Anulare act administrativ

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa Nr. 141/2012

Şedinţa publică de la 20 Ianuarie 2012

Completul compus din:

Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul T.V. în contradictoriu cu pârâtele AFP şi AFM, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamantul fiind reprezentat de avocat C. N., în substituire pentru avocat P. M., conform delegaţiei de substituire pe care a depus-o la dosarul cauzei.

 Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat că prin compartimentul Registratură s-a depus de către pârâta AFP întâmpinare, în dublu exemplar.

Tribunalul, din oficiu, verificându-şi competenţa, în temeiul art.1591 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010 stabileşte că este competent material, general şi teritorial să judece pricina, după care a procedat la comunicarea către avocatul reclamantului a unui exemplar de pe întâmpinarea formulată de către pârâta AFP.

Tribunalul, în temeiul art. 137 alin. 2 cod procedură civilă a unit excepţiile inadmisibilităţii, tardivităţii, prematurităţii acţiunii, invocate de către pârâtă prin întâmpinare cu fondul şi a acordat părţii cuvântul atât pe excepţiile invocate, cât şi pe fondul cauzei.

Avocat C. N., pentru reclamant, având cuvântul, a solicitat respingerea excepţiilor invocate, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul anulării adresei nr.63988/ 21.10.2011 emisă de AFP şi obligarea pârâtelor la plata sumei achitate cu titlul de taxă de poluare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.11.2011, reclamantul a chemat în judecată pârâtele AFP şi AFM, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea adresei nr.63.988 din data de 21.10.2011 emisă de AFP şi obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 737 lei, încasată în mod nelegal, reprezentând contravaloarea taxei de poluare.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cursul anului 2009 a achiziţionat din Germania un autoturism second-hand, marca Volkswagen, tipul Golf, prilej cu care la data când a înmatriculat maşina i-a fost percepută taxa de poluare în sumă 2.456 lei, conform chitanţei seria TS 4 A, nr.2818785 din data de 23.07.2008.

Că autoturismul a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania, membră a Uniunii Europene. Că deşi a formulat  cerere de restituire a sumelor achitate cu titlul de taxă de poluare, pârâta AFP i-a comunicat un răspuns nefavorabil, printr-o simplă corespondenţă, în speţă adresa nr. 63.988 din data de 21.10.2011.

 A precizat că prevederile O.U.G. nr. 50/2008 nu pot fi aplicate deoarece începând cu data de 01.01.2007 România a devenit stat Membru al Uniunii Europene, invocând incompatibilitatea dintre reglementarea naţională – art.2141 – 2143 C.fiscal, astfel cum au fost modificate prin OUG nr.50/2008 şi reglementarea comunitară ( art.90 par.1 din Tratatul C.E.).

A susţinut că această taxă încalcă şi dispoziţiile Protocolului de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană, protocol prin care România s-a obligat să adere la deciziile şi acordurile încheiate între reprezentanţii guvernelor membre şi Consiliul Europei.

Că plata acestei taxe este o obligaţie derivată din reglementările codului fiscal şi care contravin Tratatului Comunităţii Europene, care în art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului. A arătat că potrivit art.148 din Constituţie prevederile tratatelor constitutive ale U.E au prioritate în raport cu dispoziţiile contrare principiilor tratatului şi potrivit art.25 din Tratatul U.E. prevede faptul că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi export sau taxele echivalente.

A învederat că, în speţă, este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicării taxei rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană şi reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.

Că prevederile Tratatului limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricţiona libera circulaţie a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii şi protecţioniste, esenţialul acestei taxe interzise, fiind acela că perceperea  ei este determinată de traversarea graniţei de către autoturismul supus taxei dintr-o ţară comunitară în România. 

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.112 C.pr.civ., art.1082-1084 C.civ, Lg.nr.554/2004. 

În dovedirea cererii a depus în copie chitanţa de plată a taxei de poluare, cererea de restituire adresată pârâtei A.F.P., adresa privind refuzul de restituire a sumei achitate cu titlul de taxă de poluare, actele de provenienţă şi de dobândire a autoturismului, contractul de vânzare-cumpărare, certificatul de înmatriculare.

Legal citată, în condiţiile art. 115 C.pr.civ, pârâta AFP a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii, prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A arătat că prin acţiunea formulată reclamantul solicită restituirea sumei de 737 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, achitată voluntar de către reclamant, potrivit O.U.G 50/2008, cu modificările şi completările ulterioare. 

În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achitat suma cu titlu de taxă de poluare  în vederea înmatriculării autoturismului şi faţă de acest aspect a învederat că reclamantul a formulat o acţiune fără a îndeplini procedura prealabilă potrivit art. 205 – 208 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, invocând  faţă de acest aspect  excepţia  prematurităţii acestei acţiuni.

A solicitat să se constate că reclamantul solicita A.F.P restituirea sumei achitate, contestă decizia de calcul, si în aceste condiţii, competenta soluţionării acţiunii introduse de reclamant aparţine şi D.G.F.P Gorj, conform procedurii reglementate de art.205-208 din Codul de procedura fiscala si apoi Tribunalului Gorj Secţia contencios administrativ, fiind o cerere în pretenţii discutabilă pe calea contenciosului administrativ fiscal.

Pe cale de excepţie a invocat şi inadmisibilitatea acestei acţiuni întrucât, reclamantul la momentul introducerii acţiunii nu a făcut dovada procedurii prealabile în termenul prevăzut de art.7 din L554/2004, nu contestă în termenul prevăzut de art. 207 din O.G.92/2003, republicată, mai mult este inadmisibilă prin prisma art.10 alin. l din O.U.G 50/2008, dispoziţii ce au caracter imperativ şi reglementează singura ipoteză în care cuantumul taxei de poluare poate fii contestat, având în vedere măsura deprecierii sau o expertizare tehnica a caracteristicilor autovehiculului rulat.

Astfel potrivit art.109 alin.2 Cod Procedura Civilă corelat cu disp.art.7 din Lg.554/2004, in cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei fără îndeplinirea procedurii prealabile, dreptul la acţiune atinge inadmisibilitatea acestei acţiuni, întrucât nu a formulat o contestaţie împotriva actului administrativ fiscal emis potrivit O.U.G 50/2008.

A învederat că acţiunea a fost formulată după expirarea celor 30 de zile de la comunicarea deciziei de calcul ce a instituit suma achitata şi solicitată a fi restituită oricând şi nu în termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind încălcate prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aspect faţă de care a invocat excepţia de tardivităţii introducerii acţiunii.

Reclamantul îşi întemeiază cererea de judecată pe prevederile art.90 din Tratatul de Aderare face vorbire de drepturi, dar legislaţia naţionala si comunitara obliga la plata taxei speciale si ulterior de poluare pentru toate autoturismele, Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin O.U.G nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, corespunde normelor comunitare şi apreciem că nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe ar fi fost discriminat de suma achitată.

A mai arătat că Tratatul de Aderare încheiat de România cu ocazia cu ocazia intrării in Uniunea Europeana nu e soluţia legislativa adoptata de Parlamentul României, dar legislaţia naţionala invocata nu contravine la aceasta data normelor comunitare si da dreptul autorităţilor interne competente sa aibă iniţiative legislative in conformitate cu prevederile art. 21 alin.3 din Legea nr. 24/2000, precum si OUG nr. 7/16.02.2009, dă dreptul autorităţilor competente să restituie diferenţa dintre taxa plătită cu titlu de taxă specială si taxa depoluare.

De altfel taxa de poluare a fost plătită de reclamant cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismului ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, reclamantul invocând instanţei de fond nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarilor comunitare in speţa art.90 din Tratatul de Aderare ce face referire la "impozite interne de orice natura" si nu taxe naţionale similare.

Taxa de poluare pentru autovehicule se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România şi la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul si anume valoarea combinata a emisiilor de CO2, taxa specifica exprimata în Euro/1 g CO2, capacitatea cilindrica, taxa specifica pe cilindri si cota de reducere a taxei care are în vedere vechimea autoturismului exprimata în ani, de rulajul mediu anual, de starea tehnica si nivelul de dotare al autovehiculului.

Aceasta taxă se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi şi a autoturismelor second hand cumpărate din UE.

Curtea europeana de Justiţie a admis însă ca statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice daca acest sistem de taxare nu intră sub incidenţa art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, adică respecta condiţia de a nu fi discriminatorie. De observat ca taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second - hand.

Din acest punct de vedere, taxa astfel percepută nu este discriminatorie întrucât priveşte numai prima înmatriculare, indiferent de provenienţa, nu şi eventuale revânzări pe teritoriul României.

Fără îndoială, atât prin cererea introductivă ce face obiectul prezentei cauze, pârâtul a reclamat incompatibilitatea dreptului naţional, O.U.G. nr. 50/2008 cu dispoziţiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE, sub acest aspect instanţa urmează a răspunde criticilor petentului, în sensul ca O.U.G 50/2008, cu modificările şi completările ulterioare, respectă cerinţele impuse de raţionamentul instanţei comunitare şi în consecinţa iui contravine tratatului având în vedere locul pe care disp. art. 90 alin. 1 TCE îl ocupa în sistemul prevăzut de Tratat.

Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale si a unei pieţe unice. Aşadar, daca art. 23 stabileşte faptul ca sunt interzise, în relaţiile dintre statele membre, taxele vamale la import si export si a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 TCE interzice taxarea interna discriminatorie. Mai exact, aşa cum a arătat Curtea Eurpeană de Justiţie în cauza C- 393/04 si C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par. 55 „ art. 90 reglementează dispoziţiile referitoare la stabilirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenta, prin eliminarea oricăror forme de protecţie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".

Taxa de poluare introdusa prin dispoziţiile OUG nr. 50/2008 reprezintă o exprimare a suveranităţii statale sub forma dreptului de a stabili taxe si impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în aceasta cauza nu poate fi decât verificarea identităţii de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralităţii taxei.

Iar această analiza nu poate sa înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralităţii taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicata taxa. Aceasta pentru ca, aşa cum afirma Curtea Europeana de Justiţie în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi si C-333/2005, „o comparaţie cu autoturismele second-hand plasate în circulaţie în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevanta.

Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Şi nu este inutil de observat ca aceasta hotărâre a Curţii a fost pronunţata la cererea unei instanţe din Ungaria, tara care, la data intrării în UE, se afla în aceeaşi poziţie ca si România, aceea de a nu fi avut anterior o taxa de prima înmatriculare (sau echivalenta), aşa încât valoarea reziduala a acesteia sa fie inclusa în preţul autoturismelor aflate în circulaţie cu care intra în concurenta autoturismele second-hand nou importate (acestea din urma fiind dezavantajate prin faptul ca includ valoarea reziduala a taxei, având teoretic un preţ mai ridicat).

Acestea fiind premisele, Curtea a trebuit sa analizeze în fapt, daca taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depăşeşte sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România.

Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare şi a solicitat reaşezarea modalităţii de calcul în sensul armonizării legislaţiei româneşti cu cea europeană şi nu a considerat vreodată că taxa de poluare este nelegală sau încalcă tratatele comunitare, sau că nu ar trebui plătită, solicitând doar modificarea modului de calcul şi criteriile la care se raportează nivelul taxării.

Faţă de cele arătate a solicitat admiterea excepţiilor, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală. În subsidiar a solicitat respingerea cererii privind cheltuielile de judecată.

Deşi legal citată, pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.

Examinând acţiunea formulată de reclamant, raportat la obiectul cererii, temeiul legal operant, cererile şi apărările formulate de către pârâte, înscrisurile depuse în susţinerea cererilor, tribunalul reţine următoarele;

 Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele să se dispună restituirea taxei de poluare, achitată la data de 23.07.2008, aşa încât urmează ca analiza să fie efectuată în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008 intrată în vigoare la 1 iulie 2008.

La data de 23.07.2008 reclamantul a achitat taxa de poluare în sumă de 737 lei pentru un autoturism marca Opel, tipul Astra, second hand, înmatriculat în Germania, aşa cum rezultă din înscrisurile consemnate cauzei, înmatricularea autoturismului în România făcându-se doar în condiţiile achitării acestei obligaţii.

Cu cererea înregistrată sub nr. 61890 la data de 12.10.2011, reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de poluare, pârâta A.F.P. comunicându-i refuzul, motivat de dispoziţiile art.4 din O.G. nr. 50/2008 şi de imposibilitatea restituirii având în vedere că decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost contestată.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut că O.U.G. 50/2008 care la art. 4 instituia obligativitatea plăţii taxei de poluare, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, aşadar după data aderării României la Uniunea Europeană.

Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligaţia statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naţionale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naţionale.

Prin hotărârea Ioan Tatu c. Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, Administraţia Finanţelor Publice Sibiu, Administraţia Fondului pentru Mediu şi Ministerul Mediului – cauza C-402/09, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională".

Interpretarea priveşte taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu şi taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât şi pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Aşadar, prin O.U.G. nr. 50/2008, în forma sa iniţială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană şi reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.

Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, şi în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statuează că „Obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincţia nici între autovehiculele produse in România şi cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi şi cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus îşi păstrează valabilitatea, astfel încât, şi în forma actuală textul de lege anterior menţionat stabileşte indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană şi reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.

Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Ca atare, şi actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinată să facă mai puţin atractivă opţiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România.

Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală naţională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar şi potenţial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speţă Bulgaria -, influenţând astfel alegerea cumpărătorilor.

 În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă şi un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 şi cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deşi este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane.

Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deşi din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plăteşte".

Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene şi produsele de pe piaţa internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralităţii impozitării interne, în cazul competiţiei dintre produsele aflate pe piaţa naţională şi produsele importate, încălcând în acest mod dispoziţiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).

Conform prevederile art. 148 din Constituţie, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

Prin urmare, Tribunalul va da eficienţă dispoziţiilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene şi va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.

Date fiind cele expuse anterior, constată că în mod nelegal a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptăţit să solicite a-i fi restituită.

Pe de altă parte, raportat la înscrisurile invocate de reclamant în dovedirea cererii, respectiv chitanţa pentru încasarea taxei, contractul de vânzare cumpărare şi factura, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, cartea de identitate a autovehiculului, se apreciază că reclamantul a făcut dovada achitării taxei, a provenienţei second hand a autoturismului şi a primei înmatriculări într-un stat al Uniunii Europene.

În lumina celor expuse, raportat la obiectul pricinii şi dispoziţiile legale incidente speţei, se apreciază că determinarea cadrului procesual faţă de pârâtele AFP şi A.F.M. Bucureşti este corectă, aceste autorităţi putând fi obligate aşadar la restituirea taxei, prin aplicabilitatea prioritară şi directă a dispoziţiilor comunitare, în cauză art. 90 din Tratat producând efecte directe, creând drepturi individuale pe care jurisdicţiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Cu motivarea expusă, raportat la textele de lege menţionate, acţiunea urmează a fi admisă în parte, instituindu-se în sarcina AFP şi a pârâtei A.F.M., chemată în judecată pentru opozabilitate, obligaţia de plată privind restituirea sumei de 737  lei reprezentând taxa de poluare, cu dobânda legală aferentă la data plăţii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest mod putând fi reparat integral, astfel cum prevăd dispoziţiile art.1084 Cod civil raportat la art.1082  Cod civil.

Se va respinge cererea privind anularea adresei nr.63.988  din 21.10.2011 emise de către pârâta  AFP, apreciindu-se că actul contestat nu reprezintă în sensul dispoziţiilor art.1 şi art.2 lit.c din Lg.nr.554/2004 un act administrativ tipic sau asimilat care să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice între părţi, simpla corespondenţă administrativă purtată între părţile litigante neputând fi asimilată actului administrativ, adresa în sine prin care autoritatea publică îşi exprimă un punct de vedere cu privire la modul de interpretare a unui act normativ, neproducând prin ea însăşi efecte juridice pentru a fi caracterizată ca un administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din LCA, neputând forma în consecinţă obiectul controlului de legalitate în condiţiile Legii Contenciosului Administrativ.

Văzând şi art. 8 şi urm. din L. nr. 554/2004 şi art. 274 cod procedură civilă;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţiile invocate, ca neîntemeiate.

Admite, în parte, acţiunea formulată de către reclamantul T. V., cu domiciliul procesual ales la sediul Cab. Av.P.M din.. în contradictoriu cu pârâtele AFP  şi AFM, cu sediul în.

Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 737 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală de la data plăţii efective şi la 504,3 lei cheltuieli de judecată. 

Respinge capătul de cerere privind anularea adresei nr. 63.988  din 21.10.2011 emise de către pârâta  AFP.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 20 Ianuarie 2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare