7. Funcţionari publici. Spor salarial. Discriminare.

7. Funcţionari publici. Spor salarial. Discriminare.

 Nu există discriminare salarială prin prisma dispoziţiilor art. 21 din OG nr. 137/2000 întrucât între funcţionarii publici ce îşi desfăşoară activitatea le Direcţia pentru agricultură şi dezvoltare rurală a judeţului Vâlcea şi funcţionarii publici din cadrul Direcţiei de dezvoltare rurală din cadrul Ministerului agriculturii şi dezvoltării Rurale care să justifice  majorarea solicitată. Reclamanţii gestionează fonduri naţionale a căror proceduri de acordare şi utilizare este mai puţin complexă decât cea specifică fondurilor europene şi prin urmare este firesc să existe diferenţieri în remunerarea acestora.

Sentinţa nr. 331 din 26 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea- Secţia Comercială şi de contencios administrativ în dos. nr. 4864/90/2007 şi rămasă irevocabilă prin respingerea recursului conform  deciziei nr. 571/R-C din 30 mai 2008 a CA Piteşti.

Prin cererea înregistrată la data de 06.12.2007 reclamanţii SINICATUL FUNCŢIONARILOR PUBLICI DIN AGRICULTURA JUDETULUI VÂLCEA şi  SINDICATUL DIN PROTECTIA PLANTELOR ŞI CARANTINA FITOSANITARA VALCEA au chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTARII RURALE, DIRECTIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA A JUDETULUI VALCEA, CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la plata unor despăgubiri egale cu prejudiciul încercat de funcţionarii publici ai Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului Vâlcea ca urmare a neacordării salariului de bază majorat cu 75% în perioada 30.06.2006 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii, actualizate cu indicele de inflaţie până la data efectivă a plăţii precum şi pentru viitor.

In motivarea acţiunii se arată faptul că membrii de sindicat pe care îi reprezintă reclamanţii au calitatea de funcţionari publici şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Judeţului Vâlcea, iar pentru activitatea desfăşurată au dreptul, potrivit art.29 din legea nr.188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului, beneficiind de prime şi alte drepturi în condiţiile legii, salariul fiind în conformitate cu prevederile O.G. nr.2/2006, O.U.G. nr.6/2007 şi O.G. nr. 10/2007.

Mai arată reclamanţii că potrivit art.1 pct.3 din Legea nr.479/2006, de aprobate a O.U.G. nr.71/2006, de modificare şi completare a Legii nr.1/2004, privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul agenţiei şi sucursalelor judeţene ale acestora, beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%, iar în conformitate cu prevederile H.G. nr.543/2006, funcţionarii publici din cadrul Direcţiei de Dezvoltare Rurala din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, beneficiază de majorarea salariului cu 75%, pe când funcţionarii publici din cadrul Direcţiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală Vâlcea, deşi fac parte din acelaşi minister nu beneficiază de acest drept, existând astfel o evidentă discriminare faţă de funcţionarii publici care beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%, deşi îndeplinesc aceleaşi funcţii publice sau funcţii similare, de unde rezultă că funcţionarii publici reprezentaţi de sindicatele reclamante sunt îndreptăţiţi să primească un salariu egal cu aceştia, în caz contrar fiind încălcat principiul potrivit căruia salariul egal pentru o muncă egală, invocând în acest sens art. 6 din Codul muncii, art. 23 din Declaraţia Universală a drepturilor Omului, O.G. nr.137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, precum şi Constituţia României.

Mai susţin reclamanţii că prejudiciul creat funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul D.A.D.R. Vâlcea prin aplicarea dispoziţiilor legale discriminatorii, este consecinţa atitudinii culpabile a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care a contrasemnat actele normative  ce au generat această stare de fapt, existând o legătură de cauzalitate între M.A.D.R. şi prejudiciul creat salariaţilor din cadrul D.A.D.R. Vâlcea.

Cererea este legal timbrată .

In dovedirea acţiunii reclamanţii au depus la dosar hotărârile judecătoreşti prin care cele două sindicate au dobândit personalitate juridică, tabelul nominal cu membrii de sindicat  din cadrul D.A.D.R. Vâlcea, adresele nr.237047/27.04.2007, nr.11942/31.10.2007 şi 1417/08.05.2007, emise de M.A.D.R., Ordinul nr.347/27.04.2007, privind constituirea comitetului de coordonare a administraţiei agricole la nivel judeţean, emis de M.A.D.R., notele de serviciu ale funcţionarilor publici, membrii de sindicat, pe care îi reprezintă reclamanţii şi alte acte.

Iniţial cererea a fost înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea, sub nr.8057/288/2007, care prin sentinţa civilă nr.6142/22.11.2007  a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea – Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Pârâta – D.A.D.R. Vâlcea a formulat întâmpinare lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei, precizând că potrivit Legii nr.500/2000, privind finanţele publice, nu are calitatea de ordonator principal de credite şi nu are competenţa legală de a hotărî majorarea salariilor reclamanţilor şi deci să elimine discriminarea faţă de  funcţionarii publici din cadrul A.P.I. pentru Agricultură.

Reclamanţii au mai depus la dosar dovada că au solicitat pârâţilor plata despăgubirilor agale cu prejudiciul suferit, ca urmare a neacordării salariului majorat cu 75% pe perioada 30 iunie 2006, până în prezent, cu aplicarea indicelui de inflaţie, precum şi modul de calcul al acestuia.

Prin cererea  de la fila 129 dosar membrii de sindicat B.A., V.C., T.S., B. I., D.C., A.Z., I.V., B.I., B.M., P.Şt. şi R.V. au renunţat la judecată, solicitând să se ia act de cererea de renunţare.

Reclamanţii au depus la dosar note scrise.

Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că membrii de sindicat din tabelul nominal filele 116-117 dosar, au calitatea de funcţionari publici şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul D.A.D.R. a judeţului Vâlcea , având dreptul la un salariu conform dispoziţiilor art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, care se compune din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentele postului, suplimentul gradului, beneficiind de prime şi alte drepturi, în condiţiile legii, drepturile salariale şi alte drepturi ale acestora fiind reglementate pe anul 2006 de O.G. nr.2/2006, iar pentru anul 2007 de O.G. nr.7/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă acestora în anul 2007, potrivit căreia (art.1 alin.2) sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi, în actele normative menţionate neregăsindu-se şi drepturile solicitate de reclamanţi în numele şi pentru membrii de sindicat pe care îi reprezintă, privind majorarea salariului pentru fiecare membru cu 75% din salariul de bază.

Intr-adevăr, art.1 pct.3 din Legea nr.479/2006, privind aprobarea O.U.G. nr.71/2006, pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/2004, privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenii pentru Agricultură, arată că art.7 din lege va avea următorul cuprins: „funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul agenţiei şi sucursalelor judeţene ale acesteia, beneficiază de majorarea salariilor de bază cu 75%”, atribuţiile principale ale agenţiei fiind enumerate în art.3 din Legea nr.1/2004, cu modificările şi completările ulterioare, printre care şi aceea de derulare şi gestionare a fondurilor europene pentru agricultură, atribuţii ce sunt diferite de cele ale reclamanţilor, având în vedere complexitatea şi gradul de dificultate în rezolvarea acestora, astfel că nu poate fi vorba de vreo discriminare, aşa cum invocă reclamanţii.

Discriminarea este definită de art.2 alin.1 din O.G. nr.37/2000 ca fiind „ orice deosebire, excludere restricţie sau preferinţa pe bază de rasă, ‚naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc., care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, recunoaşterii, folosinţei, sau exercitării în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale ordinii publice”,  iar art.6 alin.2 din Codul muncii prevede că tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturile la plată pentru o muncă egală, iar art.16 din Constituţia României prevede egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.

Ori, aşa cum s-a mai arătat, funcţionarii publici şi personalul contractul din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură au atribuţii şi sarcini diferite faţă de cele ale reclamanţilor şi ca atare, nu se poate pune problema încălcării principiului salarii egale pentru o muncă egală, prevăzut de art.6 alin.2 din Codul muncii, reglementat şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Potrivit art.40 din O.U.G.nr.92/202 şi art.42 din O.G. nr.2/2006, funcţionarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legea specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. Ori legea specifică aplicabilă instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, în calitate de funcţionari public, este Legea nr.188/1999 republicată, O.G. nr.2/2006, O.U.G. nr.6/2007 şi O.G. nr.10/2007, care nu prevăd şi acordarea drepturilor solicitate de reclamanţi, dispoziţiile acestor acte normative necontravenind reglementărilor internaţionale, fiind în concordanţă cu acestea, aşa cum prevede art.3 lit.”c” din Convenţia Internaţională a Muncii nr.111/1958, potrivit căruia „orice stat trebuie, prin metodele adaptate condiţiilor şi uzanţelor naţionale să-şi adapteze legislaţia şi să modifice orice dispoziţie sau practică administrativă, care este incompatibilă cu politica de discriminare”.

Astfel, neexistând discriminare în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiileart.21 din O.G. nr.137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare care să justifice despăgubirile solicitate de reclamanţi ca urmare a neacordării salariului de bază majorat cu 75%, începând cu data de 30.06.2006.

Faţă de aceste considerente, se apreciază că membrii de sindicat – funcţionari publici, din cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Jud. Vâlcea, reprezentaţi de sindicatele reclamante, nu sunt îndreptăţiţi să primească salariul de bază majorat cu 75% pe perioada solicitată şi pentru viitor, acţiunea acestora fiind astfel neîntemeiată, urmând ca în baza art.18 din Legea nr.554/2004, să fie respinsă.

Domenii speta

Spete similare