Pensie de serviciu, magistrat. Calitate procesuală pasivă a Casei de Pensii Judeţene. Condiţii de acordare a pensiei de serviciu.

Pensie de serviciu, magistrat. Calitate procesuală pasivă a Casei de Pensii Judeţene. Condiţii de acordare a pensiei de serviciu.

Legea nr.263/2010: art.103, 104, 109;

Legea nr.303/2004: art.85 alin.(3);

HG. nr. 1275/2005: art.14, 15;

Legea nr.303/2004: art.82 alin.(2).

 Casa teritorială de pensii are calitate procesuală pasivă întrucât se poate susţine existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii, iar faţă de acesta se poate realiza interesul reclamantului.

Această calitate procesuală pasivă este dată de atribuţiile date de legiuitor casei teritoriale de pensii în stabilirea şi plata pensiei.

Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia  civilă nr.497/01 septembrie 2014.

 Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr. 5824/108/2012, reclamantul L.I. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. A., solicitând: 1.anularea deciziei de respingere din 27.01.2012, privind acordarea pensiei de serviciu, potrivit art. 82 alineat 2 din Legea nr.303/2004, emisă de către pârâtă şi obligarea acesteia din urmă să îi acorde pensie de serviciu conform art. 82 alineat 2 din Legea nr. 303/2004; 2. anularea deciziei de respingere din 30.03.2012, privind acordarea pensiei de serviciu, potrivit art. 82 alineat 2 din Legea nr. 303/2004, emisă de către pârâtă 3. obligarea pârâtei să îi acorde pensie de serviciu cuvenite conform Legii nr.303/2004.

De asemenea, reclamantul a solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii sale reclamantul a arătat ca deşi are o vechime în avocatură de 8 ani, urmată de o vechime în funcţia de judecător de 19 ani, cererea sa de acordare a pensiei de serviciu a fost respinsă la data de  27.01.2012 pe motiv că nu ar fi îndeplinit condiţia de vechime, iar în subsidiar pentru că nu se afla în funcţie la data formulării cererii.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie, întrucât îndeplinea condiţiile de vechime prevăzute de lege pe de o parte, iar pe de altă parte dreptul de a beneficia de pensie este un drept care se naşte la data îndeplinirii condiţiilor, iar nu la data formulării cererii. Cum reclamantul îndeplinea aceste condiţii încă din data de 30.05.2008,  dreptul său de pensie este un drept câştigat.

În urma acestei contestaţii, pârâta a emis o nouă decizie la data de 30.03.2012, reiterând considerentele eronate din prima decizie, cu excepţia condiţiei privind vechimea în magistratură.

În fine, reclamantul a mai menţionat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 82 alineat 2 din Legea nr.303/2004, şi anume: condiţia de vechime minimă de 25 ani, în fapt,  având o vechimede 27 ani şi o lună, din care 19 ani ca judecător şi diferenţa ca avocat.

În drept, au fost invocate prev. art. 1 din Legea nr.554/2004, art. 82 alineat 2 din Legea nr.303/2004.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.J.P. A. a solicitat respingerea acţiunii ca prematură, pe motiv că deşi reclamantul a formulat contestaţie împotriva acestor decizii la Comisia Centrală de Contestaţii, aceasta nu a comunicat hotărârile sale.

Prin completarea de acţiune  reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul CNPP, şi obligarea acestei din urmă pârâte să îi soluţioneze favorabil contestaţia, motivând ca a formulat în termen contestaţie împotriva deciziilor ce fac obiectul prezentului dosar, însă Comisia Centrală de Contestaţii nu l-a soluţionat în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 150 alineat 4 din Legea nr.263/2010, astfel că situaţia creată nu îi este imputabilă.

Prin Încheierea nr. 464/30.01.2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare formulată de reclamant la Tribunalul Hunedoara, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Prin acţiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr. 5824/108/2012*, ca urmare a admiterii cererii de strămutare, şi precizată ulterior, reclamantul  L.I. a chemat în judecată pe pârâtele C.J.P. A. şi Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP, solicitând: 1.anularea deciziei de respingere din 27.01.2012, privind acordarea pensiei de serviciu, potrivit art. 82 alineat  2 din Legea nr. 303/2004, emisă de către pârâtă şi obligarea acesteia din urmă să îi acorde pensie de serviciu conform art. 82 alineat 2 din Legea nr. 303/2004;2. anularea deciziei de respingere din 30.03.2012, privind acordarea pensiei de serviciu, potrivit art. 82 alineat 2 din Legea nr. 303/2004, emisă de către pârâtă; 3. anularea Hotărârii nr. 5590/09.09.2013, emisă de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP;4. obligarea pârâtei să îi acorde pensie de serviciu cuvenite conform Legii nr.303/2004.

În motivare, au fost reiterate apărările din acţiune, reclamantul subliniind că dreptul la pensie pe care l-a câştigat în data de 30.05.2008 nu îl putea pierde ulterior. Cum  a îndeplinit condiţiile de pensionare încă din data de 30.05.2008, cu mult înainte de a fi arestat şi suspendat din funcţie, acesta a susţinut că la data solicitării pensiei de serviciu îndeplinea funcţia de judecător, fiind eliberat din funcţie doar la data de 30.11.2009, prin decretul nr.1839.

În fine, reclamantul a mai arătat că la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, a înaintat prin sora sa o cerere de acordare a pensiei de serviciu, Tribunalului Arad, însă cererea i-a fost distrusă.

Prin încheierea de şedinţă din 22.05.2013, dosarul a fost transpus la Secţia de Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, raportat la obiectul cauzei.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.J.P. A. a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătându-se că prin cererea înregistrată sub nr. (..)/30.11.2011, reclamantul a solicitat acordarea pensiei de serviciu în temeiul art. 82 alineat 1 şi 2 din Legea nr. 303/2004, cerere soluţionată prin decizia din 27.01.2012, prin care s-a respins cererea acestuia de acordare a drepturilor de pensie de serviciu, potrivit art. 82 alineat 2 din Legea nr. 303/2004. Urmare a contestaţiei reclamantului s-a emis o nouă decizie în data de 30.03.2012, prin care se revizuieşte decizia emisă anterior în ceea ce priveşte vechimea realizată de reclamant de la 23 de ani la 28 de ani. Cu toate acestea nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 82 alin.(2) din Legea nr.303/2004, se menţin dispoziţiile referitoare la respingerea cererii de înscriere la pensie de serviciu, întrucât la data formulării cererii acesta nu îndeplinea niciuna din funcţiile prevăzute de lege.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul reiterat apărările formulate anterior, arătând în plus că martora  N.M., sora sa, a depus o cerere în numele sau pentru acordarea pensiei de serviciu şi la C.J.P. A., cerere pe care a înmânat-o personal directorului acestei instituţii. Acesta din urmă a refuzat să primească cererea respectivă, pe motiv că reclamantul nu ar fi îndeplinit dreptul la pensie de serviciu.

Prin  notele de şedinţă  formulate, pârâta Casa Judeţeană de Pensii A.  a arătat că se opune audierii în calitate de martoră a numitei  N.M., având în vedere calitatea acesteia de soră a reclamantului şi disp. art. 189 din Codul de procedură civilă.

La termenul de judecată din data de 04.12.2013, reclamantul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.J.P. A. şi a solicitat scoaterea acesteia din cauză. De asemenea a solicitat a se reveni asupra măsurii dispuse la termenul din 30.10.2013, privind înlăturarea ca martoră a surorii sale, precum şi suplimentarea probaţiunii cu martorul M.T., care a transportat-o pe sora sa cu maşina în vederea depunerii cererilor pentru acordarea pensiei de serviciu la Tribunalul Arad şi la C.J.P. A. De asemenea a solicitat şi audierea martorului H.L., directorul C.J.P. A., însă instanţa a respins aceste cereri în probaţiune ca nefiind concludente.

La data de 11.12.2013, reclamantul a solicitat repunerea pe rol a cauzei şi audierea ca martori a numiţilor M.T. şi H.L., la cererea sa anexând şi o declaraţie pe proprie răspundere a numitului M.T.

Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de munca si asigurări sociale, prin sentinţa civila nr.3219/LM/11.12.2013 pronunţată in cauza, a respins acţiunea.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii A., invocate de reclamant, în baza art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa a respins ca neîntemeiată această excepţie, întrucât deciziile de respingere a pensiei de serviciu au fost emise de această instituţie şi se impune menţinerea acesteia în cauză, pentru opozabilitatea hotărârii.

Cu privire la fondul cauzei:

Reclamantul are o vechime în avocatură de 8 ani, şi o vechime în funcţia de judecător de  19 ani, conform menţiunilor din cartea acestuia de muncă, fapt atestat de altfel şi de pârâta C.J.P. A., prin decizia din 30.03.2012.

Prin cererea înregistrată la CJP. A., sub nr.(…)/30.11.2011, reclamantul a solicitat acordarea pensiei de serviciu în temeiul art. 82 alineat 1 şi 2 din Legea nr.303/2004, cerere soluţionată prin decizia din 27.01.2012, în sensul respingerii acesteia.

Urmare a contestaţiei reclamantului s-a emis o nouă decizie în data de 30.03.2012, prin care se revizuieşte decizia emisă anterior în ceea ce priveşte vechimea realizată de reclamant de la 23 de ani la 28 de ani. Cu toate acestea apreciind că nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 82 alineat 2 din Legea nr.303/2004, au fost menţinute dispoziţiile referitoare la respingerea cererii de înscriere la pensie de serviciu, pe motiv că la data formulării cererii acesta nu îndeplinea niciuna din funcţiile prevăzute de textul de lege citat.

Contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei din urmă decizii a fost respinsă de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP prin Hotărârea nr. 5590/09.09.2013, pe motiv că la data formulării cererii nu deţinea una din funcţiile prevăzute de art. 82 alineat 2 din Legea nr. 303/2004, condiţie necesară pentru acordarea pensiei de serviciu în temeiul acestui text de lege.

S-a mai constat şi faptul că reclamantul nu a depus adeverinţa eliberată de unitatea angajatoare din care să rezulte vechimea în funcţiile prevăzute la art. 82 alineat 2 din Legea nr. 303/2004.

Analizând probele administrate în cauză, precum şi prevederile legale incidente, instanţa constată că decizia din data de 30.03.2012, emisă de C.J.P. A., precum şi Hotărârea nr. 5590/09.09.2013 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP sunt legale şi temeinice, astfel că acţiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată de acesta, urmează a fi respinsă ca nefondată, pentru următoarele considerente:

La data formulării cererii de acordare a pensiei de serviciu– 30.11.2011, reclamantul nu deţinea una din funcţiile prevăzute de art. 82 alineat 2 din Legea nr. 303/2004, şi anume judecător, procuror, magistrat-asistent de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, fost judecător sau procuror financiar, şi consilier de conturi de la secţia jurisdicţională care a exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, condiţie necesară pentru acordarea pensiei de serviciu în temeiul acestui text de lege.

Art. 82 din Legea nr.303/2004 este foarte clar şi nu lasă loc de interpretări.

Nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului că ar fi depus cerere pentru acordarea pensiei de serviciu anterior eliberării sale din funcţia de judecător, prin intermediul surorii sale, acest fapt nefiind dovedit în cauză. În acest context este de menţionat că la termenul din 30.10.2013, instanţa a dispus înlăturarea declaraţiei testimoniale a numitei N.M., în temeiul disp. art. 189 din Codul de procedură civilă, având în vedere că pârâta C.J.P. A.  a arătat că se opune audierii în calitate de martoră a numitei N.M., raportat la calitatea acesteia de soră a reclamantului. De asemenea, nu poate fi luată în considerare nici declaraţia acesteia pe proprie răspundere şi nici a numitului M.T., care a relatat exclusiv susţineri ale surorii reclamantei.

Mai mult, instanţa constată că nu ar fi îndeplinită condiţia privind depunerea cererii de acordare a pensiei nici în condiţiile în care ar fi fost dovedită teza probatorie susţinută de reclamant – înmânarea unei cereri de acordare a pensiei de serviciu directorului pârâtei C.J.P. A., respectiv la Tribunalul Arad.

Astfel, conform art. 103 din Legea nr.263/2010, cererea de acordare a pensiei de serviciu se depune la casa teritorială de pensii competentă, evident prin serviciul registratură. În mod evident, nu este plauzibilă susţinerea reclamantului că cererea acestuia ar fi fost distrusă de către însuşi conducătorul acestei instituţii, cu atât mai mult cu cât reclamantul avea posibilitatea depunerii acestei cereri prin serviciul poştal sau alte servicii similare, cu confirmare de primire.

În fine, cu privire la susţinerea reclamantului că dreptul la pensie pe care l-a câştigat în momentul îndeplinirii condiţiilor prevăzute pentru pensia de serviciu, din data de 30.05.2008, drept pe care nu îl putea pierde ulterior, acesta fiind în opinia reclamantului un drept câştigat, instanţa reţine următoarele:

Sintagma de „drept câştigat” constă în existenţa unui asemenea drept sau, cel puţin, existenţa unei speranţe legitime în acest sens.

Nu se poate considera că reclamantul ar avea câştigat dreptul la pensia de serviciu, din moment ce la data formulării cererii pentru acordarea pensiei, acesta nu îndeplinea condiţiile cumulative prevăzute de art.82 alineat 2 din Legea nr. 303/2004.

Cât priveşte existenţa unei speranţe legitime în vederea obţinerii dreptului la pensie specială, dispoziţiile art. 82 alineat 2 din Legea nr.303/2004 sunt clare şi nu lasă loc de interpretare.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, în baza art.103 din Legea nr.263/2010, instanţa a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, in termenul legal, reclamantul L.I., solicitând, in temeiul art.312 alin.2, 3, art.304 ind.1 din Codul de procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinţei  recurate  cu administrarea de probe noi, rejudecarea cauzei și admiterea acţiunii aşa cum a fost precizata la termenul de judecata din 25.09.2013 în sensul anularii Hotărârii nr.5590/09.09.2013 emisa de Comisia Centrala de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice - Comisia Centrala de Contestaţii.

In expunerea de motive recurentul critica sentinţa atacata ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii, in sensul art.304 punct 9 Cod de procedură civilă, sub următoarele aspecte:

1. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.J.P. A.  a fost greşit respinsă de instanţa de fond, deoarece nu " calculul drepturilor de pensie" a făcut obiectul celor doua decizii emise de C.J.P., ci acordarea pensiei de serviciu; deciziile emise de C.J.P. au făcut obiectul controlului ierarhic in procedura administrativ jurisdicţională instituita de Legea nr.263/2010, in urma căreia s-a emis Hotărârea nr.5590/2013 a Comisiei Centrale de Contestaţii; legea nu îi conferă casei teritoriale de pensii, drepturi ori obligaţii procesuale;  această instituţie nu are calitatea de subiect al raportului juridic de drept substanţial dedus judecăţii.

2. La data solicitării pensiei de serviciu erau îndeplinite condiţiile legale de acordare a acesteia.

 Astfel, a solicitat acordarea pensiei de serviciu in a doua parte a lunii octombrie 2009, dată la care dispoziţiile art.103 din Legea nr.263/2010 nu erau in vigoare. Erau incidente dispoziţiile art.82 din Legea nr.19/2000, precum si Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor si procurorilor aprobate prin H.G. nr.1275/2004.

 Arata recurentul ca în împrejurările in care se afla in luna octombrie 2009 îi era imposibil sa se conformeze acestor din urma dispoziţii, in sensul de a depune la casa teritoriala cererea de pensionare însoţită de documentaţia prevăzută si adeverinţa tip.

 Consideră că solicitarea pensiei de serviciu este un fapt material care poate fi dovedit cu martori, astfel încât in mod greşit instanţa de fond a înlăturat depoziţia martorei  N.M. şi a respins audierea martorilor  M.T. şi  H.L. Apreciază recurentul ca aceste probe sunt legale, verosimile, pertinente si concludente si ca atare solicita, ca efect al admiterii recursului, administrarea lor de către instanţa de fond.

 3. Dreptul la pensia de serviciu este un "drept câştigat" anterior suspendării sale din funcţia de judecător, deoarece a îndeplinit condiţiile prev. de art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 cu mult timp anterior datei de 30.05.2008-data suspendării din funcţia de judecător. La acea dată însa nu era interesat de pensia de serviciu şi fiind convins de nevinovăţia sa nu a solicitat in cursul procesului penal acordarea pensiei de serviciu.

 Apreciază ca dreptul la pensia de serviciu, născut anterior suspendării din funcţie ori încetării calităţii de judecător, rămâne drept câştigat care nu poate fi pierdut prin simplul fapt ca nu a fost valorificat la acea data.

 Face referire, recurentul la dispoziţiile art.26 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil si apreciază ca dreptul la pensia de serviciu, ca drept subiectiv cu caracter patrimonial, se circumscrie categoriei " drepturi si libertăţi civile" ocrotit si garantat de lege si care se impune a fi respectat.

 In drept, se invoca dispoziţiile legale menţionate in recurs, art. 302, 303 Cod procedură civilă  şi ale art.155-157 din Legea nr. 263/2010.

 Intimata C.J.P. A., a depus întâmpinare în aceasta faza procesuala prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând ca instanţa de fond a făcut o aplicare corecta a dispoziţiilor legale.

 Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care precizează ca se face o confuzie între calitatea de parte în proces si cea de reprezentant al părţii pe care o are CJP, care poate doar reprezenta CNPP si de aceea nu poate invoca art.189 alin.2 din Cod procedură civilă pentru a se opune audierii martorului.

 CURTEA, analizând sentinţa atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 Cod de procedură civilă în limitele statuate de art.306 alin.(2) din Codul de procedură civilă retine următoarele:

 Recursul este nefondat.

 Instanţa de fond a făcut o interpretare  și  aplicare corecta a normei legale atât  în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei, administrarea probelor cât și în ceea ce priveşte fondul pricinii.

1. Astfel, în ceea ce priveşte calitatea procesuală a casei teritoriale de pensii a fost corect reţinută de prima instanţă deoarece, calitatea procesuală reprezintă îndreptăţirea unei persoane de a figura ca parte în proces şi presupune existenţa unei identităţi între titularul raportului juridic dedus judecăţii, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) şi a obligaţiei corelative (calitate procesuală pasivă).

Calitatea procesuală se stabileşte în funcţie de dreptul ce face obiectul judecăţii, a cărui existenţă sau inexistenţă urmează a se constata prin hotărâre judecătorească.

În speţă, casa teritorială de pensii are calitate procesuală pasivă întrucât se poate susţine existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii, iar faţă de acesta se poate realiza interesul reclamantului.

Această calitate procesuală pasivă este dată de atribuţiile date de legiuitor casei teritoriale de pensii în stabilirea şi plata pensiei.

Astfel, potrivit art.103 din Legea nr.263/2010 - (2) Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiţii, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana.

Potrivit art. 104 - (2) din acelaşi act normativ,” Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii”.

Potrivit art.109 din lege plata pensiei se face prin casele teritoriale de pensii, care au şi obligaţia de a transmite lunar, beneficiarului, taloanele de plată a pensiei.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţii legii speciale - Legea nr.303/2004, care la art.85 alin.(3) prevede că: Cererile de pensionare formulate de judecătorii şi procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii competentă”.

De asemenea, potrivit HG. nr.1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.303/2004 - Stabilirea, actualizarea şi plata tuturor pensiilor de serviciu prevăzute la art. 82, 84 şi la art. 85 alin. (2) şi (3) din lege se efectuează de către casele teritoriale de pensii.(art.14). Art. 15 - Cererea de înscriere la pensie, însoţită de documentaţia de pensionare şi de adeverinţa-tip, va fi depusă la casa teritorială de pensii în a cărei rază îşi are domiciliul persoana îndreptăţită, care va calcula atât pensia din sistemul public stabilită conform Legii nr.19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi pensia de serviciu stabilită potrivit prevederilor legii.

Deci, faţă de obiectul acţiuni privind stabilirea şi plata pensiei de serviciu şi atribuţiile ce revin casei teritoriale de pensii în materie aşa cum s-a arătat mai sus, în mod justificat instanţa de fond a reţinut calitatea procesuală a Casei Judeţene de Pensii A.  în cadrul litigiului de faţă.

2. În ceea ce priveşte probele testimoniale solicitate de reclamant pentru a proba o alta dată (a doua jumătate a lunii octombrie 2009) decât ceea reieşită din înscrisurile depuse la dosar (înregistrare cerere la data de 30.11.2011 sub nr. 41141) de depunere a cererii de acordare a pensiei de serviciu, de asemenea in mod corect au fost înlăturate de prima instanţă faţă de dispoziţiile exprese ale art.85 alin.(3) din Legea nr.303/2004, coroborat cu art.15 din  HG.nr.1275/2005, respectiv art.103 alin.(1) din Legea nr.263/2010, privind depunerea cererii de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege, începând cu data îndeplinirii acestor condiţii, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana.

Deci, data înregistrării cererii la casa de pensii, conform menţiunilor de înregistrare efectuate de această instituţie, este data certa care are relevanta juridica in analiza îndeplinirii condiţiilor legal prin prisma legii in vigoare la acea dată, iar dovada contrarie menţiunilor oficiale de pe un înscris nu poate fi făcută decât prin procedura înscrierii în fals.

În speţă, din actele dosarului reiese ca reclamantul a depus cererea de acordare a pensiei de serviciu la Casa Judeţeană de Pensii A. la data de 30.11.2011 sub nr. de înregistrare 41141, deci aceasta dată  are valoarea unei date certe, conform menţiunilor de înregistrare la instituţia competenta.

 Raportat la acesta dată incidente sunt dispoziţiile art.82 alin.(2) din Legea nr.303/2004 potrivit cărora:”Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult”.

 Din acest text de lege, reies in mod clar condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească, cumulativ, asiguratul pentru a beneficia de pensia de serviciu respectiv, deţinerea unei funcţii din cele enumerate de legiuitor si vechimea de cel puţin 25 de ani in acele funcţii.

 Or, in speţă la data formulării cererii - 30.11.2011 reclamantul nu mai îndeplinea nici una din funcţiile enumerate de textul de lege, fiind suspendat din funcţie începând cu data de 30.05.2008 conform Hotărârii CSM nr.182/05.06.2008  şi apoi eliberat din funcţie ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiunii prin Decretul nr.1.839 din 30.11.2009 emis de Preşedintele României.

 Nu poate fi primită susţinerea recurentului vizând "dreptul câştigat" deoarece dreptul la pensia de serviciu se naşte în momentul depunerii cererii de pensionare si îndeplinirea condiţiilor legale.

 In speţă, nu putem vorbi de un drept născut atâta vreme cat la data depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu reclamantul nu a îndeplinit condiţiile legale. Nefiind un drept născut, conform legislaţiei interne nu se poate prevala de ocrotirea şi garanţia prev. de art.26 din Codul Civil, invocat de recurent.

 În acelaşi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, a statut constant, în hotărârile date că, art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului, nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care formal legislaţia internă nu îl prevede. În acest sens, Curtea a statuat că „acest protocol nu recunoaşte dreptul de a deveni proprietarul unui bun, el se aplică numai cu privire la bunurile „actuale”  ale reclamantului, care nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existenţa lui ( cauza Lupuleţ vs. România)”.

 Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.312 alin.(1) din Codul de procedura civila a respins ca nefondat recursul promovat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare