Recurs. Partaj bunuri comune-cheltuieli de judecată

Dosar nr. 4827/327/2008

DECIZIA CIVILA NR. 164

Sedinta publica din data de 25 februarie 2009

Prin  cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 9 octombrie 2008 sub nr. 4827/327/2008, reclamanta ... a chemat în judecata pe pârâta ..., solicitând instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtei la plata sumei de 2000 Euro reprezentând rest împrumut nerestituit, cu cheltuieli de judecata.

Prin Sentinta civila nr. 3128 din 21 noiembrie 2008, Judecatoria Tulcea a respins cererea ca ramasa fara obiect si a obligat pârâta la plata catre reclamant a sumei de 1522 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

A fost respinsa cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit înscrisului sub semnatura privata depus la fila 3 din dosar, la data de 5 octombrie 2007, între parti s-a încheiat un contract de împrumut, prin care reclamanta i-a împrumutat pârâtei suma de 1200 Euro, suma pe care pârâta s-a obligat sa o restituie la data de 30 noiembrie 2007.

Intrucât pârâta nu si-a îndeplinit la scadenta obligatia asumata prin contractul mentionat anterior, reclamanta a actionat-o în judecata pe pârâta, aceasta fiind obligata, prin Sentinta civila nr. 2358 din 21 mai 2008, pronuntata de Judecatoria Tulcea, pe calea somatiei de plata reglementata de dispozitiile O.G. nr. 5/2001, în dosarul nr. 1226/327/2008, sa-i plateasca reclamantei suma de 2000 Euro si cheltuieli de judecata.

La data de 26 iunie 2008, astfel cum a rezultat din procesul-verbal depus la fila 10 din dosar, pârâta i-a achitat reclamantei suma de 10000 Euro, obligându-se sa achite si restul de 2000 Euro din debitul datorat pâna la data de 31 iulie 2008.

Deoarece pârâta nu i-a remis suma de bani, cu toate ca a somat-o în nenumarate rânduri, la data de 9 octombrie 2008, reclamanta a chemat-o în judecata pe pârâta solicitând instantei sa o oblige pe aceasta la plata sumei de 2000 Euro, reprezentând rest împrumut. In drept, reclamanta si-a întemeiat cererea pe dispozitiile O.U.G. nr. 119/2007.

La primul termen de judecata, respectiv data de 3 noiembrie 2008, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare, prin care a înteles sa îsi modifice actiunea introductiva dintr-o actiune având ca obiect emiterea unei ordonante de plata într-o actiune în pretentii întemeiata pe normele dreptului comun, respectiv art. 969 alin. 1 Cod civil, art. 1073 Cod civil.

A mai retinut totodata instanta ca, potrivit procesului verbal depus la fila 27 la data de 7 noiembrie 2008, pârâta a achitat reclamantei suma de 2000 Euro reprezentând restul nerestituit din împrumutul acordat de catre reclamanta, în cuantum de 12000 Euro.

Instanta mai retine ca, în cauza, în ce priveste cheltuielile de judecata se impune reducerea onorariului pentru avocat de la 2000 lei la 1000 lei si obligarea pârâtei la plata sumei de 1522 lei catre reclamanta, iar cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata este nefondata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs ... care a criticat-o ca netemeinica, nelegala sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecata, respectiv a onorariului pentru avocat, sustinând ca instanta a facut o aplicare gresita a dispozitiilor art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., în  sensul ca tablourile onorariilor minimale nu exista la U.N.B.R., astfel ca nu existau repere în ce priveste valorile minimale ale onorariilor avocatilor.

Recurenta mai arata ca nu erau îndeplinite conditiile art. 274 alin. 1 si 3 Cod proc. civ., pentru ca instanta sa micsoreze cheltuielile de judecata, respectiv onorariul de avocat, neputând sa aprecieze ca onorariul ar fi fost nepotrivit de mare în raport de complexitatea pricinii.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul obligarii pârâtei la plata integrala a cheltuielilor de judecata.

Impotriva aceleasi sentinte a declarat recurs si ..., care a criticat-o ca netemeinica, nelegala, sustinând ca instanta de fond a solutionat gresit exceptia autoritatii de lucru judecat, respingând-o în sensul ca ambele actiuni promovate, respectiv în baza O.G. nr. 5/2001 si alta în baza dreptului comun art. 969 Cod civil, au totusi la baza contractul de împrumut.

S-a mai aratat ca cererea reclamantei nu avea cum sa ramâna fara obiect, deoarece creditoarea avea deja un titlu, respectiv Sentinta civila nr.1358 din 21 mai 2008 a Judecatoriei Tulcea, iar instanta a permis ca reclamanta sa formuleze doua actiuni si sa fie obligata astfel la cheltuieli de judecata de doua ori.

Instanta a mai dat dovada de partinire în ce o priveste pe creditoare, de vreme ce i-a permis sa-si modifice cererea de chemare în judecata, iar obligarea la plata cheltuielilor de judecata este nelegala întrucât s-a ignorat autoritatea lucrului judecat.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotarârii în sensul admiterii exceptiei autoritatii lucrului judecat si respingerii cererii reclamantei ca inadmisibila.

Examinând cauza în recurs, fata de critica formulata de recurente, constata recursurile nefondate.

Cu privire la recursul declarat de ...:

Potrivit dispozitiilor art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de procedura si impozit proportional, plata expertilor, despagubirea martorilor, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a câstigat va dovedi ca le-a facut, dar potrivit alin. 3, judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinita de avocat.

Potrivit dispozitiilor art. 274 Cod proc. civ., partea care cade în pretentii, va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata, iar conform art. 275 Cod proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata afara numai daca a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecata.

Fundamentul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata îl constituie culpa procesuala a partii care cade în pretentii.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca si în dreptul intern de altfel, ca partea care a câstigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli în temeiul art. 274 Cod proc. civ., decât în masura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (Cauza Costin împotriva României, Cauza Stere si altii împotriva României, Cauza Raicu împotriva României).

In ce priveste culpa procesuala, Tribunalul constata ca aceasta presupune fie înregistrarea pe rolul unei instante a unei cereri, actiune ce se dovedeste a fi neîntemeiata, fie sustinerea unei aparari neîntemeiate si deci, daca pretentiile reclamantului nu sunt întemeiate, în tot sau în parte.

Culpa procesuala poate apartine pârâtului daca nu si-a executat obligatiile contractuale ori daca îsi executa obligatiile pe parcursul procesului.

In cauza, instanta de fond a retinut corect ca pârâta a achitat reclamantei suma de 2000 Euro reprezentând restul din suma imputata si nerestituita, la data de 7 noiembrie 2008, deci dupa promovarea actiunii, astfel ca în mod justificat actiunea a fost respinsa ca fara obiect, dar evident cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta.

In functie de obiectul cauzei, de atitudinea partilor din proces, de faptul ca cea mai mare parte a sumei datorate a fost restituita de catre pârâta înainte de promovarea actiunii de fata iar diferenta de bani a fost platita la scurt timp de la promovarea actiunii, instanta de fond a apreciat corect asupra reducerii onorariului avocatului reclamantei, în conditiile în care chitanta privind încasarea onorariului avocatului a fost datata cu 14 noiembrie 2008, deci dupa efectuarea platii integrale a datoriei.

Toate celelalte aspecte prezentate în motivele de recurs privind principiile care guverneaza procesul civil nu au legatura cu cauza de fata si mai concret cu aplicarea dispozitiilor art. 274 Cod proc. civ., astfel ca recursul declarat de reclamanta ... este nefondat.

Cu privire la recursul declarat de pârâta recurenta ..., Tribunalul constata ca în mod corect a fost respinsa de catre instanta de fond exceptia autoritatii de lucru judecat, întrucât somatia de plata nu are autoritate de lucru judecat în raport cu actiunea în pretentii întemeiata pe dreptul comun.

Actiunea a fost respinsa ca fiind ramasa fara obiect în mod justificat întrucât suma pretinsa prin actiune a fost achitata în timpul procesului.

Modificarea actiunii din somatia de plata cu actiunea pe dreptul comun putea sa fie facuta de catre reclamanta si nu înseamna ca instanta de judecata a dat dovada de partinire în ce o priveste pe creditoare, cum gresit sustine recurenta iar în ce priveste obligarea la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, aceasta este legala, în conformitate cu dispozitiile art. 274 Cod proc. civ.

Cum criticile formulate de catre recurente nu sunt întemeiate, în conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se vor respinge ambele recursuri ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare