debitului care pare confuz din cele reţinute şi anume:

Creanţa reală în sumă de 400.678 lei din Procesul-verbal de sechestru nr.4417/2007 exista la data de 27.02.2007;

Creanţa din declaraţia de creanţă la deschiderea procedurii în sumă de 364.728 lei exista la data de 20.12.2010.

Deci, în perioada de la 27.02.2007 până la data de 20.12.2010, adică în 3(trei)ani şi 8(opt) luni, s-au achitat la sursa din obligaţiile bugetare suma de 35.950 lei = 400.678 lei - 364.728 lei.

În concluzie, matematic se explică reţinerea greşită a instanţei, iar din punct de vedere a principiului formării creanţelor, obligaţiilor fiscale, şi respectiv a debitelor la bugetul de stat, acestea se formează numai în baza declaraţiilor contribuabililor prelucrate de programele informatice, la care se adaugă în proporţie relativ redusă cele stabilite de inspecţia fiscală.

Prin întâmpinare, lichidatorul judiciar D.M., solicită respingerea recursului petentei apreciind că în cauză nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale erorii materiale.

Se arată de altfel, că înscrierea unei ipoteci asupra imobilului aflat în proprietatea debitoarei de 154.925 lei la data de 09.03.2007 chiar data aceasta ar fi fost eronată, nu dă posibilitate solicitării din partea creditoarei, de majorare a creanţei sale până la nivelul sumei presupuse a fi nivelul creanţelor la data înscrierii ipotecii sub forma solicitării de îndreptare a „ erorii materiale”.

Mai mult,  se solicită a se observa că debitoarea era în dizolvare de la data de 02.05.2007, moment de la care creditorul nici nu mai putea calcula dobânzi şi accesorii, iar prin cererea de creanţă depusă la dosarul de insolvenţă suma solicitată era de 364.728 lei.

La  niciun termen de judecare a contestaţiei debitoarei asupra înscrierii creanţei în tabelul preliminar cu suma de 364.728 lei, reprezentantul DGFP A.  nu a susţinut că ar fi altă creanţă decât cea înscrisă în baza cererii de creanţă, iar prin întâmpinările depuse la dosar creditoarea nu a făcut vreo precizare alta, decât vă ar exista o ipotecă de 154.925 lei, iar după comunicarea sentinţei, creditoarea nu a efectuat niciun demers în a recura decizia judecătorului sindic.

Verificând legalitatea şi temeinicia încheierii atacate se constată următoarele:

În primul rând, deşi aşa după cum se poate observa recurenta solicită casarea încheierii atacate nu se invocă şi nu rezultă din considerentele susţinerilor sale motive de casare dintre cele legal prevăzute de textul art.304 pct.1 – 5 Cod procedură civilă şi nici nu se invocă eventuale alte motive de casare în contextul art.3041  Cod procedură civilă.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta tinde, în realitate, la modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii sale de îndreptare a sentinţei nr.817/F/2011 pronunţată de judecătorul sindic în contextul instituţiei privitoare la îndreptarea erorii materiale, fără ca nici de astă dată să indice temeiul legal al cererii sale.

În al doilea rând, în ce priveşte fondul cererii formulate, este de observat că instituţia îndreptării erorilor materiale este prevăzută de textul art.281 Cod procedură civilă de la 1865 în sensul că( alin.1) „ Erorile sau omisiunile privitoare la numele, calitatea şi  susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Textul menţionat este reluat identic de dispoziţiile art.442 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă.

Prin urmare, indiferent la care dintre cele două prevederi legale ne raportăm, deşi raportarea corectă o reprezintă prevederile art.281 Cod procedură civilă de la 1865 date fiind prevederile Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, rezultă că pe această cale a îndreptării erorilor materiale pot fi reparate omisiuni ale instanţei atunci când aceasta priveşte erori materiale şi nu are incidenţă asupra fondului dreptului substanţial dedus judecăţii.

Ori, aşa după cum în mod cu totul judicios a reţinut judecătorul sindic, prin cererea de îndreptare a erorii materiale formulate în cauză se solicită tocmai o modificare a dreptului substanţial dedus judecăţii, respectiv dreptul de creanţă al intimatei creditoare care solicită  modificarea dreptului său de creanţă în legătură cu debitoarea SC A.C. SA, în sensul de a fi considerat ca o creanţă bugetară în sumă de 400.678 lei iar nu de 154.925 lei cu care a fost înscrisă  ( menţinută) în tabel prin sentinţa nr.817/F/2011 a judecătorului sindic a cărei îndreptare  se cere, ceea ce nu este permis.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât la baza cererii de îndreptare a erorii formulate se invocă alte acte şi documente decât cele existente la dosarul cauzei la momentul pronunţării sentinţei a cărei îndreptare se cere, respectiv încheierea Biroului CP B. nr.2630/2013 şi Adresa nr.885/03.02.2014 a aceleiaşi instituţii, aşa încât, formal, la momentul pronunţării sentinţei nr.817/F/2011, situaţie incompatibilă cu instituţia îndreptării erorii materiale.

Stabilirea unei alte sume, reprezentând un alt cuantum al creanţei creditoarei petente pe baza evaluării unor noi acte şi documente, precum a celor menţionate, reprezintă o activitate de reapreciere a întregului material probator şi prin urmare pronunţarea unei alte soluţii pe fondul cauzei, ceea ce excede cadrului reglementat de textul art.281 alin.1 Cod procedură civilă.  Această concluzie nu aduce atingere  uzitării de eventuale alte proceduri de drept comun ori proceduri speciale puse principal la dispoziţie de către legiuitor pentru revizuirea unor soluţii în contextul descoperirii unor probe noi, necunoscute de către instanţă la momentul pronunţării hotărârii.

În aceste condiţii, în care potrivit celor menţionate, criticile recurentei nu sunt în măsură să conducă la casarea ori modificarea încheierii atacate, prezentul recurs se va respinge ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare