Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Înşelăciune în convenţii. Litigiu civil. Lipsa prevederii faptei în legea penală.

Sentinţă penală 481 din 04.06.2008


Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Înşelăciune în convenţii. Litigiu civil. Lipsa prevederii faptei în legea penală.

Prin sentinţa penală nr. 481 din 04.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus respingerea plângerii formulate de petenta A. C. formulată în contradictoriu cu intimaţii M.N., M.M. şi G. A. ca neîntemeiată.

În baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. a fsot menţinută soluţia dispusă prin ordonanţa nr. 1679/P/2005 din 15.01.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, menţinută prin rezoluţia nr.459/II-2/2008 din 15.02.2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., a fost obligată petenta la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus petenta A. C. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii M. N., G.M. şi G.A.desfiinţarea soluţiilor date în dosarul 1679/P/2005 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivare a arătat că fapta intimaţilor este de natură penală şi nu civilă aşa cum s-a reţinut în Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 15.01.2008, intimaţii inducând-o în eroare la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, aspect pe care dacă l-ar fi cunoscut ar fi determinat-o să nu încheie acest contract .

La dosar a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 1679/P/2005, intimaţii deşi legali citaţi neprezentându-se  şi nici neformulând vreun punct de vedere faţă de plângerea petentei.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma plângerii formulate de către petentă şi a  înscrisurilor depuse, instanţa reţine următoarele: prin Ordonanţa 1679/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimaţilor M.N. şi G. M., referitor la infracţiunea prev. de art 215 al.1,3 C.p. şi neînceperea urmăririi penale faţă de intimata G. A.referitor la infracţiunile prev. de art. 192 al.1 şi 217 al.1 C.p.

La data de 31.01.2005 petenta a reclamat faptul că în cursul anului 2004 împreună cu soţul său a cumpărat imobilul din strada M.V., , de la intimaţi, a mutat o parte din bunuri în noua locuinţă după care a plecat din ţară. Când a revenit a găsit locuinţa locuită de G.A. iar bunurile mutate în altă încăpere. Petenta a reclamat pe această intimată pentru violare de domiciliu şi distrugere. În ceea ce îi priveşte pe ceilalţi doi intimaţi faţă de faptul că aceştia au încheiat cu G.A. un antecontract în formă autentică ulterior contractului încheiat de ei, astfel încât se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii.

Instanţa reţine că la data de 10.09.2004 s-a încheiat înscrisul sub semnătură privată „ chitanţă de împrumut” prin care intimaţii M.N. şi M.( G.) M. au declarat că au împrumutat de la petentă suma de 7800 Euro precizând că aceasta reprezintă acontul pentru locuinţa deţinută de ei, urmând ca în termen de 10 zile să perfecteze actul de vânzare-cumpărare pentru suma de 12.800 Euro. Ulterior în data de 23.12.2004 M. N. a dat o declaraţie autentică prin care a arătat că a primit suma integral, aceasta reprezentând preţul apartamentului pentru care urmează să încheie contractul autentic fără a mai stipula vreo dată. În data de 19.01.2008 intimaţii au încheiat antecontractul autentificat sub nr. 221/2005 prin care se obligau să vândă, iar intimata G.A. să cumpere acelaşi apartament promis petentei după trecerea termenului prevăzut de art. 9 din Legea 112/1995, de la data încheierii acestui contract promitenta cumpărătoare având dreptul să folosească imobilul.

Art. 215 al.1,3 C.p incriminează fapta de inducere în eroare a  unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.

Fapta descrisă mai sus presupune existenţa unei acţiuni de inducere în eroare săvârşită de una dintre părţile cocontractante faţă de cealaltă parte care nu are cunoştinţă că cele prezentate nu sunt reale. În speţă intimaţii nu au săvârşit o asemenea acţiune prezentând în mod real situaţia juridică a imobilului iar faptul că ulterior acelaşi imobil a fost promis altui potenţial cumpărător nu se circumscrie infracţiunii de înşelăciune ci poate atrage răspunderea civilă contractuală a părţii care şi-a nesocotit obligaţia asumată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu instanţa nu poate reţine existenţa laturii obiective a acesteia, intimata G.A. aflându-se în imobilul în litigiu în virtutea antecontractului şi mandatului încheiat cu ceilalţi intimaţi prin care s-a născut dreptul său de folosinţă asupra imobilului neputânduse vorbi de o pătrândere fără drept.

Infracţiunea de distrugere presupune  ca făptuitorul să distrugă, degradeze sau să aducă în stare de neîntrebuinţare un bun ce aparţien altei persoane, fapt nedovedit în prezenta cauză intimata nefăcând altceva decât să păstreze bunurile petentei într-o încăpere până la venirea acesteia, bunuri identificate de petentă cu ocazia cercetării la faţa locului efectuate de către organele de poliţie, care nu au suferit vreo degradare şi care au fost predate acesteia pe bază de proces-verbal.

În consecinţă faţă de considerentele ce preced  va respinge plângerea formulată de petenta A. C. ca neîntemeiată.

În baza art. 2781 alin. 8 lit. a C.p.p. va menţine soluţia dispusă prin ordonanţa nr. 1679/P/2005 din 15.01.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, menţinută prin rezoluţia nr.459/II-2/2008 din 15.02.2008 a Prim-Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

În baza  art. 192 alin. 2 C.p.p., va obliga petenta la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat .