Ridicare sechestru

Sentinţă civilă 6166 din 16.09.2013


operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

TÂRGU JIU

JUDEŢUL GORJ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 6166/2013

Şedinţa publică de la 16 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier MIHAELA SIRBU

Pe rol  fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 09.09.2013 , în cauza civilă privind pe reclamanta  CM , în contradictoriu cu  pârâtul IPJ GORJ, având ca obiect revendicare imobiliară.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 09.09.2013, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă , când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunţarea cauzei la data de 16.09.2013.

Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă , se constată depuse la dosar din partea reclamantei un set de înscrisuri , respectiv calcul grafic credite, grafic integral rambursare credit 2061 E-25448.3/ROL, declaraţiile extrajudiciare ale numiţilor ND, BO, chitanţă din 10.11.2003, carnet de muncă,  după care instanţa deliberând pronunţă următoare sentinţă.

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Tg-Jiu sub nr. 9450/318/2013,  reclamanta CM, în contradictoriu cu  pârâtul IPJ GORJ,  a solicitat ridicarea sechestrului asigurător  instituit prin procesul verbal de aplicare sechestru din 04.11.2005 pe apartamentul în care locuieşte reclamanta.

În motivare arată că în 20.05.2004 s-a înţeles cu vânzătoarea DM  să cumpere apartamentul la preţul de 170 milioane lei  cu obligaţia să se prezinte la notariat în 10.07.2004 să încheie contractul, dând o declaraţie notarială 2309/2004. Contractul a fost încheiat sub nr. 2116/08.07.2004, iar prin ordonanţa 69D/P/18.10.2005 a DIICOT Tg-Jiu, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător pe două apartamente , printre care şi apartamentul în cauză în vederea recuperării unui prejudiciu de 36 100 euro, că prin s.p  din 05.07.2007 a fost condamnată la 5 ani şi 6 luni închisoare, confiscarea sumei de 36 100 euro şi menţinerea sechestrului că,  s-a reţinut că în perioada 25.08.-20.08.2004 a beneficiat de sumele trimise din străinătate de fiul său , fiind plasaţi în investiţii prin achiziţionarea celor  două apartamente,  sentinţă irevocabilă prin decizia penală 5406/2007 a Î.C.C.J,  că acest sechestru este transcris în cartea funciară, iar DGFP Gorj a înfiinţat poprire pe pensie pentru recuperarea prejudiciului, astfel încât consideră că menţinerea sechestrului este un abuz, întrucât apartamentul este achiziţionat de reclamantă  din economiile sale, că poprirea a fost înfiinţată din aprilie 2011, iar valoarea apartamentului este mult mai mare decât prejudiciul rămas, fiind împiedicată să obţină venituri din închirierea lui,  cu atât mai mult cu cât soţul este arestat în prezent.

În drept invocă art. 168 alin. 3 şi art. 463 alin. 3 C.p.c, art. 563 cod civil şi 711 şi urm. C.p.c.

În dovedire depune declaraţia numitei DM, contract de vânzare-cumpărare, ordonanţă de instituire măsură asiguratorie , s.p 310/2005, decizia 5460/2007, extras de carte funciară, adresă înfiinţare poprire , proces verbal de aplicare sechestru.

Se ia un interogatoriu reclamantei, care depune un set de înscrisuri , respectiv calcul grafic credite, grafic integral rambursare credit 2061 E-25448.3/ROL, declaraţiile extrajudiciare ale numiţilor ND, BO, chitanţă din 10.11.2003, carnet de muncă.

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală 310/2006 , rămasă definită prin decizia 5460/2007 a ÎCCJ, reclamanta a fost condamnată la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 323 alin. 1 şi 2 cod penal, art. 26 rap. la art. 329 alin. 1 şi 2 cu aplicare art. 41 şi 42 cod penal, art. 26 rap. la art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a din legea 678/2001 cu aplicare art. 41 şi 42 cod penal şi art. 23 alin. 1 lit. a şi c din legea 656/2002 cu aplicare art. 41 şi 42 cod penal, iar pe latură civilă confiscându-se printre altele de la reclamantă suma de 36 100 euro , menţinându-se în continuare  sechestru asigurător dispus prin procesul verbal din 04.11.2005 asupra a două apartamente printre care şi apartamentul din cauza de faţă, situat în Tg-Jiu, … până la achitarea sumei confiscate.

