Dosar nr. xxxx/40/2008 - Apel -
- Partaj judiciar -
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI – SECŢIA CIVILĂ
Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 216 - A
La ordine pronunţarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta-reclamantă B. D., precum şi de apelantul-intervenient în numele altei persoane C. L. A., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. S. V., împotriva sentinţei civile nr. 2425 din data de 10.12.2004, pronunţată în dosarul nr. xxxx/193/2004 al Judecătoriei Botoşani, judeţul Botoşani, având ca obiect de judecată acţiune civilă pentru - partaj de bunuri comune. -
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 09 noiembrie 2009, fiind cuprinse în încheierea de şedinţă de la acea dată, făcând parte integrantă din prezenta şi când, pentru a se da posibilitatea apărătorilor ambelor părţi aflate în litigiu de a formula şi prezenta la dosar eventuale concluzii scrise, instanţa a dispus, mai întâi, amânarea pronunţării pentru data de 13 noiembrie 2009 şi mai apoi, pentru astăzi, data de mai sus, când;
După deliberare;
T R I B U N A L U L ,
Asupra cererilor de apel, de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 2425 din data de 10 mai 2007 a Judecătoriei Botoşani s-a admis acţiunea civilă pentru partaj bunuri comune formulată de reclamanta B. (fostă C.) D. împotriva pârâtului C. S. V., s-a admis în parte şi cererea reconvenţională a pârâtului şi s-a respins ca nefondată cererea de intervenţie a intervenientului C. L. A. în sensul că s-a stabilit că părţile au dobândit în timpul căsătoriei o casă situată în municipiul Botoşani, B-dul X, nr. Y, în valoare de 6.510.223.000 lei, suprafaţa de 967 m.p. teren aferent casei în valoare de 2.195.090.000 lei, un gard împrejmuitor în valoare de 72.510.000 lei, bunuri imobile în valoare totală de 8.977.823.000 lei, un apartament situat în municipiul Bucureşti, B-dul X, nr. Y, (fostul B-dul X nr. Y), bloc Z, sc. T, et. U, sector V, în valoare de 22.000 dolari SUA şi o casă situată în municipiul Botoşani, strada X nr. Y, cu suprafaţa de 1104 m.p. teren aferent, în valoare de 50.000.000 lei.
S-a reţinut că părţile au contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.
S-a constatat că pârâtul a vândut apartamentul situat în Botoşani şi casa din Botoşani, strada X nr. Y.
S-a dispus lichidarea stării de devălmăşie dintre părţi în sensul că a atribuit pârâtului bunurile imobile situate în Botoşani, B-dul X, nr. 1Y, cu obligarea sa la plata sumei de 4.488.911.500 lei către reclamantă şi totodată, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei şi cota de 1/2 din preţurile obţinute pentru cele două imobile vândute.
S-a respins cererea pârâtului de a include în masa bunurilor comune a apartamentului situat în Focşani, Aleea X nr.Y, deoarece acesta este bun propriu al reclamantei, cât şi o serie de bunuri mobile în valoare de 10.000 Euro.
S-a respins ca nefondată cererea de intervenţie a intervenientului C. L. A..
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 26 iunie 1992 şi au divorţat la data de 13 mai 2004 iar în timpul căsătoriei au dobândit bunurile imobile menţionate, parte dintre ele vândute de pârât cu acceptul reclamantei care l-a mandatat în acest sens iar contribuţia lor a fost egală deoarece, chiar dacă pârâtul a fost asociat unic la o societate comercială aducătoare de venituri substanţiale, reclamanta a lucrat efectiv la aceasta şi a depus eforturi considerabile pentru bunul ei mers.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel toate cele trei părţi, după cum urmează:
- pârâtul C. S. V. a criticat sentinţa primei instanţe prin aceea că, în mod nelegal s-a reţinut o contribuţie egală a foştilor soţi la dobândirea bunurilor comune cât timp contribuţia lui trebuia să fie de 90 % iar în ceea ce priveşte apartamentul din Bucureşti nu s-a reţinut că reclamanta a încasat avansul iar diferenţa de preţ a fost folosită în comun;
- reclamanta B. D. nu şi-a motivat apelul iar în concluziile scrise depuse la dosar a invocat că prima instanţă l-a scutit în mod nelegal de plata taxei judiciare de timbru, cât timp pârâtul avea posibilităţi materiale;
- intervenientul C. L. A. a criticat sentinţa primei instanţe prin aceea că în mod greşit s-a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtului, prin care se solicita a se avea în vedere o cotă de 90 % în favoarea acestuia cât timp el, personal a contribuit cu suma de 420.000.000 lei la construirea imobilului din Botoşani, B-dul X, nr. Y şi s-a preocupat îndeaproape de bunul mers al lucrărilor.
Prin decizia civilă nr. 270 A din data de 4 decembrie 2007, Tribunalul Botoşani a admis apelul declarat de pârâtul C. S. V., a schimbat în parte sentinţa, în sensul că l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei B. D. cota 1/2 din contravaloarea apartamentului valorificat de părţi prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1491 din 30 octombrie 2003, respectiv din diferenţa de 19.800 dolari SUA, în lei, la data plăţii, în lei, la data plăţii în loc de 22.000 dolari SUA, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei şi a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta B. D. şi intervenientul C. L. A.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte solicitarea pârâtului de a i se lua în considerare o contribuţie personală de 90 % la dobândirea bunurilor comune, s-a constatat că, într-adevăr, acesta a fost asociat unic şi administrator al S.C. ,,X” S.R.L. Focşani şi pe rezultatele financiare ale acestei firme dintr-o anumită perioadă s-au realizat bunurile ce formează masa de împărţit.
Însă, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor V. R. şi B. D. (filele 207 şi 233 dosar fond), reclamanta, care în mod formal era încadrată în această societate pe o funcţie de execuţie, conducea efectiv întreaga activitate, în atare calitate fiind cunoscută de mulţi dintre partenerii comerciali, mai mult decât pe pârât. Tot reclamanta a întocmit documentele specifice activităţii firmei, ceea ce denotă implicarea sa deosebită, mai cu seamă spre sfârşitul anilor 1990, când pârâtul s-a îmbolnăvit, iar activitatea sa în cadrul firmei a dobândit caracter decorativ.
În acest sens, o dovedeşte şi împrejurarea că, după desfacerea căsătoriei dintre părţi şi mutarea reclamantei la Focşani, activitatea firmei pârâtului a încetat, cel în cauză fiind în prezent pensionat pe motiv de boală şi neavând alte venituri.
S-a apreciat, în condiţiile date, că soluţia primei instanţe prin care s-a reţinut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune este corectă.
Cu privire la motivul vizând apartamentul situat în municipiul Bucureşti, B-dul Y, nr. Y, (fost B-dul X nr. Y), bloc Z, sc. T, et. U, sector V, vândut de partea pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1492 din data de 30 octombrie 2003 la Biroul Notarului Public A. S. din Bucureşti (fila 85 dosar fond) la preţul de 22.000 dolari SUA, echivalentul acestei sume fiind de 76.670.000 lei la cursul de 33.485 lei /USD de la acel moment, s-a constatat că actul autentic de vânzare-cumpărare este semnat la rubrica vânzători, doar de către pârât, acesta având şi împuternicirea reclamantei, ceea ce semnifică faptul că el a încasat diferenţa de 19.800 dolari SUA.
S-a arătat că anterior acestui contract, între reclamantă şi pârât pe de o parte şi cumpărătorii D. A. şi I. pe de altă parte, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, datat 9 octombrie 2003, prin intermediul Agenţiei Imobiliare ,,X” S.R.L., ocazie cu care s-a achitat un avans de 2200 dolari SUA (filele 83-84 dosar fond).
La încheierea acestui antecontract, reclamanta B. D. a fost de faţă, ea semnând şi înscrisul întocmit cu acest prilej, cu specificarea datelor din cartea de identitate iar pe verso s-au consemnat seriile şi numerele bancnotelor primite.
Aşadar, cel puţin pentru suma de 2200 dolari SUA se poate reţine că a fost încasată şi utilizată în comun de cele două părţi, la acea dată încă soţi, iar nu că ar fi fost însuşită exclusiv de către pârât aşa cum pretinde reclamanta.
În consecinţă, s-a admis apelul pârâtului sub acest aspect şi s-a modificat sentinţa primei instanţe, în sensul că pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cota de 1/2 doar din diferenţa de 19.800 dolari SUA iar nu din întregul preţ de 22.000 dolari SUA.
Apelul reclamantei s-a constatat astfel a fi nefondat, deoarece, în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi următoarele Cod procedură civilă privind scutirea de la plata taxei de timbru aferentă cotei majorate pretinsă de pârât.
Aşadar, s-a reţinut că pârâtul nu are posibilităţi materiale, fiind pensionat pe caz de boală, gradul I de invaliditate. De altfel, solicitarea unei cote diferenţiate, mai mari, din masa bunurilor comune, în măsura în care solicitarea este contestată de cealaltă parte, o transformă într-o acţiune în revendicare, timbrabilă la valoarea bunurilor, însă netimbrarea integrală nu atrage nulitatea ci admiterea în limita la care s-a timbrat, iar în cauză prima instanţă a respins solicitarea pârâtului.
Cu privire la apelul declarat de intervenient, motivarea pentru care s-a impus reţinerea de cote egale, s-a considerat în egală măsură valabilă. De altfel, intervenientul pretinde că a ajutat părţile cu bani şi muncă fizică la edificarea imobilului dar nu a rezultat din nici o probă că acesta a urmărit ca, într-un eventual partaj, să fie majorată cota fratelui sau pe acest considerent.
Dimpotrivă, intervenientul a arătat că a existat o înţelegere cu părţile ca acestea să-i întoarcă prestaţiile la data la care el însuşi îşi va construi o casă, ceea ce semnifică faptul că ajutorul său s-a materializat într-un împrumut ce urma a fi ulterior restituit.
Ori, în cauză, intervenientul nu a formulat o cerere proprie, vizând recunoaşterea creanţei sale, ci a formulat doar o cerere de intervenţie în interesului pârâtului, exclusiv pentru reţinerea în favoarea lui a unei cote majorate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât pârâtul C. S. V. cât şi intervenientul C. L. A..
Pârâtul C. S. V. a susţinut că instanţa de control judiciar nu a analizat decât două dintre motivele de apel invocate şi anume stabilirea cotelor şi a sultei pentru apartamentul din municipiul Bucureşti, B-dul X, nr. Y, şi nu a fost admisă cererea sa privind administrarea de probe noi şi refacerea anumitor probe existente, justificându-se trimiterea cauzei tribunalului pentru rejudecarea apelurilor.
În subsidiar, a cerut să se constate că sunt incidente dispoziţiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, în sensul că, greşit s-au reţinut contribuţii egale la dobândirea bunurilor comune, el fiind îndreptăţit la o cotă de 90 % din acestea, să fie înlăturat din masa de partaj imobilul apartament din municipiul Bucureşti, B-dul Y, nr. Y (fost B-dul X nr. Y), bloc Z, sc. T, et. U, sector V şi imobilul situat în municipiul Botoşani, strada X nr. Y, şi să constatate că nu există nici un drept de creanţă a intimatei în legătură cu aceste imobile.
Totodată, s-a solicitat să se constate că din masa de împărţit nu fac parte nici bunurile aparţinând S.C. ,,X” S.R.L. Focşani, încorporate în imobilul din municipiul Botoşani, strada X, nr. 1Y, precum şi gardul împrejmuitor al acestui imobil, că intimata trebuie să plătească 1/2 din contravaloarea ratelor plătite în timpul căsătoriei pentru apartamentul din Focşani, Aleea X nr. Y, bloc Y, apt. Z, judeţul Vrancea, respectiv suma de 40.000 lei la nivelul anului 1991, actualizată, şi 1/2 din suma de 10.000 euro reprezentând contravaloarea bunurilor aflate la părinţii reclamantei.
Intervenientul C. L. A. a criticat decizia sub aspectul greşitei soluţionări a cererii sale de intervenţie, susţinând că a dovedit cu înscrisuri şi depoziţii de martori faptul că a contribuit alături de pârât, cu o sumă importantă de bani (420 mil. lei vechi), la dobândirea bunurilor supuse partajului, la fel şi ajutorul acordat fratelui său – pârâtul în cauză – la edificarea imobilului situat în municipiul Botoşani, B-dul X, nr. 1Y, ceea ce duce în mod evident la o contribuţie mai mare a acestuia.
Prin decizia civilă nr. 50 din 16.05.2008, Curtea de Apel Suceava a admis recursurile declarate de pârâtul C. S. V. şi intervenientul C. L. A., în contradictoriu cu reclamanta-intimată B. D., a casat în totalitate decizi civilă nr. 270-A din 04.12.2007, a Tribunalului Botoşani, şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut că pârâtul C. S. V. a criticat sentinţa instanţei de fond şi pentru alte motive decât cele analizate de către Tribunalul Botoşani în apel, respectiv neexcluderea de la masa de împărţit a imobilului din Botoşani, strada X nr. Y, şi a contravalorii tuturor bunurilor aparţinând S.C. ,,X” S.R.L. Focşani, incorporate în imobilul din Botoşani, B-dul X, nr. 1Y, precum şi a gardului împrejmuitor al acestui imobil şi, nerecunoaşterea dreptului său de creanţă reprezentând 1/2 din contravaloarea ratelor achitate în timpul căsătoriei pentru apartamentul din Focşani, Aleea X nr. Y, bloc Z, apt. T, judeţul Vrancea (40 mii lei la nivelul anului 1991, actualizat), şi a faptului că are o contribuţie de 1/2 cu privire la suma de 10.000 euro reprezentând contravaloarea bunurilor mobile aflate la părinţii reclamantei, motive cu privire la care instanţa de apel nu s-a pronunţat în nici un fel, aspect ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fiind incidente dispoziţiile art. 312 punctul 5 Cod procedură civilă.
Reinvestit cu rejudecarea cauzei, după casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată cu numărul xxxx/40/2008, cu termen de judecată la data de 05.06.2008.
Procedând la rejudecarea apelurilor declarate, Tribunalul a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei-apelante B. D., a probei cu expertiză contabilă, pentru calcularea valorii actualizate a dreptului de creanţă pretins şi a probei expertiză în materie de construcţii, în vederea evaluării imobilului ce intră în masa de împărţit, la valoarea de circulaţie de la momentul judecării prezentei căi de atac.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul va constata că apelul declarat de pârâtul-reclamant C. S. V. este întemeiat şi că apelurile declarate de reclamanta-apelantă B. D. şi intervenientul C. L. A. sunt nefondate.
Astfel, cu privire la apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant C. S. V., Tribunalul va constata că este parţial întemeiat şi va fi admis în ceea ce priveşte valoarea masei de împărţit, evaluată la momentul judecării acestei căi de atac, întrucât fluctuaţia de pe piaţa imobiliară trebuie să afecteze loturile ambelor părţi, aşa încât la stabilirea valorii masei de împărţit, se va avea în vedere raportul de expertiză, întocmit de expertul în construcţii, G. C., pentru termenul din 24.04.2009, prin care s-a concluzionat că valoarea casei bun comun este de 499.088,29 lei, la care se adaugă valoarea gardului, de 6.382,08 lei cu precizarea că pentru terenul aferent nu s-a solicitat o reevaluare, ca urmare o obiectivelor depuse de către părţi, aşa încât se va avea în vedere valoarea de 219.509 lei, stabilită în raportul de expertiză întocmit de expertul T. C., în dosar nr. xxxx/2004.
Ca atare, Tribunalul va stabili că, valoarea totală şi actuală a masei de împărţit este de 724.980,00 lei, şi se cuvine în cote egale ambelor părţi litigiante, deoarece contribuţia foştilor soţi la dobândirea bunurilor comune a fost egală.
În justificarea acestei egalităţi de cotă, Tribunalul va avea în vedere că întreaga construcţie a susţinerii pârâtului se referă la faptul că imobilul din municipiul Botoşani, B-dul Mihai Eminescu, nr. Y, judeţul Botoşani a fost obţinut ca urmare a profitului realizat sub formă de dividente, pentru calitatea sa de asociat unic al S.C. ,,X” S.R.L. şi a ajutorului acordat sub forma împrumutul bănesc de fratele pârâtului, intervenientul C. L. A.. Or, este de menţionat că societatea administrată de către pârât, avea ca obiect de activitate vânzarea produselor laminate din oţel, iar reclamanta-pârâtă a lucrat la Serviciul de desfacere a Întreprinderii Laminorul Focşani, cu acelaşi profil de activitate, aşa încât este evident că era informată şi se implica în desfăşurarea activităţii la societatea X S.R.L. , chiar dacă figura angajată la altă societate. În acest sens este şi declaraţia martorului B. D. care a arătat că, în calitatea sa de director la X Botoşani avea relaţii comerciale cu societatea pârâtului, dar discuta şi trata întotdeauna cu reclamanta. De altfel, domeniul în care a lucrat reclamanta de la terminarea facultăţii constituie şi domeniul noii societăţii înfiinţate, aşa încât este evident că, reclamanta nu a rămas străină de activitatea comercială desfăşurată şi de realizarea unui profit consistent, aşa încât dividentele obţinute şi reinvestite în imobilele ce compun masa de împărţit, constituie aportul comun al ambelor părţi şi nu doar al pârâtului în calitatea sa de asociat unic şi administrator al S.C. ,,X” S.R.L. Focşani.
De asemenea, tot cu referire la solicitarea pârâtului de a se reţine în favoarea sa o contribuţie majorată, cu motivarea că intervenientul a ajutat părţile cu bani şi muncă fizică la ridicarea imobilului, Tribunalul va aprecia că participarea cu o eventuală sumă de bani a intervenientului C. L. A. nu s-a făcut cu scopul dezinteresat de a majora partea aceasta de contribuţie a pârâtului, ci după cum singur a arătat, pentru ca la rândul său, acesta să-l ajute la edificarea unei construcţii proprii, ceea ce echivalează cu un împrumut, care poate fi restituit la cerere.
În atare condiţii, soluţia primei instanţe de reţinere a unei contribuţii egale la dobândirea bunurilor comune este corectă şi va fi menţinută.
De asemenea, corectă este şi soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte solicitarea pârâtului de a se aduce la masa de partajat a sumei de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile aflate la părinţii reclamantei, întrucât în interogatoriul luat reclamantei aceasta nu a recunoscut existenţa acestor bunuri, iar pârâtul nu a administrat alte probe în dovedirea acestei solicitări.
În aceeaşi ordine de idei, cu privire la solicitarea pârâtului C. S. V., de a fi excluse de la masa de împărţit centrala termice şi a alte materiale de construcţii care au fost achiziţionate de către S.C. ,,X” S.R.L., Tribunalul va constatat că societatea nu a intervenit în proces, iar pârâtul persoană fizică nu are calitatea procesuală pentru a formula o astfel de cerere, patrimoniul societăţii neputându-se identifica cu cel patrimonial şi matrimonial.
În schimb, apelul declarat de pârâtul C. S. V. este întemeiat, în ceea ce priveşte constatarea unui drept de creanţă, constând în contravaloarea a 1/2 din sumele achitate pentru plata imobilului situat în Focşani, Aleea X nr. Y, în valoare de 9.191.000 lei, respectiv o jumătate din suma de 18.380,74 lei, obţinută ca urmare a reactualizării sumei de 47.120 lei (compusă din 486 lei - rată şi 46.634 lei sumă achitată într-o singură tranşă - conform chitanţei ataşate la dosar) cu indicele de inflaţie de 39.008,37, reţinut de expertul contabil B. V.. Imobilul situat în municipiul Focşani, Aleea X nr. Y este proprietatea reclamantei, fiind dobândit anterior căsătoriei, dar, întrucât în timpul căsătoriei s-a achitat parte din preţul de achiziţie, pârâtul are un drept de creanţă, reprezentând 1/2 din suma avansată, iar reclamanta are obligaţia să i-l plătească.
De asemenea, apelul pârâtului este întemeiat şi în ceea ce priveşte soluţia dată de instanţa de fond, la solicitarea reclamantei de a fi obligat pârâtul să-i plătească 1/2 din preţurile obţinute din vânzarea imobilelor situate în municipiul Bucureşti, B-dul Y, nr. Y, bloc Z, sc. C, et. U, sector 6, şi în municipiul Botoşani, strada X, nr. Y, compus din casă şi teren aferent în suprafaţă de 1.104 m.p. teren.
Este de precizat că, vânzările acestor imobile s-au realizat în timpul căsătoriei şi se poate prezuma că preţurile obţinute au fost cheltuite de ambele părţi, întrucât reclamanta a mandat pe pârât să vândă şi pentru ea şi sunt dovezi materiale că a primit parte din bani de la cumpărători, iar dacă după vânzarea imobilului din Bucureşti, care s-a realizat la data de 30 octombrie 2003, reclamanta nu şi-ar fi primit partea, sau nu a fost de acord cu investirea acestora în imobilul ce intră în masa de împărţit, este greu de crezut că ar mai fi mandatat, la data de 28 noiembrie 2003, pe pârât să înstrăineze imobilul din Botoşani, strada X nr. Y, judeţul Botoşani.
În aceste condiţii, Tribunalul apreciază că pârâtul nu datorează reclamantei sumele solicitate şi prin urmare va respinge cererea acesteia, ca nefondată.
Ar mai fi de menţionat, tot în analizarea motivelor de apel, declarate de pârâtul C. S. V. că, nu se impune excluderea valorii gardului ce împrejmuieşte imobilul din Botoşani, B-dul X, deoarece, probatoriul administrat, respectiv expertiza tehnică în specialitatea construcţii, efectuată de expertul G. C. a concluzionat că, împrejmuirea din cărămidă a fost edificată în anul 2002, în timpul căsătoriei părţilor şi înainte de desfacerea căsătoriei care a avut loc în data de 13 mai 2004, aşa încât face parte din patrimoniul comun al soţilor şi trebuie împărţit.
Apelul reclamantei, este nefondat, deoarece în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi următoarele Cod procedură civilă privind scutirea de la plata taxei de timbru aferentă cotei majorate pretinsă de pârât.
Astfel, s-a reţinut că pârâtul nu are posibilităţi materiale, fiind pensionat pe caz de boală, gradul I de invaliditate. De altfel, solicitarea unei cote diferenţiate, mai mari, din masa bunurilor comune, în măsura în care solicitarea este contestată de cealaltă parte, o transformă într-o acţiune în revendicare, timbrabilă la valoarea bunurilor însă netimbrarea integrală nu atrage nulitatea ci admiterea în limita la care s-a timbrat, iar în cauză prima instanţă nu a respins solicitarea pârâtului.
Referitor la apelul declarat de intervenient, motivarea pentru care se impune reţinerea de cote egale, este în egală măsură valabilă. De altfel, intervenientul pretinde că a ajutat părţile cu bani şi muncă fizică la edificarea imobilului dar nu rezultă din nici o probă că acesta a urmărit ca, într-un eventual partaj, să fie majorată cota fratelui său pe acest considerent.
Dimpotrivă, intervenientul a arătat că a existat o înţelegere cu părţile ca acestea să-i întoarcă prestaţiile la data la care el însuşi îşi va construi o casă, aceea semnifică faptul că contribuţia sa s-a materializat într-un împrumut ce urma a fi ulterior restituit.
Ori, în cauză, intervenientul nu a formulat o cerere proprie, vizând recunoaşterea creanţei sale, ci a formulat doar cerere de intervenţie, în interesul pârâtului, exclusiv pentru reţinerea în favoarea lui a unei cote majorate.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul-reclamant C. S. V., împotriva sentinţei civile nr. 2425/10.05.2007 a Judecătoriei Botoşani.
Modifică, în parte, sentinţa apelată în sensul că stabileşte că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri:
- o casă situată în municipiul Botoşani, B-dul X, nr. 1Y, în valoare de 499.088,29 lei, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert construcţii, G. C., suprafaţa de 967 m.p teren aferentă casei, în valoare de 219.509 lei, conform raportului de expertiză cadastrală întocmit în cauză de expertul T. Co., un gard ce împrejmuieşte casa şi terenul aferent, în valoare de 6382,08 lei, conform raportului de expertiză întocmit de expertul G. C..
Valoarea totală a bunurilor dobândite este de 724.980,00 lei.
Stabileşte că părţile au avut contribuţii egale la dobândirea acestor bunuri, fiecăruia revenindu-i o cotă valorică de 362.490,00 lei.
Dispune lichidarea stării de indiviziune în care se găsesc părţile şi atribuie pârâtului-reclamant întreaga masă de împărţit, în valoare de 724.980,00 lei şi îl obligă pe acesta să plătească reclamantei-pârâte suma de 362.490 lei, cu titlu de sultă.
Constată că pârâtul-reclamant are un drept de creanţă cu privire la contravaloarea ratelor achitate la imobilul situat în Focşani, Aleea Stadionului nr. 1, în valoare de 9.191,00 lei şi o obligă pe reclamanta-pârâtă să-i achite această sumă.
Respinge cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtului la plata de 1/2 din preţul obţinut din vânzarea imobilelor situate în municipiul Bucureşti, B-dul X, nr. Y, bloc Z, sc. T, et. U, sector V şi în Botoşani, strada X nr. Y, compus din casă şi teren aferent în suprafaţă de 1.104 m.p. teren, ca nefondată.
Menţine dispoziţiile sentinţei apelate în ceea ce priveşte respingerea cererii de obligare a reclamantei-pârâte de aducere la masa de partaj a unor bunuri în valoare de 10.000 Euro, şi de respingere a cererii de intervenţie formulată de intervenientul C. L. A..
Respinge cererea pârâtului-reclamant de excludere de la masa de împărţit a bunurilor aparţinând S.C. ,,X” S.R.L. Focşani încorporate în imobilul din Botoşani, B-dul X, nr. 1Y.
Respinge cererile de apel formulate de reclamanta-pârâtă B. D. şi intervenientul C. L. A., ca nefondate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
11
Curtea de Apel București
Partaj de bunuri comune - criterii de atribuire a bunurilor.
Judecătoria Galați
Bunurile dobândite în timpul căsătoriei devin bunuri comune, iar obligaţia de plată a impozitului pe clădire şi a asigurării obligatorie a locuinţei revine ambilor proprietari.
Judecătoria Bacău
Partaj judiciar
Judecătoria Târgu Jiu
Partaj bunuri comune.
Curtea de Apel Târgu Mureș
Împărţeala judiciară a bunurilor. Modalităţi de împărţeală