Înşelăciune. Efectuarea plăţilor prin file cec fără preaviz sau acoperirea necesară. Incadrarea juridică.

Înşelăciune. Efectuarea plăţilor prin file CEC fără

 preaviz sau acoperirea necesară. Incadrarea juridică.

Efectuarea plăţilor prin emiterea unui CEC, ştiind că pentru valorificarea lui nu există, la data emiterii acestuia provizia sau acoperirea necesară în contul bancar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934, afară de cazul când faptele pot constitui şi infracţiune sancţionată cu o pedeapsă mai grea. Această încadrare juridică se justifică şi când beneficiul cecului a avut cunoştinţă despre lipsa acoperirii în contul curent şi totuşi a acceptat primirea cecului şi predarea mărfii.

Speţa.

Inculpatul F.Z.S., administrator al unei societăţi comerciale a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev.de art. 215 al. 1,3, şi 4 Cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal, constând în aceea că în perioada septembrie 2001 – februarie 2002 a emis mai multe file CEC şi bilete la ordin, iar valoarea totală de 214.956.307 lei, care fiind introduse spre decontare, de către părţile vătămate ( SC VINCON VRANCEA SA şi SC DISTRIVUTION SRL BUCUREŞTI), au fost refuzate de bancă, cu precizarea lipsei totale de disponibil în cont.

Prin sentinţa penală nr. 590/7.03.2003 pronunţată de Judecătoria Focşani, în dosarul penal nr. 5419/2002 inculpatul F.Z.S. a fost condamnat, prin schimbarea încadrării juridice, la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 215 al.1 şi 3 cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal şi la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 215 al.1 şi 4 cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal.

In baza disp.art. 33 lit.a şi art. 34 lit.b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare iar în baza disp.art. 81 şi 82 cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut aceeaşi situaţie de fapt.

Prin decizia penală nr. 491/11.07.2003 pronunţată de Tribunalul Vrancea, în dosarul penal nr. 744/P/2003, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi de inculpatul F.Z.S. şi în consecinţă, a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 590/7.03.2003 a Judecătoriei Focşani, în sensul că s-a schimbat încadrarea juridică – din infr.prev.de art. 215 alin.1 şi 4 Cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal, în infracţiunea prev.de art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal, aplicându-i-se inculpatului pentru comiterea acestei infracţiuni, pedeapsa de 8 luni închisoare.

S-a constatat că această pedeapsă este graţiată, potrivit disp.art. 1 din Legea nr. 523/2002.

Prin aceeaşi decizie penală, instanţa de apel a dispus, în baza art. 11 pct.2 lit.a şi art. 10 lit.d Cod proc.penală, achitarea inculpatului pentru infr.prev.de art. 215 al.1 şi 3 Vod penal, cu aplic.art. 41 al.2 Cod penal.

Instanţa de apel a reţinut în baza probelor administrate, în esenţă, că emiterea de către inculpat a filelor CEC nu constituie infracţiunea de înşelăciune, prev.de art. 215 alin.1 şi 4 Cod penal deoarece reprezentanţii societăţilor comerciale, beneficiari ale filelor CEC au avut cunoştinţă despre împrejurarea că societatea comercială administrată de inculpat, nu are la data emiterii filelor CEC, disponibil în contul bancar şi cu toate acestea, au continuat să livreze marfă.

S-a apreciat însă că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal.

In ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev.de art. 215 al.1 şi 3 cod penal, instanţa de apel a reţinut că fapta inculpatului de a emite bilete la ordin pentru marfa cumpărată, deşi nu avea disponibilul necesar în contul bancar, nu constituie infracţiunea de înşelăciune, deoarece inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a înşela societăţile comerciale, părţi vătămate, acestea din urmă cunoscând situaţia financiară în care se afla societatea comercială administrată de inculpat şi cu toate acestea au continuat să-i livreze marfă.

Prin decizia penală nr. 972/R/15.10.2003 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a casat în parte decizia penală nr. 491/11.07.2003 a Tribunalului Vrancea şi sentinţa penală nr. 590/7.03.2003 a Judecătoriei Focşani, iar în rejudecare a menţinut încadrarea juridică dată faptelor prin sentinţa penală nr. 590/2003 a Judecătoriei Focşani, a menţinut pedepsele aplicate de către prima instanţă, a înlăturat aplicarea disp.art. 81 şi 82 cod penal şi a dispus aplicarea disp.art. 861 Cod penal.

Instanţa de recurs a reţinut că instanţa de apel a dispus în mod greşit schimbarea încadrării juridice din infr.prev.de art. 215 alin.1 şi 4 Cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal în infr.prev.de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934, deoarece prin incriminarea în mod expres a infracţiunii de înşelăciune, prev.de art. 215 alin.1 şi 4 Cod penal, textul art. 84 din Legea nr. 59/1934 a devenit inaplicabil.

Impotriva acestei decizii penale a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizia penală nr. 6750/14 decembrie 2004, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admite recursul în anulare, casează în totalitate sentinţa penală nr. 590/7.03.2003 a Judecătoriei Focşani şi decizia penală nr. 972/15.10.2003 a Curţii de Apel Galaţi şi, în parte, decizia penală nr. 491/11.07.2003 a Tribunalului Vrancea numai cu privire la omisiunea anulării înscrisurilor declarate false.

Pentru a hotărî astfel, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că în derularea celor două contracte  inculpatul F.Z.S., nu a acţionat nici un moment cu intenţia de a-şi înşela partenerii de afaceri, că doar impasul financiar cunoscut de partenerii de afaceri, în care s-a aflat l-a împiedicat să achite la timp preţul mărfurilor primite şi că în nici unul din raporturile comerciale pe care inculpatul le-a derulat cu cele două societăţi comerciale, inculpatul nu s-a folosit de mijloace dolosive.

Pentru aceste considerente, instanţa supremă a apreciat că în mod corect Tribunalul Vrancea a dispus achitarea inculpatului pentru infr.prev.de art. 215 alin.1 şi 3 cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal şi de asemenea, în mod corect a dispus schimbarea încadrării juridice din infr.prev.de art. 215 al.1 şi 4 cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal, în infr.prev.de art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr. 59/1934, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal, infracţiune pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la 8 luni închisoare.

Domenii speta

Spete similare