Crearea unei situatii mai grele petentului in urma propriei sale cereri prin prelungirea termenului fixat de comisia din cadrul penitenciarului de rediscurare a cererii de liberare conditionata.

Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror F.G., de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.

Pe rol judecarea recursurilor declarate de petentul N.N.F. şi PARCHETUL de pe lângă JUDECĂTORIA TG MUREŞ, împotriva sentinţei penale nr.184 din 27.02.2012 pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosar nr.15168/320/2011.

La apelul nominal se constată lipsa petentului N.N.F. şi a d-lui av.Mălăin Dinu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale reprezentantului Ministerului Public şi ale părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 11.05.2012, care face parte integrantă din prezenta decizie şi când pronunţarea s-a amânat pentru data de 25.05.2012 şi apoi pentru data de azi.

INSTANŢA

Prin sentinţa penală nr.  184 din 27.02.2012 pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosar nr.15168/320/2011, în temeiul art. 450 alin. 1, 2 Cod procedura penala, raportat la art. 59 alin. 1, 2 Cod penal, coroborat cu art. 60 alin. 2 Cod penal, s-a admis în parte cererea de liberare conditionată formulata de petentul-condamnat N.N.F.. In temeiul art. 77 alin. 4 din Legea nr. 275/2006 modificata, s-a redus termenul de reexaminare fixat de Comisia de propuneri pentru liberare conditionata din cadrul Penitenciarului Targu-Mures si s-a stabilit data de 01.09.2012, după care propunerea sau cererea de liberare conditionata va putea fi reinnoita. .

În motivare, se arată că de la data inceperii executarii, 29.04.2008 si pana la la data pronuntarii 27.02.2012 petentul a executat efectiv 1400 zile inchisoare, şi instanta apreciaza ca, conditia prevazuta art. 59 alin.1 Cod penal. In privinta celorlate conditii insa, instanta apreciaza ca nu sunt in totalitate indeplinite, intrucat desi condamnatul a fost staruitor in munca si a participat la numeroase activitati organizate in penitenciar, totusi nu se poate aprecia ca a fost disciplinat si ca a  dat dovezi temeinice de indreptare, fiind sanctionat disciplinar in repetate randuri si avand relatii tensionate cu personalul si celelalte persoane private de libertate.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs petentul N.N.F. şi PARCHETUL de pe lângă JUDECĂTORIA TG MUREŞ.

La termenul de judecată din data de 11.05.2012 petentul Nimigan Nicolae a invocat în principal nulitatea recursului pentru motivul că declaraţia de recurs nu este semnată de el, şi în subsidiar a arătat că îşi retrage recursul.

Cu privire la cererea petentului, de respingere a recursului său ca nefiind semnat de el, instanţa de recurs reţine, din compararea semnăturii de pe declaraţia de recurs cu cea de pe cererea de liberare provizorie, că semnăturile coincid, ca urmare, cum semnătura de pe cererea de liberare aparţine petentului, îi aparţine şi cea de pe cererea de recurs.

Ca urmare, instanţa va admite doar cererea subsidiară, şi va lua act de retragerea recursului declarat de  petentul recurent N.N.F. împotriva sentinţei, în baza art.385 ind.4 alin. 2 Cod procedură penală

În motivarea recursului, Parchetul a arătat că în hotărârea instanţei de fond s-a stabilit data de 01.09.2012 pentru rediscutarea cererii de liberare condiţionată, după termenul stabilit de comisia de liberări, respectiv data de 28.04.2012. În şedinţa publică, reprezentantul parchetului, având în vedere că petentul N.N.F. a fost pus eliberat din executarea pedepsei, a solicitat să se constate că recursul a rămas fără obiect.

Cu privire la cererea verbală a reprezentantului Parchetului, instanţa de recurs reţine că, într-adevăr, după pronunţarea sentinţei petentul a fost liberat provizoriu. Aceasta nu înseamnă, însă, că nu persistă un interes în rezolvarea litigiului şi  pentru apărarea drepturilor petentului la liberare şi la judecarea cererii sale în mod echitabil, afectate, din punctul său de vedere, de hotărârea primei instanţe.

Analizând pe fond recursul declarat de Parchet prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prev art 385 ind. 6 alin 3 Cod pr. penală, instanţa îl consideră fondat.

Considerentele pe care instanţa de recurs le are în vedere sunt următoarele:

Prima instanţă a procedat în mod eronat modificând  termenul de rediscutare a cererii de liberare provizorie din data de  28.04.2012 , stabilită de Comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului, la data de 1.09.2012, ulterioară primeia. În realitate, prima instanţă nu a redus, ci a prelungit acest termen. În acest fel, i-a creat petentului o situaţie mai grea în urma propriei sale cereri, care poate fi analizată şi ca o contestare a termenului stabilit de comisie, şi a încălcat principiul non agravatio in pejus – nimănui nu i se poate crea o situaţie mai grea în propria cale de atac. Chiar dacă s-ar susţine că acest principiu nu este aplicabil fiindcă nu are o reglementare expresă în materia din speţă, prima instanţă s-a pronunţat asupra unei chestiuni – prelungirea termenului de reexaminare a liberării condiţionate – cu care nu era sesizată. Şi din acest punct de vedere, hotărârea ei este greşită şi trebuie modificată.

Va fi stabilit ca termen după care se putea rediscuta liberarea petentului cel stabilit şi de Comisia de propuneri, 28.04.2012, care corespundea nevoilor de reeducare a petentului, având în vedere periculozitatea lui demonstrată de săvârşirea infracţiunii de viol, pentru care a fost condamnat, şi de abaterile disciplinare menţionate şi de prima instanţă.

Ca urmare, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod procedură penală instanţa va admite recursul declarat de Parchet, va casa parţial sentinţa atacată şi în rejudecare va dispune conform celor de mai sus.

Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, sunt aplicabile prev. art. 192 alin. 2, 3 Cod procedură penală rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat  de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş împotriva s.p. 184/27.02.2012 a  Judecătoriei Tg. Mureş, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală.

Casează parţial  sentinţa atacată şi rejudecă în limitele de mai jos cauza:

Stabileşte data de 28.04.2012 ca fiind data la care se putea reexamina liberarea condiţionată a petentului N.N.F. (fiul lui G-C, născut la data de 18.04.1992 în Hun CNP-

Înlătură dispoziţia primei instanţe privind stabilirea termenului de reexaminare la data de 1.09.2012.

Menţine restul dispoziţiilor primei instanţe.

Ia act de retragerea recursului declarat de  petentul recurent N.N.F. împotriva aceleeaşi sentinţe, în baza art.385 ind.4 alin. 2 Cod procedură penală.

Respinge ca neîntemeiate cererea Parchetului, de respingere a recursului său ca rămas fără obiect, şi cererea petentului, de respingere a recursului său ca nefiind semnat de el.

În baza art. 192 alin. 2, 3 Cod procedură penală obligă petentul să plătească statului suma de 60 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, urmând ca restul cheltuielilor avansate de stat cu acest titlu, 60 de lei, să rămână în sarcina statului, iar din totalul cheltuielilor judiciare suma de 100 de lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa Baroului Mureş din fondurile Tribunalului Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 28.05.2012.

Domenii speta

Spete similare