Constată că , prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.04.2012 , reclamantul M. M., domiciliat în …… , a solicitat obligarea pârâtului O. P. , domiciliat în ………. , la plata sumei de 6.500 lei , constând în 1.200 lei contravaloarea preţului de cumpărare a celor doi câini , şi 5.300 lei daune morale , pentru prejudiciul suferit prin uciderea câinilor săi de către căinii pârâtului ( astfel cum s-a precizat pe parcursul judecăţii ) ; cu cheltuieli de judecată .
În motivarea acţiunii sale , reclamantul susţine că a avut doi câini rasa Metis Doberman , pe care i-a achiziţionat în cursul anului 2011 , câini pe care i-a ucis câinii pârâtului , unul la data de 20.01.2012 , iar celălalt la data de 27.01.2012 ; cei doi câini i-au fost fiinţe devotate , însă , au căzut victimă câinilor de la stână ai pârâtului , din cauza faptului că nu sunt hrăniţi suficient .
În drept sunt invocate prevederile art. 1349 , 1375 şi urm. C.civ. , Legea 205/2004 .
Prin întâmpinarea formulată , pârâtul s-a opus admiterii acţiunii, solicitând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua în cauză .
În motivarea întâmpinării, pârâtul susţine că este imposibil ca din vina câinilor săi să fi murit câinii reclamantului, întrucât turma sa de oi se află la o distanţă de peste 1.000 m de locul în care se aflau câinii reclamantului, iar câinii săi erau sub supravegherea persoanelor angajate la stâna sa .
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :
Potrivit notei de constatare a decesului ( fila 6 dosar ) , certificatelor de sănătate ale câinilor ( filele 17 – 20 ) , depoziţiilor martorilor M. I. ( fila 50 ) şi Ş. V. ( fila 60 ) , reclamantul a avut doi câini rasa Metis Doberman , născuţi la data de 20.05.2011 , pe care i-a achiziţionat în cursul anului 2011 , şi care au decedat la începutul lunii ianuarie 2012 , la interval de aproximativ o săptămână unul de altul , fiind sfâşiaţi şi mâncaţi de alte animale .
Starea celor doi câini după ce au fost găsiţi sfâşiaţi este înfăţişată în fotografiile depuse la dosar la filele 17 – 20 .
Martorul Ş. V. confirmă faptul că preţul de achiziţionare a celor doi câini a fost de 1.200 lei , în total .
Cauza decesului celor doi câini este dovedită cu probele evidenţiate mai sus , nefiind contestat în cauză că aceştia au murit ca urmare a sfâşierii de către alte animale , cel mai probabil câini .
Reclamantul reclamă faptul că cei responsabili de uciderea câinilor săi sunt câinii proprietatea pârâtului , care erau ţinuţi la stâna acestuia , aflată în apropierea saivanului proprietatea sa , unde se aflau câinii săi . El susţine că a surprins câinii pârâtului imediat după ce îi uciseseră atât primul câine , cât şi pe cel de-al doilea , în timp ce sfâşiau leşurile acestora , în prezenţa martorului M. I. şi a familiei acestuia , dar şi în prezenţa fiului pârâtului , alături de care a găsit cel de-al doilea câine mort .
Martorul M. I., care presta munci ocazionale în slujba reclamantului în ianuarie 2012 l-a însoţit pe reclamant la saivan , în ambele împrejurări ; el relatează că acei câini surprinşi asupra cadavrelor purtau însemne specifice câinilor care însoţesc turmele de oi , anume jujeu la gât , şi că aparţineau pârâtului , care avea stâna la 1 km distanţă faţă de saivan .
Martorul confirmă susţinerile reclamantului în sensul că , băiatul pârâtului , care se ocupa de turma de oi , a fost şi el de faţă atunci când a fost găsit cel de-al doilea câine ucis , şi a recunoscut câinii ucigaşi ca fiind ai tatălui său .
Pârâtul neagă implicarea câinilor săi în uciderea câinilor reclamantului . Martorii pe care i-a propus în apărare, care au lucrat şi/sau lucrează şi în prezent în slujba acestuia ca şi îngrijitori la turma de oi, fac afirmaţii îndoielnice , fără relevanţă probatorie în cauză .
Astfel , martorul A. A. ( fila 59 ) , susţine că stâna pârâtului se află la o distanţă de 5 km de saivanul reclamantului , şi că din acest motiv , dar şi pentru faptul că în zona respectivă mai sunt 2 stâni şi două cirezi de vaci , care deţin câini , era imposibil câinilor pârâtului să ajungă la saivan şi să fie cei care au ucis câinii reclamantului . Atunci când a făcut referire la distanţa de 5 km , martorul a indicat aceeaşi distanţă pe care o menţionase pârâtul la interogatoriu ( fila 55 ) , în ciuda faptului că însuşi pârâtul foloseşte în întâmpinare ca şi distanţă de referinţă cea de 1 km ; întrebat de instanţă dacă este sigur că distanţa este de 5 km , martorul a afirmat că distanţa poate fi şi mai mică sau mai mare cu 1 sau 2 km .
Martorul B. V. ( fila 62 ) indică , de asemenea o distanţă mare , pentru a argumenta de ce anume câinii pârâtului nu ar fi putut ajunge la saivanul reclamantului , însă afirmaţia sa în sensul că tot timpul câinii pârâtului au stat lângă oi , la stână sau în apropiere unde se adăpau oile , este neverosimilă .
Acest martor a declarat că fiul pârâtului , cel despre care reclamantul susţinea că a văzut când unul dintre câinii săi era sfâşiat de câinii pârâtului , era plecat în Italia în 15 decembrie 2011 , şi că acesta a fost motivul pentru care pârâtul i-a solicitat serviciile la stână .
Declaraţia acestui martor este contrazisă de depoziţia martorului M. I. ( care confirmă susţinerile reclamantului ) .
Faptul că afirmaţiile legate de lipsa fiului pârâtului din ţară sunt nesincere şi , în fond , neadevărate , este evident din modul în care pârâtul răspunde la interogatoriu ( fila 55 ) ; astfel , pe de o parte , acesta susţine că l-a trimis pe fiul său , la solicitarea reclamantului , la saivanul acestuia , pentru a da acestuia nişte bani ( astfel cum afirmă reclamantul ) , însă , susţine , pe de altă parte , că fiul său era de fapt plecat în luna ianuarie 2012 în Italia , încă din 17 decembrie 2011 .
De asemenea , afirmaţiile martorilor pârâtului , cu privire la prezenţa în zonă a altor turme sau cirezi care deţin câini , este contrazisă de depoziţia martorului Ş. V. şi a martorului M. I. De altfel , nici chiar pârâtul , în motivarea întâmpinării sale sau la interogatoriu nu invocă în apărarea sa faptul că există în zonă alţi câini care ar fi putut ucide câinii reclamantului . Or , dacă ar fi fost viabilă o asemenea ipoteză , ar fi trebuit să fie invocată cu prioritate în apărare , pentru că ar fi fost în măsură să lărgească sfera potenţialilor câini agresori .
Ca atare , instanţa reţine că responsabili de uciderea câinilor reclamantului sunt câinii proprietatea pârâtului , iar cel care răspunde de prejudiciul astfel creat este pârâtul , în condiţiile prescrise de art. 1.375 N.C.C. , potrvit căruia , proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde , independent de orice culpă , de prejudiciul cauzat de animal , chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa .
Corespunzător prevederilor art. 1.381 alin.1 N.C.C. orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie , astfel că , în temeiul art. 1.381 alin3 N.C.C. raportat la art. 1.531 alin.3 N.C.C., reclamantul este îndreptăţit la a fi despăgubit pentru preţul de achiziţionare a celor doi câini, în cuantum de 1.200 lei , dar şi pentru prejudiciul moral invocat ca urmare a pierderii acestora , evaluat de instanţă într-un cuantum rezonabil , anume la 1.000 lei .
Instanţa apreciază că suferinţa prilejuită de pierderea unui câine poate avea conotaţie de prejudiciu moral, dat fiind ataşamentul emoţional atribuit unei astfel de relaţii , însă suma de 5.300 lei pretinsă de reclamant cu acest titlu excede raţiunii pentru care se acordă astfel de daune , acestea nefiind menite a aduce decât o compensare a unei pierderi , nu o îmbogăţire nejustificată .
Pentru considerentele expuse , va fi admisă în parte acţiunea , în sensul că va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului despăgubiri în cuantum de 2.200 lei , însă , vor fi respinse celelalte pretenţii deduse judecăţii .
În temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâtul, având culpă procesuală în măsura admiterii acţiunii , va fi obligat să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parţiale în cuantum de 1.670 lei .
Tribunalul Arad
Pretenţii
Judecătoria Filiasi
revocare sau anulare suspendare executare pedeapsă (art. 583 NCPP)
Tribunalul Constanța
Revocarea angajamentului de plată, nu poate produce consecinţe juridice în speţă, având în vedere că motivele invocate, care ar fi putut atrage nulitatea angajamentului de plată a cărei constatare pârâta ar fi putut s-o ceară în instanţă, trebuiau să fie
Tribunalul Mehedinți
Reparare prejudiciu
Judecătoria Chișineu Criș
Civil - Pretenţii