Cu putere de lucru judecat s-a reţinut că apartamentul ce face obiectul cauzei de faţă a fost achiziţionat de către reclamantă , ca urmare a transferurilor de bani  constituind astfel rezultatul activităţii infracţionale, astfel încât motivul invocat de reclamantă în sensul că apartamentul a fost achiziţionat din banii proprii, nu poate fi luat în calcul, astfel s-ar ajunge la încălcarea judecăţii definitive într-un proces anterior.

Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti. Prezumţia nu opreşte judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare şi care nu pot fi ignorate.

Cum potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 alin.(2) C.civ., în relaţia dintre părţi la momentul soluţionării cauzei, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu şi succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat. De altfel hotărârea judecătorească are putere executorie şi forţa probantă a unui înscris autentic , fiind obligatorie pentru părţi, aşa cum rezultă şi din  dispoziţiile codului  de procedură civilă actual prevăzute la art. 433 şi următoarele .

Cu privire la motivul invocat de petentă, în sensul criticilor aduse faţă de adresa de înfiinţare a popririi şi menţinerea sechestrului pe un bun a cărei valoare este mai mare decât suma urmărită, instanţa urmează să respingă această motivare ca neîntemeiată, întrucât în executarea silită modalitatea de a alege executarea îi aparţine creditorului şi nu debitorului, care ar fi putut să se conformeze de bunăvoie  la executarea întocmai a dispozitivului sentinţei penale, cu atât mai mult cu cât , însăşi reclamanta la interogatoriu recunoaşte faptul că prejudiciul din cauza penală nu a fost recuperat în totalitate . Faptul că reclamanta ar fi câştigat un alt proces în urma căruia îi revenea o anumită sumă de bani sau cantitate de aur, iar aceste valori să fie valorificate în contul prejudiciului de recuperat, nu conduce la admisibilitatea acţiunii de faţă, reclamanta având posibilitatea să se adreseze organului de executare silită şi creditorului , pentru a opera o compensaţie potrivit art. 645 C.p.c

Chiar dacă reclamanta este proprietara apartamentului asupra căruia s-a instituit sechestru în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2116/08.07.2004 şi ar reprezenta un bun potrivit art. 1 Protocol 1 CEDO, instanţa constată că asupra acestui imobil există instituit un impediment legal prevăzut de acest articol. Prin Protocolul nr.1 la CEDO s-a prevăzut ca „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică şi în condiţii prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. În cauza de faţă reclamantei i se opune o hotărâre penală în care s-a soluţionat definitiv şi latura civilă , fiind instituit un sechestru prevăzut de lege până la recuperarea integrală a sumei confiscate, situaţie ce se încadrează în dispoziţiile art.1 Protocolul 1 privind cauzele de utilitate publică.

Având în vedere că până în prezent reclamanta nu şi-a achitat întreg debitul, nu se justifică nici măsura ridicării sechestrului solicitată prin acţiune. Având în vedere faptul că reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe disp. art. 563 cod civil privitoare la acţiunea în revendicare imobiliară, cum instanţa nu poate schimba temeiul de drept al acţiunii şi , ţinând cont de faptul că indiferent de denumirea şi temeiul juridic dat unei noi acţiuni , care ar pune în discuţie o problemă de drept deja dezbătură definitiv, nu ar fi posibilă încălcându-se altfel prezumţia puterii de lucru judecat , instanţa urmează să respingă acţiunea ca neîntemeiată. 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta CM, cu domiciliul în …... , în contradictoriu cu  pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 16 Septembrie 2013.

Preşedinte,

LILIANA-MARIA CRUCERU

Grefier,

MIHAELA SIRBU

.