Legea 10/2001, comunicare decizie, inadmisibilitate acţiune.

Sentinţă civilă 122 din 25.01.2013


Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de  14.08.2009, sub nr. 5000/110/2009, reclamanta P.G. a chemat în judecată pârâţii SC U.T. SA, Municipiul Comăneşti prin primar şi SC E. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor să emită decizie de restituire în natură  a suprafeţei de 25.531 mp teren expropiat (compusă din 5300 mp şi 20231 mp) sub sancţiunea de daune cominatorii de 100 lei, pe zi de întârziere şi la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a celor două suprafeţe de teren, plus cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat este moştenitor al defunctului P.S., acesta fiind tatăl soţului său şi că, în această calitate, s-a adresat de nenumărate ori Primăriei şi U.T. să-i restituie suprafaţa de 2,5 ha ce a aparţinut defunctului şi care a fost luată abuziv prin Decretul nr. 6/1954, fără a obţine însă vreun rezultat.

Deşi terenul solicitat este liber de orice construcţii sau amenajări, nici până în prezent, acesta nu i-a fost restituit.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Acţiunea este scutită de la plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

Pârâtul Municipiul Comăneşti  a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, dat fiind că nu este unitatea deţinătoare a terenului solicitat, drept pentru care a înaintat dosarul cuprinzând notificarea şi actele ataşate Sucursalei E. Borzeşti.

Pârâta SC U.T. Comăneşti SA, prin R. IPURL a formulat întâmpinare, solicitând  ca reclamanta să-şi precizeze acţiunea, având în vedere contrarietatea  între obiectul definit al acţiunii şi cele două capete de cerere, precum şi multitudinea pârâţilor. De asemenea, reclamanta ar trebui să depună acte în susţinerea calităţii sale procesuale active.

Pârâta a mai invocat inadmisibilitatea capătului de cerere privind obligarea la daune cominatorii şi a celui privind revendicarea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care este şi lipsit de interes deoarece pretenţiile reclamantei s-ar realiza integral pe primul capăt de cerere.

Pe fond, pârâta a arătat că deţine doar suprafaţa de 6048 mp şi că aceasta este ocupată cu construcţii, astfel că nu poate fi restituită în natură. Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada faptului că terenul din actul de proprietate invocat este cel care face  parte în prezent din patrimoniul său.

Pârâta SC E. Moldova Distribuţie SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că SC E. Moldova Sa nu mai există, aceasta divizându-se în Distribuţie şi Furnizare, astfel că reclamanta trebuie să precizeze societatea cu care înţelege să se judece în contradictoriu.

Pe fondul cauzei, pârâta  a arătat că notificarea înregistrată de reclamantă la sediul său a fost soluţionată prin Decizia nr. 842/24.11.2006,  care a fost înainată la ANRP, reclamanta urmând să primească despăgubiri în echivalent, iar reclamanta nu a făcut dovada contestării acestei decizii în termenul legal.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 şi urm c.pr.civ.

La termenul din 12.05.2010, reclamanta a făcut precizări la acţiune, arătând  că suprafaţa deţinută de SC U.T.  Comăneşti, conform răspunsului dat de Primărie este de 6048 mp, restul fiind în folosinţa SC E. Bacău.

Reclamanta  a mai arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate MO3 nr. 8290/2006 invocat de pârâta SC E. a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 106/2005 a Curţii de Apel Bacău, deci înainte de a se emite vreo decizie cu privire la notificare.

Având în vedere aceste elemente, reclamanta a menţionat că nu poate spune cu exactitate cine deţine  şi cine are în proprietate întreaga suprafaţă de teren, propunând efectuarea unei expertize topocadastrale.

La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză efectuat de exp. T.M.

La solicitarea instanţei,  ANRP a înaintat în copie Decizia nr. 824/24.11.2006 şi documentele care au stat la baza emiterii acesteia.

La termenul din  14.12.2012, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe motiv că nu s-a formulat contestaţie împotriva deciziilor prin care s-a soluţionat notificarea nr. 70/2001.

Analizând actele dosarului cu privire la excepţia invocată din oficiu, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta este moştenitoarea defunctului P.S., conform certificatului autentificat sub nr. 84/2.03.1993 (fila 244 dosar fond).În această calitate, ea a solicitat prin notificarea nr. 70/2001 (fila 233 vol.1), restituirea suprafeţei de 25531 mp teren (5300 mp  şi 20231 mp) sau contravaloarea acestuia, situat Comăneşti, preluată abuziv prin decretul nr. 6/1954.

SC E. Moldova SA a soluţionat această notificare prin  Decizia nr. 842/24.11.2006 (filele 292-293 vol.1), hotârând ca pentru suprafaţa de 13.215,08 mp şi 798.62 mp reclamanta să primească despăgubiri în echivalent. Această decizie a fost comunicată la 13.12.2006 reclamantei, care a refuzat primirea (fila 63 vol.1).

Ulterior, dosarul cu toate documentele au fost înaintate către SC F.I.S.E. SA, unde s-a înregistrat sub nr. 9100-226/12.01.2007. Prin decizia nr. 373/20.06.2007 (filele 228-232 vol), această instituţie a aprobat propunerea de despăgubiri pentru suprafaţa de 2800,07 mp ocupaţi de ea, dat fiind că restituirea în natură nu este posibilă, terenul fiind ocupat cu construcţii. Această decizie a fost comunicată reclamantei cu confirmare de primire, dar expirând termenul de păstrare, aceasta a fost înapoiată expeditorului (fila 53  vol.2 verso).

Instanţa apreciază ca fiind legal efectuate ambele  comunicări către reclamantă, susţinerile orale ale avocatului de la termenul din 25.01.2013, neputând fi primite.

În primul rând, în mod corect comunicările au fost făcute la adresa din Comăneşti, aceasta fiind adresa indicată de reclamantă prin notificare, din nici un alt înscris depus la dosarul cauzei nerezultând că aceasta ar fi adus la cunoştinţa instituţiilor implicate  un alt domiciliu. Mai mult, dovada de comunicare  a Deciziei nr. 842/24.11.2006 cuprinde menţiunile olografe „refuz primirea G.P.”, menţiuni ce  fac dovadă până la înscrierea în fals, având în vedere că sunt atestate şi de semnătura agentului procedural.

În al doilea rând, momentul când s-a refuzat primirea şi respectiv când a expirat termenul de păstrare, reprezintă, în accepţiunea instanţei, data la care aceste decizii au fost legal comunicate, şi de la care curge termenul prevăzut de 26  al. 3 din Legea nr. 10/2001. A considera altfel  ar însemna ca  momentul de

la curge acest termen să rămână la latitudinea exclusivă a destinatarului, şi astfel, acesta să se prevaleze de  propria culpă în susţinerea unui drept.

Împrejurarea că prin aceste decizii s-au propus despăgubiri pentru mai puţin teren decât cel indicat în notificare, nu putea fi analizată decât în cadrul unei contestaţii formulate împotriva acestor acte, instanţa neputând cerceta în prezentul cadru procedural legalitatea şi temeinicia acestora, mai ales că aceste decizii au rămas definitive prin necontestarea lor în termenul legal.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa apreciază excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca fiind întemeiată. Astfel, atâta timp cât notificarea reclamantei a fost soluţionată prin două decizii prin care s-au propus despăgubiri, necontestate în termen legal, aceasta nu mai poate  solicita obligarea pârâţilor să emită decizie de restituire în natură pentru acelaşi teren, pentru că astfel s-ar  recunoaşte dreptul acesteia de a obţine o dublă reparaţie pentru acelaşi drept.

Apoi, în condiţiile în care reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de legea nr. 10/2001, respectiv art. 26  al. 3 din acest act normativ, aceasta nu poate formula o acţiune în revendicare în condiţiile dreptului comun, pentru că astfel s-ar încălca principiul de drept potrivit căruia specialia generalibus derogant, decizia nr. 33/2008 pronunţată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii fiind obligatorie în acest sens.

 Pentru toate aceste motive, instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu şi va respinge în consecinţă prezenta acţiune.